bijuterie

Ladaniva, Zdob și Zdub, Baba Zula, Taraf de Caliu și mulți alții vin la Balkanik Festival #13, între 28 și 30 august, în Parcul Tei din București

Cel mai mare festival de world music din Sud-Estul Europei, Balkanik Festival – Home of World Music, fueled by OSCAR Downstream,  anunță line-up-ul ediției din 2026: trei zile de concerte, dans, artă, gastronomie, activități pe lac și bucurie pe malul Lacului Tei.

Festivalul revine între 28 și 30 august 2026 în București, cu cea de-a XIII-a ediție, și anunță un line-up care aduce împreună artiști din Armenia, Franța, Republica Moldova, România, Turcia, Polonia, Serbia și spații sonore cu rădăcini irakiene și yemenite.

După anunțarea mutării în Parcul Tei, într-un spațiu amplu, verde, pe malul Lacului Tei, ultimul mare festival al verii dezvăluie acum programul muzical al ediției: Ladaniva, Zdob și Zdub, Taraf de Caliu, Baba Zula, Bubliczki, Shiran & Bakal, Cümbüş Cemaat, Kristijan Azirović Orkestar și proiectul special Romica Puceanu Reimagined.

Sub tema „The Sounds of Heritage. The Rhythm of Now.”, ediția din acest an explorează felul în care tradițiile muzicale continuă să circule, să se transforme și să aprindă scenele contemporane. Timp de trei zile, Parcul Tei devine un univers al muzicilor lumii, al dansului sub copaci, al apusurilor pe lac, al artei contemporane, gastronomiei internaționale, meșteșugurilor, activităților pe apă și întâlnirilor care fac din Balkanik mai mult decât un festival: o comunitate.

Artiștii ediției #13

LADANIVA (Armenia / Franța)

Ladaniva este una dintre cele mai iubite apariții ale noii scene world music europene. Duo-ul format din Jaklin Baghdasaryan și Louis Thomas a cucerit publicul printr-un amestec luminos de folclor armean, ritmuri balcanice, maloya, jazz, reggae și energie de petrecere fără granițe. După reprezentarea Armeniei la Eurovision 2024, Ladaniva a devenit un nume familiar și pentru publicul din România, mai ales prin reinterpretarea piesei „Șaraiman”, din repertoriul Romicăi Puceanu. La Balkanik, Ladaniva aduce exact acel tip de concert care pare să fi fost inventat pentru vară: intens, liber, plin de culoare și imposibil de ascultat stând pe loc. https://www.youtube.com/watch?v=vGGbp88ziXU&list=RDvGGbp88ziXU&start_radio=1

ZDOB ȘI ZDUB (Republica Moldova)

Zdob și Zdub sunt, de peste trei decenii, una dintre cele mai explozive trupe ale Europei de Est. Născuți la Chișinău și crescuți la intersecția dintre rock, punk, ska, hardcore, hip-hop și folclor, Zdob și Zdub au dus sunetul Moldovei pe scene internaționale și în fața a milioane de oameni, inclusiv prin participările lor la Eurovision. Muzica lor are ceva rar: poate fi în același timp ironică, politică, populară, punk și profund afectivă. La Balkanik, vin cu energia unei trupe care știe cum se pornește un dans colectiv și cum se transformă o scenă într-o sărbătoare. https://www.youtube.com/watch?v=bGNT5Uh-WKw&list=RDbGNT5Uh-WKw&start_radio=1

TARAF DE CALIU (România)

Taraf de Caliu aduce pe scena Balkanik o linie vie a muzicii lăutărești românești, purtată de muzicieni legați de legendarul Taraf de Haïdouks. În centrul grupului se află Gheorghe „Caliu” Anghel, violonist de o intensitate rară, alături de muzicieni pentru care lăutăria nu este arhivă, ci viață trăită în timp real. Muzica lor vine din Clejani și a traversat continente, scene, filme, festivaluri și colaborări internaționale, păstrând acea forță directă și sălbatică pe care nu ai cum să nu o simți când ai asculți. La Balkanik, Taraf de Caliu înseamnă rădăcină, virtuozitate și foc. https://www.youtube.com/watch?v=Y5MTDsJQy8I&list=RDY5MTDsJQy8I&start_radio=1

BABA ZULA (Turcia)

Baba Zula reprezintă una dintre cele mai importante și inconfundabile trupe ale undergroundului din Istanbul. Fondat în 1996, proiectul lui Murat Ertel și al colaboratorilor săi amestecă saz electric, percuții, dub, improvizație, psihedelie anatoliană, sunete urbane și o estetică live care face fiecare concert să pară o ceremonie electrică. Muzica lor nu descrie Istanbulul, ci îl face să vibreze: străzi, Bosfor, zgomote, ritualuri, ecouri orientale, distorsiuni contemporan și un twist subversiv.. Baba Zula vin la Balkanik cu un concert hipnotic, intens și perfect pentru cei care caută muzica lumii în forma ei cea mai liberă. https://www.youtube.com/watch?v=ejyajnoPWEE&list=RDejyajnoPWEE&start_radio=1

BUBLICZKI (Polonia)

Bubliczki vin din regiunea Kashubia, în nordul Poloniei, și aduc cu ei una dintre cele mai energice formule ale scenei folk poloneze. Muzica lor combină tradiții kashubiene, armonii klezmer, sufluri balcanice și o poftă de scenă care transformă concertul într-un mic haos fericit. Fondată în 2007, trupa a devenit cunoscută pentru show-urile sale explozive, în care virtuozitatea merge mână în mână cu umorul și dansul.

https://www.youtube.com/watch?v=paGcTb-xwA4&list=RDEMTy6LXFtmIqwW1_hzqrA6jQ&ndex=5

SHIRAN & BAKAL (rădăcini irakiene și yemenite)

Shiran & Bakal aduc la Balkanik un sunet magnetic, născut din rădăcini irakiene și yemenite, tradiții familiale, cântece arabe și producție electronică contemporană. Proiectul lor recontextualizează melodii și fragmente de memorie muzicală prin sintetizatoare analogice, basslines grele și groove-uri de club, construind o punte între cântecul de acasă și ringul de dans global. În muzica lor, tradiția nu apare ca decor, ci ca materie vie, personală, adusă în prezent cu eleganță și forță. La Balkanik, Shiran & Bakal deschid un spațiu sonor unde Orientul, electronica și memoria se întâlnesc și se armonizează. https://www.youtube.com/shorts/rC6eUmkGjbc

CÜMBÜŞ CEMAAT (Turcia)

 Cümbüş Cemaat este un colectiv muzical născut în jurul scenei universitare din Istanbul, cunoscut pentru felul în care adună cântece din Balcani și Orientul Mijlociu și le trece printr-o energie de comunitate, improvizație și petrecere. După ce au urcat pentru prima dată pe scena unui festival internațional la Balkanik în 2015, au compus muzică originală pentru filmul „Djam” al regizorului Tony Gatlif și au colaborat cu Shantel pentru albumul „Istanbul”. Cümbüş Cemaat nu caută să fixeze tradiția într-o formă rigidă, ci o lasă să circule între voci, instrumente și ritmuri. La Balkanik, aduc un Istanbul plurivocal, cald, viu, în care cântecul devine imediat pretext de apropiere.

https://www.youtube.com/watch?v=aJDLP4xgx-M&list=RDaJDLP4xgx-M&start_radio=1

KRISTIJAN AZIROVIĆ ORKESTAR (Serbia)

Kristijan Azirović Orkestar vine din sudul Serbiei și aparține marii tradiții a fanfarelor balcanice. Condus de trompetistul Kristijan Azirović, premiat la celebrul Festival de Trompetă de la Guča, ansamblul este recunoscut pentru forța sa live, pentru energia brută și pentru felul în care transformă fiecare concert într-o sărbătoare a suflurilor, percuției și dansului. Muzica lor vine dintr-o zonă în care fanfara însoțește momentele importante ale vieții, de la nuntă la ritual comunitar. La Balkanik, Kristijan Azirović Orkestar promite exact ce trebuie: viteză, alamă, extaz și acel sentiment că pământul se mișcă sub tine. https://www.youtube.com/watch?v=PeKnIqqDN3c&list=RDPeKnIqqDN3c&start_radio=1

ROMICA PUCEANU REIMAGINED (România)

Ediția #13 a Balkanik Festival este dedicată memoriei și moștenirii muzicale a Romicăi Puceanu, una dintre marile voci ale muzicii lăutărești urbane românești. La 30 de ani de la dispariția sa și în apropierea centenarului nașterii, festivalul va prezenta în premieră proiectul special „Romica Puceanu Reimagined”: o întâlnire unică între artiști români exploratori ai sunetelor tradiționale, ai world music-ului și ai fusion-ului contemporan. Pentru prima dată împreună pe aceeași scenă în această formulă, ei vor reinterpreta repertoriul Romicăi Puceanu ca gest viu de ascultare, revitalizare și creație.

Mai mult decât concerte:

Pe lângă programul muzical, Balkanik Festival #13 aduce în Parcul Tei DJ seturi, târg meșteșugăresc, artă contemporană, activități pe lac, gastronomie internațională, video mapping, talks, ateliere, zone de relaxare și mult huzur.

Noul spațiu al festivalului, pe malul Lacului Tei, deschide o altă relație cu orașul: mai multă natură, mai mult aer, mai multe zone de întâlnire și o atmosferă de final de vară care transformă Parcul Tei într-o oază urbană pentru publicul venit din București, din țară și din afara ei.

Abonamentele sunt disponibile pe LiveTickets și IaBilet.

Presale: 180 lei + taxe – iunie–august (în număr limitat)
Acces general: 250 lei + taxe – la intrare
Bilete pe zile: 130 lei + taxe – disponibile din august

Promoție limitată: 3+1 gratis pentru abonamente.

Copiii cu vârsta de până la 9 ani inclusiv au intrare liberă, însoțiți de adulți. Copiii cu vârste între 10 și 15 ani beneficiază de reducere de 50% la abonamente și bilete.

Fondat în 2011 de Asociația Culturală Metropolis, Balkanik Festival a devenit primul mare festival din România care a construit o scenă durabilă pentru world music și patrimoniu viu contemporan. În fiecare an, festivalul reunește artiști și participanți din peste 20 de țări și transformă Bucureștiul într-un spațiu al diversității culturale și al bucuriei colective.

Balkanik Festival – Home of World Music #13 este organizat de Asociația Culturală Metropolis, fueled by OSCAR Downstream, proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, în parteneriat cu Primăria Sectorului 2, cu sprijinul Provident, al Uniunii Armenilor din România, al Centrului Cultural Armean din București, Pop Cola, Vitamin Aqua, Philip Morris România, Institutului Francez din București și Institutului Polonez.

Venue Partner & Official Festival Hotel: Hotel Caro

Parteneri media: PRO TV, Radio Guerrilla, Aici a stat, AGERPRES, Bookhub, Cărturești, Cultural, CVLTARTES, CriticEyez, GenȘtiri, Happ.ro, Iconcert, InfoMusic, Observator Cultural, Revista BIZ, Romania Journal, Spotmedia, Subversiv, Sunete, Trăiește Muzica, Utopia Balcanică, Zile și Nopți.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Pentru mai multe informații, urmăriți-ne pe Facebook, Instagram și pe www.balkanikfestival.ro.

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

Festivalul SoNoRo Musikland, la ediția a VIII-a, o sărbătoare a muzicii și a patrimoniului cultural saxon

 

Ediția a VIII-a a Festivalului SoNoRo Musikland va avea loc în perioada 17-27 iulie 2026 și se va desfășura în Sibiu, Avrig, Porumbacu de Sus, Copșa Mare, Sighișoara, Meșendorf, Criț, Viscri și Poiana Brașov. Prin intermediul celor 16 evenimente – concerte, jamsessions și ateliere muzicale pentru copii –, acest festival atât de îndrăgit de public este în continuare o reverență față de patrimoniul cultural saxon și tradițiile locale pe care organizatorii le readuc în contemporaneitate cu ajutorul muzicii de cameră.

Accesul la concerte și jamsessions se face în baza biletului achiziționat pe site-ul Eventbook, iar intrarea la atelierele dedicate copiilor este liberă.

 

Printre muzicienii care vor concerta anul acesta la Festivalul SoNoRo Musikland se numără violoniștii Nicolas Dautricourt, Abigél Králik, Alissa Margulis, Julia Puskér și Sebastian Manning; violiștii Răzvan Popovici, Mathis Rochat, Emanuel Vots și Ștefana Munteanu; violonceliștii Julian Arp, Alexey Stadler și Radu Nagy; pianiștii Dana Ciocârlie, Josu Okiñena și Ioan-Dragoș Dimitriu; harpista Miruna Nagy și acordeonistul Radu Rățoi.

 

Concertul de Deschidere – Con Spirito va avea loc vineri, 17 iulie 2026, ora 19:00, în Sala festivă a Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu, prima bibliotecă publică a românilor din Transilvania (1869). Concertele din acest an sunt programate în câteva locuri ale primelor ediții precum Biserica Parohială Romano-Catolică „Sfânta Treime”, Forumul Democrat al Germanilor din România – Sala Oglinzilor, Biserica Fortificată din Copșa Mare, Sala de Festivități a Primăriei Municipiului Sighișoara, Biserica fortificată Meșendorf și Meșendorf Gasthaus, Pensiunea Critz Cross din Criț, Casa din Viscri a Regelui Charles al III-lea și Pensiunea Viscri 125, dar include și patru spații noi: Muzeul de Artă Contemporană din cadrul Muzeului Național Brukenthal, Somarest din Avrig, Porumbacu 216 din Porumbacu de Sus și Swissôtel din Poiana Brașov.

 

Muzeul de Artă Contemporană din cadrul Muzeului Naţional Brukenthal este adăpostit de o clădire cu valoare arhitectonică şi istorică, datată 1901, care de-a lungul timpului a găzduit diverse instituţii de cultură, astăzi redefinindu-se treptat ca o secţiune destinată exclusiv artei contemporane. Acest muzeu își menţine o poziţie importantă în zona spaţiilor de promovare a artei contemporane româneşti, având un caracter orientat către public, spre o selecţie şi o prezentare cât mai liberă şi mai inovatoare a expoziţiilor. Începând din anul 2014, spațiului destinat expozițiilor temporare aflat la parterul clădirii i s-a adăugat depozitul vizitabil de artă contemporană, amenajat la etajul I și etajul al doilea al clădirii, iar în anul 2019 a fost deschisă o nouă sală de expoziții temporare.

 

În România, povestea Somarest a început în anul 2002, odată cu deschiderea primului atelier în Cisnădie – un oraș cu o puternică tradiție în industria textilă, recunoscut pentru cultura sa manufacturieră și pentru forța de muncă specializată, factori care au susținut dezvoltarea activității în domeniul marochinăriei. În 2008, pe fondul creșterii susținute a businessului, Somarest și-a extins capacitatea de producție prin construirea celui de-al doilea atelier în Avrig. După o perioadă de 22 de ani de activitate în Cisnădie, compania a marcat un nou capitol important în dezvoltarea sa. Începând cu anul 2024, activitatea atelierului din Cisnădie a fost relocată în Sibiu, unde a fost inaugurat un atelier modern, adaptat celor mai noi cerințe tehnologice și standarde internaționale, iar în prezent Somarest continuă să își dezvolte prezența internațională.

 

Acum câțiva ani, proprietarii de la Porumbacu 216 s-au îndrăgostit iremediabil și abrupt de Porumbacu de Sus și au cumpărat o proprietate în sat. O casă părintească, o șură și o bucătărie de vară erau cele trei clădiri așezate pe care le-au renovat complet. S-au născut niște spații frumoase, în care au fost păstrate elemente constructive tradiționale ca structuri sau fundamente ale unor spații moderne, luminoase, cu unele accente funky. Proprietatea are și o curte mare și o grădină superbă în spate care s-au combinat nu întâmplător și trăiesc fericite. Iar energia care i-a făcut pe proprietari să își spună că le-ar plăcea să locuiască aici s-a păstrat.

 

„Primul hotel de cinci stele din Poiana Brașov, Swissotel redefinește ospitalitatea montană prin luxul discret, eleganța contemporană și inspirația adânc înrădăcinată în patrimoniul transilvănean. Aici, rafinamentul modern se împletește cu farmecul autentic al Carpaților – pentru o experiență alpină cu adevărat quiet luxury.” (Shane Labrooy – General Manager)

Amplasat în proximitatea pârtiilor de schi, a traseelor pentru drumeții și a rutelor pentru ciclism, Swissôtel este destinația ideală pentru cei care caută aventura în mijlocul peisajelor de poveste, dar și confortul premium. Swissôtel din Poiana Brașov este un loc în care designul modern și materialele naturale se îmbină armonios cu stilul arhitectural inspirat din chalet-urile elvețiene și pun în valoare căldura tradițiilor locale, prin albastrul autentic transilvănean și ceramica de Viscri.

 

Răzvan Popovici, despre ediția a VIII-a

„Bine v-am regăsit la ediția a VIII-a a Festivalului SoNoRo Musikland! Deja ne uităm în urmă cu mirare, dar și cu mândrie, căci am depășit cei 7 ani de-acasă, iar de acum putem considera că am pus bazele unui proiect de viitor. În stilul SoNoRo, și la Musikland am privit mereu înainte, iar cu fiecare ediție nouă ne-am gândit ce putem să dezvoltăm și cum să onorăm cât mai expresiv patrimoniul impresionant al acestei zone din țara noastră. În stilul vechilor saloane de muzică de cameră, la concertele SoNoRo Musikland reunim o comunitate care vibrează la pulsul istoriei locale – atât cei care sunt gazdele concertelor și care fac enorm pentru ca spiritul locului să fie adus în contemporaneitate, cât și cei care formează publicul nostru, oameni care își doresc să cunoască și să respecte moștenirea saxonă de pe teritoriul României.

Suntem bucuroși să deschidem festivalul în Sibiu, un oraș pe care l-am inclus anul trecut pe harta Musikland și care are multe povești de spus în continuare. Anul acesta vom ajunge pentru prima dată în Avrig, în Porumbacu de Sus și Poiana Brașov, dar vom revizita Copșa Mare, Sighișoara și cele trei sate care sunt inima acestui festival: Meșendorf, Criț și Viscri. Copiii sunt așteptați să participe la atelierele muzicale pe care le va susține pianistul Ioan-Dragoș Dimitriu, în cadrul proiectului SoNoRo Kids. De asemenea, salutăm prezența excepționalului violonist Nicolas Dautricourt, un vechi prieten al festivalurilor SoNoRo, a violoncelistului Alexey Stadler și a pianiștilor Dana Ciocârlie și Josu Okiñena, invitați pentru prima dată în festival. Atât ei, cât și ceilalți artiști pe care i-am invitat și care interpretează pe cele mai importante scene ale lumii vor interpreta un repertoriu eclectic, din care nu vor lipsi lucrările-reper ale muzicii de cameră, dar vom avea și programe-surpriză, cu momente de improvizație în muzică clasică, jazz și crossover.

Este de fiecare dată o datorie de onoare să le mulțumim pentru încredere tuturor sponsorilor și partenerilor festivalului și să le fim recunoscători pentru că doar împreună am putut să ajungem la a VIII-a ediție a Festivalului SoNoRo Musikland. Invităm publicul să se bucure de aceste zile pline de frumusețea muzicii de cameră și a spațiilor de concert!” – a declarat Răzvan Popovici, directorul Festivalului SoNoRo Musikland.

 

Programul celor 11 zile de festival

 

CONCERT DE DESCHIDERE – CON SPIRITO

Vineri, 17 iulie 2026, ora 19:00, Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu

 

MELODIA INFINITĂ

Sâmbătă, 18 iulie 2026, ora 19:00 – Biserica Parohială Romano-Catolică „Sfânta Treime”, Sibiu

 

PASTORALE

Duminică, 19 iulie 2026, ora 11:00 – Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu – Sala Oglinzilor

 

JAMSESSION I – PIAZZOLLA’S DREAM

Duminică, 19 iulie 2026, ora 19:00 – Muzeul Național Brukenthal – Muzeul de Artă Contemporană

 

SUMMERTIME

Luni, 20 iulie 2026, ora 19:00 – Somarest, Avrig

 

THE FIDDLER ON THE ROOF

Marți, 21 iulie 2026, ora 18:00 – Porumbacu 216, Porumbacu de Sus

 

JAMSESSION II – CLOSER TO THE MOON

Marți, 21 iulie 2026, ora 21:00 – Porumbacu 216, Porumbacu de Sus

 

CONCERT SONORO KIDS LA BISERICA FORTIFICATĂ DIN COPȘA MARE

Miercuri, 22 iulie 2026, ora 10:00 – Biserica fortificată din Copșa Mare

 

INVENȚIUNI

Miercuri, 22 iulie 2026, ora 19:00 – Biserica fortificată din Copșa Mare

 

EASTERN PROMISES

Joi, 23 iulie 2026, ora 19:00 – Sala de Festivități a Primăriei Municipiului Sighișoara

 

ALLA CORDA

Vineri, 24 iulie 2026, ora 19:00 – Biserica fortificată din Meșendorf

 

JAMSESSION III – DREAMS

Vineri, 24 iulie 2026, ora 21:00 – Meșendorf Gasthaus

 

CONCERT SONORO KIDS LA CASA DIN VISCRI A REGELUI CHARLES AL III-LEA

Sâmbătă, 25 iulie 2026, ora 10:00 – Casa din Viscri a Regelui Charles al III-lea

 

JAMSESSION IV – LIEDER OHNE WORTE/ CÂNTECE FĂRĂ CUVINTE

Sâmbătă, 25 iulie 2026, ora 20:00 – Pensiunea Critz Cross din Criț

 

VIAȚA, O ROMANȚĂ

Duminică, 26 iulie 2026, ora 11:00 – Pensiunea Viscri 125

 

JAMSESSION V – CLOSER TO THE MOON

Luni, 27 iulie 2026, ora 19:00 – Swissôtel Poiana Brașov

 

*****

Accesul la concertele Festivalului SoNoRo Musikland se face în baza biletelor achiziționate de pe Eventbook.ro. Informații complete despre programul festivalului și artiști sunt disponibile pe site-ul festivalului.

 

UNESCO Bus, partener de mobilitate sustenabilă la SoNoRo Musikland 2026

SoNoRo Musikland ajunge în Colinele Transilvaniei – destinație de ecoturism, un loc în care patrimoniul, natura și comunitățile locale merită descoperite cu grijă și respect. În acest spirit, UNESCO Bus se alătură festivalului ca partener de mobilitate sustenabilă, contribuind la o experiență culturală mai responsabilă și mai prietenoasă cu destinația.

În zilele de 21, 22, 23, 24 și 25 iulie, UNESCO Bus va pune la dispoziția publicului curse speciale RedLine și Blue Line, adaptate programului festivalului. Cei care își rezervă locurile la concertele SoNoRo Musikland din datele menționate, pe site-ul Eventbook.ro, vor primi un cod de reducere de 20% pentru călătoria cu UNESCO Bus.

UNESCO Bus este un serviciu de mobilitate turistică dedicat descoperirii patrimoniului local, conectând vizitatorii cu sate, peisaje, obiective culturale și comunități din zonă. Mai mult decât un simplu mijloc de transport, UNESCO Bus propune o formă de călătorie mai lentă, mai conștientă și mai apropiată de spiritul locului.

Colinele Transilvaniei este o destinație de ecoturism, care leagă sate istorice, biserici fortificate, peisaje rurale, pajiști cu biodiversitate ridicată și comunități locale din zona Sighișoara–Târnava Mare–Hârtibaciu. Este un teritoriu în care deplasarea responsabilă contează: drumurile dintre sate, ritmul comunităților și fragilitatea patrimoniului natural și cultural au nevoie de soluții de mobilitate care să reducă traficul, aglomerația și impactul asupra mediului.

*****

 

Informații despre proiectele SoNoRo:

Site: http://www.sonoro.org/

Facebook: https://www.facebook.com/festivalulSoNoRo

Instagram: https://www.instagram.com/sonorofestival/

Youtube: http://bit.ly/SoNoRo_Festival

 

Festival prezentat de Banca Transilvania & Visa

Sponsori principali: Philip Morris România, Infinity Capital, KUHN, JBL România

Sponsori: Somarest, Tello, Ludan Engineering, GRANO, iAdvise, Artegianale, Beyond Dracula, illy, Meșendorf Gasthaus, Viscri 125, Critz Cross

Partener de mobilitate: KIA România

Parteneri principali: Swissôtel Poiana Brașov, Romanian Romance, Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu, I love Sibiu, Filarmonica de Stat Sibiu, Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu, Biserica Parohială Romano-Catolică „Sf. Treime” din Sibiu, Muzeul Național Brukenthal, Porumbacu 216, Biserica Fortificată din Copșa Mare, Primăria Municipiului Sighișoara, Casa din Viscri a Regelui Charles al III-lea

Parteneri: Hochmeister, Consomeé, Cărturești, Colinele Transilvaniei, UNESCO Bus

Partener de monitorizare: Klarmedia

Parteneri media: RFI România, Radio România Muzical, Radio România Cultural, Zile și Nopți, Igloo, Zeppelin, Arhitectura, Les Dedans, Ziarul Metropolis, Happ.ro, The Institute, Designist.ro, LiterNet.ro, IQads.ro, Promenada-Culturala.ro, Flawless.ro, Aici a Stat, BookHub, Palindrom.eu, Litera9

 

Credit foto: Șerban Mestecăneanu

 

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

ELITE ART GALLERY la MoBU 2026 | 3-7 Iunie | ROMEXPO

Elite Art Gallery participă la MoBU 2026 – International Art Fair of Bucharest, desfășurat în perioada 3–7 iunie 2026, între orele 12:00–20:00, la Romexpo, Pavilionul Central, 65–67 Bulevardul Mărăști, 011465, București.

Prezența galeriei în cadrul uneia dintre cele mai importante platforme de artă contemporană din Europa Centrală și de Est marchează continuarea unei strategii curatoriale axate pe artiști cu parcurs solid, recognoscibili în discursul picturii românești contemporane și în circulația internațională a artei din regiune.

Pentru ediția din 2026, Elite Art Gallery reunește un grup de artiști care acoperă mai multe generații și direcții de lucru, cu accent pe pictură și pe explorări ale limbajului vizual contemporan: Andrei Grigorescu, Bogdan Sassu, Zinaida Căpățînă, Paul Hitter, Sergiu Grapă, Lucian Sebastian Radu, Ștefana Petre, Adelina Gavrilă, Raluca Drăghici, Constantin Flondor, Mihai Sârbulescu și Christian Paraschiv.

Selecția propune o hartă a unor practici artistice consolidate, în care pictura funcționează atât ca teritoriu autonom, cât și ca spațiu de intersecție între memorie, construcție conceptuală și investigație formală. Lucrările reunite conturează o perspectivă coerentă asupra modului în care pictura rămâne un mediu activ, capabil să absoarbă tensiuni istorice, personale și culturale, fără a pierde rigoarea construcției plastice.

În acest context, prezența unor artiști precum Constantin Flondor, Christian Paraschiv și Mihai Sârbulescu subliniază dimensiunea de continuitate a unor direcții esențiale ale artei românești postbelice și contemporane, în timp ce contribuțiile unor artiști precum Paul Hitter, Bogdan Sassu sau Sergiu Grapă indică variațiile actuale ale limbajului pictural, de la figurativ la structuri narative și investigații ale imaginii contemporane.

Participarea Elite Art Gallery la MoBU 2026 consolidează vizibilitatea scenei de artă românești în cadrul unei platforme care a reunit aproximativ 200 de artiști și peste 50 de galerii din mai multe țări, confirmând rolul evenimentului ca nod de conectare între piața locală și circuitul internațional al artei contemporane.

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

„Bucureștiul care n-a mai fost”  – o expoziție despre orașul posibil, la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”

Vernisaj: 28 octombrie 2025, ora 17:30
Spațiu: Holul principal al UAUIM
Perioada de vizitare: 28 octombrie – 10 noiembrie 2025

Uniunea Arhitecților din România, în parteneriat cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, vă invită marți, 28 octombrie, de la ora 17:30, în holul principal al UAUIM, la vernisajul expoziției „Bucureștiul care n-a mai fost”.

După luni de cercetare, documentare și dialoguri cu arhitecți din mai multe generații, proiectul cultural „Bucureștiul care n-a mai fost” deschide o serie de dezbateri despre prezentul și viitorul orașului printr-o expoziție-eveniment dedicată proiectelor arhitecturale care ar fi putut schimba imaginea și sensul capitalei, dar care nu au fost niciodată construite.

Vă invităm să privim împreună orașul cu luciditatea distanței și cu o curiozitate reînnoită. Prin randări animate, planșe și documente de arhivă, expoziția reconstituie o parte din istoria imaginară a Bucureștiului – o istorie a viziunilor neîmplinite, a concursurilor de idei și a propunerilor care au rămas doar în stadiul de desen, schiță sau plan.

„Bucureștiul care n-a mai fost” nu este o retrospectivă clasică, ci un exercițiu de memorie urbană și un mod de a înțelege orașul prin ochii celor care l-au visat altfel: arhitecți, urbaniști, istorici și artiști. Este o invitație la reflecție asupra ideilor care au modelat și continuă să modeleze identitatea spațiului bucureștean.

Proiectul propune o întâlnire între cercetarea arhitecturală și interpretarea artistică, între rigoarea tehnică și sensibilitatea vizuală. Este, totodată, o formă de a recupera „orașul posibil” – acel București care există doar în planșe, machete și imaginația colectivă, dar care ne influențează felul în care gândim și locuim capitala de astăzi.

Documentarea include proiecte ale următorilor arhitecți: Amy Christie Anderson, Vladimir Arsene, Romeo Ștefan Belea, Ricardo Bofill, Georgeta Gabrea, Meinhard von Gerkan și Joachim Zais, Augustin Ioan, Viorel Simion, Adrian Soare și Mario Cuibuș, Dorin Ștefan.

____________________________________________

Organizatori și parteneri


Expoziția face parte dintr-un amplu demers cultural și educațional inițiat de Uniunea Arhitecților din România, în parteneriat cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Mindcraft Stories și Fundația Friends For Friends, CESI – Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, SG Studio S.R.L. – editor al publicațiilor Zeppelin și e-zeppelin.ro, Asociația Tomorrow’s Architects, Filiala Teritorială București a Ordinului Arhitecților din România, Asociația Arhipera și Asociația Barză Viezure Mânz.

Proiectul cultural „Bucureștiul care n-a mai fost” este co-finanțat de Primăria Municipiului București prin ARCUB, în cadrul Programului „București. Împreună” 2025. Pentru informații detaliate despre programul de finanțare al Primăriei Municipiului București, prin ARCUB, puteți accesa www.arcub.ro.)

Posted by Ana in Contemporane, Dialoguri, 0 comments

Juriul Romanian Jewelry Week 2025

În contextul organizării Romanian Jewelry Week între 1-5 octombrie 2025 la Biblioteca Națională a României, eveniment aflat deja la a șasea ediție, ne-am dorit să aflăm ce spun marii experți internaționali despre noile provocări ale artei contemporane.

Romanian Jewelry Week 2025 aduce în capitala României un juriu de excepție, format din personalități marcante ale bijuteriei contemporane internaționale. Experți cu vastă experiență în domeniul artei aplicate, curatori renumiți și manageri de prestigiu ai unor importante platforme și evenimente de bijuterie din întreaga lume se reunesc pentru a evalua și susține excelența în designul de bijuterie contemporană. 

Juriul va stabili premiile ROJW din cadrul unei expoziții excepționale ce reunește 270 de designeri din peste 70 de țări, acordând Marele Premiu ROJW, alături de alte distincții importante, precum premii pentru tehnică, inovație și expresivitate artistică. Această selecție riguroasă transformă Romanian Jewelry Week într-un reper global și o platformă valoroasă pentru dialogul și recunoașterea bijuteriei de autor.

În contextul proceselor noastre de învățare, vedem o evoluție a creativității pe mai multe paliere. Peisajul creativ se îmbogățește cu artiști auto-didacți, pe lângă artiștii formați într-un cadru academic structurat. Odată cu cei care își asumă singuri formarea, tot mai mulți își asumă și un alt rol: acela al autopromovării, în special pe platformele sociale. Artiștii nu mai sunt doar creatori, ci și proprii lor manageri. Așadar, care sunt economiile integrității și autenticității creative trăite de artiști, în raport cu propria lor creație și mediatizare și, implicit, în raport cu sistemele de evaluare? Recunoscând metamorfoza unor concepte poate „învechite” despre formare, ar trebui instituțiile să-și regândească responsabilitățile în evaluarea lucrărilor creative, ținând cont de sursa de cunoaștere a fiecărui designer? Acestea sunt doar o parte din întrebările pe care le pune David Sandu, curator și fondator Romanian Jewelry Week către membrii ai juriul Romanian Jewerly Week.

Vă invităm să vă delectați cu răspunsurile lor, mai jos.

Andrea Eisenschink, Exhibition Manager of «Handwerk & Design», biography:

În calitatea mea de Exhibition Manager la «Handwerk & Design», colaborez îndeaproape cu artiști din medii diverse – atât cu formare academică, cât și autodidacți. Această experiență mi-a arătat că autenticitatea și integritatea creativă transcend educația formală. Ele se regăsesc în dedicarea artistului față de meșteșug, în viziunea sa unică și în poveștile pe care le transmite prin lucrările sale. Instituții precum a noastră au responsabilitatea de a-și adapta criteriile de evaluare pentru a onora această diversitate de cunoaștere și trasee creative. În loc să ne concentrăm pe sursa formării, prioritizăm calitatea, inovația și rezonanța emoțională a pieselor prezentate. Această abordare incluzivă reflectă nu doar transformarea peisajului creativ, ci și încurajează inovația și susține expresia autentică a artiștilor. Într-o perioadă în care artiștii trebuie să navigheze și prin procesul de auto-promovare și vizibilitate media, instituțiile devin ancore esențiale – oferind contexte care recunosc și validează forme diverse de creativitate, dincolo de cadrele academice tradiționale.

Byron Vafeiadis, Curator of Education & Collections, Ilias Lalaounis Jewelry Museum, Athens:

În peisajul creativ actual, granițele tradiționale ale învățării, practicii și identității profesionale devin tot mai fluide. Epoca digitală a deschis un acces fără precedent la cunoaștere, permițând designerilor și artiștilor să experimenteze liber și în propriul lor ritm. Autodidactismul nu reprezintă o amenințare pentru educația tradițională, ci o evoluție a procesului de învățare. Educația formală face mai mult decât să predea tehnici; ea adaugă valoare oferind context istoric, fundamente etice și perspective diverse, îmbogățind profunzimea artistică. Instituțiile au datoria să pregătească noua generație pentru realitățile de a împărtăși și susține creația într-o lume hiperconectată. Studenții trebuie învățați cum să utilizeze instrumentele digitale fără a deveni sclavii acestora, cum să navigheze în social media fără a-și compromite valorile și cum să-și construiască cariere financiar sustenabile fără a-și pierde sufletul artistic. Presiunile economice, precum creșterea costurilor, resursele limitate și publicul precaut, influențează modul în care arta este creată și percepută. Această situație economică a creat un fel de blocaj: artiștii produc sub presiune, iar publicul consumă cu prudență. Drept rezultat, toată lumea este nevoită să ia decizii financiare care afectează nu doar modul în care se face arta, ci și modul în care aceasta este evaluată și distribuită.

Bryna Pomp, Director and Curator of MAD About Jewelry, Museum of Arts and Design, New York:

Simt că este absolut esențial ca orice program de bijuterie dintr-o instituție academică importantă să pregătească studenții nu doar din punct de vedere tehnic, ci și tehnologic – în sensul tehnologiei sociale.
Dacă scopul unui student în bijuterie este să își dezvolte o practică și să își vândă lucrările, atunci bijutierul trebuie să fie echipat cu cunoștințe care depășesc procesul de creație propriu-zis: oportunități de vânzare la nivel global, galerii de bijuterie contemporană, apeluri deschise și competiții, precum și expunere pe rețelele de socializare. Și da – un „da” răsunător – în ceea ce privește complexitățile cu care se confruntă artiștii, fiind nevoiți să gestioneze toate aceste aspecte – implicate în menținerea unei practici în bijuterie – de unii singuri. Cu siguranță poate fi copleșitor, iar timpul consumat pentru aceste activități trebuie echilibrat cu atenție față de timpul necesar procesului de creație. În esență, cea mai mare provocare pe care o văd în fața artiștilor de azi este găsirea propriei identități autentice și rămânerea fidelă acesteia, în timp ce continuă să aspire la a crea lucrări vandabile.

Claudia Lassner, Designer, Curator, and Co-Organisation for SCHMUCK München:

Această întrebare este într-adevăr foarte actuală, deoarece granițele dintre învățarea autodidactă, pregătirea academică și formarea profesională devin tot mai neclare. În opinia mea, calitatea este întotdeauna pe primul loc – și, în cele din urmă, poți simți acest lucru imediat ce ții o piesă în mâini: poți spune dacă o idee a fost gândită până la capăt, dacă s-a investit grijă, reflecție și profunzime tehnică. Acest lucru se aplică atât lucrărilor autodidacte, cât și celor cu pregătire academică și/sau tehnică. În același timp, platformele sociale creează o competiție enormă, dar deschid și noi oportunități. Vizibilitatea, prezentarea, limbajul vizual – toți acești factori modelează percepția asupra muncii artistice astăzi. Acest aspect nu trebuie privit doar critic, ci și înțeles ca o resursă. În special pentru artiștii independenți, platforme precum Instagram au devenit de mult mai mult decât o simplă vitrină: funcționează ca o carte de vizită vizuală, un multiplicator, un instrument de auto-promovare – și adesea gratuit. În acest context, instituțiile au de asemenea sarcina de a-și regândi responsabilitățile. Pe lângă pregătirea în design, trebuie pus un accent mult mai mare pe predarea modului în care pozițiile artistice pot fi făcute vizibile și aduse în discursul public. Marketingul, strategiile de comunicare și prezența digitală fac acum parte la fel de mult dintr-o carieră artistică ca și competențele tehnice sau de design și, prin urmare, ar trebui integrate în cadrul educațional.

 

Charon Kransen, Charon Kransen Arts, New York:

Academia nu este, cu siguranță, pentru toată lumea și nici nu garantează, neapărat, o calitate remarcabilă și constantă a lucrărilor. Este, însă, un cadru în care un artist își poate dezvolta propria voce, beneficiind de îndrumare. Există un mare potențial în artiștii autodidacți. Alegerea de a deveni artist pornește adesea dintr-o înțelegere naivă a cât de imens de provocatoare este această profesie. În școală învățăm, într-adevăr, să fim profesioniști, nu doar în ceea ce realizăm, ci și în felul în care ne prezentăm. Dar asta este o cu totul altă poveste. Nu cred că școlile sunt cadrul potrivit pentru a învăța cum să fii un bun manager – acel capitol ar trebui să vină mai târziu, după încheierea studiilor. Școala ar trebui să fie concentrată pe dezvoltarea vocii tale și pe experimentare până la epuizare. Este, de multe ori, singurul moment din viață în care te poți dedica în totalitate creației. Da, autopromovarea este intimidantă – mai ales pe rețelele de socializare – dar aceasta este epoca în care trăim.

Irina Probst, Exhibition Manager at INHORGENTA MUNICH:

Peisajul creativ este din ce în ce mai influențat de artiști autodidacți și de rețelele sociale, ceea ce transformă modul în care arta este produsă și evaluată. Deși educația academică rămâne esențială pentru aprofundarea meșteșugului și a teoriei, căile alternative de învățare aduc puncte forte unice. Echilibrul dintre menținerea integrității artistice și cerințele auto-promovării complică economia autenticității. Pe măsură ce social media prioritizează vizibilitatea în detrimentul calității, artiștii se confruntă cu provocarea de a-și păstra expresia autentică. Instituțiile educaționale ar trebui să-și revizuiască metodele de evaluare pentru a recunoaște corect diversitatea formelor de învățare, fără a compromite standardele. Mai mult, integrarea antreprenoriatului și a educației media în programele academice poate sprijini artiștii în a-și susține carierele într-un mod autentic și sustenabil.

 

Justyna Teodorczyk, Director Of The Gallery Of Art In Legnica, Poland:

Odată, academia forma artistul. Aceasta însemna contactul cu alți creatori și tutori, discuții despre procese, lecturi comune și creștere într-un mediu creativ colectiv. Astăzi, experiența comună este adesea o experiență solitară. Ecranele înlocuiesc oamenii, iar tutorialele înlocuiesc tutorii. În trecut, absolventul, la pragul părăsirii școlii, trebuia să înfrunte lumea exterioară, care îl evalua. Acum, deseori, este invers – lumea descoperă, acceptă sau respinge, ba chiar ridică artistul înainte ca academia să o facă. Cu toate acestea, cred că școlile de artă ar trebui să încurajeze și să aprecieze nu doar abilitățile artistice, ci și competențele de autopromovare și organizare esențiale pentru a urma consecvent o carieră aleasă. Totuși, doar autopromovarea nu poate forma un artist. Abilitatea tehnică și talentul sunt indispensabile. De asemenea, este nevoie de curaj și carismă adevărată – chiar dacă asta înseamnă curajul și carisma de a rămâne în afara lumii social media sau a circuitelor instituționale, diplomatice și formale ale vieții artistice.

Magdalena Vélez Salinas, President and Co-founder of  AdOC and organizer of the Exhibition· Contemporary Goldsmithing:

A existat o vreme când figura patronului le permitea artiștilor să se dedice exclusiv demersului lor artistic – fie că era vorba despre o pânză, o sculptură sau o clădire. Totuși, acest lucru ducea adesea la o lipsă de conștientizare a ceea ce se întâmpla sau evolua în jurul lor, întrucât atenția lor era concentrată doar pe satisfacerea intereselor mentorului. Astăzi, platformele sociale îi determină pe creatori să aloce timp promovării. Însă, în cele mai multe cazuri, acest lucru favorizează contactul direct între artist și client, îmbogățindu-l pe primul cu perspectiva celui din urmă și conectând creațiile la preocupările actuale sau la nevoi specifice. Ca în orice demers artistic, experiența este legată de timp. O abordare academică inițială poate scurta ani întregi de învățare, însă este foarte dificil de stabilit un singur criteriu sau judecător pentru a evalua creații care țin de aspecte diferite ale artei.În cele din urmă, cel mai bun judecător rămâne capacitatea fiecăruia de autocritică.

Romanian Jewelry Week este cel mai amplu eveniment internațional de bijuterie contemporană din România și se va desfășura între 1-5 octombrie 2025 la Biblioteca Națională a României. Mai multe detali despre eveniment:https://www.romanianjewelryweek.com/

Material realizat de echipa Romanian Jewelry Week: Alexandra Bujeniță, Ilinca Sandu

Posted by Ana in Contemporane, Dialoguri, 0 comments

Despre sustenabilitate, ALTRNTV Shop și Atelier Merci. La povești cu Alina Țiplea

Urmăresc Atelier Merci, un atelier de croitorie social, de ceva vreme și mereu m-am întrebat ce oameni se află în spatele acestui concept caritabil. Am descoperit-o pe Alina Țiplea, una dintre fondatoarele Asociației Merci Charity, în Altrntv Shop, unde m-am oprit atrasă de vitrina interesantă și de mirosul de cafea (de la cafeneaua ALT Coffee, înglobată în Shop). Și m-a invitat să descopăr universul alternativ al magazinului deschis de ea alături de partenera ei, Daniela, anul acesta în mai, și al atelierului unde se auzeau de zor mașinile de cusut. În timp ce Alina îmi prezenta atelierul și magazinul mi-a venit ideea unui proiect recurent: #SustainableSunday prin care voi spune povestea unui loc sustenabil în social media în fiecare duminică. Așa că vă voi delecta cu povestea Altrntv Shop, un magazin dedicat produselor create din materiale sustenabile, cu impact redus asupra mediului, proiect inițiat cu sprijinul NESsT și IKEA Social Entrepreneurship și câștigător al competiției NESsT – IKEA Social Entrepreneurship Poland and Romania Accelerator 2021-2023.

Alina a studiat la un liceu de artă și la o facultate de management și a deschis în urmă cu 10 ani primul magazin caritabil din București și o ceainărie cu scopul de a genera profit și susține proiecte umanitare pentru copii. A început cu spitale de oncologie pentru copii, apoi a continuat cu misiunea de transmite pachete de produse de igienă orală și servicii stomatologie copiilor din mediul rural (prin Zâna Merciluță, poate ați văzut prin oraș un mini-van marcat astfel – ei bine, despre ea era vorba). Proiectul a tot crescut, acum are două cabinete medicale mobile. Ceainăria și magazinul caritabil au fost pornite din suflet. Mi-a spus cu o undă de tristețe în glas că a fost însă nevoită să închidă magazinul caritabil și ceainăria, unde se legau prietenii, se spuneau povești și era o atmosferă caldă. Simțea că nu reușește să atragă fondurile pe care și le-ar fi dorit și nici produsele donate nu erau neapărat extrem de calitative. Așa că s-a apucat chiar ea să facă haine: s-a reorientat către design-ul vestimentar din dorința de a continua să susțină proiectele umanitare.

Iar ceea ce a urmat a fost mult mai mult decât un simplu design de haine: Atelier Merci. Atelierul are o misiune socială, orientată către cazuri sociale, iar profitul este direcționat integral către proiectele asociației Merci Charity. Motivația a fost de a îmbina design-ul atractiv, materialele naturale, sustenabile și componenta socială. Atelier Merci creează astfel obiecte vestimentare din materiale de calitate, bumbac organic, in, lână și reciclează obiecte vestimentare.

Altrntv Shop vinde, pe lângă produsele create de Atelier Merci, și produsele unor parteneri, la rândul lor sustenabile. Spre exemplu vând produse prietenoase cu mediul și cu pielea, haine din material textil rămas în urma croirii altor produse, prin tehnica patchwork, cămăși realizate din alte 3-4 cămăși reciclate sau rochii realizate din 2-3 tricouri reciclate. Bumbacul organic are certificare Global Organic Textile Standard sau OEKO-TEX. Există și produse care sunt colorate natural, folosind plante. Produsele ceramice sunt realizate din materiale durabile în timp, de exemplu porțelan și gresie, iar decorarea lor este realizată cu pigmenți și glazuri naturale.

Ce mi s-a părut foarte interesant este că spațiul în care funcționează Altrntv Shop, în clădirea fostului Cinematograf Trianon, vechi de peste 100 de ani, a fost la rândul lui amenajat folosind materiale cu impact redus asupra mediului. Spre exemplu, pardoseala folosită, Tarkett IQ Surface, este realizată din material reciclat, sistemul de iluminat inteligent, Signify, este gândit să eficientizeze consumul de energie, iar mobila este creată din lemn achiziționat din România, din sursă verificată.

Alina mi-a explicat etapele prin care a trecut pentru a deschide Altrntv Shop:

Am cochetat un pic cu experiența de a fi într-un shop [fizic] la București Mall la Alist designers boutique și a fost interesant pentru noi, să ne vadă oamenii produsele. Apoi au început să se întoarcă oamenii care ne descoperiseră acolo, sau veneau chiar printr-o recomandare și am tot crescut. A fost extrem de benefic că am găsit niște parteneri care au investit în ideea Altrntv Shop: George, Electrolux, Signify Romania și Tarkett Romania. Am găsit și un grant la care am aplicat: NESsT – IKEA Social Entrepreneurship Poland and Romania Accelerator 2021-2023. Noi am mai colaborat și cu George banking și în trecut, iar acum le-am povestit despre idee acum și ne-au susținut. 

În ceea ce privește competiția, ce abordare aveți?

Observăm că s-au deschis mai multe magazine ce distribuie produse sustenabile, ceea ce ne bucură. Noi ne diferențiem prin faptul că promovăm designerii români, vindem predominant haine și bijuterii, dar și cosmetice și produse home-deco create din materiale sustenabile cu tehnici de producție prietenoase cu mediul și pielea. Brandurile pe care le vindem aici vin direct către noi dar și noi căutăm activ.

Clădirea în care se află Altrntv Shop este fostul cinematograf Trianon redenumit cinema București în perioada comunistă. A durat ceva până au primit aprobările necesare pentru a funcționa în această clădire, dar au respectat toți pașii pentru a deschide magazinul aici, inclusiv aprobare pentru incendiu. A fost de-a dreptul o aventură, pentru că a și durat destul de mult timp până le-a venit tot mobilierul, practic s-au tot pregătit pentru acest proiect până când l-au deschis în mai anul acesta. Activitățile pe care le-au derulat aici au fost foarte diverse:

Spațiul este foarte ofertant pentru multiple activități. Am avut aici diverse ateliere de ceramică, de yoga, cerc de poezie, chiar și mici concerte. Mai avem planuri de a face aici interviuri „People of George”.

 

Vă invit să faceți o plimbare până la Altrntv Shop pe Bulevardul Elisabeta nr. 26, să savurați o cafea și să faceți o călătorie printre produsele sustenabile Made in Ro, arborând manifestul enunțat în Altrntv Shop: “There is no plan B, there is only one plan: be responsible.”

Posted by Ana in București, Dialoguri, 0 comments

Interviu cu Mihaela Grama, creatoare de bijuterie contemporană la Romanian Jewelry Week 2022

Prima oară i-am văzut bijuteriile Mihaelei Grama în vitrina Romanian Jewelry Week anul trecut, colecția „Zea mays” (porumb în latină), iar acum colecția „Wishful” m-a frapat mai întâi vizual, și mai apoi prin mesaj, când i-am citit descrierea: 

Dacă ne acoperim părțile aspre cu flori, vor crește? Vor înflori? Dacă vrem cu adevărat ca lucrurile să se îmbunătățească, se vor transforma pur și simplu? Putem face asta prin gândurile noastre, zâmbetele noastre, prin dorințele noastre? A pretinde este la fel cu a te transforma?

“Sunt bine!”

Wishful este o altă colecție de erbari, bazată pe Elderflowers (planta Sambucus Nigra – da, negru) asociată cu războiul meu personal pentru sănătate și luptele din jurul nostru. 

La prima vedere bijuteriile Mihaelei par geometrice, abrupte, dar la o analiză mai în detaliu îți destăinuie un model floral, delicat, “presărat” printre liniile geometrice dominante. Și nu este vorba despre orice fel de floare, ci floarea de soc, Sambucus Nigra. Nigra, care împrumută din negrul său și bijuteriilor Mihaelei.

Colecția ei este despre o luptă interioară, despre dorințe, testarea dorințelor, a rezultatului împlinirii lor. Despre descoperirea limitelor, despre rezonanță interioră. Și Mihaela ne adresează o întrebare esențială prin intermediul colecției sale: dacă ne acoperim rănile de flori, ce se va întâmpla cu ele? Astfel m-am hotărât să îi adresez și eu câteva întrebări, pentru a-I înțelege mai bine resorturile interioare.

Cum de ai ales floarea de soc pentru colecția aceasta, numită “Wishful”?

Îmi place extraordinarul lucrurilor comune, și inflorescența florii de soc îmi aduce a copilărie, a firesc, a joacă, a ceai, a sănătate. Floarea de soc era una dintre florile care nu creșteau în grădina de flori de unde nu era voie sa rupi, era o floare pe care puteam să o iau cu mine, să o miros, să mă joc cu ea. Mi se pare o miniatură perfecta, aproape brodată, firesc, floare lângă floare, boboc lângă boboc.

Nu este prima oară când lumea vegetală îți oferă inspirație. Colecția ta anterioară a fost despre porumb, dar în alt spectru. De ce alegi lumea vegetală pentru lucrările tale?

E o parte uriașă din mine. E natural, instinctiv pentru mine să am  mereu în mâini frunze, bucați din plante, flori. Nu conștientizez când le culeg, și nu le las din mână, le simt și mă joc cu ele.  Uneori glumesc și spun că m-am născut cu flori în mână. Din alt unghi, sunt o fire uneori prea sensibilă și empatică. Plantele nu ma încarcă, pot să le dau starile si emotiile mele și sa iau la schimb calmul si echilibrul lor. Mă pot ancora în lumea vegetală pentru stabilitate. 

Spre exemplu, colectia dinainte de Zea Mays (2021, porumb), a fost Round Echo (2020), niște mini vase, bucați tăiate din semi-sfere ce prindeau cu ajutorul unui pin bucăți din plante înăuntru. Piesa devenea de fiecare data altceva in funcție de interior – frunze de toamnă, un trandafir, bucăți din plantele de pe marginea trotuarului. Povestea colecției era să dea posibilitatea persoanei ce o poartă să își creeze propria bijuterie, propria lume din flori sau plante.

 

Tu ai un profil matematic, de IT și această dragoste pentru lumea organică, vegetală. Geometria pieselor din colecția Wishful vine din profilul tău orientat spre “real”?

 

Cred că da. Uneori lucrurile curg din mine, și abia apoi încerc să le analizez și să caut explicații. În momentul în care am lucrat la designul pieselor eram proaspăt “reparată” de o echipă medicală și am simțit nevoia ca lucrurile să tindă spre metalic, industrial, dur, rațional și am avut baza reală din mine de care să mă agăț pentru asta. 

Și când te-ai decis să creezi bijuterii?

Nu pot spune la fel ca alți designeri că asta mi-am dorit întotdeauna sau că am fost pasionată de bijuterie. Am iubit, in schimb, asocierile de forme, texturi, culori, am lucrat o vreme cu colaje organice, si mi-am dorit sa port combinatiile ce ma fascinau. Le simteam ca parte din mine. M-am jucat o vreme cu componente și am folosit ce găseam în comerț, apoi mi-am dorit să pot face tot designul cap-coadă, așa că am continuat cu cateva cursuri și apoi, atelierul propriu. Partea de colaj-plante a inceput in 2009, iar cea de bijuterie de autor la inceputul lui 2020.

La ce piese îți place cel mai mult să lucrezi (brățări, inele, cercei, coliere) și de ce?

Încep mereu să mă joc cu elementele și odata ce imi place ceva și ajung la o formă, decid și cum mi-ar plăcea să fie purtată bijuteria. Când lucrez la o colecție nouă, fac piesele cumva pentru mine, așa că mă gândesc ce și cum aș purta eu. În ultima vreme am purtat multe broșe, așa că wishful are, bineînțeles,  mai multe broșe. 

 

Am de ani buni și un brand de bijuterie florală, făcută destul de mult si cu gandul la altii si ce ar purta ei (FlorAtitud), așa că tot ce fac in contextul bijuteriei de autor – Content.MihaelaGrama, îmi doresc să fie personal și cumva din mine și pentru mine. Dacă găsesc oameni care se bucură și rezonează cu asta, e o bucurie în plus.

Probabil este o întrebare pe care o primești adesea: de unde simți că îți vine inspirația?

 

E previzibil să spun că din natura și organic, așa că o să construiesc pe asta. 

Din zona amintirilor de copil, Îmi amintesc clar masa la care stăteam, poziția geamului în raport cu scaunul meu, vag ai mei în jur, și sentimentul lor de îngrijorare că, în loc să mănânc, eu, cu farfuria în față, privesc, plutesc, visătoare în gol, pe geam în gândurile mele. 

Sensibilitatea, firea visatoare, imaginatia bogata si rabdarea au fost trasaturi definitorii la mine si cred ca mi-am exersat “muschiul” acesta toata viata. Partea rationala si anii de real i-am folosit să ma țin, conștient, măcar uneori cu picioarele pe pământ. 

Să creez ceva – partea de “inspirație” -, pentru mine înseamnă să învăț ceva nou, o asociere nouă de elemente, să dau ceva din mine, așa că ce lucrez trebuie să fie o sumă a ceea ce sunt eu în momentul “acum”. Inspirația pot spune că pare să fie rezultatul războiului din mine: ce citesc, ce văd, ce simt, ce aud și felul aproape necontrolat în care le amestecă creierul meu. 

Anul trecut colecția Zen mays povestea despre “extra-ordinarul” din ordinar, despre linii, despre texturi. Colecția de anul acesta este despre descoperirea limitelor. Par două colecții din două lumi diametral opuse, și totuși simt că este un element comun între cele două. Care este acela?

 

Probabil eu și plantele. Sunt același om de anul trecut care iubește ce e delicat, fin și felul naturii de a fi așa. O prietena a descris, la prima impresie, colecția cu “sobru, sculptural” și “mai putin din dulceața” mea din alți ani. Simt că “dulceața” încă e ușor in recuperare (dar spre bine) dupa intervenția și anestezia din anul acesta. Ca să dau românește vina pe alții, cu siguranță ceva s-a întâmplat când eram sub anestezie!

Cred că anul trecut mi-au ajuns, si m-am și identificat cu liniile și texturile organice, firești, sublime, iar anul acesta am vrut să tai in ele. În mine, într-un fel, am simt ca s-a oprit temporar firescul, organicul și, ca sa folosesc cuvintele tale, au fost tăiate limite pe care acum mă văd obligată să le accept. 

Am început colecția de la florile de soc, am stat doar cu ele in fata, am început sa așez lângă ele forme, și m-am auzit simțind că e prea organic, prea fin, asa ca am inceput sa tai… 

Anul acesta ai trecut prin încercări legate de sănătatea ta. Simți că bijuteriile și crearea lor te-a ajutat în vreun fel să depășești momentele grele?

Cred că o să pot raspunde cinstit la asta mai încolo, daca o să mă pot analiza privind în urma. Aș minți dacă aș spune că în orice moment greu ma îndrept spre bijuterie și se rezolva totul. Mi-am dorit să particip la ROJW, să dau din mine ceva și anul acesta, să nu pierd un an. Sunt o fire determinată si uneori (deseori) încapațânată și am luptat cu mine să creez ceva, să îmi procesez anul și sa trec peste el. Am simțit că mi-a fost mult mai greu să găsesc forța să împing tot procesul înainte. 

Cu certitudine pot spune că îmi e drag ce a ieșit, că seamana cu ce sunt în anul acesta, și privind ușor în spate, mi-a făcut bine să ma oblig să ma înțeleg, să mă exprim, să dau florilor mele linii industriale, tăieturi și margini dure.

Colecțiile Mihaelei de bijuterii evoluează odată cu starea ei interioară într-un mod surprinzător, plin de impact. Veți avea ocazia să îi descoperiți colecția la Romanian Jewelry Week 3.0 care va avea loc anul acesta între 5-9 octombrie la Biblioteca Națională. Veți admira bijuterii care transmit un mesaj, pe alocuri codificat, în spectrul vegetalului discret îmbinat cu geometria. Bijuterii care vor povesti despre durere, despre limite, despre speranță. Eu abia aștept efectiv să îi ating creația și să înțeleg mai multe despre această manifestare de artă care transmite atât de multe.

Fotografiile sunt parte din Romanian Jewelry Week.

Posted by Ana in București, Dialoguri, 0 comments

Interviu cu Marie Jianu, creatoare de bijuterie contemporană

Bijuteria este o formă de exprimare tipică epocilor istorice, tipice stărilor sufletești ale creatorilor lor, tipice culturilor în care se manifestă. Bijuteria contemporană este o artă care a devenit astăzi pe alocuri atipică, deoarece ia forme din ce în ce mai diverse și mai neașteptate. Metal, plastic reciclat, coji de ouă, cauciuc, piele, os, lână sunt doar o parte din materialele cu care se “joacă” creatorii de artă contemporană. Marie Jianu a ales să subjuge metalul pentru a-și exprima stările sufletești, armonia interioară și dorința de creație. Mi-a făcut mare plăcere să o cunosc (de fapt să îi cunosc mai întâi creațiile și apoi pe ea!) prin intermediul Romanian Jewelry Week 2.0 care are loc zilele acestea și despre care am scris aici și să îi iau un interviu. Veți descoperi mai jos cum a ajuns să se dedice bijuteriei și frumosului!

Marie Jianu
Marie Jianu

Care este prima bijuterie pe care ai văzut-o și ți-a rămas întipărită în minte? Era la cineva apropiat sau la cineva zărit din întâmplare?

Primele două bijuterii pe care le am în suflet și în minte sunt copilele mele. Am descoperit bijuteria contemporană mergând la cursurile de bijuterie și apoi în anul 2013 am vizitat târgul Autor care mi s-a părut excepțional, am fost copleșită de creațiile designerilor; am fost oarecum intimidată dar în același timp am început să văd altfel lucrurile.

Cum te-ai decis să creezi bijuterii?

Din dorința de a-mi face propriile brățări și coliere am început să lucrez cu pietre semi-prețioase și alte materiale și cum pofta vine mâncând am început să caut școli de bijuterie și așa l-am cunoscut pe David Sandu, fondatorul Institutului de Arta și Design, Assamblage.

Cum te-ai schimbat din 2012, de când ai început să te dedici bijuteriei contemporane?

 

În tot acest timp am continuat să merg la Assamblage pentru a învăța diferite tehnici de lucru, fără de care nu poți să-ți exprimi creativitatea coerent. Am experimentat tot ce am învățat fără a fi însă consecventă. Într-un final, prin 2019 am realizat că pot și că trebuie să fac prima mea colecție, aveam deja câteva piese pe care de câte ori le vedeam mă miram că le-am făcut eu și așa a apărut colecția Skepsis.

Am văzut că acum explorezi tehnica Chasing & Repoussé. Ne poți povesti puțin despre această tehnică? Cum ai început acest proces și de ce te-a atras această tehnică?

Această tehnică a apărut încă din antichitate, principalele metale folosite erau aurul și argintul pentru piese mai fine iar cuprul și bronzul pentru piese mari, sculpturale. Prin tehnica Repousse-ului se creează volum pe spatele obiectului și apoi cu tehnica Chasing-ului, a cizelurii, se detaliază, se texturează metalul pe partea din față a obiectului cu dăltițe de diferite dimensiuni și ciocan special pentru cizelura. Îmi doream încă din 2016 să fac acest curs dar lucrurile nu s-au potrivit așa că am început să învăț și să descopăr aceasta tehnică minunată la începutul acestui an alături de Maestro Acquafresca. Îmi place mult aceasta tehnică: pur și simplu metalul capătă volum, mișcare și fluiditate.

Ultima ta colecție care va fi și prezentă la Romanian Jelwelry Week se numește Pneuma. Mi se pare un nume atât de potrivit, parcă simți cum prinde viață metalul sub degetele tale. Un nume care exprimă atât forță, cât și catifelare. La fel de reușită mi s-a părut și colecția Skepsis (atât din perspectiva numelui, cât și din perspectivă estetică). Și de aceea aș vrea să te întreb cum îți alegi numele colecțiilor?

Mai degrabă numele mă aleg pe mine. Mă gândesc în timpul lucrului la colecție apoi mă hotărăsc după discuțiile cu miez cu cei apropiați dar și cu profesorii mei, caut apoi în cărți ca să mă conving de toate valențele termenilor – de cele mai multe ori realizez că se potrivesc perfect pe măsură ce descopăr si citesc.

La ce piese îți place cel mai mult să lucrezi (brățări, inele, cercei, coliere) și de ce?

 

Acum îmi place să lucrez în special brățări pentru că pot folosi tehnica cizelurii, am mai mult spațiu pentru scris povești cu dăltițele și ciocanul dar îmi plac și celelalte elemente de bijuterie.

Probabil este o întrebare pe care o primești adesea, dar îndrăznesc să fiu repetitivă: de unde îți vine inspirația?

 

Nu știu de unde. Poate dintr-un gând bun, o stare anume, din cărțile citite, din călătorii și din natură. De exemplu la colecția Pneuma cu piesele intitulate Interval, Izvor, Serafim, Îmbrățișare, Dialog am încercat să dezvălui Izvorul iubirii Serafimului care Îmbrățișează într-un Dialog permanent Intervalul dintre cer și pământ exprimându-mă în argint pur.

Când lucrezi la o piesă, când simți că ea este cu adevărat terminată?

 

După ce ai unit toate părțile piesei și începi să o finisezi începe să-ți zâmbească și după ce ai gâdilat-o cu puful, strălucește – nu neapărat la propriu – de bucurie și este pregătită să-și întâlnească purtătorul.

Ne poți împărtăși din culise: la ce colecție lucrezi acum, ce planuri ai pentru viitor?

Acum sunt într-o fază în care experimentez lucrul cu piese mai mari, am început cu un pocal, folosind o tehnică destul de dificilă, tehnica “snarling”, nu știu cum aș putea să o traduc în română, poate creare de volum prin trepidații.

Am început să lucrez o nouă colecție cu tehnica cizelurii dar este încă în faza inițială.

Îmi doresc să reușesc să particip consecvent la târgurile importante de profil din Romania și mai apoi din alte țări.

Vă invit să îi descoperiți creațiile lui Marie Jianu la Romanian Jewelry Week 2.0, să admirați colecția Pneuma și să stați ce vorbă cu ea. Cu siguranță veți descoperi o sensibilitate tranpusă în metal, în aripi, în “joaca” și alternarea dintre sacru și profan. Îi mulțumesc pentru acest interviu și pentru faptul că ne încântă cu creațiile ei! 

Fotografiile sunt din colecția lui Marie Jianu.

Posted by Ana in București, Dialoguri, 0 comments