Cum poate fi tradusă în prezent lumea Cellei Delavrancea?
Printr-un recital de pian, printr-o expoziție, printr-o plimbare pe urmele locurilor sale, printr-un concert la Ateneu, printr-o conferință cu personalități care au cunoscut-o și care i-au ascultat interpretările excepționale. Dar și printr-un obiect contemporan, construit cu suflet, investigând memoria sa, adăugând proporție, ritm și câteva detalii care vorbesc discret despre personalitatea ei.
Așa au apărut Cella Earrings, cerceii creați de Contemporia în colaborare de AICI A STAT pentru Festivalul AICI A STAT. Contemporia este un studio independent de bijuterie contemporană fondat la București în 2014. Proiectul este prezentat în 2026 în cadrul Romanian Jewelry Week, ocazie cu care povestea Cellei Delavrancea ajunge și într-un teritoriu nou: designul contemporan.
Punctul de plecare au fost memoriile Cellei. Din paginile lor se conturează o lume în care cultura era parte din viața de zi cu zi. Cella Delavrancea a crescut printre muzică și literatură, într-o familie extraordinară, și a cunoscut de aproape numeroase personalități ale epocii sale. Pianistă, profesoară, scriitoare, memorialistă și cronicar muzical, Cella a fost martora evoluției istorice a României în context european și una dintre vocile culturale importante ale secolului XX. A trăit muzica clasică pe marile scene europene și la catedra Conservatorului și a Liceului de Muzică, a scris despre artiști și opere, iar în paginile memorialistice a păstrat chipuri, gesturi, case și atmosfera vechilor timpuri. Hajdeu i-a prezis la 7 ani că va deveni o personalitate marcantă în țara sa: văzuse în viitorul său și îi dăruise un ou de cristal de rocă, de care Cella nu s-a despărțit niciodată. Talentul precoce al Cellei a devenit, prin studiu, o carieră extraordinară. După formarea de la București la Conservator și perfecționarea la Paris, a fost prezentă în viața muzicală românească și europeană ca interpretă, într-o epocă în care scena de concert se afla în centrul vieții culturale.
Criticul, istoricul literar și profesorul universitar Valeriu Râpeanu scria astfel despre ea în prefața cărții “Dintr-un secol de viață”: „Aud și acum glasul Cellei Delavrancea de o delicată franchețe. El ne-a tălmăcit, în anii cei mai triști și fără speranță, lumea, pentru noi, pe atunci, plină de neînțelesuri, făcându-ne s-o trăim sufletește când ea însăși ne-o transpunea la pian – lumea muzicii.” În 1929 Cella Delavrancea a debutat literar în „Bilete de papagal”, publicația lui Tudor Arghezi. Debutul literar a venit în 1946, cu volumul de proză „Vraja”. Au urmat cărți care i-au definit treptat profilul de prozatoare, critic și memorialist: „Arpegii în ton major”, „Mozaic în timp”, romanul „O vară ciudată”, volumul antologic „Scrieri”, „Trepte muzicale” și, în 1987, ampla carte memorialistică „Dintr-un secol de viață”.
Scrisul Cellei se hrănește din aceeași sensibilitate pe care o regăsim în muzică. Ea observă nuanțe, timbruri,
ritmuri, culori și gesturi. Portretele sale sunt mai mult decât fișe biografice, iar amintirile sunt presărate cu detalii senzoriale. Cella Delavrancea a scris despre muzică, teatru și arte plastice, publicând de-a lungul timpului în reviste și ziare. Activitatea de cronicar completează portretul interpretei: experiența scenei îi oferea instrumentele pentru a observa arta din interior, iar cultura literară îi permitea să transforme impresia artistică în limbaj.
În paginile sale apar muzicieni, interpreți și creatori pe care îi cunoscuse sau îi ascultase. „Dintr-un secol de viață” reunește, alături de amintiri personale, portrete și evocări ale unor figuri precum George Enescu, Dinu Lipatti, Serghei Rahmaninov, Ferruccio Busoni, Gabriel Fauré, Rainer Maria Rilke sau Paul Valéry.
Este ușor să ne imaginăm că această familiaritate cu frumosul, cu arta și cu oamenii de cultură a format și un anumit tip de eleganță: una sigură pe sine, lipsită de ostentație. Sensibilă și curioasă, dar în același timp practică și independentă: aceasta este Cella pe care Contemporia a ales să o evoce prin bijuterie.
Ritm, proporție, transformare
Designul pornește de la trei noțiuni care ar putea aparține la fel de bine muzicii: ritm, proporție și variație. O bază geometrică simplă poate fi purtată separat, iar trei extensii interschimbabile modifică succesiv proporțiile, mișcarea și ritmul cerceilor. Bijuteria devine astfel transformabilă, adaptabilă, aproape asemenea unei teme muzicale care capătă de fiecare dată o altă interpretare. Perlele reprezintă elementul constant. Ele aduc acea formă de eleganță care traversează epocile fără să depindă de ele și creează legătura subtilă cu lumea seratelor, concertelor și galelor în care ne-o putem imagina pe Cella.
Dar geometria cerceilor ascunde încă o poveste aflată la granița dintre pian și arhitectură. Cella Delavrancea nu este singura prezență evocată prin design. Formele geometrice trimit și la sora sa, Henrieta Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. Două surori, două discipline aparent diferite și, totuși, un vocabular comun.
Muzica și arhitectura se construiesc prin structură și imaginație. Una așează sunete în suflet, cealaltă organizează spațiul pe măsură ce ni-l imaginăm. În Cella Earrings, aceste două lumi se întâlnesc într-un obiect simbolic.
Cella Earrings reprezintă astfel o interpretare contemporană a unei vieți artistice, construită pornind de la personalitatea sa, de la lumea intelectuală în care a trăit și de la legăturile dintre muzică, arhitectură și design. Ne place însă să ne-o imaginăm pe Cella purtându-i la o serată sau la o gală, înaintea unui recital, într-o lume în care muzica, literatura și conversația făceau parte din același ritual cultural.
Pentru noi, colaborarea cu Contemporia continuă, de fapt, aceeași întrebare pe care o punem prin proiectele AICI A STAT: Cum reînnodăm firul afectiv cu patrimoniul?
Prin cercetare. Prin muzica clasică, expoziții sau povești spuse în locurile în care ele s-au petrecut. Iar alteori, printr-un obiect pe care îl putem purta astăzi și care evocă o lume pe care o iubim.
Cella Earrings au fost creați de Contemporia x AICI A STAT pentru ediția 2026 a Festivalului AICI A STAT, dedicată Cellei Delavrancea, și sunt prezentați în cadrul Romanian Jewelry Week 2026.
Festivalul AICI A STAT
Festivalul AICI A STAT care o onorează anul acesta pe Cella Delavrancea va avea loc între 8-18 octombrie 2026 și reunește artiști români și internaționali invitați special pentru această ediție. Astfel, pianista Alexandra Silocea, stabilită la Viena și prezentă constant pe scene și în instituții culturale europene de prestigiu, va susține un recital la Ateneul Român alături de violonistul austriac Johannes Fleischmann, un muzician cu profunzime expresivă, comunicare muzicală puternică și un simț rafinat al stilului, onorând cei 270 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Programul este completat de recitalul susținut de tânăra pianistă Anastasia Maria Barbu, finalistă a competiției BBC Radio Scotland Young Classical Musician of the Year într-un duo alături de actrița Natalia Cebanu, care va interpreta fragmente din amintirile Cellei Delavrancea. Programul festivalului include, de asemenea, două tururi ghidate dedicate locurilor legate de viața Cellei Delavrancea, un colocviu și o expoziție despre opera și personalitatea sa, o serată organizată de Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial și un eveniment realizat împreună cu Cantus Mundi, dedicat publicului tânăr.
Cine a fost Cella Delavrancea
Cella Delavrancea (1887-1991), a fost una dintre figurile singulare ale culturii române a secolului XX, o personalitate care a făcut parte din marile cercuri intelectuale ale epocii sale. Pianistă, scriitoare, profesoară, eseistă și memorialistă, a traversat mai bine de un secol de istorie, păstrând și transmițând memoria unei lumi culturale pe care a cunoscut-o din interior. Fiică a scriitorului și omului politic Barbu Ștefănescu Delavrancea și a pianistei Mariei Lupașcu, Cella a crescut într-o casă frecventată de personalități ale culturii române. Muzica a intrat foarte devreme în viața ei, iar formarea începută la București a continuat la Paris.
Cariera sa de pianistă avea să o aducă pe marile scene și în apropierea unor muzicieni excepționali ai timpului. A susținut recitaluri alături de George Enescu, iar mai târziu a devenit ea însăși profesoară, devenind inclusiv profesoara fiicei Silviei Șerbescu.
Biografia Cellei Delavrancea se suprapune peste o extraordinară istorie a întâlnirilor. L-a cunoscut încă din copilărie pe I.L. Caragiale, care a spus despre ea că este „un copil minune”, a fost apropiată de Constantin Brâncuși, s-a aflat în preajma Reginei Maria și a Reginei Elisabeta, a fost nașa de căsătorie a Marucăi Cantacuzino și Enescu și a cunoscut artiști, scriitori, muzicieni și intelectuali care aveau să definească secolul XX.
A debutat în presa literară în 1929 în Bilete de papagal, revista lui Tudor Arghezi și a publicat proză, cronici muzicale, eseuri și volume memorialistice. Printre volumele importate sunt Vraja, Arpegii în ton major, Mozaic în timp, Trepte muzicale sau Dintr-un secol de viață, muzica și literatura se întâlnesc într-o formă aparte de recuperare a memoriei.
În decembrie 1987, când a împlinit 100 de ani, la Sala Radio a fost organizat un concert aniversar prezentat cu grație de jurnalista Marilena Rotaru, iar Cella Delavrancea s-a așezat ea însăși la pian, cântând atât solo cât și alături de Dan Grigore. A fost primul artist din cultura română care și-a sărbătorit centenarul printr-un asemenea eveniment.
