• Acasă
  • Despre proiect
    • Obiectiv, misiune, viziune
    • Valori
    • Despre echipă
    • Recomandări
  • Istorisiri
  • Dialoguri
  • Contemporane
  • Apariții în presă
  • Contact
Aici a statAici a stat
  • Acasă
  • Despre proiect
    • Obiectiv, misiune, viziune
    • Valori
    • Despre echipă
    • Recomandări
  • Istorisiri
  • Dialoguri
  • Contemporane
  • Apariții în presă
  • Contact

Istorisiri

Istorisiri cu pasiune despre patrimoniul cultural încărcat cu energia unor personalități care au contribuit la crearea lui. Povești și legende despre bijuteriile arhitectonice din România și cei ce le-au călcat pragul. 

O vilă de 100 de ani în stil Beaux-Arts se vinde cu peste 930.000 de euro pe platforma de imobiliare Storia.ro

<strong>O vilă modernistă, capsulă a timpului din 1936, se vinde cu peste 1,5 milioane de euro pe platforma de imobiliare Storia.ro</strong>

O vilă monument istoric de secol XIX din centrul capitalei se vinde cu 900.000 de euro pe Storia.ro

O vilă în stil mediteranean din anul 1939 se vinde cu peste jumătate de milion de euro

Un imobil monument istoric, posibil viitor boutique hotel, se vinde cu 5 milioane de euro

O vilă monument istoric Art Deco din proximitatea Dealului Mitropoliei

<strong>O vilă istorică Beaux-Arts din centrul capitalei</strong>

72 de ore în Timișoara, capitală culturală europeană

Posts navigation

1 2 3 4 Next »

Caută

Articole recente

  • Romanian Jewelry Week la București 21/09/2023
  • O vilă de 100 de ani în stil Beaux-Arts se vinde cu peste 930.000 de euro pe platforma de imobiliare Storia.ro 21/09/2023
  • Ecologiile grijii și îngrijirii – un paradis vegetal în inima unei aglomerări urbane 01/09/2023

Aiciastat pe Instagram

aiciastat

aiciastat
#Aiciastat vă invită la o nouă serată cultural #Aiciastat vă invită la o nouă serată culturală în cadrul Bazar de Cotroceni, într-o casă ce va fi deschisă doar pentru o zi, în cadrul seratei! Deschidem ușile patrimoniului bucureștean cu o șansă unică de a descoperi o casă istorică cu un farmec atemporal și de a asculta muzică clasică într-un cadru inedit: casa în care a locuit cel care a adus parfumurile Coty în România. Vă așteptăm astfel la serata #Aiciastat pe aripi de parfum la Bazar de Cotroceni, duminică, 8 octombrie, pentru a încununa Bazarul Cotrocenilor pe strada Romniceanu nr. 30, chiar lângă parcul cu același nume. 

Vom petrece o după-amiază cu lumină aurie de octombrie și parfum de epocă admirând artă, răsfoind cărți, ascultând muzică clasică și explorând cotloanele superbei case în stil neoromânesc. Continuăm să creem atmosferă de poveste în case istorice și să le transformăm în spații alternative pentru concerte clasice.

Așa că abia așteptăm să descoperim împreună o nouă casă extraordinară în acest cartier boem din București, care emană eleganță, delicatețe și aerul timpului pe care l-a traversat.

Ne vom delecta cu instalații florale de @enrose.ro, ne vom bucura de farmecul casei, vom admira colaje realizate de @nicoababei.artjourney și pălării create de @decorina_hats inspirate din cărți de Tarot, alături de parfumul său ATU, și vom răsfoi cărți de la partenerii noștri. Vom degusta vin @samburesti, @aquacarpatica.ro și alte surprize.

La 16:00 vă așteptăm să explorați curtea și apoi să luați loc în sala inedită de concert. La ora 16:30 va începe recitalul de muzică clasică cu piese clasice (inspirate din lumea parfumului, și nu numai) interpretate de Ansamblul cameral #Aiciastat și alți invitați surpriză.

Participarea la eveniment se face în baza achitării prețului biletului de 150 lei. Link în bio. Accesul pentru copiii sub 12 ani este gratuit, iar aceștia trebuie să fie însoțiți de un părinte sau un tutore adult cu bilet de acces valabil.

La eveniment se vor face fotografii și înregistrări video. Prin înscrierea și participarea la eveniment sunteți de acord cu înregistrarea materialului foto-video și cu prelucrarea datelor cu caracter personal. 

Vă așteptăm cu drag la link-ul din bio!
#Aiciastat Ilie Mecu, economist şi specialist ban #Aiciastat Ilie Mecu, economist şi specialist bancar, cu o carieră de peste 40 de ani în cadrul Băncii Naţionale a României. În 1927 devenea inspector general în centrala B.N.R., având venituri ridicate, drept urmare și-a construit această vilă cochetă cu 12 camere și cu grădină, în a doua jumătate a anilor 1920. Vila este astăzi de vânzare pe platforma @storia_ro.
Vila impresionează de la prima vedere: dincolo de o bogată boltă de viță de vie care toamna devine un deliciu pentru orice privitor, bovindoul său cu o formă atipică peisajului bucureștean amintește de arhitectura Art Nouveau, foarte rar întâlnită în vechiul regat. Ușa cu feronerie cu decorațiuni florale și vegetale împrumută, de asemenea, elemente Art Nouveau.

Interiorul dovedește un confort rafinat şi elegant. Holul de la intrare face o trecere elegantă în spațiul intim al vilei prin jocul de lumini și umbre colorate datorită vitraliilor cu forme și ornamente diferite, de factură Art Nouveau. Piesele de rezistență sunt sobele Art Nouveau realizate în faianțe de culori diferite și de forme variate, dar și vitraliile, stucaturile, ușile originale cu cristal, parchetul păstrat alături de tâmplăria originală. Camerele imobilului sunt spațioase și luminoase, accesul este circular, lăsând impresia de labirint domestic, iar fiecare cameră are o formă atipică.
 
