Ana

Sunt Ana Rubeli și de 33 de ani mi-am clădit pasiunea pentru istorie și povești. De 10 ani lucrez cu oameni diferiți și interesanți, printre cifre, probabilități, statistici și modele financiare. Indecizia în privința specializării mele m-a condus către studii complementare: am studiat întâi Finanțe, apoi Comunicare și în final Științe Actuariale în Olanda, unde am aflat cum se calculează riscul evenimentelor aleatoare. Sub chemarea străbunilor, și mai degrabă convinsă că seva mi se trage din meleagurile unde m-am născut, am vrut să mă întorc în țară și să aduc înapoi o parte din lecțiile învățate și experiențele acumulate. Cumva sub fascinația generației pașoptiste și a vizionarilor de la acea vreme care, după călătoriile sau studiile lor în afara tărilor românești se întorceau și construiau fie un spital, fie un muzeu, fie o universitate, așa mă proiectez și eu ca inovatoare și deschizătoare de drumuri. Am început prin actuariat, și astăzi continui printr-o căutare perpetuă de bijuterii arhitectonice în România: castele, conace, cetăți, case memoriale, ruine, palate, catedrale, mânăstiri, biserici fortificate sau muzee. În plus, caut să descopăr poveștile, romanțate pe alocuri, despre personajele care au călcat pragul acestor locuri. Voluntariez pentru Asociația Istoria Artei, pentru ARCEN, sunt membru Pro Patrimonio și încerc să mă implic personal în proiecte de salvare a patrimoniului, pentru a nu lăsa să ne pierdem istoria și identitatea. Îmi doresc să documentez alături de voi ceea ce explorez, într-o misiune de peregrinare a clădirilor istorice și a personalităților din spatele lor.
Sunt Ana Rubeli și de 33 de ani mi-am clădit pasiunea pentru istorie și povești. De 10 ani lucrez cu oameni diferiți și interesanți, printre cifre, probabilități, statistici și modele financiare. Indecizia în privința specializării mele m-a condus către studii complementare: am studiat întâi Finanțe, apoi Comunicare și în final Științe Actuariale în Olanda, unde am aflat cum se calculează riscul evenimentelor aleatoare. Sub chemarea străbunilor, și mai degrabă convinsă că seva mi se trage din meleagurile unde m-am născut, am vrut să mă întorc în țară și să aduc înapoi o parte din lecțiile învățate și experiențele acumulate. Cumva sub fascinația generației pașoptiste și a vizionarilor de la acea vreme care, după călătoriile sau studiile lor în afara tărilor românești se întorceau și construiau fie un spital, fie un muzeu, fie o universitate, așa mă proiectez și eu ca inovatoare și deschizătoare de drumuri. Am început prin actuariat, și astăzi continui printr-o căutare perpetuă de bijuterii arhitectonice în România: castele, conace, cetăți, case memoriale, ruine, palate, catedrale, mânăstiri, biserici fortificate sau muzee. În plus, caut să descopăr poveștile, romanțate pe alocuri, despre personajele care au călcat pragul acestor locuri. Voluntariez pentru Asociația Istoria Artei, pentru ARCEN, sunt membru Pro Patrimonio și încerc să mă implic personal în proiecte de salvare a patrimoniului, pentru a nu lăsa să ne pierdem istoria și identitatea. Îmi doresc să documentez alături de voi ceea ce explorez, într-o misiune de peregrinare a clădirilor istorice și a personalităților din spatele lor.

Sounds of Oradea Festival III – 14-16 iunie 2024

A treia ediție a festivalului internațional Sounds of Oradea va avea loc în perioada 14-16 iunie și va încânta publicul cu trei spectacole de excepție, în spații culturale consacrate din Oradea, Piața Unirii și Filarmonica de Stat.

Anul acesta, festivalul va fi deschis de una dintre cele mai importante și celebre soprane din lume, Angela Gheorghiu, care va urca pe scena din Piața Unirii alături de David Gimenez Carreras (dirijor), Teodor Ilincăi (tenor) și orchestra Filarmonicii de Stat Oradea. În istoria operei, Angela Gheorghiu strălucește ca un fenomen rar: nu doar o cântăreață și actriță cu o tehnică vocală excepțională și o inteligență dramatică și muzicală profundă, ci și o comunicatoare magnetică, care pătrunde în inimile și mințile publicului. Concertul extraordinar are loc în data de 14 iunie de la ora 20:30 și va include unele dintre cele mai spectaculoase arii și duete de operă.

A doua seară din festival va fi alături de The Prague Cello Quartet – un ansamblu remarcabil format din patru muzicieni talentați, absolvenți ai unor academii muzicale prestigioase. De la debutul lor pe scena muzicală în 2006, The Prague Cello Quartet au creat peste o sută de aranjamente muzicale captivante și au urcat pe scene renumite în diverse colțuri ale lumii, inclusiv în Japonia, China, Coreea de Sud, Columbia și, desigur, în întreaga Europă. Spectacolul The Prague Cello Quartet are loc în 15 iunie de la ora 20:30 la Filarmonica de Stat și va include interpretări unice ale unor piese clasice, dar și coloane sonore, jazz, rock și pop.

Opera Națională din Sofia va închide cea de-a treia ediție Sounds of Oradea Festival, cu un spectacol de balet plin de grație și emoție, susținut de balerini apreciați în toate colțurile lumii. Spectacolul va avea loc pe 16 iunie de la ora 20:30, în Piața Unirii.

Biletele pentru spectacole s-au pus deja în vânzare online pe platforma bilete.ro și la casieria Filarmonicii de Stat Oradea. Platforma bilete.ro oferă posibilitatea de a achiziționa bilete prin card de debit/credit dar și prin cardurile cadou/culturale Pluxee/Edenred sau Up Romania.

Sounds of Oradea Festival (SO Festival) este conceput și organizat de către Visit Oradea (Asociația pentru promovarea turismului din Oradea și regiune) și Primăria Municipiului Oradea. Directorul artistic al festivalului este dirijorul catalan David Giménez Carreras, nepotul și dirijorul celebrului tenor José Carreras.

Programul festivalului 

Vineri, 14 iunie 2024, ora 20.30 

Piața Unirii, Oradea

Angela Gheorghiu în concert extraordinar – dirijor David Giménez Carreras, tenor Teodor Ilincăi, orchestra Filarmonicii de Stat Oradea. 

O seară de gală cu unele dintre cele mai spectaculoase arii și duete de operă.

Bilete aici: https://www.bilete.ro/angela-gheorghiu-in-concert-extraordinar/.

Preț bilete: Categoria 1 – 150 lei, Categoria 2 – 100 lei.

 

Sâmbătă, 15 iunie 2024, ora 20.30 

Filarmonica de Stat Oradea, sala Enescu-Bartok 

The Prague Cello Quartet – Interpretări unice ale unor piese clasice, coloane sonore, jazz, rock și pop. 

Bilete aici: https://www.bilete.ro/the-prague-cello-quartet/.

Preț bilete: Categoria 1 – 60 lei, Categoria 2 – 40 lei.

Duminică, 16 iunie 2024, ora 20.30 

Piața Unirii, Oradea

Spectacol de balet – Opera Națională din Sofia, Bulgaria

O seară magică de grație și emoție alături de unul din cele mai renumite ansambluri de balet din lume.

Bilete aici: https://www.bilete.ro/spectacol-de-balet-opera-nationala-din-sofia/spectacol-de-balet-opera-nationala-din-sofia-bulgaria-16-iun-2024.

Preț bilete: Categoria 1 – 60 lei, Categoria 2 – 40 lei.

