Vineri,15 noiembrie, la Teatrul Coquette din București are loc o nouă reprezentație a concertului ARIE ȘI ECOU, susținut de soprana Cristina Fieraru, acompaniată la chitară de Maxim Belciug. Programul propune o selecție de arii și cântece adaptate la prezentarea în spațiul intim și elegant al teatrului, de la baroc lacanțonetanapolitană, într-un spectacol ce oferă publicului unele dintre cele mai frumoase partituri ale repertoriului liric, de la lamento-ul Didonei din opera Dido and Æneas de Henry Purcell, madrigalul Amarilli, mia bella de Giulio Caccini, sau minunatele Ombra mai fù, din opera Serse, și Lascia ch’io pianga, din opera Rinaldo, de Georg Friedrich Händel, dar și piese celebre, precum Santa Lucia sau ’O sole mio. Cu alte cuvinte, o seară de operă la teatru, o sărbătoare muzicală cu volute spectaculoase, atmosferă barocă, rafinată, și muzică prețioasă. După concert, publicul se va putea bucura, în tihnă, în foaierul teatrului, de un pahar de vin oferit cu drag de CRAMA HISTRIA.
Soprana Cristina Fieraru este una dintre cele mai luminoase voci tinere de la noi. A absolvit Facultatea de Interpretare Muzicală a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, secţia Stilistică Interpretativă – Canto, unde a studiat cu soprana Iulia Isaev şi mezzosoprana Cristina Soreanu. Pe lângă studiile universitare, a avut șansa de a lucra cu personalităţi de renume internaţional precum Ruxandra Donose, Ramon Vargas, Leontina Văduva, Mariana Nicolesco, Florin Estefan, îmbogățindu-și tehnica interpretativă. Este o prezenţă constantă a scenei lirice, fiind invitată încă de la vârsta de 18 ani la Opera Naţională Bucureşti, unde a debutat, în 2018, în rolul Pamina, din opera Die Zauberflöte de Wolfgang Amadeus Mozart. Alte roluri interpretate: Erste Dame din aceeași Die Zauberflöte de Wolfgang Amadeus Mozart, Alice Ford din opera Falstaff de Giuseppe Verdi, Mimì şi Musetta din opera La Bohème de Giacomo Puccini, Contessa d’Almaviva din opera Le nozze di Figaro de Wolfgang Amadeus Mozart, Dido din opera Dido and Æneas de Henry Purcell și Ileana din opera La Şezătoare de Tiberiu Brediceanu. Din 2021 este membră a Corului de cameră Preludiu – Voicu Enăchescu. A participat ca solist invitat la numeroase concerte și festivaluri, la Opera Naţională Bucureşti, Ateneul Român din București, Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti, Filarmonicile din Brașov, Râmnicu Vâlcea, Pitești, Sibiu și nu numai.
Maxim Belciug, cel care în acest concert joacă rolul orchestrei, este un nume binecunoscut. Artist clasic în formarea sa, este chitaristul Încântărilor care se încăpăţânează să creadă că frumuseţea va mântui totuși lumea. A cântat la Paris, Roma, Veneţia, Varşovia, Belgrad, Viena, Stockholm, Budapesta și pe toate marile scene ale muzicii clasice din ţară: Ateneul Român, Sala Radio, filarmonici, Teatrul Nottara, Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul Naţional Iaşi…
Concertul începela ora 19:30și are loc la la Teatrul Coquette din București (Calea Călărași 94), vineri,15 noiembrie 2025. Biletele sunt disponibile pe platformele onlinemystage.ro,eventim.ro,iabilet.ro,kompostor.roșieventbook.rosau se pot rezerva la emailrezervari@teatrulcoquette.roori tel.0754990017,0721191675(zilnicîntre 11-19), urmând a fi ridicate de la teatru, înainte de începerea spectacolului.
Art Safari anunță ultimul eveniment marca „Intersecții culturale: lecturi deschise”, joi, 7 noiembrie, la ora 16:00. Dr. Ștefania Dinu, istoric și expert în științe istorice, director general adjunct (științific) al Muzeului Național Cotroceni, va susține prezentarea „Bijuteriile Reginei Maria – stil și eleganță regală”, aducând în discuție fascinația Reginei Maria pentru bijuterii și importanța acestora în viața cotidiană a Curții Regale a României. Accesul publicului este liber, cu înregistrare prealabilă pe site-ul Art Safari.
Dr. Ștefania Dinu este cunoscută pentru vasta sa activitate muzeografică și editorială, organizând numeroase expoziții pe teme de istorie și publicând lucrări de referință despre viața la Curtea Regală a României, printre care „Viața cotidiană la Curtea Regală a României (1914-1947)” și „Mese și meniuri regale. Eleganță, fast și bun-gust”.
În cadrul conferinței de la Art Safari, Dr. Ștefania Dinu va oferi detalii despre bijuteriile Reginei Maria primite încă din copilărie, de la familia sa din Marea Britanie și Rusia, și mai apoi la căsătoria cu Principele Ferdinand. Vor fi discutate aspecte legate de colecția de bijuterii pierdută în timpul Primului Război Mondial și procesul de reconstrucție a acesteia în anii ’20, incluzând piese celebre, precum colierul Cartier cu safir și diamante. Prezentarea promite o incursiune în viața și stilul uneia dintre cele mai emblematice figuri din istoria României.
Proiectul „Intersecții culturale: lecturi deschise” a adus împreună comunități esențiale ale mediului cultural românesc, sub forma unei serii de 9 lecturi deschise, în cadrul cărora profesori, cercetători și jurnaliști culturali au prezentat articole originale pe teme precum istoria artei, teoria artei și cercetarea artistică, în perioada septembrie-noiembrie. Sesiunile au avut loc la sediul Art Safari, Palatul Dacia-România, strada Lipscani, nr. 18-20, iar accesul publicului a fost liber.
Proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția AFCN. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Despre Art Safari:
Organizatorul anual al Pavilionului de Artă București – cel mai mare conglomerat de expoziții de artă din România – ajuns la a 15-a ediție, realizează, în parteneriat cu muzeele de artă din România și internaționale și colecționarii privați, ample expoziții retrospective care își propun recuperarea valorilor de patrimoniu. Având o puternică latură educaţională, misiunea sa este de a apropia arta de public și de a educa noile generații prin organizarea de ateliere de artă pentru copii, tururi ghidate și expoziții de artă contemporană în spații neconvenționale, cum ar fi Aeroportul Henri Coandă sau metroul bucureștean. Art Safari este proiect cultural național strategic și este realizat în parteneriat cu Muzeul Municipiului București. În cele 14 ediții de până acum a înregistrat aprox. 570.000 de vizitatori. Mai multe detalii: artsafari.ro.
Am cunoscut-o pe doamna A.P. virtual, întro casetuță dreptunghiulară de pe Instagram, datorită unui mesaj providențial pe care dumneaei mi l-a trimis. Totul a pornit de la cartea “Mahalale de patrimoniu” pe care am publicat-o recent la Editura Vremea. Datorită doamnei A.P. am simțit încă o dată puterea comunității #Aiciastat. Să vă explic de ce. Imediat după lansarea cărții la Bookfest, doamna A.P. mi-a scris că și-ar dori cartea pentru că îi trezește amintiri din copilărie, originile sale fiind chiar de-aici, de la granița dintre cele două mahalale pe care le evoc în carte, Sfânta Ecaterina și Flămânda. Doamna A.P. nu mai locuiește de mulți ani în România, s-a mutat în San Antonio, Texas, însă păstrează țara noastră în suflet. După câteva vorbe calde, am reușit să îi expediez cartea la mama sa, la Târgu Mureș, unde urma din fericire și doamna A.P. să ajungă în iunie. După ce a ajuns cartea în mâinile sale, a început o poveste emoționantă care s-a derulat pe parcursul mai multor luni, timp în care am trecut amândouă prin pierderi, dureri, recuperări, reuniri și speranțe. Totul a început cu această frază în căsuța mea poștală virtuală din Instagram:
Abia aștept să mă apuc de citit… doar răsfoind și multe amintiri m-au năpădit…. La Croitorul Tache, unde ne opream să vorbim cu nea Tache, unde soțul meu și-a făcut costumul pentru nuntă. La plimbările pe Bibescu Vodă, [unde] era cândva o covrigărie la Dealul Mitropoliei, scurtătura spre casă prin față pe la Teologie și Biserica Sf Ecaterina…
Aș fi vrut să călătoresc chiar atunci, pe loc în mahalaua de atunci, pe când croitoria lui Tache (azi înlocuită de o cafenea de specialitate) încă mai funcționa, pe când erau mai puține mașini și mai multe clipe de liniște și introspecție. Așa că am îndrăznit să o rog să îmi scrie amintirile sale despre cartier, despre stradă, despre casă. Am rugat-o să caute și câteva fotografii de atunci. Mi-aș fi dorit să îmi imaginez cu ochii sufletului piatra cubică de atunci, bordurile de bazalt, copacii care mărgineau strada și ornamentele caselor care încă nu își trăiau suferința profundă de astăzi. Mi-a trimis 3 mailuri, am simțit cum schițăm împreună un roman în foileton și simțeam la venirea fiecărui nou email o emoție teribilă. Primeam emailul dar îl lăsam necitit o perioadă mai lungă, ca să pot să prelungesc intensitatea sentimentului.
Așa îmi imaginez că se simțeau pe la 1913 cititorii lui Gustav Meyrink când intrau în posesia noilor capitole în foileton din proaspătul “Golem”. Scris între 1907 și 1914 și publicat pentru prima dată în foileton din decembrie 1913 până în august 1914 în revista “Die Weißen Blätter”, Golemul a fost publicat în formă de carte în 1915 de Kurt Wolff, Leipzig. Acum am privilegiul de a avea în bibliotecă Golemul lui Gustav Meyrink ilustrat de litografiile lui Ștefan Câlția, nu a trebuit să aștept derularea unei povești a restauratorului de artă, dar îmi construiesc propriile povești și propriile așteptări.
Așa că povestea pe care urmează să o citiți este rodul amintirilor doamnei A.P. în care eu am intervenit minimal și doar cu scopul de a vă face lectura mai cursivă. Vă doresc o călătorie plăcută în timp, cel puțin la fel de plăcută precum a fost pentru mine.
M-am născut, am locuit și am crescut pe strada Principatele Unite, la numărul 4. Pe vremea aceea, casa, clădirea din spate și curtea arătau cu totul altfel decât acum.
De când am început să păstrez memorii, casa principală era împarțiță în două apartamente, practic, iar în clădirea înaltă din spatele curții erau mai multe apartamente, cu mai multe familii locuind acolo.
Nu aș putea spune prea multe despre proprietarii originali ai casei sau ai clădirii din spate, înainte de venirea părinților mei la București.
Părinții mei, tineri căsătoriți, cu un copil mic (sora mea) și doi bătrâni (părinții tatălui meu), locuiau cu chirie într-o cameră din partea casei principale, având în comun bucataria din partea casei noastre și baia din partea cealaltă a casei. Asta se întâmpla în anii 1953-55, daca nu ma înșel. Cu timpiul mutindu-se celealte 2 familii care locuiau in 2 camera, părinților mei le-au fost dat spre chirie si aceastea. Cele 2 aprtamente, partea din față a casei si cea din spate, au fost separate, cei din fata raminind cu baia originala, si părinții mei, cu bucataria originală.
Bucataria noastra avea o frumoasă soba de metal, care ma fascina mereu. Parte ruginita, parte inca cu stralucirea bronzului vopsit, era o sursa de caldura in bucatarie. Hota inalta, deasupra aragazului, imi părea mereu un turn de scapare, de a zbura spre ceruri înalte.
Intrarea noastra era prin spatele casei, se intra într-un hol mic, la stânga era bucătaria, și dupa se deschidea un holișor lung, cu camere si baia de o parte și de alta a acestui hol. Usa de la hol era o minunatie mica, geamuri multe, incadrate in rame de lemn. Pe holul îngust era un superb mozaic, creat cu bucățele mici, albe, negre, galbene, nu-mi amintesc exact de desen. Promit sa caut prin albumul de poze și să vă trimit tot ce găsesc. Camera parinților mei era la dreapta, avea o usa cu geamuri asemănătoare cu cea de la capătul holuui. Celelate două camere aveau superbe sticle cu desene șlefuite, berze inalte, lebede, nu-mi amintesc prea bine. Știu ca erau superbe (sper ca mai exista)... Una dintre aceste camere a fost camera mea, după ce s-a mutat sora mea, și cealaltă era sufrageria. Aceste două camere dădeau spre curte și aveau jaluzele de lemn, care se ridicau.
În sufragerie, cam în mijlocul ei, probabil unde era original amplasata masa, era un mic capac in parchet (superb parchet in toate camerele), care se rotea si dezvăluia ceea ce a fost cândva poate o sonerie. Cred ca era conectata la bucătarie, probabil un semnal discret pentru când trebuiau aduse bucatele.
Doamna A.P. a revenit pe meleagurile noastre în câteva călătorii ce s-au dovedit a avea un rol de acupunctură a istoriei personale. A avut anumite trăiri pe care a dorit să le împărtășească:
În călătoria din această vară [n.r. 2024] am fost însoțiți de fiica noastră și nepotul nostru, pe jumătate român. Fiica noastră, Nastasia, și-a dorit mult să trecem pe unde a copilarit. Avea doar 2 ani când am plecat din țară, dar verile la bunici și-au lăsat amprenta în memoria ei.
Festivalul SoNoRo începe mâine, 1 noiembrie 2024, cu un concert care deschide ediția nr. 19, intitulată Ex libris, la Palatul Bragadiru. Concertul „Păstorii nopții”, inspirat de cartea cu același titlu a scriitorului brazilian Jorge Amado, va fi susținut de Alexis Cárdenas & RECOVECO. Festivalul se va desfășura în București până în 11 noiembrie, apoi va continua în Cluj-Napoca în perioada 12-17 noiembrie.
Alexis Cárdenas este unul dintre cei mai importanți violoniști ai generației sale. Curiozitatea incredibilă și cunoașterea numeroaselor culturi i-au permis să își dezvolte un limbaj instrumental unic și să depășească granițele dintre muzica clasică, jazz, world music, improvizație și muzica contemporană, trecând cu ușurință prin toate acestea. A câștigat premii la competiții internaționale de vioară precum Tibor Varga (Elveția), Henryk Szeryng (Mexic), Fritz Kreisler (Austria), Long-Thibaud (Franța) și Montréal (Canada). Alexis Cárdenas a fost concertmaestru al Orchestrei Naționale l’Ile de France din Paris (2010-2023).
Recoveco este numele dat ansamblului de către membrii săi – compozitorul și mandolinistul venezuelean Cristóbal Soto, violonistul venezuelean Alexis Cárdenas, basistul și compozitorul columbian Nelson Gómez și chitaristul și compozitorul columbian Francisco González. Ei au format acest grup la Paris, în 1996. De atunci, membrii ansamblului au cucerit scenele muzicale ale lumii, interpretând muzica lor specială, care integrează în mod fericit subtilitatea tehnicii academice, virtuozitatea care izvorăște liber din improvizațiile lor și senzualitatea melodiilor tradiționale din America Latină.
Alexis Cárdenas & Recoveco
Ediția din acest an a Festivalului SoNoRo are ca sursă de inspirație arta ex librisului și cărțile, programul fiecărui concert fiind în strânsă legătură cu una dintre marile cărți ale literaturii universale. Publicul va descoperi titluri precum „Maestrul și Margareta”, de Mihail Bulgakov; „Parfumul”, de Patrick Süskind; „Eseu despre orbire”, de José Saramago; „Spre far”, de Virginia Woolf; „Viața e în altă parte”, de Milan Kundera; „Walden sau viața în pădure”, de Henry David Thoreau; „Portret al artistului la tinerețe”, de James Joyce; „Cei trei mușchetari”, de Alexandre Dumas; „Jocul cu mărgele de sticlă”, de Hermann Hesse și „Un veac de singurătate”, de Gabriel García Márquez.
Organizatorii ne atrag atenția asupra concertului „If Music be the Food of Love” de la Sala Radio, de sâmbătă, 2 noiembrie, ora 19:30, unde îl vor avea ca invitat special pe actorul Vlad Ivanov care va recita câteva sonete și scurte fragmente din opera marelui William Shakespeare. De asemenea, concertul de duminică, 3 noiembrie, ora 16:00, de la ARCUB, Hanul Gabroveni, Sala Mare, se va desfășura în întuneric, o experiență senzorială datorată cărții „Eseu despre orbire”, de José Saramago. Un eveniment conex va avea loc sâmbătă, 9 noiembrie, de la ora 11:00, la Muzeul Național al Literaturii Române – SoNoRo Talks, un dialog între scriitorul Vlad Zografi și muzicianul Răzvan Popovici. Proiectul SoNoRo Talks a fost inițiat în ediția de anul trecut a Festivalului SoNoRo, cu scopul de a favoriza discuții fertile despre muzică și legătura acesteia cu celelalte arte.
Diana Ketler. Credit Șerban Mestecăneanu
Doar câteva zeci de ore ne mai despart de această ediție a Festivalului SoNoRo pe care am pregătit-o cu mult entuziasm pentru publicul nostru. Ne așteaptă 11 zile de festival în București, cu 14 concerte și o întâlnire SoNoRo Talks; iată, așadar, că propunerea noastră este consistentă și credem că orice iubitor de muzică și literatură poate alege măcar un concert la care să vină. Am păstrat în arhitectura festivalului prima duminică de maraton muzical, în care vom avea trei concerte; va fi o adevărată experiență pentru cine alege să își facă acest cadou cultural: vom începe la Centrul Național de Artă «Tinerimea română», la ora 11:00, vom continua la ARCUB - Hanul Gabroveni - Sala Mare, la ora 16:00, apoi vom încheia ziua cu un concert în Clubul Expirat, de la ora 21:00.
După cum veți afla din program, menținem versatilitatea spațiilor și vom concerta, printre aletele, la Ateneul Român și la Muzeul Național de Artă al României, dar și Teatrul Recul și la The Ark. Un spațiu nou în acest an este Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, unde va concerta celebrul Cvartet Fine Arts, un campion al muzicii de cameră la nivel mondial, pe care vă recomand să nu îl ratați.
Profit de fiecare ocazie să mulțumesc cu multă recunoștință toturor sponsorilor și partenerilor noștri; fără încrederea lor nu am fi ajuns la cei 19 ani de existență. Avem deja planuri pentru ediția aniversară de anul viitor, dar până atunci vă așteptăm cu entuziasm în sălile de concert!
Răzvan Popovici
Directorul executiv al Festivalului SoNoRo
Răzvan Popovici. Credit Șerban Mestecăneanu
Spotul festivalului, care poate fi urmărit AICI, este o animație inspirată de tema festivalului, tratată într-o cheie ludică – cu un personaj care este un mare cititor și meloman. Spotul a fost realizat de echipa formată din Matei Branea (regie și animație), Ana Branea (scenariu și montaj) și Dan-Ștefan Rucăreanu (Design & Mix); cu sprijinul Video Dialog și Smart Sound Studio.
De asemenea, publicul fidel al Festivalului SoNoRo este invitat să urmărească AICI un Making of al ediției de anul trecut, când tema festivalului a fost On the Couch.
„Culture & cultures. Connecting the dots” deschide publicului larg o fereastră către apropierea şi înţelegerea patrimoniului cultural. Prin turul ghidat audio bilingv în situl Unesco Biertan localnicii şi vizitatorii vor descoperi tot ce e mai incitant în preajma cetății Biertanului. Despre biserica fortificată și închisoarea matrimonială, despre UNESCO și bisericile surori, despre farmacia satului, prima de acest fel din Transilvania rurală; despre obiceiuri, vecinătăți, etniile și multiculturalismul locului, despre arhitectură, ornament și parcelar, fără a uita de peisajul natural, de traseul Via Transilvanica ce traversează centrul satului, de „Donariul de la Biertan”, o piesă ce atestă prezența creștinătății pe aceste plaiuri în secolele III-IV.
Sperăm ca prin turul ghidat conceput de asociaţia noastră, localnicii şi vizitatorii de mâine să (re)descopere case şi obiecte însemnate, tradiții şi poveşti care clădesc ţesătura profundă şi fermecătoare a acestui loc. Pentru ca mai apoi, să înţeleagă, să protejeze şi să respecte zestrea locurilor de unde vin.
Nu ştim cum vor arăta generaţiile viitoare care vor privi şi vor folosi, spre exemplu, uşa sacristiei din Biertan (1515, considerată o bijuterie a tehnologiei medievale, premiată la Expoziţia Mondială din Paris în 1900); dar ştim că avem datoria de a contribui la construirea lor.
Alexandra Mihailciuc
Coordonator de proiecte al Asociaţiei Designers Thinkers Makers
Programul concertelor din București
CONCERT DE DESCHIDERE – PĂSTORII NOPȚII – vineri, 1 noiembrie 2024, ora 19:30 / Palatul Bragadiru
IF MUSIC BE THE FOOD OF LOVE – sâmbătă, 2 noiembrie 2024, ora 19:30 / Sala Radio (cu participarea actorului Vlad Ivanov)
PARFUMUL – duminică, 3 noiembrie, ora 11:00 / Centrul Național de Artă „Tinerimea română”
ORBIREA – duminică, 3 noiembrie 2024, ora 16:00 / ARCUB
THE SIXTH SENSE – duminică, 3 noiembrie 2024, ora 21:00 / Club Expirat
TO THE LIGHTHOUSE – luni, 4 noiembrie 2024, ora 19:30 / Muzeul Național de Artă al României – Sufrageria regală
MANUSCRIPTS DON’T BURN – marți, 5 noiembrie 2024, ora 20:30 / Ateneul Român
LIFE IS ELSEWHERE – miercuri, 6 noiembrie 2024, 19:30 / Teatrul Independent Recul
WALDEN – joi, 7 noiembrie 2024, ora 19:30 / Muzeul Național de Artă al României – Sufrageria Regală
PORTRAIT OF AN ARTIST AS A YOUNG MAN – vineri, 8 noiembrie 2024, ora 19:30 / Muzeul Național de Artă al României – Sala Auditorium
SoNoRo Talks – sâmbătă, 9 noiembrie 2024, ora 11:00 / Muzeul Național al Literaturii Române
CEI PATRU MUSCHETARI – sâmbătă, 9 noiembrie 2024, ora 19:30 / Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București
CONCERT SONORO INTERFERENȚE – THE WIZZARDS OF SONORO – duminică, 10 noiembrie 2024, ora 11:00 / Sala Mare a Institutului Cultural Românâ
HOMO LUDENS – duminică, 10 noiembrie 2024, ora 19:30 / The Ark
UN VEAC DE SINGURĂTATE – luni, 11 noiembrie 2024, ora 19:30 / Ateneul Român
Abonamente și bilete Abonamentele și biletele la concertele din București și Cluj-Napoca, sunt disponibile pe https://eventbook.ro/festival/sonoro. Pensionarii, studenții, elevii și persoanele cu handicap beneficiază de o reducere de 50% și pot achiziționa biletele exclusiv de la Librăria Humanitas Cișmigiu, Librăria Humanitas Kretzulescu și Librăria Kyralina din București. De asemenea, posesorii oricărui card UniCredit Bank pot achiziționa abonamente și bilete cu o reducere de 20%.
Artiștii acestei ediții din București Artiștii invitați la această ediție a Festivalului SoNoRo sunt nume importante ale scenelor internaționale: Cvartetul Fine Arts, Alexis Cárdenas & RECOVECO; violoniștii Nikita Boriso-Glebsky, Boris Brovtsyn, Latica Honda-Rosenberg, Francesco Ionașcu, Aylen Pritchin și Mi-Sa Yang; violiștii Răzvan Popovici și Hartmut Rohde; violonceliștii Andreas Brantelid, Thomas Carroll, Justus Grimm și Torleif Thedéen; contrabasistul Zoran Marković; pianiștii Eva Garet, Christian Ihle Hadland, Diana Ketler și Marianna Shirinyan; clarinetistul Thorsten Johanns; fagotistul Diego Chenna; cornistul Olivier Darbellay; bas-baritonul Pauls Putnins și actorul Vlad Ivanov.
Scopul acestor activități este de a forma o nouă generație de ambasadori locali ai patrimoniului și de a promova un climat favorabil conservării acestuia.
Înființat în anul 2006, Festivalul SoNoRo a adus muzica de cameră în prim-planul vieții culturale românești și a inclus scena muzicală românească într-o rețea de festivaluri europene de înaltă ținută. Pe lângă parteneriatele tradiționale cu festivaluri din Italia, Letonia, Germania, Anglia, Israel și Japonia, SoNoRo a concertat în unele dintre cele mai renumite săli din lume, cum ar fi Wigmore Hall din Londra, Konzerthaus din Viena, YMCA din Ierusalim și Carnegie Hall din New York.
Platforma culturală SoNoRo include Festivalul SoNoRo (19 ani), SoNoRo Interferențe, programul de burse și workshopuri pentru tineri muzicieni (18 ani), SoNoRo On Tour (12 ani), SoNoRo Arezzo (10 ani), SoNoRo Conac, seria de concerte estivale în clădiri de patrimoniu din România (12 ani), SoNoRo Musikland, festival dedicat patrimoniului și tradițiilor din Transilvania (6 ani).
Festival prezentat de UniCredit Bank
Finanțat de Ministerul Culturii
Sponsori principali: Vodafone, JBL, JTI, Kuhn România, Biofarm
Partener principal: Departamentul pentru Relații Interetnice
Partener exclusiv de mobilitate: KIA
Proiect realizat cu sprijinul Primăriei și Consiliului local Cluj-Napoca
Parteneri: Privileg, Grano, Le Bab, illy, Cărturești, Librăriile Humanitas, Branea.ro, Klarmedia, Vitrina Advertising, LIBRIS, Promobicicleta, Poșta Română, Fundația Calea Victoriei, Teatrul Godot, Palatul Bragadiru, Filarmonica „George Enescu”, The Ark, Centrul Național de Artă „Tinerimea Română”, Primăria Municipiului București, ARCUB, Expirat, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național al Literaturii Române, Institutul Cultural Român, Teatrul Independent Recul, Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, Universitatea Babeș-Bolyai, Casino – Centrul de Cultură Urbană, Biserica Evanghelică-Luterană – Biserica Pietati, Biserica Romano-Catolică Sfânta Treime (Biserica Piariștilor), Casa NUMAÀ, Oberjin Private Club
Parteneri media RFI România, Radio România Muzical, Radio România Cultural, Zile și Nopți, Igloo, Zeppelin, Arhitectura, A List Magazine, Ziarul Metropolis, The Institute, Designist.ro, LiterNet.ro, IQads.ro, Promenada-Culturala.ro, CARIERE, Flawless.ro, Aiciastat.ro, Modernism.ro, BookHub, Palindrom.eu, Munteanu, Radio Cluj, The Woman, Monitorul de Cluj, I love Cluj, Via Cluj TV, Ziua de Cluj, Actual de Cluj
Asociația Designers Thinkers Makers a lansat proiectul „Culture & Cultures. Connecting the dots”, o inițiativă dedicată valorificării patrimoniului cultural din colinele Transilvaniei, cu accent pe satele Biertan și Chirpăr. Proiectul urmărește să evidențieze moștenirea culturală valoroasă a regiunii, în special prin promovarea siturilor UNESCO și a valoroasei moşteniri locale aproape necunoscută publicului larg.
„Culture & cultures” este programul nostru de suflet. Sunt multe direcţii în care îl vedem crescând şi, aş spune, mult dincolo de educaţie pentru patrimoniu sau intervenţie culturală.
Prin toţi vectorii pe care îi putem pune în lucrare - ateliere, conţinut, publicaţii, conferinţe, design and build, evenimente şi poate şi altele - căutăm în fond să producem o atmosferă de bine, de dialog real, de cunoaştere şi deschidere către istorie, adevăr, frumos, care să îi susţină şi să îi inspire pe cei din jur în parcursul lor.
Andrei Tache
Preşedinte al Asociaţiei Designers Thinkers Makers
Album Peisaj cultural Transilvania
Oameni la lucru
O parte a echipei şcolii de vară Heritage Lab în vizită de studiu la Şona, alături de pictorul Ştefan Câlţia. Credite foto - Mihai Andrei
Participanţii workshopului Heritage Lab descoperă paşii aferenţi regenerării zidăriilor istorice
Unul dintre obiectivele principale ale proiectului este creșterea conștientizării turiștilor și localnicilor cu privire la importanța patrimoniului UNESCO, prin tururi audio în Biertan și Chirpăr. Acestea includ informații digitale accesibile prin coduri QR, integrând texte, imagini și ghiduri audio ce subliniază valoarea arhitecturii tradiționale și a culturii locale.
Lansarea turului ghidat al satului Biertan va avea loc pe 16 noiembrie, în Biserica Fortificată din Biertan. Un concert la orga Bisericii Fortificate susținut de Liv Müller va marca deschiderea oficială a turului cultural.
„Culture & cultures. Connecting the dots” deschide publicului larg o fereastră către apropierea şi înţelegerea patrimoniului cultural. Prin turul ghidat audio bilingv în situl Unesco Biertan localnicii şi vizitatorii vor descoperi tot ce e mai incitant în preajma cetății Biertanului. Despre biserica fortificată și închisoarea matrimonială, despre UNESCO și bisericile surori, despre farmacia satului, prima de acest fel din Transilvania rurală; despre obiceiuri, vecinătăți, etniile și multiculturalismul locului, despre arhitectură, ornament și parcelar, fără a uita de peisajul natural, de traseul Via Transilvanica ce traversează centrul satului, de „Donariul de la Biertan”, o piesă ce atestă prezența creștinătății pe aceste plaiuri în secolele III-IV.
Sperăm ca prin turul ghidat conceput de asociaţia noastră, localnicii şi vizitatorii de mâine să (re)descopere case şi obiecte însemnate, tradiții şi poveşti care clădesc ţesătura profundă şi fermecătoare a acestui loc. Pentru ca mai apoi, să înţeleagă, să protejeze şi să respecte zestrea locurilor de unde vin.
Nu ştim cum vor arăta generaţiile viitoare care vor privi şi vor folosi, spre exemplu, uşa sacristiei din Biertan (1515, considerată o bijuterie a tehnologiei medievale, premiată la Expoziţia Mondială din Paris în 1900); dar ştim că avem datoria de a contribui la construirea lor.
Alexandra Mihailciuc
Coordonator de proiecte al Asociaţiei Designers Thinkers Makers
Atelier practic de tencuieli exersate pe un zid istoric. Credite foto - Alexandra Mihailciuc
Atelier practic de tencuieli exersate pe un zid istoric. Credite foto - Petru Solomon
Workshopuri de educaţie pentru patrimoniu adresate tinerilor din comunitatea Biertan cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului
În luna decembrie, la Muzeul-Atelier Școala de la Piscu din imediata vecinătate a Bucureştiului, proiect laureat al prestigioaselor premii Europa Nostra, va avea loc vernisajul expoziției „Forgotten Ceramics of Transylvanian Highlands”, aducând în prim-plan frumusețea și valoarea ceramicii tradiționale de tip Chirpăr. Expoziția este un prim pas într-un plan de revitalizare a interesului pentru activități legate de această ceramică remarcabilă, marcând integrarea ei în turul local și propunând pentru viitor un centru de ceramică care îşi are rădăcinile în moştenirea locală.
Proiectul „Culture & Cultures. Connecting the dots” a inclus, de asemenea, o serie de inițiative educative: o școală de vară de arhitectură pentru studenți, în care accentul s-a pus pe diferite tipuri de activităţi de educaţie pentru patrimoniu, între care şi activităţi practice de educaţie în ceea ce priveşte tencuielile tradiţionale sau zidăria cu piatră. Alături de acestea, numeroase ateliere pentru copiii din comunităţi, fişe de parcurgere a monumentelor istorice pentru elevi, familii sau turişti și crearea unei hărți ilustrate a bisericilor fortificate UNESCO din regiune.
Workshopuri de educaţie pentru patrimoniu adresate tinerilor din comunităţile Biertan şi Chirpăr. Credite foto - Mihai Andrei
Educaţia pentru patrimoniu contează pentru toate păturile sociale şi pentru toate vârstele, făcând parte dintre urgenţele societăţii în România.
Alexandra Mihailciuc
Coordonator de proiecte al Asociaţiei Designers Thinkers Makers
Scopul acestor activități este de a forma o nouă generație de ambasadori locali ai patrimoniului și de a promova un climat favorabil conservării acestuia.
Culture & cultures. Connecting the dots este un proiect realizat de Asociaţia Designers Thinkers Makers, co-finanțat de AFCN & Primăria Comunei Biertan, realizat în parteneriat cu Ambulanța pentru Monumente – Transilvania Sud, Scoala de la Piscu, Nod Makerspace, Primăria Comunei Chirpăr & Şcoala Gimnazială Chirpăr.
Parteneri media: Aici a stat, Bookhub, Happ.ro, Haute Culture, Observator Cultural, Radio România Cultural, Revista Arhitectura, Revista Golan, The Institute, Zeppelin, Ziarul Metropolis.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
[EN] As part of the Poland-Romania Cultural Season 2024-2025, the Adam Mickiewicz Institute in Warsaw in partnership with the National Art Museum of Romania (MNAR), the Museum of Contemporary Art in Krakow (MOCAK), Cricoteka (Tadeusz Kantor’s Art Documentation Center) and the Polish Institute in Bucharest presents between October 20th, 2024 and March 9th, 2025 the exhibition “Tadeusz Kantor – artist anywhere and anytime” curated by Dr. Maria Anna Potocka. For those who want to explore the artist’s work, a program of accompanying events will be organized. The screenings of Kantor’s filmed plays will be taking place once a month from October 2024 to February 2025. By the end of the exhibition, in February 2025, an installation called “Personal Space” will be on display in the exhibition space, followed by workshops designed to engage visitors and unlock their creative potential.
I thus invite you to discover the universe of Tadeusz Kantor, a Polish artist of many talents, in the exhibition dedicated to him at the National Art Museum in Bucharest. It is the first time we can see a complete display of Kantor’s work in Romania as part of the Polish-Romanian cultural season organized by the Polish Cultural Institute Adam Mickiewiczand the Polish Cultural Institute in Romania. Tadeusz Kantor was a ravishing personality. He changed Polish art history: he painted, wrote, created “happenings” or performances and revolutionized theatre and all these stories are told by the exhibition at the National Art Museum in Bucharest.
Kantor is known around the world for his theatrical productions which did not resemble classical theatre. His shows were combinations of performances, in which the creator himself, in varying degrees of involvement, conducted the action continuously as part of what was happening. Both the actors and stage sculptures were precisely “designed” by Kantor in real time. His presence on stage set them into motion and imposed symbolic identity upon them.
Tadeusz Kantor built his own, specific and unique theatrical language. He was in a permanent search for meaning (or the lack of it!), and as a result he was a consistent innovator, both by working with actors and in the theatrical composition (space, use of objects, text, music). He successfully combined various fields of art: painting, scenography, theater, performance. Consequently, his creations go beyond the traditional understanding of art: for him, theater was not just a performance, but an experiment that erased the boundaries between life and art.
His performances, their physical and emotional instrumentation, were intended to shock the audience, to remind them of a ceremonial, a ritual. Tadeusz Kantor changed the face of theater by creating the “Theater of Death”: a space where actors and props came to life under his direction. It is a theater that asks questions about memory, the past and the fragility of human existence. During the exhibition, we discovered how Kantor created his “living paintings”, animating actors and objects, both through archival photos and through a wooden character who “played” in a show staged by the artist.
Kantor was a multifaceted painter: a draftsman and happening artist, although the most appropriate diagnosis would be to say he was a man who did not omit any field, even the smallest, where he could experiment with what the viewer could experiencing. He created art in three dimensions, starting from packaging and sculptures, to stage objects and scenography. All were aiming to shock, to create an emotional impact on the viewer. The intensity of experiencing his own emotions always created an intimate relationship with the viewer, both in his performances and in his art works. His works of art are terribly harsh and force us to confront our own feelings. His art acts as a universal mirror onto which we can project our own emotions which are often repressed.
At the Bucharest exhibition, Kantor’s versatility is on display. From his early paintings, through his famous umbrellas, visual experiments, sculptures and stage objects, to documentation of his theatrical performances. The peak of the exhibition is an introduction to the artist’s life through photographic portraits and documents. I recommend you to visit the exhibition at the National Art Museum in Bucharest until 9th March 2025 to gain insight into the expressions and very psyche of this difficult but fascinating man.
[RO]În cadrul Sezonului Cultural Polonia – România 2024-2025, Institutul Adam Mickiewicz din Varșovia în parteneriat cu Muzeul Național de Artă al României (MNAR), Muzeul de Artă Contemporană din Cracovia (MOCAK), Cricoteka (Centrul de documentare a artei lui Tadeusz Kantor) și Institutul Polonez din București prezintă în perioada 20 octombrie 2024 – 9 martie 2025 expoziția „Tadeusz Kantor – artist oriunde și oricând” curatoriată de dr. Maria Anna Potocka. Pentru cei care doresc să exploreze opera artistului, un program de evenimente va fi de asemenea organizat. O dată pe lună vor fi difuzate proiecțiile spectacolelor filmate ale lui Kantor, din octombrie 2024 până în februarie 2025. Până la sfârșitul expoziției, în februarie 2025, în spațiul expozițional va fi expusă o instalație numită „Spațiul personal”, urmată de ateliere concepute pentru a implica vizitatorii și a le stimula potențialul creativ.
Vă invit să descoperiți universul lui Tadeusz Kantor, un artist polonez cu multiple talente, la expoziția dedicată acestuia la Muzeul Național de Artă din București. Este prima oară când putem vedea o expoziție completă dedicată acestui mare artist la noi în țară (deși opera sa teatrală a fost apreciată pe scară largă în Europa). Tadeusz Kantor a fost o personalitate incredibilă și a influențat radical arta poloneză: a pictat, a desenat, a sculptat și a revoluționat teatrul.
Kantor este cunoscut în întreaga lume pentru producțiile sale teatrale atipice. În spectacolele sale creatorul însuși, în diferite grade de implicare, conducea acțiunea continuu ca parte a ceea ce se întâmpla. Atât actorii, cât și sculpturile de scenă au fost “proiectate” de Kantor în timp real. Prezența lui pe scenă îi punea într-o mișcare teribilă ce friza absurdul.
Tadeusz Kantor și-a construit un limbaj teatral propriu, specific și unic. Se afla într-o permanentă căutare a sensului (sau a lipsei sale), drept urmare fost un inovator consecvent, atât în domeniul lucrului cu actorii, cât și în compunerea spațiului scenic, folosirii obiectelor, textului, muzicii. A combinat cu succes diverse domenii ale artei: pictura, scenografia, teatrul, performance-ul. În consecință, creațiile sale depășesc înțelegerea tradițională a artei – teatrul era pentru el nu doar o reprezentație, ci un experiment care ștergea granițele dintre viață și artă.
Spectacolele lui, instrumentarul lor fizic și emoțional, erau menite să producă publicului un șoc, să amintească de un ceremonial, un ritual. Tadeusz Kantor a schimbat chipul teatrului creând „Teatrul Morții”: un spațiu în care actorii și recuzita prindeau viață sub conducerea lui. Este un teatru care pune întrebări despre memorie, trecut și fragilitatea existenței omenești. În cadrul expoziției am descoperit modul cum își crea Kantor „tablourile vii”, însuflețind actorii și obiectele, atât prin fotografii de arhivă cât și printr-un personaj de lemn care “a jucat” într-un spectacol montat de artist.
Kantor a fost un artist plurivalent: pictor, desenator, și de fapt nu a omis niciun domeniu în care să experimenteze ceea ce spectatorul trăiește. A creat artă în trei dimensiuni, pornind de la ambalaje și sculpturi, până la obiecte de scenografie, toate având scopul de a șoca, de a acționa emoțional asupra privitorului. Intensitatea trăirii propriilor emoții crea de fiecare dată o relație intimă cu privitorul, atât în spectacolele sale cât și în lucrările sale de artă. Creațiile lui au în ele o duritate care ne forțează să ne confruntăm cu propriile sentimente. Arta sa acționează ca un ecran universal, pe care ne putem proiecta propriile emoții, adesea reprimate.
La expoziția de la București este vizibilă versatilitatea sa. De la picturile sale timpurii, cu celebrele sale umbrele, experimente vizuale, sculpturi și obiecte de scenă, până la documentarea spectacolelor sale teatrale. Suntem introduși în viața artistului prin portrete și documente fotografice. Vă recomand să vizitați expoziția la MNAR până pe 9 martie 2025 pentru a înțelege expresiile și psihologia acestui om complex, interesant, în același timp dificil, dar absolut fascinant.
I had the amazing pleasure of interviewing Muhammed Muheisen, a world-renowned photographer, during his visit in Romania with the occasion of the extraordinary photo exhibition “Bearing Witness” in Bucharest. “Bearing Witness” photo exhibition by Muhammed Muheisen and Howard G. Buffett was on display from September 19th till September 26th at Palais Ghica Victoria and it showcased a collection of unique images, moments in time, captured by the two change-makers: Muhammed Muheisen and Howard G. Buffett, Chairman and CEO of the Howard G. Buffett Foundation. Those images took visitors on a visual journey of 50 untold stories spanning 25 years from different parts of the world. Through this exhibition, the two photographers wanted to create more awareness, change stereotypes, and raise the voices of those photographed. The exhibition was in display until now in Athens, Hague, Amsterdam, Bucharest and it will tour the world in order to change perceptions throughout the globe.
Muhammed Muheisen is a two-time Pulitzer Prize-winner, a National Geographic photojournalist and Explorer, founder and chairman of the Dutch non-profit organization Everyday Refugees Foundation, Global Ambassador for Jordan Tourism Board and Canon. Muheisen is a Jordanian national who was born in Jerusalem in 1981, graduated with a B.A. degree in journalism and political science. Named in 2013 by TIME Magazine as Best Wire Photographer. Since 2001 he has documented major events around the world, in Asia, Europe, the Middle East, Africa and the USA and for over a decade and a half he has been documenting the refugee crises in different parts of the world. Most recently he is the recipient of the 2023 National Geographic Wayfinder Award. I was amazingly lucky to have the chance to know him better, and I invite you to deep-dive into his universe:
Thank you very much for the opportunity of having this discussion in this amazing place in Bucharest in the front of a so well-deserved photograph that speaks of so much pain, suffering and loss. How was it for you to experience this and then to show it to the world in such format?
Thank you, Ana! It is an absolute pleasure to share with you my experience. At the end of the day I remind myself how lucky and blessed I am. I am the person always taking the picture, not the person in front of the camera. For me, there are not just pictures. These are voices, the are messeges and these are testimonies. I am a missioner and my mission is to change the world; one picture at a time, but the fact that I am a deep believer and the power of photography as a force is what keep me going. It’s not easy at the end of the day, but the big question that always rises is Did I give justice to the people? and What am I doing about it? So this is literally what keep me going.
This is like your engine, your inside engine that gives you the power to actually survive emotionally speaking through these disasters that you see. So the idea is to bring it to the people.
It aches sometimes at the end of the day that you didn’t help anybody but the idea that you gave something to someone is what keeps you also going. Helping one is better than none and that if you start believing in the difference you can make small or big, then believe me, that becomes your fuel to continue.
And what about the points in time when you say `I stop here, I decide that this photograph tell a story and I have to tell it to the world? What ist hat trigger, the stopping point when you freeze in time for eternity?
We all pass through stages in our lives. 24 years ago I was a young man on fire, on a mission to carry this camera and travel the world to document stories and gold shifted in a way and insted of showing the war I wanted to show the people afected by the war. The next stage was How can i make an actual difference in the lifes of these people? So my point is not a hundread miles spread, it’s a marathon, especially when you love what you do. When it s passion, it’s not a job, and when you love something, you can go the meadline mile with it. So love what you do, this is the key to succes.
Absolutely. For example, you witness something terrible, a child in chains, let s say, this is one of the images that broke my heart because I am a mother and the children are the hope of the world, this is what you said at the opening exhibition… How do you decide to stop at the picture, how do you find these amazing moments in time that actually tell the story?
Thank you for explaining what photography is. The photo is a moment in time, it’s a moment in time that passes us by and to capture it you have to anticipate. So I don’t pass by and take pictures, I spend time, I invest, I get to know people and they become part of the landscape as there is nobody away to tell the story, then being part, and I believe that you are doing the same with your own projects. You cannot tell a story from the outside. To tell the story, you have to be on the inside, and in order to be on the inside, you have to win people’s trust and respect. So in order to be able to capture these pictures, you have to be welcomed.
I hope…you know, I always ask myself this question – Did I gave all of me? Did I do enough? Did I respect everybody? And that keeps me going, this moral compass inside us is actually what makes you the person or who you are. You want to succeed? You have to be honest. With yourself and with the people you photograph. That’s the key for me: respect.
Did you manage to keep contact with one of the subjects… the subject is such an impersonal word, but the persons, the souls that you capture in your photos?
I keep in touch with almost everybody that I had an opportunity to keep in touch with. I stay in touch with many of the children, with many of their parents and my last experience was in Syria and Romanian and Ukrainian war. I met a young Ukrainian girl, her name is Nicole and we managed to stay in touch, she is in Belgium, so for me that information is the most important. I approach the people and I seek their permission, I take their stories and I get their consent. And that allows me to come back again. I don’t like to be an outsider. I have to be an insider to get your attention and to have this picture of giving justice to the people photographed in it.
Aveți o serie de obiecte construite din lucruri vechi pe care le restaurați. Unde găsiți aceste obiecte și cum le re-integrați în contemporan?
În afară de obiectele pe care le realizăm din lemn nou, uneori folosim și lemn reciclat, dar nu restaurăm obiecte, este cu totul un alt domeniu și necesită multă pregătire. Am încercat doar de câteva ori, să vedem dacă ne place, dar îi lăsăm pe alții cu mai multă rabdare să se ocupe de restaurări. (nu știu exact la ce obiecte te referi, noi tot găsim obiecte în târgurile de vechituri, dar le luam pentru noi, nu le revindem. «Zâmbet larg».
This is amazing and this photography that you create brings justice to the world. I write about heritage. Can photography be considered a heritage element?
Can you imagine walking out one day without having a picture in the newspaper? What would you have learned about history if there was no photograph? So for me, the picture is the documentation from yesterday to today, tomorrow and the coming generations. We write history trough photographs, that is the power of the picture, it lives forever.
I truly believe that as well. Heritage has three components that draw people: the architectural, the aesthetical value, that is obviously underlined in all your photographs, and the historical value, which is quite mathematical: we can calculate it. There have been so many conflicts in the world and you have been documenting conflict for years and years. I think one of the most important values that is underlying in your photography is the memorial and symbolical value. Especially in our world, which is relying a lot on image, on transmitting images across borders.
Many of these pictures were taken 25 years ago and they look as if it’s just happened and that is the power of the picture, it literally lives forever and I always say, if it’s not documented, is as if it never occured. They are credible pictures. We live in a difficult time where we have the revolution of information – you have news, you have AI, so these photographs that documented with credibility, with integrity, this is your right source to what happened yesterday.
Indeed. Did you see in all these years of documentation that we go towards something good or are we increasing our conflict situation?
I am a very optimistical person, I am positive and I believe in colours, I believe in positive signs, I believe in the goodness in the people. For me there is nobody bad or good, everybody is good if you try to find that good seed in people. So I believe in humanity, I believe that if we are together we can do a lot of great things. One hand doesn’t clap without the other. But we need more hands to clap. Of course there are so many tragical stories but I choose to look at the ones that colour, I try so see the hope in some of the children s and I picture now the image with the balloons. Altough the story behind it is critical. How do you find this hope behind your photographs? Hope is all that I ve got. I am a storyteller, I am an artist, I am hopeful, I was a child one day and when I take these pictures I feel like a child again.
Biserica săsească din Alma Vii, un exemplu pozitiv de restaurare a unui monument istoric, este marea câștigătoare a acestei ediții a Premiilor Europene pentru Patrimoniu / Premiile Europa Nostra, primind atât Grand Prix-ul categoriei Conservare și Reutilizare Adaptivă, cât și Premiul Publicului 2024. Premiile Europene pentru Patrimoniu sunt cea mai înaltă distincție acordată pentru patrimoniu in Europa.
Ceremonia de decernare a avut loc luni, la Ateneul Român, și este cel mai mare eveniment din cadrul Summit-ului European al Patrimoniului Cultural 2024, care se desfășoară la București între 6 și 8 octombrie. Summit-ul este organizat de Europa Nostra și co-finanțat de Programul Europa Creativă din cadrul Uniunii Europene.
Această iniţiativă impresionantă a obţinut cel mai mare număr de voturi din partea publicului, exprimate printr-un sondaj online la care au participat aproximativ 10.000 de cetăţeni din întreaga Europă.
Biserica Săsească din Alma Vii reprezintă un reper cultural care simbolizează secole de istorie şi măiestrie în satul pitoresc Alma Vii din Transilvania. Restaurarea cuprinzătoare nu doar că a păstrat integritatea arhitecturală şi istorică a bisericii, dar a şi consolidat comunitatea locală şi a promovat dezvoltarea turismului sustenabil. Proiectul, susţinut de Fondul Ambasadorilor SUA pentru Conservarea Culturii şi Granturi EEA, a fost coordonat de Fundaţia Mihai Eminescu.
Pe locurile următoare în preferinţele publicului s-au situat Centrul Cultural Teryan – Sprijinirea refugiaţilor armeni din Nagorno-Karabah, Erevan, Armenia şi Biserica Sf. Mihail, Cluj-Napoca, România.
În cadrul Ceremoniei de acordare a premiilor, au fost anunțați cei cinci laureați ai Grand Prix-ului și câștigătorul Premiului Publicului 2024, fiecare primind un premiu în valoare de 10.000 de euro. Câștigătorii Grand Prix-ului au fost selectați din rândul celor 26 de câștigători din acest an, din 18 țări europene, de către Consiliul Europa Nostra, pe baza recomandării unui juriu independent de experți.
Cei cinci laureați ai Grand Prix-ului 2024 sunt:
Mina Istorică Ignacy, Rybnik, POLONIA (Câștigător Grand Prix al categoriei Conservare și Reutilizare Adaptivă) Acesta este un proiect de renovare unic pe locul unei foste mine de cărbune, una dintre cele mai vechi din Polonia, fondată în 1792 și care a fost în funcțiune timp de peste 200 de ani. Prin eforturile foștilor mineri, ale orașului Rybnik, statului polonez și fondurilor UE, complexul a fost salvat și adaptat pentru noi scopuri, ca centru cultural și recreativ.
Biserica Saxonă din Alma Vii, ROMÂNIA (Câștigător Grand Prix al categoriei Conservare și Reutilizare Adaptivă). Acest proiect a restaurat un reper cultural care reprezintă secole de istorie și meșteșug în pitoreasca localitate Alma Vii din Transilvania. Restaurarea cuprinzătoare nu doar că a păstrat integritatea arhitecturală și istorică a bisericii, dar a și consolidat comunitatea locală și a promovat dezvoltarea turismului sustenabil. Proiectul, susținut de Fondul Ambasadorilor SUA pentru Conservarea Culturii și Granturi EEA, a fost coordonat de Fundația Mihai Eminescu.
Schema clădirilor agricole tradiționale, IRLANDA (Câștigător Grand Prix al categoriei Educație, Formare și Competențe). Principalul obiectiv al acestui proiect național este de a ajuta fermierii să recunoască valoarea culturală a clădirilor agricole tradiționale. Participanții sunt sprijiniți în dobândirea abilităților necesare pentru a efectua reparații menite să readucă clădirile la funcționalitate. De la înființarea proiectului, în 2008, peste 1000 de clădiri au fost reparate. Acesta a fost inițiat de Consiliul Patrimoniului în parteneriat cu Departamentul Agricultură, Alimentație și Marină al Guvernului Irlandez, fiind co-finanțat de Guvernul Irlandez și Uniunea Europeană prin Programul de Dezvoltare Rurală al Irlandei.
Reabilitarea Cetății Tsiskarauli de către Cetățeni, Akhieli, GEORGIA (Câștigător Grand Prix al categoriei Implicarea și Conștientizarea Cetățenilor). Pe parcursul a trei ani, 46 de cetățeni georgieni și internaționali au lucrat alături de experți tehnici și meșteșugari tradiționali pentru a restaura Cetatea Tsiskarauli. Proiectul a crescut nivelul de conștientizare a valorii patrimoniului georgian în cadrul patrimoniului european. Organizația Internațională a Fondurilor Naționale (INTO) a fost partenerul principal, colaborând strâns cu Organizația Fondurilor Naționale a Georgiei, REMPART (Franța) și Fundația Castelului Chudow (Polonia). Proiectul a fost susținut printr-un grant acordat de ALIPH – Alianța internațională pentru protecția patrimoniului în zone de conflict.
Societatea Prietenilor Antichităților din Dubrovnik, CROAȚIA (Câștigător Grand Prix al categoriei Campioni ai Patrimoniului). Această asociație a societății civile a finanțat și finalizat proiecte de cercetare și conservare a monumentelor din Dubrovnik, inclusiv zidurile orașului, încă din 1952. Societatea a fost implicată activ în includerea Centrului Vechi din Dubrovnik pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1979. De atunci, a jucat un rol esențial în asigurarea protecției și îmbunătățirii acestui loc excepțional.
Ceremonia de decernare a premiilor are loc anual în cadrul Summit-ului European al Patrimoniului Cultural care anul acesta s-a desfășurat pentru prima oară în București. Apelul de înscrieri pentru ediția din 2025 a Premiilor Europene pentru Patrimoniu / Premiile Europa Nostra este deschis. Aplicațiile pot fi depuse online via www.europeanheritageawards.eu până la 20 noiembrie 2024.
Preşedintele executiv al Europa Nostra, Hermann Parzinger, şi-a exprimat satisfacţia pentru organizarea acestui Summit al Patrimoniului în ţara noastră „pentru că aceasta este o mărturie a angajamentului cetăţenilor şi instituţiilor din România pentru păstrarea patrimoniului tangibil şi intangibil”, fapt care reiese din „numărul mare de premii europene care s-au acordat proiectelor din România în anii trecuţi”.
Hermann Parzinger a arătat că nu putem uita faptul că summitul are loc „în vremuri de nelinişte şi de restrişte în alte părţi ale lumii”, în care „un război agresiv şi necruţător are loc la mai puţin de 500 de kilometri de noi” şi a subliniat că, „în această lume în continuă schimbare, o lume din ce mai polarizată, Europa trebuie să îşi continue rolul (…) bazat pe valori care se află în miezul proiectului european: democraţia, drepturile omului, solidaritatea şi, bineînţeles, statul de drept”.
„Aceste valori, împărtăşite, pot să apere acest patrimoniu în pericol şi să arate importanţa moştenirii europene în lume”, a accentuat preşedintele executiv al Europa Nostra.
Câştigătorii au fost selectaţi de Juriul Premiilor, compus din 12 experţi în patrimoniu din întreaga Europă, în urma evaluării cererilor de către Comitetul de Selecţie. În juriu se află și un român, Eugen Vaida, fondatorul proiectului Ambulanța pentru Monumente (un alt câștigător al premiilor Europa Nostra în 2020). În total, 206 candidaturi eligibile au fost depuse anul acesta pentru premiile din acest an, de către organizaţii şi persoane fizice din 38 de ţări europene.
Premiile Europene pentru Patrimoniu / Premiile Europa Nostra au fost lansate de Comisia Europeană în 2002 şi de atunci sunt gestionate de Europa Nostra. Timp de 22 de ani, premiile au fost un instrument cheie pentru recunoaşterea şi promovarea multiplelor valori ale patrimoniului pentru societatea, economia şi mediul din Europa.
Fondată în 1963, Europa Nostra este o federaţie pan-europeană de ONG-uri din domeniul patrimoniului, susţinută de o reţea largă de organisme publice, companii private şi persoane fizice, acoperind peste 40 de ţări. Federaţia militează pentru salvarea monumentelor, siturilor şi peisajelor europene aflate în pericol de dispariţie, în special prin intermediul Programului 7 Most Endangered. Reţeaua celebrează şi diseminează excelenţa prin intermediul Premiilor Europene pentru Patrimoniu / Premiilor Europa Nostra. Este cea mai mare reţea de patrimoniu din Europa, menţinând relaţii strânse cu Uniunea Europeană, Consiliul Europei, UNESCO şi alte organisme internaţionale.
Europa Creativă este programul UE care sprijină sectoarele culturale şi creative, permiţându-le să îşi sporească contribuţia la societatea, economia şi mediul de viaţă din Europa. Cu un buget de 2,4 miliarde de euro pentru perioada 2021-2027, sprijină organizaţii din domeniile patrimoniului, artelor spectacolului, artelor plastice, artelor interdisciplinare, editurilor, filmului, televiziunii, muzicii şi jocurilor video, precum şi zeci de mii de artişti, profesionişti din domeniul cultural şi audiovizual.
Trăim vremuri istorice pentru patrimoniu: Summitul Europa Nostra are loc pentru prima oară la București și avem șansa de a cunoaște îndeaproape profesioniști și proiecte din domeniul patrimoniului cultural din mediul internațional. În această seară Ateneul Român va găzdui Gala Premiilor Europa Nostra unde se vor anunța în premieră cinci premii Grand Prix și un Public Choice Award în valoare de 10.000 Euro. Două dintre cele 26 proiecte finaliste selectate sunt chiar din România: Biserica Săsească din Alma Vii și Biserica Sfântului Mihail din Cluj-Napoca.
Evenimentul va fi găzduit de Comisarul European pentru Inovație, Cercetare, Cultură și Tineret, Iliana Ivanova și de Președintele Executiv al Europa Nostra, Hermann Parzinger, care vor veni special la București pentru ceremonie. Din partea autorităților române vor participa și lua cuvântul: ministrul Culturii, Raluca Turcan, consilierul prezidențial pentru cultură, Sergiu Nistor și primarul general al Bucureștiului, Nicușor Dan.
Cei șase laureați care vor fi anunțați astăzi sunt selectați din cei 26 de câștigători ai Premiilor Europene pentru Patrimoniu, provenind din 18 țări de pe întreg continentul european. Câștigătorii au fost aleși deJuriul Premiilor, compus din 12 experți în patrimoniu din întreaga Europă, în urma evaluării Comitetului de Selecție. În total, 206 candidaturi eligibile au fost depuse pentru premiile din acest an, de către organizații și persoane fizice din 38 de țări europene.
Două dintre proiectele aflate în cursa pentru Grand Prix și pentru Public Choice Award sunt din România : Biserica Săsească din Alma Vii și Biserica Sfântului Mihail, Cluj-Napoca. Între timp, depunerea aplicațiilor pentru Premiile Europene pentru Patrimoniu / Premiile Europa Nostra 2025 a fost deschisă deja pentru candidați din întreaga Europă, inclusiv România. În total, de-a lungul timpului, România a câștigat 25 de premii și cele mai multe Public Choice Awards (ex. Ambulanța pentru Monumente – Transilvania Sud, Asociația Monumentum, Scoala de la Piscu, Pro Patrimonio, Semne Cusute, Via Transilvanica etc.).
Premiile Europene pentru Patrimoniu au fost lansate de Comisia Europeană în 2002 și sunt un instrument cheie pentru recunoașterea și promovarea valorilor patrimoniului pentru societate, economie și mediu. Aceste premii evidențiază și diseminează excelența în domeniul patrimoniului, cele mai bune practici în Europa, încurajează schimbul de cunoștințe și crează rețele pentru comunitățile interesate de patrimoniu.
Ceremonia de acordre a premiilor Europa Nostra pentru Patrimoniul Cultural este unul din momentele cheie ale Summit-ului European al Patrimoniul Cultural 2024, care este organizat de Europa Nostra la București, pentru prima oară, între 6-8 octombrie 2024. Aproape 800 de profesioniști, promotori ai conservării patrimoniului cultural din Europa și din România, precum și oficiali se întâlnesc la lucrările Summit-ului, pentru a partaja experiențele proprii și a învăța din proiectele reușite și premiate, precum și pentru a dezbate și agrea asupra liniilor strategice de politici publice pe care Europa Nostra le va promova în perioada mandatului viitoarei Comisii Europene. Co-finanțat de Uniunea Europeană, Summitul se desfășoară sub patronajul Președintelui României, cu sprijinul Ministerului Culturii și al Primăriei Generale a Capitalei.
Lista completă a proiectelor câștigătoare este mai jos, împărțită pe categorii:
Proiectele câștigătoare au fost prezentate într-un maraton de bune practici în conservarea patrimoniului, în sesiunea de deschidere a Summitului, pe 6 octombrie.
Europa Nostra
Europa Nostraeste vocea europeană a societății civile care se angajează să protejeze și să promoveze patrimoniul cultural și natural. Este o federație pan-europeană de ONG-uri din domeniul patrimoniului, susținută de o rețea largă de organisme publice, companii private și persoane fizice, acoperind peste 40 de țări. Este cea mai mare și cea mai reprezentativă rețea de patrimoniu din Europa, menținând relații strânse cu Uniunea Europeană, Consiliul Europei, UNESCO și alte organisme internaționale. Fondată în 1963, Europa Nostra și-a sărbătorit anul trecut cea de-a 60-a aniversare.
Asociația culturală “Aici a stat” vă invită alături în cadrul Street Delivery la o vânătoare de comori gen… vizuale pe Strada Arthur Verona, un culoar urbanistic cu arhitectură și povești extrem de interesante, pe 6 octombrie 2024 la ora 11:00.
Vânătoare de comori arhitecturale, generaționale, povești scrise în tencuieli și pe asfalt. Vânătoarea de comori #Aiciastat vă va ajuta să priviți altfel clădirile pe lângă care treceți și să le decriptați misterul prin propriul limbaj. Ca să ne respectăm orașul, trebuie să îi înțelegem istoria, să îi aflăm poveștile, să îi iertăm greșelile. Nu intervenim asupra fondului construit, strada, casele și decorațiunile lor sunt chiar… comorile propriu-zise, iar voi veți fi niște fini observatori.
Vânătoarea de comori va începe la ora 11:00 în fața Cărturești Verona (Strada Pictor Arthur Verona nr. 13-15). Veți primi indicii și veți porni la explorat timp de 45 de minute acest fragment de oraș interesant ce ne îmbie la antropologie urbană: strada ce purta cândva numele Mercur. După explorare vă așteptăm înapoi în fața Cărturești să validăm descoperirile voastre. Primele echipe care ajung înapoi la punctul de întâlnire cu toate indiciile descoperite vor primi premii din partea Cărturești.
Vânătoarea de comori se poate desfășura individual sau pe echipe de până la 5 persoane, în limita locurilor disponibile. Prin această vânătoare de comori veți descoperi câte ceva din farmecul străzii, cine a locuit acolo, căror stiluri arhitecturale aparțin clădirile pe care le vedeți și alte surprize. Cu această ocazie veți reuși să priviți cu alți ochi clădirile și elementele arhitecturale pe lângă care treceți.
Participarea la vânătoarea de comori arhitecturale se face în baza achitării a 100 lei/ persoană ca donație în contul Asociației culturale Aici A Stat, IBAN: RO65INGB0000999911589980, ING Bank. Copiii până în 12 ani pot participa alături de părinții lor în mod gratuit.
Prin participarea la acest eveniment sunteți de acord cu procesarea informațiilor cu caracter personal, conform GDPR. La eveniment se va înregistra material audio-video cu participanții la vânătoarea de comori.
Pentru a participa vă puteți înscrie prin formularul de înscriere, disponibil mai jos, iar participarea vă va fi validată prin email.
După completarea formularului de înscriere, prin email vi se va transmite confirmarea la participare.
Partenerii noștri în proiect sunt Street Delivery, Cărturești.
Evenimentul poate suferi modificări în funcție de prognoza meteo. Vom publica orice modificări intervenite pe parcurs. Vă mulțumim!