Ingeniozitatea arhitecturii rezidă în îmbinările zidurilor structurale masive și delicatețea ornamentelor, a firidelor și a nișelor ascunse în pereți, combinație din care a rezultat o clădire solidă cu personalitate puternică. În baia principală, mozaicul și faianța originală cu intarsii florale și un basm austriac întregesc elementele de poveste ale vilei. Mansarda ascunde la rândul său povești: două cufere de călătorie din interbelic și un dulap cu elemente Art Nouveau stau martore ale unor vremuri trecute. Demisolul păstrează un alt martor: vechea centrală care asigura în perioada interbelică încălzirea întregii vile. Iar în spatele curții există un garaj care s-a păstrat intact de-a lungul timpului. Vila se află pe o stradă istorică a capitalei, cu o diversitate arhitecturală și o evoluție în timp atât pe palier stilistic cât și artistic.
#ad
#Aiciastat Arthur Drechsel, fondatorul fabricii “Adesgo”, primul producător de ciorapi de damă din România, în această casă în stil eclectic cu elemente neoclasice de pe strada Pasului din București. În 1926 el a înființat fabrica Adesgo ce producea şi comercializa ciorapi din bumbac şi mătase pentru femei. Mătasea era importată din Japonia și Italia, iar utilajele folosite erau produse în Germania. Pe acea vreme ciorapul de mătase era un accesoriu extrem de elegant, iar în cazul în care ciorapului îi se ducea vreun fir, doamnele și domnișoarele se puteau duce la atelierele de remaiat, unde cu o croșetă specială era tras cu grijă firul buclucaș.

Casa din Strada Pasului era extrem de elegantă, are o marchiză spectaculoasă, ancadramente bogate cu mascaroni, frontonul și cornișa bogat decorate, soclu și scări de piatră și coloane monumentale care străjuiesc intrarea.

Se spune că numele fabricii a fost creat prin anagramarea literelor din numele celor doi copii ai proprietarului. Fabrica se afla pe Calea Șerban Vodă 220, iar în jurul anului 1938 existau acolo cantină, sală de repaus, cabinet me­­di­cal, instrumentar şi staţionar cu paturi pentru bolnavi, sală de muzică cu pian, club de fotbal, pajişte pentru destindere, și chiar o creşă pentru copii pentru angajați.

Arthur Drechsel a mai deținut o vilă și pe malul lacului Snagov, vilă ce a fost preluată de Manfred Freiherr von Killinger, diplomat , istoric militar și ofițer de marină, care a avut și funcția de ambasador al Germaniei naziste în România (1941-1944). Biroul lui  von Killinger afla în sediul Legației Germane din București.

După al Doilea Război Mondial, în urma conferinței de la Potsdam (când Aliații au decis cum vor administra Germania înfrântă), drepturile asupra firmei germane Adesgo au fost transferate către guvernul sovietic, fabrica fiind înapoiată statului român abia în 1954. După aceea, în 1962, Adesgo a început să exporte ciorapi din fibră sintetică, apoi a introdus ciorapul pantalon, care nu mai necesita jarteluțe și ținea de cald.

În 1993 Adesgo a devenit societate pe acțiuni cu capital integral privat. O să vă arăt pe Stories cum arătau reclamele la ciorapii de damă Adesgo în anii ‘30.
#Aiciastat un înalt funcționar al Băncii Națio #Aiciastat un înalt funcționar al Băncii Naționale a României în anii ‘20. Nu vă spun mai multe, vreau să vă fac curioși, pentru că pregătesc povestea mult mai amplă a casei, în care veți putea vedea detalii deosebit de bine păstrate. Până atunci sper să vă lăsați cuceriți de atmosfera boemă a acestei case cu grădină, viță de vie, vitralii și detalii Art Nouveau. Vila este de vânzare pe platforma @storia_ro. Pe curând!
#Aiciastat vă așteaptă la serata culturală cu #Aiciastat vă așteaptă la serata culturală cu artă, lucrări muzicale clasice și baroce la Conacul Ghica de la Ghergani, sâmbătă, 16 septembrie, cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului. Printr-un eveniment incluziv deschidem ușile patrimoniului pentru toți cei care își doresc să experimenteze muzica clasică în afara sălilor tradiționale de concert. Ne vom bucura de atmosfera de septembrie admirând colajele pe care le realizează @nicoababei.artjourney într-un atelier pentru cei mici și cei mari, admirând ilustrațiile realizate de @ana_banica și instalații florale realizate de @enrose.ro și vom vizita capela și domeniul familiei Ghica într-un tur ghidat cu doamna Irina Bossy-Ghica.

Ion Ghica, predecesorul său, a fost artizanul domeniului de la Ghergani, “marele memorialist, economist, om politic, prinț de Samos, diplomat și inginer”, după cum spunea Greceanu. „Toată lumea dorește să vadă Gherganii. Doi sau trei vizitatori care au venit să ne vadă au povestit minunății și minunății, iar lumea vorbește în oraș despre bunul-gust, simplitatea și frumusețea micii noastre așezări de la țară”, scria Ion Ghica către Alexandrina în 1867.

Clădirea principală a conacului se află astăzi în restaurare, așa că vom putea vedea un stadiu intermediar al unei restaurări de excepție. Recitalul muzical va avea loc lângă capela Ghica, o bijuterie cu arhitectură eclectică.

Ne vom delecta cu gustări oferite de partenerii noștri @frufru.lov , @urbanmonkey.raw, vin @samburesti, @aquacarpatica.ro, cocktailuri de la @touchingartcocktail cu gin @bombaysapphire, colțul cititorilor de la @editura_corint  și @editura.vremea și colțul copiiilor de la @adinishcom.

Ca să ajungeți la conacul aflat la 40 km de oraș, puteți veni atât cu mașina cât și cu autocarul, în cazul în care optați pentru bilet cu transport inclus. Astfel, la ora 15:00 vă vom lua cu un autocar din Piața Constituției, urmând ca în jur de ora 15:45-16:00 să ajungem la Conac. La 16:30 va începe turul domeniului alături de doamna Irina Bossy-Ghica. La 18:00 va începe recitalul de muzică clasică interpretat de Ansamblul cameral #Aiciastat și Maxim Belciug. 

Biletele se află la link-ul din bio. Vă așteptăm cu drag!
#Aiciastat expoziția-experiment #GemsInTheGarden #Aiciastat expoziția-experiment #GemsInTheGarden organizată de @living__content la @gradina.botanica.din.bucuresti ce a avut vernisajul săptămâna aceasta. Instalațiile de artă realizate de 10 artiști din mai multe țări și-au găsit spațiul de comunicare în grădinile și serele din Cotroceni, într-un dialog imaginat al artei cu natura. Puteți vizita expoziția în perioada 8 septembrie-31 octombrie, în baza biletului de acces la serele și muzeul din Grădina Botanică „Dimitrie Brandza”.

Expoziția este gândită ca un traseu non-invaziv care permite punerea în valoare a unor practici artistice ce abordează critic relația natură cultură și intervenția umană în spațiul natural, având în vedere familiarizarea publicului cu speciile de plante, animale, păsări și insecte ce populează zona. Curatoarea @adrianaeblidaru a spus că “Gems! for the Garden este o expoziție în care mediul urban, intervențiile artistice și mediul natural intră în fuziune, practicând moduri de conviețuire posibile prin apropriere, tandrețe și dialog”. Noi am parcurs grădina și serele descoperind ca printr-un labirint instalațiile sculpturale, de sunet și video infiltrate în locuri parțial ascunse. Puteți urmări și voi traseul punctat de lucrări sonore realizate de @bogdanadima (RO) și Ioanida Costache (RO), de instalații site-specific semnate Adrian Ganea (RO), Analisa Teachworth (USA), Julie de Kezel (BE), @lea.rasovszky (RO) și Rasmus Myrup (DNK), precum și de sculpturi și instalații video realizate de artistele @chlorysss (RO) și Nona Inescu (RO).

Mi s-a părut fantastic că prin această expoziție de artă contemporană Grădina Botanică „Dimitrie Brandza” s-a animat și a devenit un spațiu în care plantele vii și flora spontană vor crea o legătură simbiotică cu arta și cu observatorii săi.

#RecomandatDeAiciastat

Mulțumesc @andreea_pietrosel pentru invitație!
#Aiciastat @crama_stirbey, un domeniu viticol din #Aiciastat @crama_stirbey, un domeniu viticol din podgoria Drăgășani deținută de peste 300 de ani de familia princiara Știrbey (cu o întrerupere în perioada comunismului și a naționalizării, când familia a fost dată afară).

Ileana Kripp-Costinescu, stră-nepoată a lui Barbu Stirbey, a părăsit România în 1969 cu ajutorul lui Henri Coandă, dar a revenit în țară alături de soțul ei în 1997, atunci când a redescoperit atât locurile natale, cât și crama aproape părăsită, ce fusese naționalizată și transformată în IAS. Soțul acesteia, baronul Jakob Kripp (pe care îl vedeți și în video, căci el ne-a făcut turul cramei) de profesie jurist, a ajutat-o mult în procesul de restituire a domeniului. Având și el „o predispoziție genetică” spre producția de vin, familia lui deținând vii în Tirolul de Sud de peste 500 de ani, cei doi soți și-au propus să readucă domeniul de la Drăgăşani la gloria de altădată. Eu zic că au reușit, peisajul bucolic și atmosfera de poveste reîntregind fantastic povestea de pe vremuri.

Vinurile Ştirbey sunt create pe baza unor principii dezvoltate şi păstrate din generaţie în generaţie, de peste 300 de ani, de când familia princiară Ştirbey a avut un domeniu viticol în podgoria Drăgăşani. Bogăția cea mare din crama de la Drăgășani este Crâmpoşia, care ocupă cam 30% din suprafață, un soi autentic, viu din care mai fac uneori și spumant prin metoda tradițională. Începutul secolului 20 a fost o adevărată epocă de aur a vinului românesc, iar cele de la Știrbey erau pe meniurile celor mai luxoase restaurante. De asemenea, Vinul de Drăgășani se regăsea pe meniul din Orient Express.

O mare parte din activitate se face manual, de către angajați care lucrează pământurile acestea încă dinainte de revenirea baronilor în țară. Domnul Dumitru Nedeluț, astăzi administratorul Domeniului Stirbey, lucrează aici încă din anii ‘80. Iar vinificatorul și oenologul Oliver Bauer lucrează la Crama Știrbei de 20 de ani, fiind adus de familia Kripp după o întâlnire providențială la o bere în Tirol.

Crama Știrbey poate fi vizitată la cerere, puteți face tururi ghidate în vie și degustări de vinuri. Vă doresc plimbare (virtuală) plăcută prin aceste secunde de vis!
#Aiciastat @euforia, locul de pe fâșia dintre Ef #Aiciastat @euforia, locul de pe fâșia dintre Eforii de unde poți privi în aceeași zi răsăritul în Marea Neagră și apusul în Lacul Techirghiol stând aproape pe loc, doar schimbându-ți un pic perspectiva. Am comprimat ore prețioase (de la apus la răsărit și înapoi) în câteva secunde. Cu emoții, arhitectură, artă, joacă și atmosferă boemă, cu sculpturile în piatră de Techirghiol ale lui George Culea, cu vânt în păr și în faldurile rochiilor, cu umbrele dantelate și geamuri mari cu vedere la valuri. Toată cromatică este integrată în peisaj de @annterior_studio iar liniile geometrice și proporțiile armonizează momentele importante din viața clădirii: 1930, 1990, 2023. Încă din anii ‘30 de când a fost ridicată de familia Poppa pe îngusta fâșie mărginită de lacul cu nămol vindecător și marea capricioasă, Vila Plaja, cum se numea ea, adăpostea spirite libere și cochete. Capul familiei la acea vreme, George (sau Gheorghe) Poppa, inițial comandant de navă la compania Lloyd⁠ din Trieste și apoi comandant al Portului Constanța, a ridicat și un imobil Art Deco în Constanța. Gheorghe Poppa, originar din Săcele, judeţul Braşov, a plecat în tinereţe din locurile natale spre Constanţa, pentru a se angaja ca mus pe vas. Cariera lui pe mare a fost fulminantă, ajungând la gradul de comandant în marina comercială britanică, la Lloyd Branch Trieste. În perioada 1899-1902 a participat la Războiul Burilor, conflict armat în care Imperiul Britanic s-a confruntat cu burii (colonişti olandezi din Africa de Sud).

După Primul Război Mondial, s-a stabilit pe uscat şi a fost comandant al Portului Constanţa timp de doi ani. În anii ’20 Gheorghe Poppa s-a lansat în afaceri de comerţ şi industrie. A deţinut fabrici de cărămidă, cherestea şi s-a ocupat de exportul grânelor. Datorită prosperităţii dobândite în urma carierei maritime şi în afaceri, Gheorghe Poppa a luat iniţiativa investiţiilor imobiliare, din care face parte şi vila Plaja, devenită Euforia.

Vă recomand să experimentați aici acest joie-de-vivre și mergeți să vedeți că nisipul de pe plaja Euforia a căpătat tenta roz a bonomiei și a nostalgiei stațiunii Carmen Sylva de odinioară.
#Aiciastat Cecil Poppa, unul dintre cei mai buni m #Aiciastat Cecil Poppa, unul dintre cei mai buni medici hematologi din România, pionier al rezolvării problemelor asociate hemostazei. Vila aceasta interbelică realizată în anii ‘30 de celebra familie Poppa a luat astăzi o nouă viață sub numele @euforia. Cecil Poppa s-a născut în 1921 la Constanța, fiul Verginei și al lui George Poppa, comandant de navă la compania Lloyd⁠ din Trieste și comandant al Portului Constanța. Cecil a absolvit liceul Mircea cel Bătrân din Constanța ca șef de promoție în 1940 și Facultatea de Medicină Carol Davila din București, tot șef de promoție, în 1946. A fost secretarul Societății Române de Hematologie. Vorbea fluent engleza, franceza și germana.

Familia sa a construit această casă de vacanță numită Vila Plaja pe fâșia dintre Eforii în anii ‘30. La vremea aceea stațiunea era una dintre cele mai renumite de pe litoral, numită pe rând Movilă (după fondatorul său, Ioan Movilă), Carmen Sylva sau Vasile Roaită. Aici protipendada țării își petrecea timpul la malul mării bucurându-se de soare, serate dansante, apa și nămolul Techirghiolului. 

Vila Plaja a fost pe rând casă de vacanță, vilă de protocol, locuință și a fost radical refăcută în 1990. În ultimii 2 ani a fost din nou refăcută în totalitate, încadrând istoricul ei în destinația de acum, Euforia. În consonanță cu istoria și valoarea sa memorial simbolică, unul din zidurile clădirii din 1930 a fost păstrat și integrat în design. Intrările cu arcade păstrează identitatea clădirii originale, care astăzi este incorporată în corpul The Villa. Celelalte corpuri care completează Euforia sunt The Pool Pavillion și The Lake Wing.
 
În design-ul realizat de @annterior_studio s-au folosit obiecte de artă, materiale naturale, lemn, piatră, textile de in, cânepă, bumbac, răchită, obiecte vintage @heartwood.ro (un perete din lemn recuperat dintr-o șură din Transilvania).
 
Sculpturile contemporane care ne surprind în diferite locuri la Euforia au fost realizate de artistul local George Culea din piatră de Techirghiol. Astfel ne bucurăm de moștenirea trecutului adusă în contemporaneitate prin filtrul arhitecturii, artei, al soarelui, al nisipului, al vântului și al valurilor Mării Negre.
#Aiciastat vă invită la tururile prin Timișoara #Aiciastat vă invită la tururile prin Timișoara organizate de @flight_festival în cadrul 𝗙𝗹𝗶𝗴𝗵𝘁 𝗼𝘃𝗲𝗿 𝗕𝗼𝗿𝗱𝗲𝗿𝘀, festivalul diversității culturale și al inițiativelor transdisciplinare, care pune în valoare vitalitatea Timișoarei în anul 2023. Veți descoperi 𝗰𝗼𝗺𝗼𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗮𝘀𝗰𝘂𝗻𝘀𝗲 din Timișoara 𝗰𝘂 𝗙𝗟𝗜𝗚𝗛𝗧 𝗕𝗨𝗦 care va străbate traseul marcat de locuri, povești și oameni de altădată.
-𝟭 𝘀𝗲𝗽𝘁𝗲𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 𝗼𝗿𝗮 𝟮𝟭:𝟬𝟬 - 𝗧𝗶𝗺𝗶𝘀̦𝗼𝗮𝗿𝗮 𝗯𝘆 𝗡𝗶𝗴𝗵𝘁 - un tur de noapte cu DJ prin oraș dedicat tinerilor, pe traseul 𝗨𝗻𝗶𝘃𝗲𝗿𝘀𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗩𝗲𝘀𝘁 𝗧𝗶𝗺𝗶𝘀𝗼𝗮𝗿𝗮 – 𝗜𝘂𝗹𝗶𝘂𝘀 𝗧𝗼𝘄𝗻. Vor fi 4 tururi începând cu ora 21:00. Fiecare tur gratuit durează aprox. 30 minute și nu necesită rezervare sau înscriere. 
-𝟮 𝘀𝗲𝗽𝘁𝗲𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 𝗼𝗿𝗮 𝟭𝟬:𝟬𝟬-𝟭𝟰:𝟬𝟬: “𝗙𝗮𝗯𝗿𝗶𝗰𝗮𝘁 𝗶̂𝗻 𝗙𝗮𝗯𝗿𝗶𝗰” prezentat de prof. univ. dr. Adriana Babeți. Turul are 3 stații mari - Piața Traian, unde veți descoperi Casa Stefania, Sinagoga din Fabric, Biserica Millenium și meserii uitate, str. Pestalozzi (unde veți descoperi Fabrica de Bere, Fabrica de ciocolată artizanală POC Sweets) și Calea Urseni (unde veți descoperi Muzeul Apei). Tururile sunt gratuite, dar locurile sunt limitate, înscrierea se face completând formularul de înscriere din Stories. Punctul de plecare este 𝗖𝗮𝘀𝘁𝗲𝗹𝘂𝗹 𝗛𝘂𝗻𝗶𝗮𝗱𝗲.
-𝟯 𝗦𝗲𝗽𝘁𝗲𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 𝗼𝗿𝗮 𝟭𝟬:𝟬𝟬-𝟭𝟮:𝟬𝟬 - ”𝗖𝘂𝗺 𝘀𝗮̆ 𝗮𝗽𝗲𝗿𝗶 𝗼 𝗰𝗲𝘁𝗮𝘁𝗲?” prezentat de prof. univ. dr. Adriana Babeți. Este un tur la pas unde veți putea descoperi povești relevante din trecutul orașului: “Un piroman la Castel”, “Cazarme și garnizoane”, “Bastioane cucerite de timp”, “Intra muros: Piața Sf. Gheorghe: ce se vede prin ochiul de sticlă”. Tururile sunt gratuite, dar locurile sunt limitate, necesită înscriere prealabilă completând formularul de înscriere. Punctul de plecare este 𝗖𝗮𝘀𝘁𝗲𝗹𝘂𝗹 𝗛𝘂𝗻𝗶𝗮𝗱𝗲.
-𝟵 𝗦𝗲𝗽𝘁𝗲𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 𝗼𝗿𝗮 𝟭𝟬-𝟭𝟯 & 𝟭𝟳-𝟮𝟬 - 𝗞𝗶𝗱𝘀 & 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝘆 𝘁𝗼𝘂𝗿: 𝗧𝗶𝗺𝗶𝘀̦𝗼𝗮𝗿𝗮 𝗽𝗲 𝗶̂𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲𝘀𝘂𝗹 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿;
-TBA: ”𝗝𝗶𝗺𝗯𝗼𝗹𝗶𝗮, 𝗼𝗿𝗮𝘀̦𝘂𝗹 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗴𝗿𝗮𝗻𝗶𝘁̦𝗲” - prezentat de prof. univ. dr. Adriana Babeți.
Distracție!
#Aiciastat “Sărutul” lui Constantin Brâncuș #Aiciastat “Sărutul” lui Constantin Brâncuși, sculptură despre care se spune că a deschis curentul modernist și care mai poate fi văzută până pe 30 august la București la @artsafari_bucharest în cadrul expoziției “Love Stories”. Apoi va pleca înapoi la Craiova, unde o puteți vedea la Muzeul de Artă, Palatul Jean Mihail, alături de alte 7 piese care au ieșit din mâna marelui sculptor. Brâncuși a lucrat multiple versiuni ale Sărutului până în 1945.

Lucrarea a fost prezentată publicului pentru prima dată în anul 1910, în cadrul expoziției grupului Tinerimea Artistică, la București (grup fondat de Constantin Artachino, o altă vedetă a acestui sezon Art Safari, alături de Luchian, Vermont, Verona și alții). “Sărutul” a intrat în circuitul internațional după ce Brâncuși a prezentat varianta în gips la o expoziție în 1913 deschisă la Armory Show în New York. Blocul de piatră cuboidal prezintă busturile a doi tineri uniți într-o îmbrățișare. Ochii, buzele și părul celor două personaje sunt executate în tehnica numită “tăietură directă”. Axa prin care cele două trupuri sunt separate, într-un mod ușor asimetric, este un element de dinamică, la fel și sugerarea mișcării brațelor. Sculptura renunță la orice detaliu nesemnificativ și se concentrează pe gestul amplu al îmbrățișării ce contopește cele două siluete, redând astfel forța expresivă a iubirii.

Omagiul adus iubirii este portretizat în versurile lui Rainer Maria Rilke: „A iubi este să devii o lume/ O lume în sine pentru celălalt”, versuri care apar și în lucrarea de ficțiune “Sărutul” (Le Baiser) de franțuzoaica Sophie Brocas. Volumul apărut la @editura.vremea ne spune povestea de dragoste a Tatianei, tânără aristocrată rusă și nepoata lui Lev Tolstoi, pentru Constantin Brâncuși. Cei doi se cunosc în cercurile artistice pariziene, iar Brâncuși îi propune să-i fie model pentru o sculptură datorită melancoliei din privirea sa.

Cartea este astfel un portret simbol al muzelor lui Brâncuși. 

Vă las pe voi să descoperiți atât sculptura la Art Safari cât și povestea generată de “Sărutul” devenit stelă funerară în cimitirul Montparnasse (care chiar există și se vizitează, fiind a doua versiune a Sărutului lui Brâncuși).
#Aiciastat @alecu_solomon la avanpremiera filmului #Aiciastat @alecu_solomon la avanpremiera filmului @arsenie.viatadeapoi la @cinemacity_romania, un film pe care îl puteți vedea din 1 septembrie în cinema.

Este un film care trebuie ascultat, privit, urmărit, decantat și înțeles pe toate fațetele lui. Intenționează să ridice câteva probleme la nivelul discursului public, și a făcut-o deja având în vedere discuțiile pe care le-a generat. Nu este un film ușor, deși poate părea la prima vedere că tratează tangențial anumite aspecte. Tocmai această tangentă pe care o trasează este de fapt ceea ce îi conferă profunzime. Profunzimea unor perspective multiple care îți conferă iluzia unui discurs binomial. Dincolo de aspectele pe care fiecare dintre noi le poate vedea prin prisma propriului bagaj emoțional și/ sau spiritual, sălășluiesc o multitudine de aspecte care zac în umbră, gata de a fi descoperite și rumegate.

Nu este un film despre Arsenie Boca, ci este un film simbolist. Este un film despre societatea românească, despre trecut, prezent și viitor. Despre relațiile intime dintre lucruri, fenomene și sufletul omenesc, religie, politică, civilizație, temeinicie și lacune. Descoperim în film (prin anumite ferestre care se întredeschid fără delicatețe, dincolo de perdea) experiențe de viață prin ochii unui grup neomogen (mai bine zis un eșantion al societății noastre). Mai departe am văzut un eșantion al sacralității, un eșantion al posibilului, un eșantion al patrimoniului religios pe urmele unui așa-zis pelerinaj. Și în cele din urmă filmul ne propune o diagnoză coerentă al stării noastre curente. 

Practic am ieșit din sală înțelegând puțin mai bine de ce suntem astăzi în punctul acesta, în care structural ne-am împărțit în fascicule vehemente care propovăduiesc dreptatea. Dreptatea are și ea la rândul ei atâtea perspective și doar un stoic poate să înfrunte puterea unei mulțimi care luptă în numele dreptății. Iar stoicismul pare că a dispărut din Agora noastră și a fost înlocuit de un extremism tot mai îngrijorător. Aș vrea să vorbim despre toate aceste lucruri, să ne punem din ce în ce mai multe întrebări, să ne duelăm în idei și principii și să ne temperăm prin dialog. Și poate că suntem pe drumul cel bun.
#Aiciastat dirijorul Cristian Măcelaru, noul dire #Aiciastat dirijorul Cristian Măcelaru, noul director artistic al @enescu_festival, alături de violoncelistul francez Gautier Capuçon și alături de Filarmonica George Enescu interpretând Concertul de violoncel în B minor op.104 de Antonin Dvorak în deschiderea festivalului. A fost un concert deosebit, cu energie și emoție. După pauză, dirijorul Măcelaru a dedicat Rapsodia Română nr. 2 de George Enescu victimelor exploziei de la Crevedia. Motto-ul festivalului de anul acesta este “generozitate prin muzică”, bazându-ne pe ceea ce spunea Enescu: “în artă, nimic nu este al tău decât atunci când îl dăruiești altcuiva”.

Așa că în următoarele 29 de zile urmează să vedem filarmonici de renume care împărtășesc cu noi frumosul din lume. Seria mari orchestre ale lumii are loc la Sala Palatului, Ateneul va găzdui seria concertelor simfonice și de cameră și concertele de la miezul nopții cu muzică renascentistă, barocă, folclor tradițional georgian și momente de improvizație, iar Auditorium-ul va găzdui Seria Enescu și contemporanii în diminețile de week-end.

Orchestre faimoase care vor concerta în București zilele viitoare sunt Filarmonica din Viena,
Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam, Orchestra Națională a Franței, Orchestra Tonhalle
din Zürich, London Symphony Orchestra și Orchestra Filarmonică Cehă. Iar în cadrul seriei orchestrelor românești vom descoperi 10 ansambluri reprezentative din București și alte 5 orașe din țară, fiecare cu specificul său, într-un program variat.

Mi se pare splendidă inițiativa Concertelor pentru familii si copii, inițiativa maestrului Cristian Măcelaru: patru concerte tematice ce vor avea loc într-un spațiu inclus în premieră în Festival, Sala Majestic a Teatrului Odeon, cu programe concepute special pentru a stimula interesul pentru muzică și instrumentele clasice.

Dirijori de prim rang internațional vor urca pe scenele din București și din țară: Cristian Măcelaru, Zubin Mehta, Sir Simon Rattle, Wilson Hermanto, Paavo Järvi, Delyana Lazarova, Lawrence Foster sau Vladimir Jurowski. Dacă nu puteți să ajungeți în sălile de concerte, să știți că peste 60 de concerte vor fi transmise în direct pe site-ul www.festivalenescu.ro
#Aiciastat Sanatoriul Speranța, sau Băile Crețu #Aiciastat Sanatoriul Speranța, sau Băile Crețu, ansamblu construit în anul 1923 în centrul stațiunii balneoclimaterice cândva faimoase, Techirghiol. Fostul sanatoriu avea o curte amplă, amenajată ca un parc, cu o alee largă ce ducea spre intrarea clădirii principale. Astăzi clădirea pare ruptă din gravurile lui Giovanni Battista Piranesi ce idealiza ruina sau din romantismul iconografiei specifice peisajului cu ruine. Diderot spunea în 1767: “il faut ruiner un palais pour en faire un objet d’intérêt” (trebuie să ruinezi un palat pentru a-l face un obiect demn de interes). Se pare că nouă ne iese foarte bine treaba asta chiar după mai bine de 300 de ani.

Fațada principală, cândva impunătoare, este prelungă, simetrică, ornamentată în stil neoclasic. Are un rezalit central (adică o porțiune de zid ieșită din linia fațadei) care cuprinde intrarea și doua rezalituri la cele două capete ale fațadei, toate marcate cu frontoane triunghiulare la nivelul acoperișului. Deasupra ornamentelor fațadei ritmate de pilaștri se află o cornișă înaltă, simplă, care subliniază orizontalitatea clădirii. Scara monumentală deschide perspectiva asupra celor două coloane gemene ce aveau cândva capiteluri ionice dantelate.

Zidurile care s-au mai păstrat din vechea bijuterie arhitectonică ne invită la meditația morală asupra trecerii timpului, asupra trecutului așa-zis eroic sau nostalgic, asupra fatalității succesiunii sinusoidale “glorie”-“decădere”, răsărit-apus, zi-noapte. Practic o clipită la scara istoriei universale.

Ne putem raporta la ruine printr-o considerație poetică sau prin curiozitate arheologică. Indiferent de metodă, în orice caz, vreau să declar deschisă epocă glorificării ruinelor (că până la urmă pare că asta ne cam rămâne din patrimoniul balnear). Ce ziceți, aderăm cu toții la “poezia ruinelor” lui Michel de Montaigne?

P.S. Puteți da o fugă la Techirghiol și în acest week-end când are loc festivalul de artă @techirartfest. Veți vedea această ruină impresionantă pe care am descoperit-o alături de @cronicaridigitali, dar și alte clădiri ce vă vor lăsa cu zâmbetul (amar sau dulce, după caz) pe buze.
#Aiciastat un cormoran, o chiră de mare, un pescăruș pontic alături de-un scoicar și-un corcodel. Sunt mai gălăgioși decât prundăraşii, ciovlicii și fugacii, dar nu la fel de rapizi. La ceasul răsăritului, la 06:08, și-au împărțit teritoriul și festinul cu nevertebrate marine. Astăzi, de Ziua Mondială a Fotografiei cu tema “Peisaje”, celebrată pe 19 august, vă împărtășesc 10 fotografii ce mi-au rămas imprimate pe retina sufletului.

Ziua Fotografiei a fost iniţiată în 2009 şi promovată de fotograful australian Korske Ara și a devenit atât de populară încât s-a transformat în săptămâna fotografiei: așa că pentru perioada 12-26 august site-ul https://www.worldphotographyday.com/ ne recomandă tema “Peisaje”.

19 august marchează inventarea de către Louis Jacques Mande Daguerre (1787-1851) şi Joseph Nicéphore Niépce (1765-1833) a procedeului de realizare fotografiei prin “daghereotipie”. Louis Daguerre, împreună cu Joseph Nicéphore Niépce, care se ocupa cu captarea imaginilor din exterior pe un suport solid, au perfecţionat sistemul, punând la punct procedeul. Înaintea perfecţionării acestui procedeu, în 1826, Nicéphore Niépce a captat o fotografie cunoscută sub numele “View from the Window at Le Gras”, considerată cea mai veche fotografie din lume şi realizată printr-un proces numit “heliografie”.

După moartea lui Niépce, Daguerre a continuat experimentele împreună cu fiul acestuia, Isidore, folosind ca agent sensibilizator iodul pus pe o placă de cupru, acoperit cu un strat de argint. Printr-o developare în vapori de mercur se obţinea o imagine negativă în relief (o matriţă). O fotografie realizată de inventator în 1837 prin “daghereotipie” a reprezentat un colţ din atelierul său. La 9 ianuarie 1839, invenţia a fost prezentată Academiei Franceze de Ştiinţe şi Louis Daguerre a obţinut brevetul, fiind considerat părintele fotografiei.

Câteva luni mai târziu, pe 19 august 1839, guvernul francez a cumpărat brevetul şi a anunţat invenţia ca fiind un cadou “gratuit pentru lume”. Procedeul “daghereotipiei” a fost folosit după aproximativ 11 ani, în numeroase studiouri din New York, marcând începutul erei moderne în fotografie.
#Aiciastat George Enescu de la nașterea căruia c #Aiciastat George Enescu de la nașterea căruia celebrăm astăzi 142 de ani, în această modestă dependință a Palatului Cantacuzino, în care locuia soția sa, Principesa Maruca Cantacuzino. Am descoperit în cartea de convorbiri realizate de Fabian Anton cu Gică Petrescu “Mi se spunea Sinatra” de la @editura.vremea povestea amplă prezentată de Yehudi Menuhin despre maestrul său, Enescu, de la vizita sa în România din mai 1946. Vă împărtășesc citatul descoperit care apare și în cartea lui de memorii, “Călătorie neterminată”, Editura Muzicală, București, 1999):

“Oricât îl idolatrizam, nu m-a decepționat vreodată nici pe plan uman, nici pe plan muzical. M-a dus la locuința lui, un mic palat, unde apartamentele principesei, bogat decorate, capitonate, pline de divane și perne, contrastau cu încăperea pe care el o ocupa. Aceasta era asemenea unei chilii monahale, cu pereții văruiți, goi, fără nicio pictură, un pat îngust de metal, o singură fereastră.

Nicăieri o ședere a mea nu a egalat prin continuitate și încântare pe cea din România. A fost un festival Enescu, o adevărată orgie Enescu, un delir Enescu provocate de venirea mea.

Am dat împreună concerte cu repetiții pentru public dimineața, timp de vreo 2 săptămâni, zi de zi, de fiecare dată alt program, Enescu acompaniindu-mă la pian sau dirijând orchestra.

La fiecare concert și repetiție se cerea ajutorul poliției pentru a ne tăia un drum pe trotuar de la automobil până la intrarea artiștilor, iar după câteva nopți, sub asediul admiratorilor, am fost obligat să fug de la hotel și să mă refugiez într-o locuință particulară.

[…] Enescu se îndrăgostise de principesă pe când era un băiețandru iar ea era căsătorită cu un membru al aristocrației. El a încununat o fidelitate de o viață întreagă, căsătorindu-se cu ea pe la mijlocul anilor ‘30, când soțul ei murise, iar ea era bătrână și bolnavă, într-o stare ce necesita permanentă îngrijire.

Ieșea din mica lui chilie și apărea în saloanele ei spațioase - menestrelul curții care venea să încânte cu muzica lui gusturile cultivate ale doamnei sale și a cercului său. Acest spectacol particular era cu atât mai emoționant cu cât în public el era idolul și idealul țării sale.”
#Aiciastat un bogat industriaș și inginer petrol #Aiciastat un bogat industriaș și inginer petrolist, Nicolae Ionescu, în această vilă modernistă capsulă a timpului ridicată între 1935-1936 după planurile arh. Tiberiu Niga, astăzi de vânzare pe @storia_ro. Nicolae Ionescu deținea exploatări petroliere și sonde în județul Prahova, în zona Câmpina și Băicoi, având un joint venture cu compania americană Standard Oil. Arhitectura vilei se încadrează la granița dintre curentul modernist și „Modern Deco”, stiluri cu forme geometrice simple, cu marcarea netă a orizontalelor cu un raport echilibrat prin detalii elaborate.
 
Arh. Tiberiu Niga a proiectat de-a lungul carierei sale profesionale aproximativ 200 de construcții, a realizat peste 800 de studii și a participat la concursuri pentru felurite lucrări, câștigând premii de anvergură.
 
Ulterior finalizării construcției acestei case i-au trecut pragul sau chiar au locuit în timpul perioadei interbelice personalități marcante. Spre exemplu, unii dintre ei au fost membri ai fam. Macovei, proprietari de vii și de exploatări viticole din zona Odobești (descoperim chiar în arhiva familiei proprietarilor fotografii de la un conac din Odobești). Aici a mai locuit și ministrul de externe Constantin Vișoianu, jurist, diplomat, publicist, prieten apropiat cu Nicolae Titulescu. În 1951 imobilul a fost naționalizat, fiind locuit de multiple familii, iar după 1989 a fost revendicat de către urmașii familiei Ionescu, ultima parcelă de teren reintrând în proprietatea familiei abia în 2022.
 
Vila se află pe o stradă istorică cunoscută pentru mozaicul de stiluri, detalii și forme ale caselor. Este înconjurată de o curte de peste 500 mp extrem de specială pentru zona centrală în care se află, o oază intimă verde. Elemente de feronerie se regăsesc ca leit-motiv la uși, la ferestre și la gard.
 
Vila are 2 apartamente cu acces distinct, la parter și la etaj. Spaţiile interioare arată un confort rafinat şi o eleganţă neostentativă, prin calitatea ornamentală a texturilor interesante și a combinaţiilor de materiale: parchetul, holul lambrisat, mozaicul și faianța originală din baie. Camerele păstrează o parte dintre sobele și obiectele de mobilier și de decor originale. Link in bio.#Ad
#CulturaÎnPericol Un pachet de măsuri fiscal-bug #CulturaÎnPericol
Un pachet de măsuri fiscal-bugetare menite să reducă deficitul bugetar a fost anunțat într-un proiect de ordonanță de urgență. Printre măsuri sunt și unele cu impact negativ grav asupra sistemului instituțional din domeniul culturii și patrimoniului: desființarea sau comasarea a aprox. 300 de biblioteci publice, teatre, instituții de spectacol, muzee, centre și așezăminte culturale (peste 60% din instituțiile de cultură) și descentralizarea Direcțiilor Județene pentru Cultură. Sunt îngrijorată și alături de colegi de la Masterul de Patrimoniul și de alte instituții culturale am semnat o petiție pe care o veți găsi la link-ul din bio. Pentru informare, vă las mai jos fragmente din punctul de vedere emis de @ordinularhitectilordinromania:

- prin ordonanța propusă, guvernul se apleacă asupra domeniului doar din perspectiva reducerilor de cheltuieli bugetare, fără nicio analiză privitoare la starea reală a acestui sector, la rolul său în ansamblul programelor statului și la impactul potențial al măsurilor propuse. Suntem împotriva generalizărilor și simplificărilor, care fac ca situația din domeniul culturii – mereu subfinanțat și aflat în permanentă criză de personal – să fie confundată cu administrația publică. Pe baza acestei confuzii se ajunge la formularea de măsuri nocive […];

- efectul desființării sau comasării acestor instituții [culturale] va fi punerea în pericol a unei părți semnificative a patrimoniului cultural al României – situri, clădiri, artefacte, colecții, fapte și creații artistice, creatori;

- factorul de multiplicare mare al patrimoniului cultural în ceea ce privește locurile de muncă generate – 26,7 locuri de muncă indirecte pentru fiecare loc de muncă direct (vs. 6,3 pentu industria constructoare de mașini). Pentru a ne bucura de efectul benefic al patrimoniului cultural, sistemul instituțional nu trebuie destructurat, ci susținut și dezvoltat;

- coordonarea centrală și autonomia DJC față de autoritățile județene și locale sunt condiții care trebuie garantate în scenariul de consolidare instituțională, pentru asigurarea deciziilor profesionale independente și a implicării active pentru protejarea patrimoniului cultural.
#Aiciastat Don Pietro la Rocca, amiral al Ordinulu #Aiciastat Don Pietro la Rocca, amiral al Ordinului Sf Ioan în Italia, în această casă nobiliară malteză construită în 1580 în La Valletta. Familia a fost înnobilată cu titlul de baron de Budach (în 1716) si cu titlul de marchiz de Piro (în 1742, de către regele Filip al V-lea al Spaniei). Strămoșii actualului proprietar se îndeletniceau cu comerțul, investind sume fabuloase în terenuri, nave și vase de transport pentru textile, cereale, zahar, orez, cafea, cacao. În arhiva familiei ce se află în casă există sute de documente ce atestă fapte remarcabile din istoria familiei. În prezent @casaroccapiccola este locuită de al 9-lea marchiz de Piro și cavaler de Malta, care și-a deschis porțile turiștilor pentru a le oferi șansa de a trăi istorie vie. Casa se poata vizita cu un tur ghidat la ore fixe sau puteți chiar locui aici casa fiind listată pe @airbnb. 

Întreaga casă este o operă de artă, cu ale sale piese vechi de mobilier, statui, scări de marmură, garaj ce ascunde un Bentley de epocă, cu porțelanurile și argintăria sa. Mi-a plăcut un candelabru din cristal de Boemia vechi de la sfârșitul sec. XVIII, când se aprindeau lumânări. Dintre picturi se remarcă portretele de familie, portretele papilor Clement al XI-lea și Clement al XIV-lea, care au oferit privilegii ecleziastice clerului maltez, și două tabluri ce simbolizează Electricitatea și Agricultura, pe scările de marmură, semnate de pictorul maltez Ramiro Cali, a cărui sora a fost una dintre proprietarele casei, la începutul sec. XX. M-au impresionat sala de mese, camera copiilor, capela, dar și vechea cisternă din pivnițele casei care a fost transformată în adăpost anti-aerian în cel de-Al Doilea Război Mondial. Iar grădina interioară eate o bijuterie în sine și ascunde un papagal vorbitor pe nume Kiku. Se vizitează și camerele odinioară intime ale familiei, camera verde, camera de porfir, camera albastră, biblioteca.

Se spune că este singurul Pallazzo din Valletta care se află în proprietate privata, este incă locuit și  care este permis accesul vizitatorilor (dar nu am verificat). Eu am avut plăcerea de a-l cunoaște pe domnul de Piro, o să vă povestesc pe Stories. Cum vi se pare această casă?
#Aiciastat Marele Maestru Jean de la Vallette care #Aiciastat Marele Maestru Jean de la Vallette care a clădit acest oraș-fortăreață cu ajutorul Papei și al cavalerilor Ioaniți după asediul turcilor din 1565. Cavalerii Ioaniți au venit în Malta acum 500 de ani, și au protejat insula de turci și de piraţii veniţi din nordul Africii pe Mediterană. Orașul La Valletta a luat numele fondatorului său și astăzi este supranumit Superbissima datorită arhitecturii sale de-a dreptul superbe.

Valletta este capitala cea mai mică a unui stat UE, unde locuiesc 9000 locuitori pe o suprafaţă mai mică de un km pătrat, dar are cea mai mare densitate de monumente istorice din lume, la fel ca întreaga ţară. Prin amalgamul de străduțe fermecate puteți admira 320 de monumente istorice în stil baroc sau neoclasic. Fiecare clădire, fiecare stradă, fiecare balcon, fiecare ușă, fiecare basorelief are o poveste care așteaptă să fie descoperită. Dincolo de impunătoarele clădiri ale ordinului cavaleresc se ascund intrigi, aventuri, visuri, inchiziție, comori.

Valleta a fost construită pe o peninsulă unde se află două porturi naturale. Planul oraşului a fost proiectat în sec. XVI, iar la construcţia fortăreţei au lucrat mii de muncitori din Malta şi din învecinata Sicilie, care s-au adăugat şi nenumăraţi sclavi. La acea vreme era o așezare modernă, străzile fiind construite după modelul unei table de şah, lăsând vânturile să adie liber, răcorind calcarul încins de arșița verii. Avea sistem de canalizare săpat în stâncă și jgheaburi curățate periodic pentru igienă.

Am luat la pas străduţele sale strâmte şi treptele abrupte care îmbrățișează marea: fațeta romantică a Vallettei arse de soare. Am nimerit chiar în sezonul de „festa“, sărbători religioase pline de farmec. Din mai până în septembrie, sâmbăta, câte un sătuc sau orăşel din Malta îmbracă straie de sărbătoare pentru a-şi onora patronul spiritual, mulţumindu-i pentru un an fără evenimente nefaste cu procesiuni pe străzi cu statuia sfântului local, artificii, distracţie şi bucurie în stare pură.

Valletta, perla fortificațiilor mediteraneene cu arome arabe, influențe britanice și siciliene și asprime de sirocco african, a fost inclusă pe lista Patrimoniului Mondial Unesco din 1980.
Load More Follow on Instagram
  • Acasă
  • Politica de Confidențialitate
  • Contact
© 2023 Aici a stat. Bento theme by Satori