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

Piața Sfatului și Teatrul Sică Alexandrescu repuse în valoare de Kärcher România

Brașovul este un oraș care atrage anual aproape trei milioane de turiști români și străini. Ceea ce îmi doresc, atât din perspectiva vizitatorului cât și a promotorului de țară, este să ne bucurăm de toate atuurile pe care acest oraș le are, noi, românii, localnicii, vizitatorii din alte orașe și turiștii străini. Iar explorarea unui oraș devine de zeci de ori mai plăcută dacă locurile care ne reprezintă sunt curățate și puse în valoare. Primul obiectiv turistic și cultural în care turiștii ajung este Piața Sfatului: de aici pornesc în plimbări, la Biserica Neagră care se află în proximitate, la cafenele, restaurante și la muzee. Iar dacă turistul sau localnicul este ademenit și de scena culturală a orașului, la Teatrul Sică Alexandrescu găsește spectacole de calitate într-un cadru vechi de peste 60 de ani. Atât Piața Sfatului cât și Teatrul Sică Alexandrescu sunt locuri care adună comunități, locuri care unesc și care au puterea de a coagula. De aceea este important ca aceste două puncte focale ale Brașovului să fie îngrijite și prețuite. Iar Kärcher România le-a repus în valoare curățându-le profesional ca parte din misiunea lor de a proteja patrimoniul,

Pentru ca patrimoniul să fie iubit, el trebuie să fie mai întâi privit, admirat și înțeles. Și ca să fie admirat, el trebuie să fie în primul rând curat. Este o chestiune de estetică și de respect față de trecutul și identitatea culturală a comunității. De aceea prin implicarea sa activă la întreținerea curățeniei celor două obiective de patrimoniu, Kärcher demonstrează angajamentul său față de protejarea și promovarea patrimoniului cultural și istoric al orașului. Aș vrea să vorbim despre obiectivele de patrimoniu pe care Karcher a ales să le pună în valoare prin acest proiect și povestea fiecăruia dintre ele, ca să ne apropiem la nivel simbolic și mai mult de ele.

Valoarea patrimoniului se măsoară la nivel arhitectural, istoric și memorial-simbolic. Piața Sfatului este Kilometrul 0 al oraşului: de aici se măsoară toate distanţele, cum ar fi distanţa Braşov-Bucureşti. Mai fiecare epocă i-a adus câte un nume, aşa că, o găsim în documente fie ca Ring Platz, Grosser Markt, Franz Josef Platz, Piaţa Sfatului, Piaţa Libertăţii, ori Piaţa 23 August şi din nou, Piaţa Sfatului, în ultimii 20 de ani.  Piaţa Sfatului şi componentele sale sunt înscrise în Lista Monumentelor Istorice și în incinta pieţei şi pe laturile acesteia se găsesc numeroase monumente istorice:  Componentele şi fronturile Pieţei Sfatului au 43 monumente istorice, din care 40 categoria „monument”, grupa valorică A (9 poziţii) şi B (32 poziţii) şi 1 categoria „ansamblu”, grupa valorică B, cu două subpoziţii, categoria monument. Două imobile (Casa Sfatului şi Casa Hirscher) sunt stabilite ca „valori de patrimoniu cultural de interes naţional”.

Spre exemplu, Casa Hirscher în care funcţionează cum Restaurantul Cerbul Carpatin are o istorie bogată bazată pe o legendă. A fost construită de Apollonia Hirscher cea mai bogată femeie a Braşovului. La moartea soţului ei, în 1541, a preluat frâiele afacerilor ce se întindeau până în Austria şi în Turcia. Chiar dacă negoţul şi politica erau la acea vreme treburi aproape exclusive bărbăteşti, a reuşit să strângă o avere foarte mare. Se spune că fiica Apolloniei s-a îmbolnăvit de tânără şi a murit. Distrusă de durere, mama ei a decis ca fata să fie îmbrăcată cu cea mai scumpă rochie şi cele mai frumoase bijuterii. La câteva zile după ce a fost înmormântată, câţiva săraci au vrut să jefuiască mormântul şi să fure bijuteriile. În momentul în care a fost dezgropată, fiica Apolloniei s-a trezit la viaţă, iar evenimentul a fost privit ca un miracol al vremii. Atunci Apollonia Hircher a decis să construiască Casa Negustorilor (actualul Cerbul Carpatin). Clădirea datează de la 1545 şi a fost donată oraşului. Dincolo de legendă, a fost într-adevăr donat de familia Hirscher orașului și a fost în timp o mare hală, cârciumă, pivniță de vin.

În cazul Pieței Sfatului avem de-a face cu mai multe dimensiuni care atestă valoarea sa incontestabilă de-a lungul timpului:

  1. importanță administrativă: locul unde a fost vechea Primărie (Casa Sfatului), cea mai reprezentativă clădire din Piaţă. Datează de la 1420 şi a supravieţuit cutremurelor, incediilor, dar şi intenţiilor de demolare ale comuniştilor care vroiau să scape de ea pentru ca muncitorii să poată manifesta în Piaţa Sfatului. Turnul său, alături de Turnul Bisericii Negre, era și este încă vizibil pentru orice călător intra în oraș. Are un ceas emblematic care a fost aproape distrus de fostul comandant militar austriac pentru că sunetul păpuşii din ceas, care bătea gongul, îi stresa papagalul. Pe Casa Sfatului există singura stemă color a Braşovului. Astăzi Casa Sfatului este unul din obiectivele turistice majore ale Braşovului.
  2. importanță comercială/ loc de târg/ piață : Din 1520, Piața Sfatului din Brașov, numită în acea vreme Marktplatz, a obținut dreptul de a organiza târguri. În piață se ajungea prin strada Vămii (actuala Mureșenilor), după ce se trecea prin Poarta Vămii, una dintre cele mai vechi porți ale fortificațiilor cetății. Pe aici intrau carele cu mărfurile negustorilor, în apropiere fiind vama unde se plăteau taxele pentru produsele introduse în cetate. Desfăşurarea comerţului în Piaţă şi în spaţiile adiacente era strict reglementată de Statutele oraşului, suprafaţa mare şi specializarea părţilor componente ale Pieţei arătând importanţa comerţului pentru viaţa economică a oraşului. Tot în Piaţă erau păstrate etaloanele pentru unităţile de măsură.
  3. importanță juridica – locul unde se împărțea judecata: În Piața Sfatului a existat în perioada medievală „Stâlpul infamiei”, unde erau judecate vrăjitoarele și se aplicau public pedepse corporale acelora găsiți vinovați. Aici, în 1688, a fost decapitat Stefan Stener, șeful breslei cizmarilor, care s-a împotrivit intrării austriecilor în oraș.
  4. nod de transport : Primul tramvai de pe teritoriul actual al României a fost construit în Brașov, în anul 1892. Era alintat popular “Cărăbuș”, funcționa cu abur și a fost gata în timp-record, în 2 ani. La acel moment, Brașovul era parte a Imperiului Austro-Ungar, care punea o importanță deosebită asupra lucrărilor de infrastructură. “Cărăbuș” a pornit la drum pe linia Brașov – Satulung, care acum face parte din Săcele. Acesta avea rolul de a aduce lumea din împrejurimile Brașovului în oraș. Cărăbuș, primul tramvai mecanizat din România, a fost construit în timp-record de Societatea Căilor Ferate Vicinale Braşov – Trei Scaune. Tramvaiul cu abur ajungea până în centrul orașului, în Piața Sfatului. Linia de 17 kilometri a fost construită în numai doi ani. În 1891, poarta Vămii a fost dărâmată pentru că locomotiva cu aburi nu putea trece pe sub ea. Trenurile circulau numai ziua, cu 10 km/h în oraş și 20 km/h în afara acestuia. În zilele de târg, tramvaiul cu aburi circula în oraş numai după ora 15. După un timp trenul local a început să enerveze populația din cauza zgomotului și a fumului. În alte dăți au avut loc focuri de armă trase în tren. În fine, în alt moment, casa unui localnic de pe traseul trenului a luat foc de la scânteile produse de locomotivă. Astfel, în 1932, primăria Brașovului înființează primul serviciu de autobuze, iar acestea devin rapid preferatele populației. Trenul local va mai fi folosit însă până în 1960, în special de navetiștii din zonă care lucrau în fabricile din Brașov. Ulterior, autoritățile comuniste au închis linia.
  5. importanță financiară/ nod financiar: prima bancă înfiinţată în ţara noastră – Kronstadter Allgemaine Sparkasse, își avea sediul pe Strada/Șirul Inului.
  6. aspect paliativ: În clădirea din Piata Sfatului nr.16 de pe latura de sud-est a pieței (Casele Closius – Hiemesch – Giesel) a funcționat prima farmacie din oraș, atestată documentar la 1512.
  7. loisir/viață socială: Două fântâni din piatră se aflau pe laturile de sud şi nord ale Pieţei, iar suprafaţa acesteia era străbătută de canale cu poduri; aici era locul unde în perioada interbelică ieşea la promonadă protipendada oraşului. Din punct de vedere social, clădirile din Piață erau locuite de cetățeni bogați ai orașului. Analiza informațiilor oferite de evaluarea, în 1541, a unei părţi a locuinţelor din Cetate, arată că locuințele evaluate la sumele cele mai mari se aflau în Piață și pe Str. Mureșenilor. Bogăția proprietarilor a avut o influență directă asupra fondului construit al Pieței, clădirile fiind supuse unor frecvente modernizări.
  8.  aspect estetic: aici a funcționat și o piață de flori. Grija pentru acest punct nodal a fost dintotdeauna, spre exemplu din 1737 Piața Sfatului a fost pavată cu piatră. 

Din perspectivă academică, valoarea de patrimoniu a a Pieţei Sfatului reiese din:

  1. Valoarea istorică şi memorială
    1. Oraşul Braşov (Kronstadt) este simbolul cel mai puternic al populaţiei de origine germană care a ocupat, începând din secolul al XIII-lea, regiunea de sud a Transilvaniei; Piaţa Sfatului, cu funcţiuni civice şi comerciale, împreună cu Biserica Neagră, care avea şi funcţiune de învăţământ, formau centrul oraşului Braşov; împreună, formează simbolul întregii populaţii privilegiate de colonişti saşi;
    2. Piaţa Sfatului are valoare memorială pentru religiile populaţiei: religia catolică iniţială a saşilor; religia luterană adoptată în Braşov la jumătatea secolului al XVI-lea, graţie acţiunilor lui Johannes Honterus (1498-1549); religia ortodoxă a negustorilor din Compania comercială grecească, la sfârşitul secolului al XVIII-lea; religia ortodoxă a populaţiei româneşti, care primeşte „drept de cetate” la sfârşitul secolului al XIX-lea.
    3. Piaţa devine, în Evul Mediu, centrul puterii orăşeneşti şi comitale, aici exercitându-se puterea şi consumându-se execuţiile şi pedepsele (eşafodul, stâlpul infamiei);
    4. Valoarea memorială a Pieţei este accentuată prin desfăşurarea anuală a ceremoniilor românilor (procesiunea junilor Braşovului), alături de cele ale germanilor din oraş;
    5. Desfăşurarea Festivalului Internaţional Cerbul de Aur.
  2. Valoarea funcţională a Pieţei Sfatului
    1. Oraşul Braşov a avut în Evul Mediu şi în perioada modernă o funcţiune comercială în relaţiile Transilvaniei cu imperiul Otoman şi, implicit, cu Ţara Românească; funcţiunile comerciale s-au concentrat în Piaţa Sfatului şi în zona înconjurătoare acesteia, în partea oraşului locuită de saşi care a fost înconjurată de fortificaţii;
    2. În Piaţă se concentrează legăturile cu alte orașe și cartiere;
    3. Piaţa Sfatului a devenit, în periada modernă, cea mai importantă parte a centrului civic al oraşului, cu funcţiuni comerciale, bancare, civice, religioase, culturale, de agrement şi turistice; importanţa funcţiunilor de turism face ca, actualmente, Piaţa Sfatului să fie „punctul zero” al activităţilor turistice oraşului şi regiunii sale înconjurătoare şi să constituie „centrul elegant” al oraşului, în defavoarea centrului nou, de secol XIX-XX, realizat către est, în afara Cetăţii;
    4. O valoare importantă, constantă în decursul istoriei, este locuirea, în clădirile care mărginesc Piaţa Sfatului, a unor familii mai bogate de negustori şi meşteşugari; după 1945, în clădiri au locuit alte straturi sociale şi, după 1990, majoritatea spaţiilor tinde să fie ocupată temporar de turişti, în structuri turistice şi de închiriere.
  3. Valoarea istorică a clădirilor din Piaţa Sfatului
    1. Clădirea cea mai importantă este cea a Sfatului orăşenesc medieval, cu o poziţie centrală în cadrul Pieţei, constituind punctul nodal al acesteia;
    2. Valoarea imobilelor care formează fronturile Pieţei şi a celor de pe străzile adiacente este persistenţa parcelarului medieval, specific aşezărilor populaţiei germane;
    3. Valoarea principală a clădirilor constă în arhitectura interioară şi exterioară, caracteristică perioadelor istorice principale, specifică stilurilor gotic, renascentist, baroc, clasicist de şcoală germană, neogotic, acedemist german; architectura clădirilor este, în general, bine păstrată şi lipsită de intervenţii majore după anul 1948;
    4. Valoarea ansamblului a fost crescută de intervenţia realizată la sfârşitul anilor 1980, de amenajare a spaţiului pieţei, de amenajare a spaţiilor comerciale din piaţă, de realizare unitară a vitrinelor, firmelor şi a elementelor de mobilier urban.
    5. Fântâna centrală (fără valoare artistică/arhitecturală deosebită) reprezintă un reper consolidat al Pieţei; Zona fântânii a devenit realul centru al pieţei din 1987, noutatea tehnică fiind remarcabilă pentru perioada respectivă.
  4. Valoarea peisagistică a Pieţei Sfatului
    1. Valoarea deosebită a Pieţei Sfatului constă în peisajul urban caracteristic burgurilor medievale din Europa Centrală;
    2. Valoarea peisajului urban este amplificată de amenajările din piaţă, de atmosfera clară, de însorirea faţedelor imobilelor şi a spaţiului pieţei, de mişcarea în piaţă a oamenilor şi vehiculelor;
    3. Valoarea peisagistică suplimentară a spaţiului Pieţei este datorată perspectivelor care se deschid către muntele Tâmpa şi dealurile înconjurătoare; perspectivele sunt deschise către elemente majore de fortificare ale oraşului.
Curățenie în Piața Sfatului în 1973
Curățenie în Piața Sfatului în 2024 cu Kärcher România

Teatrul Sică Alexandrescu, deși are origini oarecum contemporane (un istoric de 70 de ani), are o valoare ridicată pentru publicul brașovean și nu numai.

Un cărturar ardelean, Ştefan Mărcuş, spunea despre teatru astfel: „Omului îi place să joace şi să se joace, a se mândri şi «a se închipui». În chip firesc zace în firea omului să joace teatru. […] Lanţul nesfârşit de emoţiuni dramatice, de zguduiri şi frământări interne, căruia i‑a fost supusă viaţa poporului, strivit de năvăliri, a creat teatrul celor mai desăvârşite drame şi au fost elementele emotive în spaţiul din care a răsărit sâmburele de dramă pentru teatrul românesc”.

Cine şi‑ar închipui astăzi că la sfârşitul secolului XIX, în 1895, elevi de clasa a VII‑a şi a VIII‑a ai gimnaziului din Braşov studiau „teoria dramei“? Studiu teoretic şi estetic al creatorilor de teatru, de obicei, nu pentru şcolari de 13–14 ani, care nu se pregăteau pentru această artă. Şi totuşi… Profesorul Iosif Blaga (născut în Lancrăm, judeţul Alba, în 1864, văr de gradul doi cu Lucian Blaga, mai mare ca el cu 31 de ani), care preda la gimnaziul din Braşov mai multe materii (limbile latină, maghiară şi germană, geografie fizică şi politică), începea să le predea elevilor, din anul 1895 (anul în care „Societatea pentru fond de teatru român“ şi‑a mutat sediul de la Budapesta la Braşov), „teoria dramei“. Era convins că „şcoala trebuie să ţină cont de necesităţile culturale ale timpului“ şi că arta dramatică este „cel mai înalt gen poetic“, astfel încât teoria dramei a devenit „o necesitate culturală a timpului de azi, atât pentru şcoală, cât şi pentru clasa noastră cultă”.

Teatrul din Brașov a fost înființat în 1946, inițial figura sub numele de Teatrul Poporului din Brașov, sub direcțiunea lui Florin Eliade. Dacă vă întrebați de ce atât de târziu comparativ cu vechiul regat, trebuie să ne gândim la contextul geopolitic, Transilvania sub imperiul austro-ungar, manifestarea teatrală era realizată de diletanți (repertoriul teatrelor naţionale din vechiul regat era încercat neîntrerupt de diletanţii Braşovului), iar inițial teatrul în regiunile acestea transilvane era mai degrabă rezultatul unor tradiții locale, apoi rezultatul eforturilor unor profesori și artiști de a aduce turnee în Transilvania în limba română (în Brașov sala Teatrului orăşenesc era ocupată de o trupă ungurească în 1864). Spectacolele în limba română se înmulțesc după Marea Unire, apar mișcări de a forma un Teatru national și la Brașov, dar vine Al Doilea Război Mondial, și abia după 1945 Ministerul Artelor decide înfiinţarea unor teatre susţinute de autorităţi, pentru propagarea artei în rândul maselor, prin spectacole accesibile, ieftine, cu mesaj mobilizator. Până la ridicarea noului teatru în 1959, spectacolele se țineau în Sala Redutta și în Sala Astra (cinematograf).

După înființarea teatrului din 1946, a fost imediat luat de valul naţionalizării din iunie 1948 ce a avut ca efect şi etatizarea instituţiilor teatrale de spectacol. Teatrele Poporului devin Teatre de Stat. În 1948, director al Teatrului brașovean a fost numit regizorul Puiu Maximilian (tatăl textierului de revistă Mihai Maximilian).

În 14 mai 1949, odată cu vremurile, Teatrul Poporului și-a schimbat titulatura în Teatrul de Stat Brașov. În 1967 a fost numit Teatrul Dramatic, la inițiativa regizorului Sică Alexandrescu, director al teatrului la acea vreme (un self-made man, nu făcuse conservatorul, a lucrat la diverse teatru, inclusiv Comedia și TNB, el a fost și consultat la ridicarea clădirii TNB din București). După ce s-a pensionat de la TNB a luat funcția de conducere la Teatrul de Stat din Brașov pe care l-a redenumit și pe care l-a reformat parțial. El a avut o contribuție la îmbogățirea portofoliului teatrului, pe vremea sa având loc numeroase premiere într-un stil adaptat vremurilor. Avea o mare atenție la detalii, a obținut titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”, iar ulterior a primit și titlul de Artist al Poporului. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice” și cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971). Din 1994 teatrul a primit numele regizorului Sică Alexandrescu, în onoarea sa.

Din 1978 Teatru a găzduit Festivalul de teatru contemporan cu 30 de ediții la active, dar cu o pauză în perioada pandemiei. Își desfașoară activitatea într-un edificiu inaugurat în 1959 cu 2 săli: sala mare cu 750 de locuri și sala mica Studio (din 1982) cu o capacitate între 40-60 de locuri. Realizează în jur de 6-8 premiere pe stagiune. Până acum a realizat peste 350 de premiere, spectacole cu piese din repertoriul universal și local.

Mă bucur enorm că aceste două puncte focale ale Brașovului au fost curățate de pete, de reziduuri de la păsări, de gume de mestecat, s-a îndepărtat praful de pe soclu și urmele de vopsea și grafitti. Pavajul a fost aspirat, sablat, vegetația spontană dăunătoare a fost curățată. Țesutul orașului și al pieței vechi va străluci din nou datorită Kärcher și va invita brașovenii și turiștii la a sta, a privi, a rememora trecutul în acest loc plin de povești!

Surse:

  • Studiu istoric de fundamentare, Concurs de soluții – Piața Sfatului, Brașov, Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi, Martie 2019
  • Constantin Paraschivescu, Teatrul “Sică ALEXANDRESCU”, Monografie, 2014, Brașov
Posted by Ana in Istorisiri, 0 comments

ALTRNTV, shopul cu produse sustenabile create de designeri români, se redeschide într-o clădire istorică recent reabilitată

În al doilea an de la deschidere, ALTRNTV s-a mutat într-o clădire istorică reabilitată, în inima Cartierului Creativ din București și peste 140 de designeri români de produse sustenabile prezintă produse alternative, gândite încât să aibă o amprentă de CO2 cât mai mică.

ALTRNTV, spațiu cunoscut pentru alternativele sustenabile pe care le propune consumatorilor când vine vorba de haine, accesorii, produse cosmetice, produse home-deco, se redeschide sâmbătă, 6 aprilie de la ora 17.00 în str. Constantin Mille, nr. 18 la etajul 1, în fostul Hotel Palace, a cărui renovare a fost recent încheiată. În magazin, expun produse prietenoase cu mediul peste 140 de designeri români care din care amintim pe Katerini MOU, Loomescu, Little Truffles, Pottery Paw, Ițe Urbane, Craxittude, MATCA, Deplin, Fizic Studio, Little Paris Atelier, MAD și alții.

Regenerare urbană sustenabilă 

Spațiul se află într-o clădire recent reabilitată, aflată în lista Monumentelor Istorice a Municipiului Bucureşti care pentru mai bine de 100 de ani a găzduit hotelul Palace. ALTRNTV este inclus în harta spațiilor creative din București și localizat în “cartierul creativ” din București.

Eco-design și soluții inteligente pentru spații comerciale sustenabile

Spațiul a fost amenajat folosind materiale cu impact redus asupra mediului: abajururile sunt realizate din resturi de hârtie reciclată, folosind tehnica papier-mâché, iar fețele de pernă pentru spațiile prevăzute pentru zona de cofenea sunt dintr-un material alternativ, piele de ananas. Sistemul de iluminat inteligent Signify este gândit să eficientizeze consumul de energie și este realizat din CD-uri reciclate, iar mobila de la primul magazin a fost regândită și reutilizată în noul spațiu.

Impact social

În 2022-2024, ALTRNTV a creat 12 noi locuri de muncă, a deschis o piață nouă pentru 140+ designeri români din mediul rural și urban și sprijină indirect peste 350 de angajați din producție care lucrează cu designerii din comunitate. În 2023, echipa a lansat platforma de e-commerce www.altrntvshop.com și a derulat campania de promovare a antreprenoriatului feminin VOICES OF WOM(EN)TREPRENEURS cu sprijinul Ambasadei SUA în România.

Antreprenoriat social

Start-up social din 2021, ALTRNTV descoperă și promovează designeri de produse sustenabile și donează integral profitul proiectelor umanitare ale asociației Merci Charity, este un proiect de economie circulară inițiat de asociația Merci Charity cu sprijinul NESsT și IKEA Social Entrepreneurship și câștigător al competiției NESsT – IKEA Social Entrepreneurship Poland and Romania Accelerator 2021-2023. În 2022, echipa ALTRNTV a participat în programul Black Sea ClimAccelerator organizat de Impact Hub București. ALTRNTV realizează și producție de produse vestimentare din materiale organice (brandul Atelier Merci) din 2015 și reciclează deșeurile textile din producție tranformându-le în săculeți textili RE(FABRIC).

Ce spun designerii din comunitate despre ALTRNTV

“Ceea ce a fost foarte important pentru mine când am intrat în comunitatea ALTRNTV este că am contact cu oameni care sunt la fel de pasionați de această ramură sustenabilă și care sprijină constant, vin cu inițiative și proiecte prin care eu să pot mai departe să creez și să…supraviețuiesc ca mic brand, […] și atunci ALTRNTV ne unește pe noi intre noi, artiștii, și ne dă  curaj să continuam și să ne găsim inspirația și în afara atelierelor noastre.”, brandul Ițe Urbane prin Adelina Toma.

ALTRNTV sprijină și motivează designerii români de produse cu o amprentă mai mică de CO2 care contribuie la încetinirea schimbărilor climatice și la sprijinirea două obiective de dezvoltare durabilă: obiectivul 12: Consum responsabil și producție și obiectivul 13: Acțiune pentru climă.

 “ALTRNTV nu e doar necesar în comunicarea și întâlnirea cu oameni noi, dar este și un loc de întâlnire foarte bun pentru comunitatea care este interesată de o viață în felul acesta: durabil, mai bun.”, brandul KATERINI prin Ecaterina Colasîz.

ALTRNTV găzduiește și o cafenea cu cafea de specialitate, ALT COFFEE, și educă tinerii elevi și studenți să facă alegeri durabile, prin tururi ghidate în shop și îndemnându-i permanent să citească eticheta produselor pe care le achiziționează. Propunând produse alternative la cele clasice care poluează mai intens, ALTRNTV promovează principiile economiei circulare*.

Design de interior: Alex Berciu-Vlădaia.

Deschiderea a avut loc sâmbătă, 6 aprilie în str. C-tin Mille, nr. 18, etaj 1.

ALTRNTV LIFESTYLE SRL este certificat conform SR EN ISO 9001: 2015, SR EN ISO 14001: 2015 și SR EN ISO 45001: 2023 de CertRom.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Bucureștiul va avea un muzeu dedicat jocurilor video

Muzeul se va deschide la finalul lui 2024 și îl va avea curator pe Andreas Lange, fondatorul celebrului ComputerSpieleMuseum din Berlin

Asociația Arhivelor și Proiectelor de Conservare a Jocurilor Video (AAPCJV) anunță lansarea unei inițiative ambițioase: crearea unui muzeu dedicat jocurilor video în București: Video Games Museum. Această inițiativă, realizată cu suportul Asociației Dezvoltatorilor de Jocuri Video din România (RGDA) și susținută din donații private, își propune să păstreze și să evidențieze patrimoniul jocurilor video românești și universale ca fenomen cultural ce a influențat generații întregi de la începuturile sale.

Deschiderea oficială a Muzeului Jocurilor Video este planificată pentru ultimul trimestru al anului 2024. Locația muzeului va fi comunicată în curând.

Pentru această inițiativă, AAPCJV l-a cooptat în echipa proiectului pe Andreas Lange, curatorul ComputerSpieleMuseum din Berlin, cel mai mare muzeu de jocuri video din Europa, care se va ocupa de aripa universală a muzeului.

Prin colaborarea cu RGDA și cu sprijinul liderilor industriei de gaming din România, muzeul va sublinia contribuțiile semnificative ale dezvoltatorilor români la industria globală a jocurilor video, prin aripa dedicată jocurilor create în România.

Video Games Museum va oferi vizitatorilor o călătorie captivantă prin istoria jocurilor video, prezentând evoluția acestora de la simpli pixeli la universuri complexe care fascinează imaginația. Expozițiile vor include o gamă largă de artefacte, inclusiv console de jocuri, software original, artă conceptuală și interviuri cu dezvoltatori, creând o experiență imersivă și educativă pentru toate vârstele.

Felix C-256 Computer

Printre jocurile prezente în cadrul muzeului, vizitatorii vor putea interacționa cu primul joc dezvoltat în România, Astro 64, în anul 1978, de către Viorel Darie pentru mașina de calcul Felix C-256.

Viorel Darie - creatorul Astro 64

La nivel global, industria de gaming este în continuă expansiune. De fapt, aceasta se va apropia de 200 de miliarde de dolari in 2024, depășind cumulat industria de muzică și de film. Romania merită să apară pe harta internațională a țărilor care au deja un muzeu dedicat gaming-ului. Nu numai prin heritage-ul lăsat de pasionații și dezvoltatorii români de jocuri și hardware, dar mai ales pentru că există un interes crescut din partea brandurilor și a companiilor să se implice activ în lumea gamingului, pentru a accesa audiențe noi”, a precizat Vlad Popovici, expert in industria de gaming, veteran al industriei de publicitate și co-fondator AAPCJV.

Jocurile interactive sunt cele care ne deosebesc de primate. De la începurile homo sapiens, oamenii s-au jucat analog. În ultimii 50 de ani, am început să ne jucăm digital, iar realitățile noastre se succed de la virtual la real. Avem pe telefon și noul Flappy Bird, si eterna Princess Peach. E absolut normal să fii nostalgic, și e în regulă să crezi că ești un personaj din jocuri video. Imaginați-vă o călătorie de la Pong la Mario, un Xbox, lângă un Tetris, care e vis-a-vis de un Solitaire, unde două mișcări la stânga duc la Quake, și unde deasupra este Prince of Persia văzut prin noul Apple Vision. Istoria interactivă a umanității în RGB, cu sute de console și mii de jocuri. Acesta va fi Video Games Museum”, a declarat Miloš Jovanović, director de creatie, Co-fondator AAPCJV și gamer din anii 70.

Suntem încântați să lansăm acest proiect emblematic care marchează recunoașterea jocurilor video ca elemente fundamentale ale culturii contemporane. Muzeul Jocurilor Video va fi un spațiu unde pasionații de toate vârstele pot explora, învăța și găsi inspirație în istoria și arta jocurilor video. Această inițiativă subliniază angajamentul nostru de a recunoaște și de a sărbători jocurile video nu doar ca formă de divertisment, ci ca parte importantă a patrimoniului cultural, care influențează generații întregi“, a declarat Adrian Ștefănoiu, veteran în industria de entertainment și publicitate, co-fondator AAPCJV.

Pentru mai multe informații despre Muzeul Jocurilor Video și pentru toți cei care doresc să se alăture acestui demers, vă rugăm să vizitați www.v-g-m.com.

Despre AAPCJV

Asociația Arhivelor și Proiectelor de Conservare a Jocurilor Video este o organizație dedicată păstrării și promovării moștenirii culturale a jocurilor video, ca parte esențială a conservării istoriei digitale. AAPCJV își propune să informeze publicul larg despre importanța și impactul jocurilor video în societatea contemporană.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Restaurarea Turnului și a Bastionului Măcelarilor din Sighișoara

Turnul Măcelarilor se află pe latura de vest a cetății Sighișoarei între Turnul Cojocarilor și Turnul Frânghierilor și flanchează dinspre sud poarta „Törle”. Este un turn poligonal de mici dimensiuni în plan, cu cinci niveluri și șase laturi neregulate adosat zidului de incintă, ce face parte din prima generație de turnuri și păstrează încă multe elemente din aspectul original. Nu a fost afectat nici de incendiul din 1676, nici de restaurările moderne, fiind astfel unul dintre cele mai valoroase turnuri ale cetății, un adevărat „Lebendigen Museum” (muzeu viu) așa cum îl descrie Gernot Nussbächer. Etapele de construire surprind în mare: zidul cu creneluri sec. XIII-XIV; turnul adosat zidului (grinzile planșeelor au fost datate dendrocronologic în prima jumătate a secolului al XV-lea); structura principală a acoperișului și structura interioară de lemn a ultimului nivel, de început de secol XVI; modificări ale formei șarpantei la sfârșitul secolului al XVIII-lea și înălțarea cotei de acces a parterului în secolul XX (ce a dus probabil și la desfacerea planșeului dintre parter și primul etaj). Bastionul circular situat în fața turnului a înlocuit parțial în secolul al XVIII-lea, o barbacană care exista probabil deja în secolul al XVI-lea, iar porțiunea de zid de deasupra actualului nivel de călcare al bastionului a fost masiv rezidită după 1950.

Turnul și bastionul s-au aflat în grija breslei Măcelarilor. Un inventar din 1680 consemnează faptul că în turn se găseau „cinci archebuze, printre care o frumoasă pușcă cu cârlig (cu două țevi), o muschetă, câteva gloanțe, un chintal de praf de pușcă.“ După ce rolul fortificațiilor s-a estompat – într-o pictură de la sfârșitul secolului al XVIII-lea putem vedea bastionul acaparat de vegetație – turnul nu a mai fost îngrijit și nici folosit, porțiuni ale planșeelor și scările interioare dispărând în timp, păstrându-se grinzile de stejar și ușa de acces de la nivelul drumului de strajă.

Înaintea proiectului de arhitectură stă de fapt un îndrăzneț proiect de antreprenoriat culturalbastionul ca spațiu cultural flexibil, protejat și inspirant pentru sighișoreni și nu numai, prin care turnul și bastionul să poată fi reincluse în viața orașului istoric, înscris în patrimoniul UNESCO (din cele 14 turnuri ce făceau parte din fortificația medievală s-au păstrat 9, din care abia jumătate pot fi vizitate). Prin proiectul de refuncționalizare s-a urmărit în primul rând redarea posibilității parcurgerii verticale a turnului: refacerea scărilor și a planșeelor, coborârea nivelului de acces la cota pragului de piatră inițial, restaurarea dar blocarea pentru moment a ușii de la nivelul drumului de strajă (dispărut), organizarea unei mici expoziții la interiorul turnului și amenajarea bastionului pentru a permite evenimente culturale outdoor.

Întrebarea care a ghidat proiectul de arhitectură a fost: cum poate clădirea restaurată povesti mai mult decât înainte? O inventariere atentă a urmelor și indiciilor diferitelor etape de edificare, marcate apoi prin lumină și „etichete-obiect” din metal, invită vizitatorul într-o explorare activă a evenimentelor prin care a trecut turnul (ex. crenelurile primului zid de incintă vizibile la interior și exterior, lărgirea gurilor de tragere pentru a permite folosirea armelor de foc, pardoseala de lut ca măsură antifoc, semnele de dulgheri incizate în elementele de lemn care permiteau asamblarea sus a unor piese croite la sol, urme ale unor incendii, etc). Expunerea împletește discret trei linii narative: Turnul Măcelarilor (etape, materiale, elemente de arhitectură), viața cetății (obiecte de apărare și uz cotidian), istoria Transilvaniei și a Europei (context și înțelegere mai largă). Plasate punctual, echipamente multimedia completează ponderat prin sunet, vizual, etc. întâlnirea cu istoria înmagazinată în ziduri.

Într-un anume sens, în ceea ce privește restaurarea, proiectul este mai degrabă unul de consevare, urmărind păstrarea a cât mai mult din substanța istorică și aplicând consecvent principiile contemporane de intervenție în cazul clădirilor de patrimoniu. Elementele dispărute sau cele care nu au existat niciodată, dar necesare noii vieți culturale a monumentului, se diferențiază discret pentru a scoate și mai mult în evidență materia istorică păstrată. Podina planșeelor dispărute a fost refăcută din două straturi de dulapi dispuse la 45⁰ (măsură de consolidare structurală), acolo unde grinzile s-au pierdut grinzile noi se inserează în cuiburile existente dar sunt realizate din doi dulapi alăturați ușor distanțați, scările respectă poziția inițială și interpretează scara documentată de releveul din 1950 (scara cu trepte masive din stejar crăpat radial  devine o scară cu trepte triunghi echilateral în secțiune, perfect tăiate), structura auxiliară de la nivelul parterului (podestul de acces și grupul sanitar) este inserată ca o piesă de mobilier, independentă și ușor rotită față de structura turnului.

Proiectul de arhitectură realizat de echipa ABRUPTARHITECTURA (Cristina Constantin & Cosmin Pavel) își propune în cele din urmă recunoașterea frumuseții fruste a fortificațiilor și potențarea acesteia prin adăugarea unor elemente și detalii contemporane. Ceea ce ni se pare fascinant atunci când lucrăm cu clădiri existente este o anume alchimie între nou și vechi, capacitatea acestora de a se pune reciproc în valoare.

Echipa de arhitecți care s-a ocupat de proiectul de restaurare și refuncționalizare a Turnului și Bastionului Măcelarilor a fost nominalizată la Anuala de Arhitectură din București 2023, secțiunea „Arhitectură construită / arhitectură și patrimoniu”.
Evenimentul este organizat de către filiala București a OAR, cea mai mare din țară, și beneficiază de participarea unui juriu internațional.
Detalii despre nominalizare și proiect, aici: Restaurarea și refuncționalizarea Turnului și Bastionului Măcelarilor (anuala.ro)

 

Proiectul Cultfort – Fortăreață culturală urbană este realizat și implementat de către fundația Mihai Eminescu Trust (MET). Prin acest proiect au pregătit Turnul & Bastionul Măcelarilor din Cetate pentru a deveni un spațiu de evenimente culturale de calitate în Sighișoara.

Au ales Bastionul Măcelarilor pentru că se află chiar lângă biroul MET din Turnul Cojocarilor și le era greu să observe cum este neîngrijit și se degradează, astfel că au găsit o cale să intervină asupra lui. De fapt au fost trei căi (trei finanțări) pentru a-l restaura, conserva și pune în valoare. Prima finanțare a venit din partea Fundației Horizon din Olanda pentru proiectul tehnic. La sfârșitul lui 2022 s-au terminat lucrările de conservare și restaurare susținute de către Fundația Horizon; pentru că este vorba despre un monument din secolul al XVI-lea, se lucrează îndeaproape cu arheologi și se face totul cu mare atenție. Apoi, în primăvara lui 2023, s-a trecut la partea de punere în valoare a spațiului printr-o altă finanțare, și anume proiectul Cultfort.

De la începutul proiectului și până acum, MET s-a ocupat cu lucrări de restaurare, conservare și punere în valoare la Turnul & Bastionul Măcelarilor pentru ca acestea să poată deveni un spațiu potrivit pentru evenimente culturale de calitate. Fundația MET a gândit acest proiect în condițiile în care în Sighișoara nu există suficiente locuri adecvate pentru evenimente. Spațiul s-a deschis în 2023, an în care au avut loc în Bastion 25 de evenimente culturale: concerte, teatru, film, video mapping, fotografie, gastronomie, precum și multe ateliere pentru copii cu tot felul de activități. Proiectul răspunde nevoilor identificate de echipa Fundației în cadrul unei serii de dezbateri publice organizate în 2019 la Sighișoara: de îmbunătățire a managementului cultural, de implicare a mediului de afaceri, de amenajare de spații culturale multifuncționale și de îmbogățire a agendei culturale locale.

Deja în toamna lui 2022 MET a lansat Turul Sighișoarei pentru sighișoreni, o serie de plimbări ghidate gratuite prin care să fie descoperit orașul cu ochi noi. Ghidul este Peter Suciu, un ghid bine cunoscut în Sighișoara și foarte pasionat de istoria locului. Aceste ateliere de documentare a istoriei locale vor avea loc prin toate cartierele Sighișoarei, nu doar în Cetatea Medievală.
Tot în 2022 a început programul de inițiere în arhitectură pentru copii „Micul arhitect din Sighișoara”. Un arhitect obișnuit să lucreze cu copiii se întâlnește cu elevi de clasa a III-a și a IV-a de la Liceul Joseph Haltrich să vorbească despre lucruri serioase într-un limbaj accesibil. Vor avea loc 13 astfel de întâlniri cu ambele clase. De asemenea, în 2022 au avut loc trei întâlniri „Cafeaua Interculturală”, unde s-a discutat despre strategia culturală a orașului.

Fundația s-a întâlnit cu cei implicați activ în viața culturală a Sighișoarei pentru a discuta despre cum le-ar plăcea să arate cultura în acest oraș și cum pot lucra împreună mai bine cu ce au acum deja ca și resurse. Au desfășurat un curs de management cultural pentru cei interesați să se dezvolte în domeniu și în primăvara lui 2023 s-au întâlnit cu alți actori culturali interesați de fundraising. 

Odată ajunși în cetate, Sighișoara va deveni un hub, în care cultura, istoria și mai ales meșteșugurile își fac de cap, necontenit. Activitățile diverse vor acoperi toate obiectivile vizitatorilor, indiferent de dorințele acestora. Investițiile și mai ales dedicarea echipelor de voluntari împlicați în dezvoltarea zonei au impactat pozitiv comunitatea, oferindu-i an de an noi posibilități de acomodare a vizitatorilor.

Proiectul CULTFORT – Fortăreață de cultură urbană răspunde nevoilor identificate în cadrul unor dezbateri publice și punctelor vulnerabile identificate în Strategia de Dezvoltare a municipiului Sighișoara: nevoia de îmbunătățire a managementului cultural, de implicare a mediului de afaceri, de amenajare de spații culturale multifuncționale și de îmbogățire a agendei culturale locale. Proiectul prin activitățile sale răspunde și nevoii identificate la nivel național: dezvoltarea publicului consumator de cultură și valorizarea sustenabilă a monumentelor din Lista Patrimoniului Mondial. Grupul țintă sunt 25 de profesioniști și practicanți din sectorul cultural-creativ, 5 profesioniști din echipa Fundației Mihai Eminescu Trust, 250 de copii și tineri sighișoreni și 750 de participanți la evenimentele culturale din comunitate și vizitatori ai Sighișoarei. Obiectivul general al proiectului este dezvoltarea durabilă a sectorului cultural-creativ și creșterea accesului la cultură a comunității, prin refuncționalizare și revitalizare culturală contemporană a Cetății Medievale Sighișoara.

• Promotor de proiect: Fundația Mihai Eminescu Trust
• Valoarea totală a proiectului: 892.264,72 lei (180.829,03 euro)
• Valoarea finanțării nerambursabile (85% Grant SEE și 15% bugetul național): 794.115,60 lei (160.937,84 euro)
• Durată: 24 luni
• Locație de implementare: Turnul și Bastionul Măcelarilor, Sighișoara, România
• Facebook: facebook.com/cultfort

Fundația Mihai Eminescu Trust (MET) este o organizație cu sediul în Turnul Cojocarilor din Sighișoara. Misiunea MET este aceea de a păstra și a revigora patrimoniul cultural și natural al României. Fundația reușește să facă acest lucru generând dezvoltare economică sustenabilă și revitalizare socială locală. Fundația a fost implicată în peste 1300 de proiecte, majoritatea implementate în Transilvania.

MET ține mult la păstrarea și punerea în valoare a patrimoniului transilvănean. Acesta este motivul pentru care de 23 de ani sunt implicați activ și permanent în revitalizarea acestuia. Dar pentru ca un patrimoniu să fie sănătos și durabil, trebuie implicați neapărat și oamenii care locuiesc în imediata lui apropiere, astfel că proiectele MET nu se opresc la arhitectură. Din ce în ce mai mult munca MET se concentrează pe comunități și relația pe care locuitorii acestor sate o construiesc cu patrimoniul.

Pentru MET, patrimoniul înseamnă și un stil de viață în acord cu valorile tradiționale, astfel că se străduiesc să vină cu proiecte care susțin economia circulară locală și îmbunătățesc nivelul de trai. Astfel că la întrebarea “cine sunt beneficiarii activității MET?” ar putea răspunde în mai multe feluri: comunitățile rurale din Transilvania, colaboratorii din sate, orașul Sighișoara, sute de copii, patrimoniul arhitectural, oaspeții care vizitează zona noastră sau pădurile tinere și stejarii seculari. Dar dacă ar fi totuși să identificăm un beneficiar colectiv al eforturilor MET de fiecare zi, acesta este România.

 
Posted by Ana in Istorisiri, 0 comments

Animation Worksheep#17 – rezidența intensivă de creație dedicată tinerilor animatori din România

Ajunsă la a XVII-a ediție, rezidența Animation Worksheep se desfășoară anul acesta între 5 și 28 aprilie la CINETic – Centrul Internațional de Educație în Tehnologii Inovativ Creative al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale” din București.

Timp de 3 săptămâni, 14 tineri animatori – selectați pe bază de portofoliu dintre aproape 50 de candidaturi – participă la o serie de ateliere practice de specialitate în cadrul cărora, sub îndrumarea trainerilor invitați, vor concepe și realiza un scurtmetraj de animație.

Tema AW.17 este „Bucureștiul monstruos” o tematică bazată în egală măsură pe folclorul și mitologia populară românească, cât și pe cunoașterea aprofundată a spațiilor urbane bucureștene. Participanții vor putea astfel, în plus de familiarizarea cu noi cunoștințe și tehnici de specialitate, să exploreze și să valorifice prin animație digitală și tehnologii AR elemente inedite și puțin sau chiar necunoscute ale micro-istoriei de tip folclor urban autohton.

Noutatea acestei ediții o constituie crearea unui tur urban ce explorează prin animație activată în AR legende locale & personaje „ciudate”, stranii, dar iconice din istoria orașului. Plasarea acestor povești și personaje într-un peisaj actual – străzile Bucureștiului – reprezintă o provocare creativă pentru participanți, care vor fi puși în situația de a crea punți între cultura tradițională românească și noi tehnologii.

Celor doi traineri coordonatori ai Worksheepului – Vlad Ilicevici (scenarist, regizor, producător) și Radu Pop (regizor, producător, animator 2D&3D) – ambii și profesori în cadrul UNATC – li se vor alătura anul acesta ca traineri coordonatori ai atelierelor:

Alexandru Minciună (animator 3D&2D), Ana Dobrescu (animator 2D, 3D, monteur, regizoare), Radu Popovici (animator 2D)

Programul rezidenței include și o serie de masterclasses susținute de profeșioniști recunoscuți în domeniu precum: Anca Damian (scenaristă, regizoare, producătoare), Bogdan Lazăr (animator 3D), Dan Panaitescu (animator 2D&3D, regizor), Dani Macarie (director de creație, scriitor, profesor).

Pe parcursul celor 16 ani de existență, Animation Worksheep a devenit cel mai important proiect educațional și de perfecționare profesională în animație de la noi din țară. Dintre cei peste 200 de absolvenți ai primelor 16 ediții, peste jumătate activează în prezent ca animatori profesioniști în cadrul unor studiouri de animație sau jocuri video din România, dar și străinătate.

Animation Worksheep este organizat de Asociația ESTE’N’EST, cu sprijinul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică  “I.L. Caragiale” București.

Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.

Parteneri: TVPaint Développement, Echoes Haus.

Mai multe detalii:

www.worksheep.ro

https://www.facebook.com/AnimationWorksheep

Worksheep Studio

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Ce taine și comori ascunde istoria României – Art Safari expune peste 100 de capodopere și obiecte rare din trecutul țării

Cum arăta, de fapt, Vlad Țepeș? Cine apare în prima fotografie realizată vreodată pe teritoriul României? Ce secret ascunde cel mai cunoscut portret al lui Mihai Viteazul? Războaie, răscoale, revoluții, intrigi, premii și inovații românești sunt evocate în expoziția „Istoria României în 100 de portrete”, ce poate fi văzută la Art Safari până pe 28 iulie.

Expoziția este realizată în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a României și Institutul Cultural Român, curator: Cornel Ilie și design: Diana Nicolaie. Reunește lucrări și obiecte din patrimoniul a 36 de instituții și colecții private, multe dintre acestea expuse în premieră sau foarte rar. Art Safari, cel mai mare organizator de expoziții de artă din Europa de Est, prezintă 6 expoziții în noul sezon, la Palatul Dacia-România.

Marii domnitori ai României își dau întâlnire pe Lipscani

Secțiunea dedicată celor mai cunoscuți și importanți domnitori români prezintă o serie de piese de tezaur. Adevărata înfățișare a lui Vlad Țepeș (1431-1476) este dezvăluită printr-o gravură de Bartholomaeus Gothan, Lübeck (datată 1488-1493), dintr-o colecție privată. Până în acest moment, se cunosc două gravuri ilustrându-l pe Vlad Țepeș, imprimate în incunabule (exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului, înainte de anul 1500), și anume, un singur exemplar din „Dracole Waida”, de Hans Sporer, Bamberg, 1491, păstrat la British Library, Londra (se păstrează o fotocopie la Biblioteca Centrală Universitară din București) și un singur exemplar din „Uan Deme Quaden Thyrane Dracole Wyda”, de Bartholomaeus Gothan, Lübeck, 1488-1493. Incunabulul de la Lübeck, din 1488-1493, este primul din ediția sa, conținând 12 pagini referitoare la istorisirile despre Vlad Țepeș. Gravura care îl reprezintă pe voievodul Vlad Țepeș este însoțită de un text tipărit într-un dialect din nord-vestul Germaniei.

Mihai Viteazul (1558-1601) este evocat prin pictura „Scena uciderii lui Mihai Viteazul” de Constantin Lecca (1807 – 1887), din colecția Muzeului Național de Artă al României, dar și de Grigore Romano (colecția Muzeului Național de Istorie a României).

O lucrare de mari dimensiuni îl prezintă pe Ștefan cel Mare (1438-1504) – portretul regăsit în multe manual de istorie provine de la Complexul Muzeal Național Neamț / Muzeul de Artă Roman. Printre cele 100 de opere prezente în expoziție se numără iconicul portret al lui Tudor Vladimirescu realizat de Theodor Aman, din colecția Muzeului Național de Istorie a României.

Primul fotograf al Țărilor Române

Considerat primul fotograf din Țările Române, Carol Popp de Szathmári (1812-1887), fost pictorul şi fotograful Curții domnitoare sub Gheorghe Bibescu, Barbu Știrbei, Alexandru Ioan Cuza şi Carol I. Vizitatorii pot admira „Cupidon” (datată 1848), considerată a fi prima fotografie făcută pe teritoriul Principatelor Române, și portretele lui Alexandru Ioan Cuza, Elenei Cuza, și al Regelui Carol I.

Momentele emblematice ale istoriei României sunt evocate în expoziție printr-o serie de picturi și obiecte. Între acestea amintim „Constituția din București de la 11 Iunie, anul 1848”, realizată de Costache Petrescu, din colecția Bibliotecii Academiei Române.  

Obiecte extrem de rare – de la prima carte de gramatică românescă la costumul de cosmonaut al lui Dumitru Prunariu

Și Muzeul Militar expune pentru prima dată publicului uniformele Regelui Ferdinand I și mareșalului Alexandru Averescu, rarități pe plan național, dar și costumul de scafandru cosmic purtat de cosmonautul român Dumitru Prunariu în timpul zborului orbital din 1981 (14-22 mai) și bluza purtată de acesta la bordul Laboratorului Spațial Saliut 6.

Alte exponate extrem de valoroase care sunt parte din expoziție provin de la Muzeul Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului – „Prima școală româneascăˮ: prima carte de gramatică românească – „Observații sau băgări de seamă asupra regulilor și orînduielilor gramaticii rumânești” de Ienăchiță Văcărescu (1787), „Evanghelie cu Învățătură” a Diaconului Coresi, de la 1580-81, o cădelniță de argint de la 1515 dăruită Bisericii Sfântului Nicolae din Brașov de către ctitorul Neagoe Basarab (1459-1551) și restaurată în 1767.

Cei mari poeți și scriitori ai României, reuniți într-un palat

Expoziția prezintă și o secțiune dedicată titanilor literaturii române – Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Bacovia, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu etc. Tot de la Muzeul Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului – „Prima școală româneascăˮ provine o foarte rară scrisoare de Mihai Eminescu – compusă din sanatoriul de la Dobling. Alături de aceasta este portretul lui Mihai Eminescu realizat la vârsta de 18 ani.

Alte lucrări valoroase: fotografii cu Ion Creangă și I. L. Caragiale, din patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române, Iași, un portret de Ion Grigore cu George Bacovia, din colecția Muzeului Municipiului București, un portret al lui Tudor Arghezi semnat de Corneliu Baba, din colecția Muzeului Municipiului București, gravuri de Nichita Stănescu (sub formă de carte-obiect), realizate de unul dintre cei mai mari gravori contemporani ai României, Mircia Dumitrescu. De la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu a călătorit și Mihail Sadoveanu (un bust de Ion Vlasiu).

Și cele mai importante personalități sportive ale României sunt prezente în expoziție, printr-o serie de obiecte personale. Printre acestea, barca de canotaj a Elisabetei Lipă folosită atât în antrenamente, cât și în competiții, de la Complexul Sportiv Național Snagov, costumul de prezentare de la Jocurile Olimpice de la Atena, de la Muzeul Sportului București, o serie de tricouri ale lui Gheorghe Hagi, mingea și racheta de tenis de la US Open 2012 ale Simonei Halep din colecția personală a lui Cristian Șimonca (Blogu’ lu’ Otravă) și multe altele.

Program Art Safari (până pe 28 iulie 2024)
• Joi-duminică – 12:00-21.00 (ultima intrare – 20:30)
• Bilete: artsafari.ro sau direct de la intrare
• Palatul Dacia-România, strada Lipscani, nr. 18-20, București

Despre Art Safari București:
Art Safari – susținut de BCR, Lidl, Glo, Porsche, Kinder, Schweppes, Brâncoveanu, Beciul Domnesc, Yamaha, Profiart și Voxility – este specializat în realizarea de pavilioane expoziționale. Upgraded by George. Organizatorul anual al Pavilionului de Artă București – cel mai mare conglomerat de expoziții de artă din România – ajuns la a 14-a ediție, realizează, în parteneriat cu muzeele de artă din România și internaționale și colecționarii privați, ample expoziții retrospective care își propun recuperarea valorilor de patrimoniu. Având o puternică latură educaţională, misiunea sa este de a apropia arta de public și de a educa noile generații prin organizarea de ateliere de artă pentru copii, tururi ghidate și expoziții de artă contemporană în spații neconvenționale, cum ar fi Aeroportul Henri Coandă sau metroul bucureștean. Art Safari este proiect cultural național strategic și este realizat în parteneriat cu Muzeul Municipiului București. În cele 13 ediții de până acum a înregistrat aprox. 500.000 de vizitatori. Mai multe detalii: artsafari.ro.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

F-SIDES Cineclub lansează sezonul cu numărul 5 – Feelings.zip – O arhivă feministă a sentimentelor

F-SIDES, platforma feministă de film și discuții, lansează în luna aprilie cel de-al cincilea sezon. Noul sezon se numește Feelings.zip – O arhivă feministă a sentimentelor, și își propune să exploreze și să chestioneze emoțiile într-un mod colectiv, cu ajutorul celor 10 filme selectate și a două retrospective. Cineclubul aduce în fața publicului exclusiv filme realizate de femei și persoane non-binare, susține educația despre egalitate de gen și film pentru adolescenți din zone ale țării care au nevoie de mai multă viață culturală și inițiază dialoguri pe teme feministe prin cinema.

Feelings.zip – O arhivă feministă a sentimentelor

Scopul noului sezon F-SIDES este de a chestiona, discuta și de a decodifica alături de public sentimentele și trăirile, plasându-le între expresia lor socială și felul în care sunt mediate de experiența cinematografică.

Fiecare film propune un spectru de emoții care va fi explorat în cadrul unui eveniment comunitar separat, numit Deep Dive, alături de invitați din diverse domenii de activitate. Aceste evenimente își propun să găsească răspunsuri la întrebări legate de felurile în care este construită emoția în film, cum poate ea să fie recunoscută sau cum sunt aceste trăiri și emoții influențate de contextul în care ne aflăm.  

“Al cincilea sezon F-SIDES este ghidat de capacitatea esențială a filmelor de a genera emoții – atât cele asumate de cineaste în anumite contexte culturale, prin genurile, subiectele și esteticile abordate, cât și cele latente, marginale sau contradictorii care apar la întâlnirea cu prezentul. Programul abordează fiecare film ca pe o arhivă de trăiri și sentimente care așteaptă să fie deschisă și declinată prin sensibilitățile fiecăreia/fiecăruia dintre noi în parte. ‘Feelings.zip’ invită astfel la redescoperirea unor filme și ambiții uitate – un mod de a privi înapoi în trecut și a permite trecutului să ne privească.”Georgiana Vrăjitoru, curatoare.

Declaration of Sentiments – un manifest pentru noul sezon

În pregătirea noului sezon, echipa F-SIDES a creat un manifest care vorbește despre trăirile și sentimentele personale ale membrilor echipei, dar și felul în care acestea au fost influențate de filme. Manifestul din acest sezon poartă numele „Declaration of Sentiments”, titlu inspirat de documentul care a stat la baza uneia dintre cele mai importante convenții feministe din lume, organizată în Seneca Falls (SUA), în anul 1848. Documentul semnat de zeci de femei și bărbați milita pentru drepturi egale și propunea soluții concrete pentru a pune punct discriminării la care erau supuse femeile. Manifestul poate fi citit integral aici.

Prima proiecție din noul sezon – Strange Days (1995, r. Kathryn Bigelow, SUA)

 Primul film din acest nou sezon F-SIDES este Strange Days (1995), în regia lui Kathryn Bigelow. Primele proiecții vor avea loc la București, pe 24 aprilie, la Cinema Elvire Popesco, la Timișoara, pe 28 aprilie, la Cinema Victoria, și la Cluj-Napoca, pe 7 mai, la Cinema ARTA.

Primul film propus este un science fiction thriller care abordează teme grele și importante, precum rasismul, discriminarea și abuzul de putere. Filmul este catalogat drept un cyberpunk cult classic, care deși plasat la începuturile noului mileniu, în 1999, vorbește despre teme încă actuale, precum dezvoltările tehnologice, realitatea virtuală și implicațiile etice ale acesteia.

Primul eveniment complementar peliculei, Deep Dive, va avea loc la București, pe 28 aprilie, de la ora 16:00, alături de invitata Alexandra Zorilă de la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, care va discuta împreună cu participanții despre realitatea virtuală și implicațiile sale etice.

Bilete pentru primul film și abonamentele pe  întreg  sezonul sunt disponibile pe platforma online de ticketing Eventbook.

 

Sezonul 5 al F-SIDES Cineclub se desfășoară între aprilie 2024 și ianuarie 2025 și este un program cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Susținut de: Groupama

Parteneri: Institutul Francez, Cinema Victoria Timișoara, Cinema ARTA, