bucurești

Palatul Telefoanelor – imagini din trecut

Palatul Telefoanelor – imagini din trecut

Fosta terasă Oteteleșanu - Ziarul Dimineața, anul 1931
Structura de oțel a Palatului Telefoanelor
Structura de oțel a Palatului Telefoanelor - lucrare executată de Uzinele Reșița în 60 de zile
Furnizorii care au contribuit la Palatul Telefoanelor elogiați în presa vremii- 1933
Palatul Telefoanelor și presa vremii - Fotografie de Willy Pragher
Arhitectul Van Saanen-Algi
Instalarea cablurilor de telefoane de Societatea Anonimă Română de Telefoane
Regele Carol al II-lea la momentul inaugural al Palatului Telefoanelor
Palatul Telefoanelor și Calea Victoriei în interbelic - imagine de epocă
Atmosfera de pe Calea Victoriei din fața Palatului Telefoanelor în interbelic
Reclamă din presa vremii la serviciile oferite din Palatul Telefoanelor
Reclamă din presa vremii la cabinele telefonice confortabile
Palatul Telefoanelor si Teatrul National - imagine de epocă
Palatul Telefoanelor si o manifestație din perioada comunistă - imagine de epocă
Sala informațiunilor din Palatul Telefoanelor
Plafonul și scafele de lumini ale Marelui Hall Public de la Parter
Hall Etaj 8 - Secretariatul. Direcțiunea Generală și Consiliul de Administrație
Stilul vestimentar feminin din interbelic
Societatea Anonimă Română de Telefoane Oficiul Ploiești - stil Art Deco
Societatea Anonimă Română de Telefoane Oficiul Ploiești - stil Art Deco - imagine de epocă
Parcul Carol de pe Dealul Filaretului – imagini din trecut

Parcul Carol de pe Dealul Filaretului – imagini din trecut

Sursa: https://www.romaniaregala.ro/jurnal/expozitia-nationala-romana/
Sursa: https://historia.ro/
Sursa: https://bercenidepoveste.ro/flacari-si-explozii-in-parcul-carol-acum-o-suta-de-ani-la-expozitia-jubiliara/
Cu barca pe lacul din parcul Carol. Pe fundal se pot vedea, de la dreapta la stânga, Muzeul Militar Național (fostul Palat al Artelor), Cula, Castelul lui Vlad Țepeș și Moscheea (construite pentru Expoziţia Generală din 1906); Sursa: Fototeca MNIR - https://expo1921.mnir.ro/ro/?task=item&item_id=2436
Sursa: https://bercenidepoveste.ro/flacari-si-explozii-in-parcul-carol-acum-o-suta-de-ani-la-expozitia-jubiliara/
Sursa: https://bercenidepoveste.ro/flacari-si-explozii-in-parcul-carol-acum-o-suta-de-ani-la-expozitia-jubiliara/

Waterchut-ul era un tobogan cât un turn de 22 metri înălțime, de unde erau lansate pe lac bărci care ajungeau să prindă și 90 km/h. Alături se afla un tobogan unde oamenii se dădeau pe niște pernițe care abia le protejau hainele de plăcile metalice montate pe deal. În seara de 7 septembrie 1906, la waterchut a izbucnit un incendiu care a ars scheletul unde se lansau bărcile la apă și a afectat alte două pavilioane. Bănuielile s-au îndreptat asupra a doi foști directori care fuseseră destituiți de Comisarul General al Expoziției, din cauza unor nereguli. A fost declanșată o anchetă, iar directorii și 22 de oameni de serviciu, atât români cât și străini, au fost arestați.

Ospătăria Ţărănească şi Turnul lui Ţepeş; Sursa: Magazin Istoric (https://www.facebook.com/m67istoric/posts/expozitia-jubiliara-1906/488725011290772/)
Ospătăria Expoziţiei; Sursa: Magazin Istoric
Hanul Poștei; Sursa: Magazin Istoric
Fabrica de sticlărie Coroana; Sursa: Magazin Istoric
Costume româneşti de la serbarea Societăţii Corale; Sursa: Magazin Istoric
Bordei din campania de la 1877-78; Sursa: Magazin Istoric
Administraţia Domeniului Coroanei; Sursa: Magazin Istoric
Români de peste hotare în Arenele Romane; Sursa: Magazin Istoric
Institutul vaccinogen Dr. Minculescu; Sursa: Magazin Istoric
Publicul la intrarea în expoziţie în ziua de duminică, 11 iunie; Sursa: Magazin Istoric
Vedere de pe insula Ovidiu; Sursa: Magazin Istoric

Amintiri de pe Principatele Unite

Am cunoscut-o pe doamna A.P. virtual, întro casetuță dreptunghiulară de pe Instagram, datorită unui mesaj providențial pe care dumneaei mi l-a trimis. Totul a pornit de la cartea “Mahalale de patrimoniu” pe care am publicat-o recent la Editura Vremea. Datorită doamnei A.P. am simțit încă o dată puterea comunității #Aiciastat. Să vă explic de ce. Imediat după lansarea cărții la Bookfest, doamna A.P. mi-a scris că și-ar dori cartea pentru că îi trezește amintiri din copilărie, originile sale fiind chiar de-aici, de la granița dintre cele două mahalale pe care le evoc în carte, Sfânta Ecaterina și Flămânda. Doamna A.P. nu mai locuiește de mulți ani în România, s-a mutat în San Antonio, Texas, însă păstrează țara noastră în suflet. După câteva vorbe calde, am reușit să îi expediez cartea la mama sa, la Târgu Mureș, unde urma din fericire și doamna A.P. să ajungă în iunie. După ce a ajuns cartea în mâinile sale, a început o poveste emoționantă care s-a derulat pe parcursul mai multor luni, timp în care am trecut amândouă prin pierderi, dureri, recuperări, reuniri și speranțe. Totul a început cu această frază în căsuța mea poștală virtuală din Instagram:

 

 

Abia aștept să mă apuc de citit… doar răsfoind și multe amintiri m-au năpădit…. La Croitorul Tache, unde ne opream să vorbim cu nea Tache, unde soțul meu și-a făcut costumul pentru nuntă. La plimbările pe Bibescu Vodă, [unde] era cândva o covrigărie la Dealul Mitropoliei, scurtătura spre casă prin față pe la Teologie și Biserica Sf Ecaterina…

Aș fi vrut să călătoresc chiar atunci, pe loc în mahalaua de atunci, pe când croitoria lui Tache (azi înlocuită de o cafenea de specialitate) încă mai funcționa, pe când erau mai puține mașini și mai multe clipe de liniște și introspecție. Așa că am îndrăznit să o rog să îmi scrie amintirile sale despre cartier, despre stradă, despre casă. Am rugat-o să caute și câteva fotografii de atunci. Mi-aș fi dorit să îmi imaginez cu ochii sufletului piatra cubică de atunci, bordurile de bazalt, copacii care mărgineau strada și ornamentele caselor care încă nu își trăiau suferința profundă de astăzi. Mi-a trimis 3 mailuri, am simțit cum schițăm împreună un roman în foileton și simțeam la venirea fiecărui nou email o emoție teribilă. Primeam emailul dar îl lăsam necitit o perioadă mai lungă, ca să pot să prelungesc intensitatea sentimentului.

Așa îmi imaginez că se simțeau pe la 1913 cititorii lui Gustav Meyrink când intrau în posesia noilor capitole în foileton din proaspătul “Golem”. Scris între 1907 și 1914 și publicat pentru prima dată în foileton din decembrie 1913 până în august 1914 în revista “Die Weißen Blätter”, Golemul a fost publicat în formă de carte în 1915 de Kurt Wolff, Leipzig. Acum am privilegiul de a avea în bibliotecă Golemul lui Gustav Meyrink ilustrat de litografiile lui Ștefan Câlția, nu a trebuit să aștept derularea unei povești a restauratorului de artă, dar îmi construiesc propriile povești și propriile așteptări.

Așa că povestea pe care urmează să o citiți este rodul amintirilor doamnei A.P. în care eu am intervenit minimal și doar cu scopul de a vă face lectura mai cursivă. Vă doresc o călătorie plăcută în timp, cel puțin la fel de plăcută precum a fost pentru mine.

 

 

M-am născut, am locuit și am crescut pe strada Principatele Unite, la numărul 4. Pe vremea aceea, casa, clădirea din spate și curtea arătau cu totul altfel decât acum.

De când am început să păstrez memorii, casa principală era împarțiță în două apartamente, practic, iar în clădirea înaltă din spatele curții erau mai multe apartamente, cu mai multe familii locuind acolo.

Nu aș putea spune prea multe despre proprietarii originali ai casei sau ai clădirii din spate, înainte de venirea părinților mei la București.

Părinții mei, tineri căsătoriți, cu un copil mic (sora mea) și doi bătrâni (părinții tatălui meu), locuiau cu chirie într-o cameră din partea casei principale, având în comun bucataria din partea casei noastre și baia din partea cealaltă a casei. Asta se întâmpla în anii 1953-55, daca nu ma înșel. Cu timpiul mutindu-se celealte 2 familii care locuiau in 2 camera, părinților mei le-au fost dat spre chirie si aceastea. Cele 2 aprtamente, partea din față a casei si cea din spate, au fost separate, cei din fata raminind cu baia originala, si părinții mei, cu bucataria originală.

Bucataria noastra avea o frumoasă soba de metal, care ma fascina mereu. Parte ruginita, parte inca cu stralucirea bronzului vopsit, era o sursa de caldura in bucatarie. Hota inalta, deasupra aragazului, imi părea mereu un turn de scapare, de a zbura spre ceruri înalte.

Intrarea noastra era prin spatele casei, se intra într-un hol mic, la stânga era bucătaria, și dupa se deschidea un holișor lung, cu camere si baia de o parte și de alta a acestui hol. Usa de la hol era o minunatie mica, geamuri multe, incadrate in rame de lemn. Pe holul îngust era un superb mozaic, creat cu bucățele mici, albe, negre, galbene, nu-mi amintesc exact de desen. Promit sa caut prin albumul de poze și să vă trimit tot ce găsesc. Camera parinților mei era la dreapta, avea o usa cu geamuri asemănătoare cu cea de la capătul holuui. Celelate două camere aveau superbe sticle cu desene șlefuite, berze inalte, lebede, nu-mi amintesc prea bine. Știu ca erau superbe (sper ca mai exista)... Una dintre aceste camere a fost camera mea, după ce s-a mutat sora mea, și cealaltă era sufrageria. Aceste două camere dădeau spre curte și aveau jaluzele de lemn, care se ridicau.

În sufragerie, cam în mijlocul ei, probabil unde era original amplasata masa, era un mic capac in parchet (superb parchet in toate camerele), care se rotea si dezvăluia ceea ce a fost cândva poate o sonerie. Cred ca era conectata la bucătarie, probabil un semnal discret pentru când trebuiau aduse bucatele.

Doamna A.P. a revenit pe meleagurile noastre în câteva călătorii ce s-au dovedit a avea un rol de acupunctură a istoriei personale. A avut anumite trăiri pe care a dorit să le împărtășească:

 

 

În călătoria din această vară [n.r. 2024] am fost însoțiți de fiica noastră și nepotul nostru, pe jumătate român. Fiica noastră, Nastasia, și-a dorit mult să trecem pe unde a copilarit. Avea doar 2 ani când am plecat din țară, dar verile la bunici și-au lăsat amprenta în memoria ei.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

The exhibition “Tadeusz Kantor – artist anywhere and anytime” at the National Museum of Art in Bucharest

[EN] As part of the Poland-Romania Cultural Season 2024-2025, the Adam Mickiewicz Institute in Warsaw in partnership with the National Art Museum of Romania (MNAR), the Museum of Contemporary Art in Krakow (MOCAK), Cricoteka (Tadeusz Kantor’s Art Documentation Center) and the Polish Institute in Bucharest presents between October 20th, 2024 and March 9th, 2025 the exhibition “Tadeusz Kantor – artist anywhere and anytime” curated by Dr. Maria Anna Potocka. For those who want to explore the artist’s work, a program of accompanying events will be organized. The screenings of Kantor’s filmed plays will be taking place once a month from October 2024 to February 2025. By the end of the exhibition, in February 2025, an installation called “Personal Space” will be on display in the exhibition space, followed by workshops designed to engage visitors and unlock their creative potential.

I thus invite you to discover the universe of Tadeusz Kantor, a Polish artist of many talents, in the exhibition dedicated to him at the National Art Museum in Bucharest. It is the first time we can see a complete display of Kantor’s work in Romania as part of the Polish-Romanian cultural season organized by the Polish Cultural Institute Adam Mickiewicz and the Polish Cultural Institute in Romania. Tadeusz Kantor was a ravishing personality. He changed Polish art history: he painted, wrote, created happenings” or performances and revolutionized theatre and all these stories are told by the exhibition at the National Art Museum in Bucharest.

Kantor is known around the world for his theatrical productions which did not resemble classical theatre. His shows were combinations of performances, in which the creator himself, in varying degrees of involvement, conducted the action continuously as part of what was happening. Both the actors and stage sculptures were precisely “designed” by Kantor in real time. His presence on stage set them into motion and imposed symbolic identity upon them.

Tadeusz Kantor built his own, specific and unique theatrical language. He was in a permanent search for meaning (or the lack of it!), and as a result he was a consistent innovator, both by working with actors and in the theatrical composition (space, use of objects, text, music). He successfully combined various fields of art: painting, scenography, theater, performance. Consequently, his creations go beyond the traditional understanding of art: for him, theater was not just a performance, but an experiment that erased the boundaries between life and art.

His performances, their physical and emotional instrumentation, were intended to shock the audience, to remind them of a ceremonial, a ritual. Tadeusz Kantor changed the face of theater by creating the Theater of Death”: a space where actors and props came to life under his direction. It is a theater that asks questions about memory, the past and the fragility of human existence. During the exhibition, we discovered how Kantor created his living paintings”, animating actors and objects, both through archival photos and through a wooden character who played” in a show staged by the artist. 

Kantor was a multifaceted painter: a draftsman and happening artist, although the most appropriate diagnosis would be to say he was a man who did not omit any field, even the smallest, where he could experiment with what the viewer could experiencing. He created art in three dimensions, starting from packaging and sculptures, to stage objects and scenography. All were aiming to shock, to create an emotional impact on the viewer. The intensity of experiencing his own emotions always created an intimate relationship with the viewer, both in his performances and in his art works. His works of art are terribly harsh and force us to confront our own feelings. His art acts as a universal mirror onto which we can project our own emotions which are often repressed.

At the Bucharest exhibition, Kantor’s versatility is on display. From his early paintings, through his famous umbrellas, visual experiments, sculptures and stage objects, to documentation of his theatrical performances. The peak of the exhibition is an introduction to the artist’s life through photographic portraits and documents. I recommend you to visit the exhibition at the National Art Museum in Bucharest until 9th March 2025 to gain insight into the expressions and very psyche of this difficult but fascinating man.

[RO] În cadrul Sezonului Cultural Polonia – România 2024-2025, Institutul Adam Mickiewicz din Varșovia în parteneriat cu Muzeul Național de Artă al României (MNAR), Muzeul de Artă Contemporană din Cracovia (MOCAK), Cricoteka (Centrul de documentare a artei lui Tadeusz Kantor) și Institutul Polonez din București prezintă în perioada 20 octombrie 2024 – 9 martie 2025 expoziția „Tadeusz Kantor – artist oriunde și oricând” curatoriată de dr. Maria Anna Potocka. Pentru cei care doresc să exploreze opera artistului, un program de evenimente va fi de asemenea organizat. O dată pe lună vor fi difuzate proiecțiile spectacolelor filmate ale lui Kantor, din octombrie 2024 până în februarie 2025. Până la sfârșitul expoziției, în februarie 2025, în spațiul expozițional va fi expusă o instalație numită „Spațiul personal”, urmată de ateliere concepute pentru a implica vizitatorii și a le stimula potențialul creativ.

Vă invit să descoperiți universul lui Tadeusz Kantor, un artist polonez cu multiple talente, la expoziția dedicată acestuia la Muzeul Național de Artă din București. Este prima oară când putem vedea o expoziție completă dedicată acestui mare artist la noi în țară (deși opera sa teatrală a fost apreciată pe scară largă în Europa). Tadeusz Kantor a fost o personalitate incredibilă și a influențat radical arta poloneză: a pictat, a desenat, a sculptat și a revoluționat teatrul.

Kantor este cunoscut în întreaga lume pentru producțiile sale teatrale atipice. În spectacolele sale creatorul însuși, în diferite grade de implicare, conducea acțiunea continuu ca parte a ceea ce se întâmpla. Atât actorii, cât și sculpturile de scenă au fost “proiectate” de Kantor în timp real. Prezența lui pe scenă îi punea într-o mișcare teribilă ce friza absurdul.

Tadeusz Kantor și-a construit un limbaj teatral propriu, specific și unic. Se afla într-o permanentă căutare a sensului (sau a lipsei sale), drept urmare fost un inovator consecvent, atât în domeniul lucrului cu actorii, cât și în compunerea spațiului scenic, folosirii obiectelor, textului, muzicii. A combinat cu succes diverse domenii ale artei: pictura, scenografia, teatrul, performance-ul. În consecință, creațiile sale depășesc înțelegerea tradițională a artei – teatrul era pentru el nu doar o reprezentație, ci un experiment care ștergea granițele dintre viață și artă.

Spectacolele lui, instrumentarul lor fizic și emoțional, erau menite să producă publicului un șoc, să amintească de un ceremonial, un ritual. Tadeusz Kantor a schimbat chipul teatrului creând „Teatrul Morții”: un spațiu în care actorii și recuzita prindeau viață sub conducerea lui. Este un teatru care pune întrebări despre memorie, trecut și fragilitatea existenței omenești. În cadrul expoziției am descoperit modul cum își crea Kantor „tablourile vii”, însuflețind actorii și obiectele, atât prin fotografii de arhivă cât și printr-un personaj de lemn care “a jucat” într-un spectacol montat de artist.

Kantor a fost un artist plurivalent: pictor, desenator, și de fapt nu a omis niciun domeniu în care să experimenteze ceea ce spectatorul trăiește. A creat artă în trei dimensiuni, pornind de la ambalaje și sculpturi, până la obiecte de scenografie, toate având scopul de a șoca, de a acționa emoțional asupra privitorului. Intensitatea trăirii propriilor emoții crea de fiecare dată o relație intimă cu privitorul, atât în spectacolele sale cât și în lucrările sale de artă. Creațiile lui au în ele o duritate care ne forțează să ne confruntăm cu propriile sentimente. Arta sa acționează ca un ecran universal, pe care ne putem proiecta propriile emoții, adesea reprimate.

La expoziția de la București este vizibilă versatilitatea sa. De la picturile sale timpurii, cu celebrele sale umbrele, experimente vizuale, sculpturi și obiecte de scenă, până la documentarea spectacolelor sale teatrale. Suntem introduși în viața artistului prin portrete și documente fotografice. Vă recomand să vizitați expoziția la MNAR până pe 9 martie 2025 pentru a înțelege expresiile și psihologia acestui om complex, interesant, în același timp dificil, dar absolut fascinant.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Biserica săsească din Alma Vii, marea câștigătoare a Premiilor Europene pentru Patrimoniu, ediția 2024

Biserica săsească din Alma Vii, un exemplu pozitiv de restaurare a unui monument istoric, este marea câștigătoare a acestei ediții a Premiilor Europene pentru Patrimoniu / Premiile Europa Nostra, primind atât Grand Prix-ul categoriei Conservare și Reutilizare Adaptivă, cât și Premiul Publicului 2024. Premiile Europene pentru Patrimoniu sunt cea mai înaltă distincție acordată pentru patrimoniu in Europa.

Ceremonia de decernare a avut loc luni, la Ateneul Român, și este cel mai mare eveniment din cadrul Summit-ului European al Patrimoniului Cultural 2024, care se desfășoară la București între 6 și 8 octombrie. Summit-ul este organizat de Europa Nostra și co-finanțat de Programul Europa Creativă din cadrul Uniunii Europene.

Această iniţiativă impresionantă a obţinut cel mai mare număr de voturi din partea publicului, exprimate printr-un sondaj online la care au participat aproximativ 10.000 de cetăţeni din întreaga Europă.

Biserica Săsească din Alma Vii reprezintă un reper cultural care simbolizează secole de istorie şi măiestrie în satul pitoresc Alma Vii din Transilvania. Restaurarea cuprinzătoare nu doar că a păstrat integritatea arhitecturală şi istorică a bisericii, dar a şi consolidat comunitatea locală şi a promovat dezvoltarea turismului sustenabil. Proiectul, susţinut de Fondul Ambasadorilor SUA pentru Conservarea Culturii şi Granturi EEA, a fost coordonat de Fundaţia Mihai Eminescu.

Pe locurile următoare în preferinţele publicului s-au situat Centrul Cultural Teryan – Sprijinirea refugiaţilor armeni din Nagorno-Karabah, Erevan, Armenia şi Biserica Sf. Mihail, Cluj-Napoca, România.

În cadrul Ceremoniei de acordare a premiilor, au fost anunțați cei cinci laureați ai Grand Prix-ului și câștigătorul Premiului Publicului 2024, fiecare primind un premiu în valoare de 10.000 de euro. Câștigătorii Grand Prix-ului au fost selectați din rândul celor 26 de câștigători din acest an, din 18 țări europene, de către Consiliul Europa Nostra, pe baza recomandării unui juriu independent de experți.

Cei cinci laureați ai Grand Prix-ului 2024 sunt:

  1. Mina Istorică Ignacy, Rybnik, POLONIA (Câștigător Grand Prix al categoriei Conservare și Reutilizare Adaptivă)
    Acesta este un proiect de renovare unic pe locul unei foste mine de cărbune, una dintre cele mai vechi din Polonia, fondată în 1792 și care a fost în funcțiune timp de peste 200 de ani. Prin eforturile foștilor mineri, ale orașului Rybnik, statului polonez și fondurilor UE, complexul a fost salvat și adaptat pentru noi scopuri, ca centru cultural și recreativ.
  2. Biserica Saxonă din Alma Vii, ROMÂNIA (Câștigător Grand Prix al categoriei Conservare și Reutilizare Adaptivă). Acest proiect a restaurat un reper cultural care reprezintă secole de istorie și meșteșug în pitoreasca localitate Alma Vii din Transilvania. Restaurarea cuprinzătoare nu doar că a păstrat integritatea arhitecturală și istorică a bisericii, dar a și consolidat comunitatea locală și a promovat dezvoltarea turismului sustenabil. Proiectul, susținut de Fondul Ambasadorilor SUA pentru Conservarea Culturii și Granturi EEA, a fost coordonat de Fundația Mihai Eminescu.
  3. Schema clădirilor agricole tradiționale, IRLANDA (Câștigător Grand Prix al categoriei Educație, Formare și Competențe). Principalul obiectiv al acestui proiect național este de a ajuta fermierii să recunoască valoarea culturală a clădirilor agricole tradiționale. Participanții sunt sprijiniți în dobândirea abilităților necesare pentru a efectua reparații menite să readucă clădirile la funcționalitate. De la înființarea proiectului, în 2008, peste 1000 de clădiri au fost reparate. Acesta a fost inițiat de Consiliul Patrimoniului în parteneriat cu Departamentul Agricultură, Alimentație și Marină al Guvernului Irlandez, fiind co-finanțat de Guvernul Irlandez și Uniunea Europeană prin Programul de Dezvoltare Rurală al Irlandei.
  4. Reabilitarea Cetății Tsiskarauli de către Cetățeni, Akhieli, GEORGIA (Câștigător Grand Prix al categoriei Implicarea și Conștientizarea Cetățenilor). Pe parcursul a trei ani, 46 de cetățeni georgieni și internaționali au lucrat alături de experți tehnici și meșteșugari tradiționali pentru a restaura Cetatea Tsiskarauli. Proiectul a crescut nivelul de conștientizare a valorii patrimoniului georgian în cadrul patrimoniului european. Organizația Internațională a Fondurilor Naționale (INTO) a fost partenerul principal, colaborând strâns cu Organizația Fondurilor Naționale a Georgiei, REMPART (Franța) și Fundația Castelului Chudow (Polonia). Proiectul a fost susținut printr-un grant acordat de ALIPH – Alianța internațională pentru protecția patrimoniului în zone de conflict.
  5. Societatea Prietenilor Antichităților din Dubrovnik, CROAȚIA (Câștigător Grand Prix al categoriei Campioni ai Patrimoniului). Această asociație a societății civile a finanțat și finalizat proiecte de cercetare și conservare a monumentelor din Dubrovnik, inclusiv zidurile orașului, încă din 1952. Societatea a fost implicată activ în includerea Centrului Vechi din Dubrovnik pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1979. De atunci, a jucat un rol esențial în asigurarea protecției și îmbunătățirii acestui loc excepțional.

Ceremonia de decernare a premiilor are loc anual în cadrul Summit-ului European al Patrimoniului Cultural care anul acesta s-a desfășurat pentru prima oară în București. Apelul de înscrieri pentru ediția din 2025 a Premiilor Europene pentru Patrimoniu / Premiile Europa Nostra este deschis. Aplicațiile pot fi depuse online via www.europeanheritageawards.eu până la 20 noiembrie 2024.

Preşedintele executiv al Europa Nostra, Hermann Parzinger, şi-a exprimat satisfacţia pentru organizarea acestui Summit al Patrimoniului în ţara noastră „pentru că aceasta este o mărturie a angajamentului cetăţenilor şi instituţiilor din România pentru păstrarea patrimoniului tangibil şi intangibil”, fapt care reiese din „numărul mare de premii europene care s-au acordat proiectelor din România în anii trecuţi”.

Hermann Parzinger a arătat că nu putem uita faptul că summitul are loc „în vremuri de nelinişte şi de restrişte în alte părţi ale lumii”, în care „un război agresiv şi necruţător are loc la mai puţin de 500 de kilometri de noi” şi a subliniat că, „în această lume în continuă schimbare, o lume din ce mai polarizată, Europa trebuie să îşi continue rolul (…) bazat pe valori care se află în miezul proiectului european: democraţia, drepturile omului, solidaritatea şi, bineînţeles, statul de drept”.

„Aceste valori, împărtăşite, pot să apere acest patrimoniu în pericol şi să arate importanţa moştenirii europene în lume”, a accentuat preşedintele executiv al Europa Nostra.

Câştigătorii au fost selectaţi de Juriul Premiilor, compus din 12 experţi în patrimoniu din întreaga Europă, în urma evaluării cererilor de către Comitetul de Selecţie. În juriu se află și un român, Eugen Vaida, fondatorul proiectului Ambulanța pentru Monumente (un alt câștigător al premiilor Europa Nostra în 2020). În total, 206 candidaturi eligibile au fost depuse anul acesta pentru premiile din acest an, de către organizaţii şi persoane fizice din 38 de ţări europene.


Premiile Europene pentru Patrimoniu / Premiile Europa Nostra au fost lansate de Comisia Europeană în 2002 şi de atunci sunt gestionate de Europa Nostra. Timp de 22 de ani, premiile au fost un instrument cheie pentru recunoaşterea şi promovarea multiplelor valori ale patrimoniului pentru societatea, economia şi mediul din Europa.

Fondată în 1963, Europa Nostra este o federaţie pan-europeană de ONG-uri din domeniul patrimoniului, susţinută de o reţea largă de organisme publice, companii private şi persoane fizice, acoperind peste 40 de ţări. Federaţia militează pentru salvarea monumentelor, siturilor şi peisajelor europene aflate în pericol de dispariţie, în special prin intermediul Programului 7 Most Endangered. Reţeaua celebrează şi diseminează excelenţa prin intermediul Premiilor Europene pentru Patrimoniu / Premiilor Europa Nostra. Este cea mai mare reţea de patrimoniu din Europa, menţinând relaţii strânse cu Uniunea Europeană, Consiliul Europei, UNESCO şi alte organisme internaţionale.

Europa Creativă este programul UE care sprijină sectoarele culturale şi creative, permiţându-le să îşi sporească contribuţia la societatea, economia şi mediul de viaţă din Europa. Cu un buget de 2,4 miliarde de euro pentru perioada 2021-2027, sprijină organizaţii din domeniile patrimoniului, artelor spectacolului, artelor plastice, artelor interdisciplinare, editurilor, filmului, televiziunii, muzicii şi jocurilor video, precum şi zeci de mii de artişti, profesionişti din domeniul cultural şi audiovizual.

 

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

Summitul Europa Nostra 2024 are loc la București și două proiecte din România sunt finaliste pentru Premiile Grand Prix ale patrimoniului cultural european și pentru Premiul Publicului

Trăim vremuri istorice pentru patrimoniu: Summitul Europa Nostra are loc pentru prima oară la București și avem șansa de a cunoaște îndeaproape profesioniști și proiecte din domeniul patrimoniului cultural din mediul internațional. În această seară Ateneul Român va găzdui Gala Premiilor Europa Nostra unde se vor anunța în premieră cinci premii Grand Prix și un Public Choice Award în valoare de 10.000 Euro. Două dintre cele 26 proiecte finaliste selectate sunt chiar din România: Biserica Săsească din Alma Vii și Biserica Sfântului Mihail din Cluj-Napoca.

Ceremonia de premiere a competiției pentru Premiile Europene pentru Patrimoniu / Premiile Europa Nostra pentru conservarea patrimoniului cultural va începe de la ora 19.30 la Ateneul Român și va fi transmisă în direct online (la acest link) și pe TVR Cultural.

Evenimentul va fi găzduit de Comisarul European pentru Inovație, Cercetare, Cultură și Tineret, Iliana Ivanova și de Președintele Executiv al Europa Nostra, Hermann Parzinger, care vor veni special la București pentru ceremonie. Din partea autorităților române vor participa și lua cuvântul: ministrul Culturii, Raluca Turcan, consilierul prezidențial pentru cultură, Sergiu Nistor și primarul general al Bucureștiului, Nicușor Dan.

Cei șase laureați care vor fi anunțați astăzi sunt selectați din cei 26 de câștigători ai Premiilor Europene pentru Patrimoniu, provenind din 18 țări de pe întreg continentul european. Câștigătorii au fost aleși deJuriul Premiilor, compus din 12 experți în patrimoniu din întreaga Europă, în urma evaluării Comitetului de Selecție. În total, 206 candidaturi eligibile au fost depuse pentru premiile din acest an, de către organizații și persoane fizice din 38 de țări europene.

Două dintre proiectele aflate în cursa pentru Grand Prix și pentru Public Choice Award sunt din România : Biserica Săsească din Alma Vii și Biserica Sfântului Mihail, Cluj-Napoca. Între timp, depunerea aplicațiilor pentru Premiile Europene pentru Patrimoniu / Premiile Europa Nostra 2025 a fost deschisă deja pentru candidați din întreaga Europă, inclusiv România. În total, de-a lungul timpului, România a câștigat 25 de premii și cele mai multe Public Choice Awards (ex. Ambulanța pentru Monumente – Transilvania Sud, Asociația Monumentum, Scoala de la Piscu, Pro Patrimonio, Semne Cusute, Via Transilvanica etc.).

Premiile Europene pentru Patrimoniu au fost lansate de Comisia Europeană în 2002 și sunt un instrument cheie pentru recunoașterea și promovarea valorilor patrimoniului pentru societate, economie și mediu. Aceste premii evidențiază și diseminează excelența în domeniul patrimoniului, cele mai bune practici în Europa, încurajează schimbul de cunoștințe și crează rețele pentru comunitățile interesate de patrimoniu.

Ceremonia de acordre a premiilor Europa Nostra pentru Patrimoniul Cultural este unul din momentele cheie ale Summit-ului European al Patrimoniul Cultural 2024, care este organizat de Europa Nostra la București, pentru prima oară, între 6-8 octombrie 2024. Aproape 800 de profesioniști, promotori ai conservării patrimoniului cultural din Europa și din România, precum și oficiali se întâlnesc la lucrările Summit-ului, pentru a partaja experiențele proprii și a învăța din proiectele reușite și premiate, precum și pentru a dezbate și agrea asupra liniilor strategice de politici publice pe care Europa Nostra le va promova în perioada mandatului viitoarei Comisii Europene. Co-finanțat de Uniunea Europeană, Summitul se desfășoară sub patronajul Președintelui României, cu sprijinul Ministerului Culturii și al Primăriei Generale a Capitalei.

Lista completă a proiectelor câștigătoare este mai jos, împărțită pe categorii:

  • Conservare & Reutilizare Adaptivă
  1. Clădirea Royale Belge, Bruxelles, BELGIA
  2. Conacul Schulenburg, Gera, GERMANIA
  3. Mina Istorică Ignacy, Rybnik, POLONIA
  4. Biserica Săsească din Alma Vii, ROMÂNIA
  5. Biserica Sfântului Mihail, Cluj-Napoca, ROMÂNIA
  6. Snow Wells, Sierra Espuña, SPANIA
  • Cercetare
  1. NewsEye: Un investigator digital pentru ziare istorice, AUSTRIA/FINLANDA/FRANȚA/GERMANIA
  • Educație, Formare & Aptitudini
  1. Centrul Cultural Teryan – Sprijinirea refugiaților armeni din Nagorno-Karabakh, Yerevan, ARMENIA
  2. Boulouki – Atelier itinerant privind clădirile tradiționale, GRECIA
  3. Programul de finanțare a clădirilor agricole tradiționale, IRLANDA
  4. Modelul de revitalizare a meșteșugurilor Serfenta, Cieszyn, POLONIA
  5. Școala de tâmplărie albă, Narros del Castillo, SPANIA
  • Implicarea cetățenilor şi creşterea gradului de conştientizare
  1. The Square Kilometre, Ghent, BELGIA
  2. Tăcerea care a dărâmat monumentul, Kamenska, CROAȚIA
  3. Păstrarea sălilor comunitare pentru activitățile societății civile locale, FINLANDA
  4. Castelele fortificate ale Asociației Alsace, FRANȚA
  5. Reabilitarea de către cetățeni a Turnului Tsiskarauli, Akhieli, GEORGIA
  6. Festivalul Internațional de Teatru Clasic pentru Tineret, Siracuza, ITALIA
  7. Fundația pentru conservarea domeniului istoric Ockenburgh, Haga, ȚĂRILE DE JOS
  • Campionii patrimoniului
  1. Societatea Prietenilor Antichităților din Dubrovnik, CROAȚIA
  2. Else „Sprossa” Rønnevig, Lillesand, NORVEGIA
  3. Piotr Gerber PhD, Wrocław, POLONIA

Proiectele câștigătoare au fost prezentate într-un maraton de bune practici în conservarea patrimoniului, în sesiunea de deschidere a Summitului, pe 6 octombrie. 


Europa Nostra

Europa Nostra este vocea europeană a societății civile care se angajează să protejeze și să promoveze patrimoniul cultural și natural. Este o federație pan-europeană de ONG-uri din domeniul patrimoniului, susținută de o rețea largă de organisme publice, companii private și persoane fizice, acoperind peste 40 de țări. Este cea mai mare și cea mai reprezentativă rețea de patrimoniu din Europa, menținând relații strânse cu Uniunea Europeană, Consiliul Europei, UNESCO și alte organisme internaționale. Fondată în 1963, Europa Nostra și-a sărbătorit anul trecut cea de-a 60-a aniversare.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Vânătoare de comori gen… vizuale, arhitecturale, generaționale pe Strada Arthur Verona

Introducere

Bine ați venit pe Strada Arthur Verona! Numită în secolul al XIX-lea strada Mercur, a găzduit multe personalități și case elegante de-a lungul timpului. O parte dintre ele încă se mai păstrează astăzi. Strada se întindea inițial până la strada Poşta Veche (Nicolae Golescu de astăzi) şi grădina Episcopiei (Ateneul Român), bulevardul Magheru fiind tăiat perpendicular și “înghesuind” strada noastră de interes abia după 1906. Pe această stradă au locuit Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, arh. Louis Pierre Blanc, D.A.Sturdza, arh. ing. Nicu Cerchez, colecționarul Anastasie Simu, prinţul George Bibescu și mulți alții. Este o stradă efervescentă din București, fiind dominată de casa lui D.A. Sturdza (reperul temporal de astăzi de aici fiind chiar locul nostru de întâlnire, Cărturești Verona), de Biserica Anglicană și în același timp de blocul ARO, cunoscut în mentalul colectiv drept blocul Patria (care își așteaptă cuminte restaurarea). Se află în centrul orașului, are o lungă și impresionantă istorie și beneficiază de un patrimoniu construit remarcabil. Clădirile care încă mai stau în picioare sunt martore ale periodei ante și interbelice. Aici puteți descoperi și infrastructura culturală alternativă a orașului, cu spații culturale inedite, street-art, baruri, cafenele și restaurante ce vibrează din nou cu fiecare ediție Street Delivery.

Ca să ne respectăm orașul, trebuie să îi înțelegem istoria, să îi aflăm poveștile, să îi iertăm greșelile. În ceea ce privește pasiunea pentru oraș și pentru cartierele sale, vă invit să îl (re)descoperim și să îl iubim împreună. Vă împărtășesc opinia arh. Mihaela Criticos care scria în 2021 astfel:

“În 1911, tânărul Le Corbusier, în voiajul său oriental, era fermecat de Bucureștiul cu femei frumoase și cochete, plin de copaci și învăluit în parfumul obsedant al crinilor pe care îi vindeau țigăncile, și ele frumoase – un oraș în care e duminică în fiecare zi, iar arhitectura, ca și viața însăși, nu e luată în serios. Bucureștiul le apărea străinilor ca un oraș atipic, un spațiu al vizaviurilor contrastante, pendulând între postura de târg levantin și ambiția de metropolă apuseană. Casele vagon și elegantele hôtels particuliers, clopotnițele de tinichea și cupolele monumentale, verandele cu geamlâc și colonadele solemne, maidanele prăfoase și marile bulevarde, căruțele și automobilele alcătuiau un peisaj eterogen și disonant. Amestec de tradițional și modern, rural și urban, Orient și Occident, Bucureștiul (de fapt, conform pluralului originar, „Bucureștii”) se prezenta(u) la începutul secolului XX ca o așezare în care, după cum observa Tudor Arghezi, erau adunate mai multe orașe și târguri. Toate aveau însă un numitor comun: spiritul ager și jovial, tipic meridional, al bucureșteanului, iubitor de petreceri, nonșalant și ironic, dar cu o aplecare naturală spre convivialitate și toleranță care se transmitea și orașului.”

Instrucțiuni

Vă invit să descoperiți delicii arhitecturale ascunse pe această stradă specială. Aveți 45 de minute pentru explorare. Urmăriți indiciile și harta. Unele indicii au un singur răspuns corect, altele au mai multe răspunsuri, dar este suficient să găsiți unul. Când găsiți un obiectiv, vă recomand să îi faceți o fotografie. După o oră ne reîntâlnim la Cărturești Verona unde ne veți arăta fotografiile obiectivelor descoperite menționând cărui indiciu corespund și vom povesti despre clădiri și stiluri de arhitectură.

Primele echipe ce descoperă toate indiciile corecte vor primi premii! Mult success!

Indicii

  1. Cum pleci de la locul de întâlnire virează stânga pe Strada Pictor Arthur Verona, înainte de a porni la plimbare-vânătoare. Traversează și uite-te cu atenție în jos. Vei descoperi numele arhitectului clădirii moderniste ce a găzduit cândva cinema Patria. Turnul este construit pe 11 nivele (P+10 etaje), iar cele două aripi au P+7 etaje spre bulevard și P+4 etaje spre stradă. La parter a funcționat până în 2015 Cinema Patria, emblematic pentru București de când a fost deschis în 1935. Cinematograful a purtat denumirea de „Cinematograful Aro”. Sala nu a fost folosită la acel moment doar pentru filme, ci a găzduit și un concert al Filarmonicii susținut de renumitul violoncelist spaniol Pablo Casals, avându-l pe George Enescu dirijor. Din 1948, sub regimul comunist, cinematograful a fost redenumit „Patria”. Clădirea este monument istoric și urmează să fie restaurată.
  1. Găsește și fotografiază un mascaron cu chip feminin. Bucureștiul este un muzeu în aer liber al mascaronilor, fiecare cu trăsături mai mult sau mai puțin delicate, cu nasurile turtite din teracotă și cu ghirlande frunze de acant la medalion. În arhitectură, un mascaron este un ornament în formă de chip, de față (de obicei umană), uneori înfricoșătoare sau himerică, care a avut inițial rolul de a înfricoșa spiritele rele pentru a le ține departe. Poate găsești chiar amazoana care străjuiește casa ce i-a aparținut lui Dimitrie Sturdza (1833-1914), istoric, economist, membru al Academiei Române și prim-ministru al României.
  1. Fotografiază unul dintre semnele ce marchează intrarea în Grădina OAR, cândva amenajată de architectul Serban Sturdza în așa fel încât să complementeze spațiul de lângă sediul Ordinului Arhitecților și să preia din specificul locului. De asemenea, arhitectul a încercat prin amenajarea specială să recreeze atmosfera intimă din grădina unei locuințe.
  1. Găsește o plăcuță memorială pe fațada unei case ce îți spune ce personalitate a locuit aici. Orașul este împânzit de plăcuțe memoriale, trebuie doar să te uiți cu atenție ca să le descoperi!
  2. Sunt monograma comanditarului casei direct ancorată în ancadramentul ferestrei fațadei principale. Monograma era ca o carte de vizită, proprietarilor le plăcea să-și “aștearnă” în fier forjat inițialele lor, le conferea prestanță și eleganță. Fotografiază-mă și ghicește ce proprietar desemnez eu!
  1. Suntem coloane interesante și străjuim o intrare sau fațadele imobilelor. Avem diverse modele prin cartier: avem modele neoclasice cu capiteluri florale, avem modele neoromânești inspirate de la Mânăstirea Hurezi, modele Art Deco geometrice stilizate. Pe care dintre noi ne-ai descoperit?
  1. Fotografiază în dreptul Bisericii Anglicane anii de construcție. Indiciu: uite-te pe jos și “A.D.” îți va spune! Acest edificiu spectaculos a fost ridicat cu sprijinul Reginei Maria a României după planurile arh. Victor Ștephănescu în stil arhitectural neogotic victorian de sorginte elizabetană. Spațiul interior al bisericii are plafoanele înalte acoperite cu lambriuri din lemn, bolta poligonală și nava sa laterală cu două arcade în arc frânt. Emblematice sunt fațadele sale acoperite cu cărămidă aparentă, roșie, cu ferestre cu ancadramente din piatră, încadrate în arcade oarbe frânte. Nu uita să fotografiezi anii de construcție!
  2. Găsește cel mai colorat street art de pe stradă și fotografiază-l! Dacă ești inspirat, poate îl găsești chiar pe cel care ne transmite un mesaj cheie: “Pasul este unitatea de iubire a orașului!”
  1. Vei găsi în plimbarea ta o statuie-fântână interesantă. Din păcate nu mai funcționează ca fântână, dar i-a rămas rolul estetic. Statuile și fântânile la nivel urbanistic definesc piațetele sau rondurile înverzite cu rol extrem de important din punct de vedere estetic și social: loc de adunare, loc pentru comunități, pentru pauze. Descoperă Maternitatea sculptorului Virgil Scripcariu și fotografiază chipul șarpelui învins de puterea binelui. Virgil Scripcariu, născut în 1974, este unul dintre cei mai distincți sculptori români ai generației sale. A studiat Sculptura la Universitatea Naționanlă de Arte din București între 1998-2005, avându-l ca profesor și mentor pe faimosul sculptor român, de origine basarabeană, Vasile Gorduz. În 2004 Virgil Scripcariu a fost finalist al marelui premiu Prometheus Opera Prima, iar în 2008 a expus la Bienala de arhitectură de la Veneția, unde a contribuit la conceptul și structura Pavilionului României. Sculpturile sale, lucrări importante de for public, sunt expuse în București, Timișoara, Iași, Brașov. A participat la numeroase expoziții în țară: Art Safari, Romanian Design Week în București, expoziția personală de la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia 2012, expoziția de grup Lemn.ro de la MNAC 2010, iar pe plan internațional a expus în Israel, Belgia, Japonia, Italia, Marea Britanie. El trăiește împreună cu familia în satul Piscu, jud. Ilfov, lângă București, unde, alături de soție, istoricul de artă  Adriana Scripcariu, coordonează activitățile de educație prin artă din cadrul Muzeului-Atelier Școala de la Piscu, pe care l-au fondat. Tot aici se află și atelierul de sculptură în care creează.
  1. Că tot am povestit despre statui și Maternitate. Dacă intri în Parcul Grădina Icoanei vei mai găsi o “Maternitate, de data aceasta de sculptorul Ion VlasiuIdeea de maternitate este reprezentată de Ion Vlasiu sub forma unei femei tinere, stând în picioare şi purtând în braţe doi copii. Ion Vlasiu (1908-1997) a studiat sculptura cu Romulus Ladea la Şcoala de Belle-Arte din Cluj. După o serie de călătorii (Praga, Belgrad şi Budapesta), a deschis o expoziţie personală de pictură şi sculptură la Paris, la Galerie Contemporaine. A expus la Salon des Tuileries dar şi la Bienala de la Veneţia (1976). Este autorul mai multor monumente dedicate unor evenimente sau figuri memorabile ale istoriei şi culturii româneşti – Horia, Closca şi Crişan (Cluj, 1974), Monumentul Unirii (Blaj, 1975), Monumentul lui Aurel Vlaicu (Târgu-Mureş, 1976), Ion Creangă (Piatra Neamţ, 1983). A primit numeroase distincţii: Premiul Academiei Române (1939); Premiul Anastase Simu (1942); Doctor Honoris Causa (1993, Cluj).

Ponturi

  1. Asigurați-vă că vă uitați și în sus, deasupra nivelului ochilor.
  2. Citiți bine indiciile înainte să porniți la drum și țineți minte cuvintele cheie ca să depistați ușor obiectivele.
  3. Aveți în medie cam 4 minute pentru fiecare indiciu.
  4. Unele indicii sunt dificile. Nu vă impacientați dacă nu găsiți obiectivele, scopul este să vă simțiți bine și să vă bucurați de plimbare și de deliciile arhitecturale pe care le întâlniți.

Plimbare plăcută!

Parteneri: Street Delivery, Cărturești

Vânătoare de comori gen… vizuale #Aiciastat la Street Delivery – 6 octombrie 2024

Asociația culturală “Aici a stat” vă invită alături în cadrul Street Delivery la o vânătoare de comori gen… vizuale pe Strada Arthur Verona, un culoar urbanistic cu arhitectură și povești extrem de interesante, pe 6 octombrie 2024 la ora 11:00.

Vânătoare de comori arhitecturale, generaționale, povești scrise în tencuieli și pe asfalt. Vânătoarea de comori #Aiciastat vă va ajuta să priviți altfel clădirile pe lângă care treceți și să le decriptați misterul prin propriul limbaj. Ca să ne respectăm orașul, trebuie să îi înțelegem istoria, să îi aflăm poveștile, să îi iertăm greșelile. Nu intervenim asupra fondului construit, strada, casele și decorațiunile lor sunt chiar… comorile propriu-zise, iar voi veți fi niște fini observatori.

Vânătoarea de comori va începe la ora 11:00 în fața Cărturești Verona (Strada Pictor Arthur Verona nr. 13-15). Veți primi indicii și veți porni la explorat timp de 45 de minute acest fragment de oraș interesant ce ne îmbie la antropologie urbană: strada ce purta cândva numele Mercur. După explorare vă așteptăm înapoi în fața Cărturești să validăm descoperirile voastre.  Primele echipe care ajung înapoi la punctul de întâlnire cu toate indiciile descoperite vor primi premii din partea Cărturești. 

Vânătoarea de comori se poate desfășura individual sau pe echipe de până la 5 persoane, în limita locurilor disponibile. Prin această vânătoare de comori veți descoperi câte ceva din farmecul străzii, cine a locuit acolo, căror stiluri arhitecturale aparțin clădirile pe care le vedeți și alte surprize. Cu această ocazie veți reuși să priviți cu alți ochi clădirile și elementele arhitecturale pe lângă care treceți.

Participarea la vânătoarea de comori arhitecturale se face în baza achitării a 100 lei/ persoană ca donație în contul Asociației culturale Aici A Stat, IBAN: RO65INGB0000999911589980, ING Bank. Copiii până în 12 ani pot participa alături de părinții lor în mod gratuit.

Prin participarea la acest eveniment sunteți de acord cu procesarea informațiilor cu caracter personal, conform GDPR. La eveniment se va înregistra material audio-video cu participanții la vânătoarea de comori.

Pentru a participa vă puteți înscrie prin formularul de înscriere, disponibil mai jos, iar participarea vă va fi validată prin email.




Participarea la vânătoarea de comori arhitecturale se face în baza achitării a 100 lei/ persoană ca donație în contul Asociației culturale Aici A Stat. Copiii până în 12 ani pot participa alături de părinții lor în mod gratuit. Donația se poate face la fața locului sau prin transfer bancar în contul Asociației culturale Aici A Stat cu sediul în București, str. Profesorilor nr. 10, sector 4, având cod fiscal 44366110, reprezentată legal prin presedinte Ana-Ruxandra Rubeli. Cum preferați să faceți plata?(*)

Sunteți de acord cu înregistrarea materialelor audio-video cu dvs. și cu minorii care vă însoțesc la eveniment (dacă e cazul)?(*)



După completarea formularului de înscriere, prin email vi se va transmite confirmarea la participare.

Partenerii noștri în proiect sunt Street Delivery, Cărturești.

Evenimentul poate suferi modificări în funcție de prognoza meteo. Vom publica orice modificări intervenite pe parcurs. Vă mulțumim!

Posted by Ana in București, Case, Case memoriale, Evenimente, 0 comments
A XV-a ediție a Concertului Regal caritabil va reuni tineri muzicieni excepționali pe scena Ateneului Român – 25 octombrie 2024

A XV-a ediție a Concertului Regal caritabil va reuni tineri muzicieni excepționali pe scena Ateneului Român – 25 octombrie 2024

Concertul Regal caritabil organizat de Fundația Regală Margareta a României, unul dintre cele mai longevive și de succes evenimente de strângere de fonduri din România, revine la Ateneul Român pe 25 octombrie 2024, cu ediția a XV-a. Seara muzicală de gală cu scop caritabil are loc în prezența Familiei Regale a României. Muzicieni excepționali, alumni de succes ai programului Tinere Talente, vor performa de această dată pentru a susține ei înșiși o nouă generație de bursieri. Pentru a achiziționa bilete, vă invităm să accesați www.frmr.ro/concert-regal.

Evenimentul reunește personalități din lumea artei și culturii, membri ai societății civile, lideri ai companiilor din România, reprezentanți mass-media, sponsori și susținători ai Fundației Regale, precum și public doritor să susțină cultura românească. Ateneul Român este, astfel, în mod tradițional, gazdă a valorilor autentice și a generozității. Participanții la acest eveniment se bucură de o experiență muzicală de înaltă ținută și primesc o confirmare elocventă a faptului că susținerea lor face o diferență semnificativă.

Pe 25 octombrie, pe scena Ateneului Român, dirijorul Tiberiu Soare și Orchestra Universitaria a Universității Naționale de Muzică București (UNMB) acompaniază tineri muzicieni de valoare, premiați internațional: pianiștii Cadmiel Boțac și Mihai Ritivoiu, violonceliștii Constantin Borodin și Izabela Ghergu și violoniștii Mircea Dumitrescu și Paul Răducanu. Soliștii sunt alumni de succes din primele generații ale programului Tinere Talente.

Tiberiu Soare, unul dintre cei mai apreciați dirijori români, se alătură pentru a cincea oară Concertului Regal caritabil, fiind mentor și membru în juriul de selecție al bursierilor Tinere Talente din anul 2012. Este dirijor al Operei Naționale București și inițiator al Studioului Experimental de Operă şi Balet “Ludovic Spiess” din cadrul Operei Naționale București. Tiberiu Soare colaborează frecvent cu principalele Orchestre Simfonice şi Teatre de Operă din România. Pe plan internațional, activitatea artistului constă în colaborări cu numeroase ansambluri de prestigiu: Royal Philharmonic, London Philharmonic Orchestra, Kammer Ensemble N (Stockholm), Musica Vitae Chamber Orchestra (Suedia), Osaka Chamber Symphony Orchestra (Japonia), și multe altele.

”Vă așteptăm în superba sală a Ateneului Român să fiți alături de noi la Concertul Regal caritabil, un eveniment în care vrem să arătăm ceea ce am reușit să facem până acum prin intermediul programului Tinere Talente, desfășurat de Fundația Regală Margareta a României, dar și să vă solicităm să fiți aproape de noi pentru a face ca viața muzicală și culturală din România să fie una mult mai bună ”, este invitația dirijorului Tiberiu Soare.

Orchestra Universitaria a UNMB este ansamblul reprezentativ de dimensiuni simfonice al Universității Naționale de Muzică din București, sub îndrumarea permanentă a conf. univ. dr. Alexandru Ganea. Numeroși studenți ce alcătuiesc ansamblul sunt membri ai Orchestrei Române de Tineret sau colaboratori ai orchestrelor Filarmonicii George Enescu, Radioului (Orchestra Națională Radio și Orchestra de Cameră), Operei Naționale Române, etc. De-a lungul timpului, Universitaria a cântat sub bagheta unor muzicieni de mare prestigiu: Tiberiu Soare, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Christian Badea, Leo Hussain, Konrad von Abel, Daisuke Soga.

Pianistul Mihai Ritivoiu este laureat al Concursului Internațional „George Enescu”, unde a fost distins și cu premiul special pentru cea mai bună interpretare a unei sonate pentru pian de George Enescu, iar în prezent are o carieră prolifică în Europa și Asia. Stabilit la Londra, a câștigat numeroase competiții naționale și internaționale, printre care Concursul Național „Dinu Lipatti” de la București și „Concursul Intercolegial al Societății Beethoven Piano din Europa” din Londra. A fost invitat să concerteze la festivaluri prestigioase, inclusiv Young Euro Classic din Berlin și Festivalul Enescu din București, și a interpretat în săli precum Barbican Centre, Wigmore Hall, Cadogan Hall, etc. A apărut în direct, de mai multe ori, în programul „In Tune” de pe BBC Radio 3. În plus, față de recitalurile sale solo și aparițiile în concerte, Mihai Ritivoiu are o activitate bogată în muzica de cameră. Bursier în anul 2011, Mihai Ritivoiu își amintește: ”Grație bursei am călătorit pentru prima oară la Londra, în 2011, pentru admiterea la cursurile de master de la Guildhall School of Music & Drama. De asemenea, mi-a facilitat participarea la cursurile de vară ale Universității Mozarteum din Salzburg, sau participarea la un alt masterclass, la Academia muzicală de la Villecroze.”

Pianistul Cadmiel Boțac este absolvent al Universității de Muzică și Artele Spectacolului din Viena. Un talent înnăscut, câștiga la doar 6 ani primul concurs național. Au urmat si alte premii naționale și internaționale – la concursul “Young Virtuoso” (Zagreb), la Concursul “Dinu Lipatti”, la Concursul Internaţional “Astana Piano Passion” (Kazahstan, 2014), precum și în cadrul „Milano Piano Talents”, „Adilia Alieva” din Franţa, „Carl Filtsch”, „Transylvanian Piano Competition””. În 2019, tânărul artist a avut ocazia să interpreteze lucrarea “Fantezie pentru pian și orchestră” de George Enescu, la peste o sută de ani de la prima și singura interpretare a lucrării. Despre aportul bursei Tinere Talente în viața sa, între anii 2013-2015, Cadmiel Boțac spune: ”Am avut posibilitatea să îmi dezvolt talentul în mod armonios, prin participarea la cursuri de măiestrie la Salzburg, Viena și Strasbourg și am avut ocazia să particip la câteva concursuri naționale și internaționale, care m-au ajutat și m-au motivat să cresc și mai mult!”

Violoncelistul Constantin Borodin are peste 20 de premii naționale și internaționale în palmares, dintre care: Premiul II la Concursul Internațional George Enescu (București, 2022), semifinalist la Concursul Internațional Aram Khachaturian (Armenia, 2022), Premiul III la Concursul Internațional Domenico Gabrielli (Berlin, 2021), Premiul I și Premiul Special al Ambasadei Franței la concursul Mihail Jora (București, 2019), finalist la Concursul Internațional Riga Classic Strings (Letonia, 2018). A fost studentul distinsului profesor Marin Cazacu la Universitatea Națională de Muzică din București. Și-a aprofundat studiile muzicale la Conservatorul Regal din Ghent și la Universitatea de Arte din Berlin. Este membru al Orchestrei Naționale Române și al ansamblului Violoncellissimo, iar din octombrie 2020 este student la Master la Universitatea de Arte din Berlin. Pentru Constantin Borodin, anii 2016, 2017 și 2018 când a fost bursier, au reprezentat: ”un pilon pentru dezvoltarea mea personală și artistică. Pe lângă ajutoare financiare, mentorate, îndrumare, mi-au dat încredere, perseverență și curaj să îmi continui visul și să merg înainte.”

Violoncelista Izabela Ghergu colaborează cu Orchestra Română de Tineret, ansamblul Violoncellissimo, Orchestra Operei Naționale din București și este artist instrumentist în Orchestra de Cameră Radio. Este laureată a numeroase competiții naționale și internaționale: Marele Premiu la Concursul Național “Alexandru Moroșanu’’ (2014); Marele Premiu la Concursul Internațional al Tinerilor Interpreți “Eugen Coca” din Chișinău (2015); Marele Premiu la Concursul Național “Paul Constantinescu“ (2016); Premiul I la Olimpiada Națională de Interpretare instrumentală (2008-2016); Marele Premiu la Concursul Național de Interpretare “Eduard Caudella” (2020). În anul 2022 ajunge până în semifinala Concursului Internațional “George Enescu”. Bursieră în cadrul programului în anii 2014, 2015, 2016, Izabela Ghergu își amintește: ”Experiențele trăite atunci au contribuit la maturizarea și dezvoltarea mea ca om și muzician. Sprijinul financiar a contribuit enorm la evoluția mea profesională, mai ales că în acea perioadă am participat la multe concursuri, cursuri de măiestrie și aveam nevoie de diverse accesorii”.

Considerat la 11 ani „micul Paganini” de către mass-media națională, violonistul Mircea Dumitrescu a câștigat prima sa competiție internațională la 12 ani, la Concursul Internațional „Alice Bel Colle” din Acqui Terme din Italia. A câștigat peste 60 de concursuri, dintre care 25 internaționale. În anul 2017 a participat într-un turneu internațional în Franța cu orchestra Les Dissonances condusă de maestrul David Grimal, a cântat ca solist cu multe orchestre prestigioase din România și din străinătate precum Orchestra Operei Naționale Române ,Orchestra Simfonică București, Orchestra Simfonică din Genova și multe altele. A concertat în recitaluri în Italia, Germania, Suedia, Spania, Franța, Croația, Slovenia, Bulgaria, Elveția, Grecia. Despre perioada când a fost bursier – în anii 2012, 2013, 2015 și 2016 – Mircea Dumitrescu povestește: ”Nu numai că am putut să-mi achiziționez propriul instrument și toate accesoriile necesare acestuia, dar am putut să particip la cursuri de masterclass cu mari muzicieni ai lumii, precum David Grimal, Mihaela Martin, Liviu Prunaru, Gabriel Croitoru, Silvia Marcovici și mulți alții.”

Violonistul Paul Răducanu este membru al Orchestrei Române de Tineret și laureat a numeroase competiții, printre care Concursurile Internaționale „Paul Polidor”, „Timotei Popovici ”, „Miniatura Romantică” și „W. A. Mozart ”. În prezent, Paul urmează studii de Master la clasa de vioară a domnului prof. univ. dr Gabriel Croitoru și concertează alături de prof. univ. dr. Gabriel Croitoru și Ioana Croitoru în proiectul numit ”Cele 4 viori ale Maestrului George Enescu” având ocazia de a cânta pe vioara ”Paul Kaul”. A fost bursier în anii 2011 și 2013, iar pentru el acea perioadă a însemnat: ”Am avut șansa să îmi achiziționez vioara proprie – până atunci cântam pe o vioară a Liceului George Enescu, dar și multe alte accesorii (arcuș, corzi, etc), am participat la diferite cursuri de măiestrie, concursuri și olimpiade.

România are nevoie de artă!

Pasionații de muzică clasică și artă pot contribui în mod activ la susținerea tinerilor talentați prin participarea la Concertul Regal caritabil și achiziționarea de bilete.

De asemenea, companiile au oportunitatea de a se alătura ca sponsori ai programului Tinere Talente. Fondurile strânse în urma acestor inițiative vor avea un impact semnificativ asupra evoluției artiștilor aflați la început de carieră în următorul an, oferindu-le burse, mentorat și promovare esențială. Fără acest sprijin, tinerii talentați din România ar putea să-și atingă cu dificultate, sau chiar să nu atingă deloc, potențialul lor autentic.

Despre programul național Tinere Talente

Mulți copii talentați provin din familii ale căror posibilități financiare nu le permit să-și urmeze talentul. Astfel, România pierde în fiecare an zeci de tineri talentați, care altfel ar putea deveni ambasadori culturali. România are nevoie de artă! Ca răspuns la această problemă, Fundația Regală Margareta a României a creat un program național pentru a sprijini, îndruma și promova acești tineri artiști talentați, care provin din familii cu venituri reduse și care au nevoie de sprijin financiar pentru a-și atinge adevăratul potențial și a-și exprima talentul.

Astfel, cu 440 de burse au fost sprijiniți tineri cu vârsta între 14 şi 24 de ani, care studiază muzica sau artele vizuale în licee și universități din România, să-și depășească greutățile financiare și să continue să-și exprime valoarea artistică. Fundația Regală este unic beneficiar al Concertului Regal Caritabil, organizat anual, începând din 2008, iar fondurile strânse din vânzarea biletelor şi din sponsorizări sunt dedicate proiectului Tinere Talente. 

Concertul Regal a avut loc în mod tradițional în ziua de 25 octombrie, în ziua de naștere a Regelui Mihai I al României, fondator al Fundației alături de Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române și fiecare ediție a concertului aniversar a adus pe scena Ateneului Român cei mai valoroși muzicieni ai momentului și mari orchestre, în susținerea tinerilor artiști români.

Despre Fundația Regală Margareta a României

Fundația Regală Margareta a României (FRMR) a fost înființată în 1990 de către Regele Mihai I al României și Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române. Cu o activitate de 34 de ani, Fundația Regală sprijină copii, tineri și vârstnici prin intervenții durabile, bazate pe schimbul de experiență și valori între generații. De-a lungul timpului, Fundația s-a implicat în numeroase proiecte sociale, culturale şi de susținere a educației şi talentului artistic. Mai multe detalii despre programele Fundației sunt disponibile pe www.frmr.ro.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

O vilă monument istoric ce i-a aparținut comandorului Alexandru Cătuneanu se vinde cu 2.7 milioane de euro pe platforma Storia

O vilă antebelică monument istoric ridicată pentru comandorul Alexandru Cătuneanu de unul dintre marii arhitecți ai capitalei, Paul Smărăndescu, se vinde cu 2.700.000 euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Imobilul de aproximativ 1500 mp este situat pe Bulevardul Dacia, la intersecția cu strada Aurel Vlaicu, într-o zonă extrem de ofertantă din inima Bucureștiului și are 31camere dispuse pe demisol, parter, etaj, mansardă și pod. Investitorii pasionați de arhitectură și istorie au ocazia de a achiziționa această bijuterie arhitecturală care a găzduit o mare personalitate din trecutul României, ambasade, instituții și bănci de renume.

Această vilă în stil neoromânesc, aflată pe Dacia, unul dintre marile bulevarde istorice cu reputație din capitală, a fost ridicată în perioada antebelică după planurile cunoscutului arhitect Paul Smărăndescu. Proprietarul inițial a fost comandorul Alexandru Cătuneanu (1862-1916), cel căruia îi datorăm prima hartă a coastei româneşti a Mării Negre. El a coordonat între 1899-1900 toate măsurătorile care au dus la întocmirea acestei hărţi care i-a purtat numele. Harta Cătuneanu a fost premiată cu medalia de aur la Expoziţia Universală de la Paris pentru exactitatea sa și pentru ingeniozitatea măsurătorilor. De aceea a fost folosită la navigație până în 1952.

Sursă imagine: https://adevarul.ro/amp/stiri-interne/evenimente/destinul-tragic-al-lui-alexandru-catuneanu-2234256.html

Cu bricul Mircea a realizat în 1899 pentru prima dată măsurători magnetometrice de-a lungul coastelor României, împreună cu acad. Ştefan Hespites. Alexandru Cătuneanu a fost căpitanul portului Constanța și datorită măsurătorilor sale a fost ridicat și farul de aterizare de la Tuzla în 1900. Astăzi, acesta este cel mai vechi far de pe coasta românească aflat în funcțiune, fiind esențial pentru asigurarea navigației într-o zonă cu stânci aflate sub apă unde au eșuat multe nave de-a lungul timpului. Cătuneanu a fost comandant al bricului Mircea, al crucișătorului Elisabeta, a fost la comanda Diviziei de Dunăre și apoi a Depozitelor Generale ale Marinei, odată cu începutul Primului Război Mondial la pregătirea de război a Marinei Militare. Pe crucișătorul Elisabeta a efectuat un marș de recunoaștere a coastelor asiatice ale Imperiului Otoman și Bosforului. Din păcate, Comandorul Cătuneanu și-a pierdut viața în cea maimare catastrofă feroviară petrecută la Ciurea (jud. Iași) pe 31 decembrie 1916.

Sursă imagine: https://adevarul.ro/amp/stiri-interne/evenimente/destinul-tragic-al-lui-alexandru-catuneanu-2234256.html

Vila a fost ridicată între anii 1914-1915 după planurile arhitectului Paul Smărăndescu. Acesta a studiat la Școala de Arhitectura de la București și la École des Beaux-Arts din Paris, fiind diplomat al guvernului francez. A lucrat inițial în biroul arhitectului Dumitru Maimarolu, la proiectul pentru Palatul Camerei Deputaților. A fost arhitect-șef al Ministerul Instrucției Publice și al Cultelor și apoi arhitect-șef al Ministerului de Interne. La 39 ani și-a început activitatea în cadrul Școlii de Arhitectură București ca profesor de istoria arhitecturii, devenind șef de atelier și ulterior decan. A fost un arhitect prolific, realizând peste 100 de proiecte pentru clădiri publice și private. Printre proiectele sale faimoase se numără Palatul Societății de Asigurari „Agricola”, Palatul Societății Astra Română, Facultatea de Farmacie, Palatul Ziarului Universul, Palatul Societății de Gaz și Electricitate și Spitalul Filantropia.

Construcția vilei a fost terminată în vara anului 1915, cu modificări ulterioare în timpul ocupației germane și după un incendiu din perioada interbelică. A fost naționalizată și ulterior recuperată de familia comandorului. S-a păstrat în formă foarte bună de-a lungul timpolui datorită faptului că a adăpostit chiar și înainte de 1989 diferite ambasade, și ulterior a găzduit diferite instituții publice, bănci precum Banca Mondială și în prezent este de vânzare pe platforma Storia. 

Stilul arhitectural în care a fost edificată vila este cel neoromânesc, stil numit și național. Fațada este dominată de o friză dantelată sub cornișă cu funie răsucită, bumbi și motive florale care se continuă ca un ancadrament delicat pentru ferestre. La etaj ferestrele trilobate sunt echilibrate de ferestrele cu ancadramente simple și jardiniere din fier forjat de la parter. Soclul vilei este marcat de un brâu delicat cu simbolul dinților de fierăstrău și cu motivele vegetale care sunt prezente și la friza de sub cornișă. Turnul de colț, acoperit în turelă, oferă monumentalitate clădirii și îi pune în valoare poziția de colț. Vila domină la nivel estetic și arhitectural intersecția dintre două străzi istorice. 

La interior s-au păstrat vitraliile, două sobe, tavanul casetat și ornamentele cu stucaturi, ușile cu cristal și glasvand, parchetul și pardoseala de mozaic. Vila are suprafața construită totală de 1488 mp, din care 1152 mp utili și 70 mp podul. Terenul are 758 mp, amprenta la sol a vilei fiind de 406 mp. Clădirea cu certificat energetic clasa B se desfășoară pe 4 nivele, D+P+1+M (+Pod) și are 31 de camere, 6 băi, garaj dublu și spații de depozitare. Camerele sunt înalte, luminoase și spațioase. Un hol central uriaș de formă cvasi-octogonală face distribuția către celelalte camere ale proprietății. Ușile cvadruple cu glasvand amplifică spațialitatea acestui hol care poate căpăta multiple întrebuințări. Înălțimea tavanelor (cca. 5m), detaliile originale care au fost păstrate de-a lungul vremii, stucaturile, tâmplăria din lemn masiv, scările interioare conferă acestor încăperi un aer de noblețe. Zona administrativă a proprietății include o bucătărie generoasă, care poate fi accesată și prin intrarea de serviciu a clădirii. Vila dispune de patru intrări separate (două principale și două secundare) și oferă posibilitatea parcării în curte pentru 6 mașini, având în plus un garaj dublu.

Vila împrumută din elementele arhitecturale ale clădirilor ce o înconjoară, majoritatea monumente istorice. Zona protejată din care face parte este marcată de imobile proiectate de arhitecți cunoscuți ai capitalei: Jean Monda, Emil Prager, Petre Antonescu, Arghir Culina, Ion Berindei. Valoarea arhitecturală, poziția sa și valoarea sa memorial-simbolică sunt parte diningredientele unui viitor strălucit al clădirii ce va deservi cultura, arta și eleganța.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză. Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

 

Despre Storia

 

Storia e platforma de imobiliare lansată de OLX care își propune să aducă mai multă claritate pe piața imobiliară. E locul unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Storia își propune să îi sprijine pe cei care caută locuința potrivită, oferind instrumente și informații valoroase despre piața imobiliară, cu scopul de a-i ajuta să ia decizii informate. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. În 2022, Storia a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă care oferă informații despre traiul în cartierele din România, măsurând standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, densitatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat al imobiliarelor, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte. În 2024, indexul a fost actualizat cu secțiunea „Vocea Cartierelor” în care sunt integrate date subiective despre cartiere, obținute direct de la locuitorii din fiecare zonă evaluată. Oricine dorește să-și evalueze cartierul în care locuiește este invitat să completeze chestionarul de pe trai.storia.ro.  

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments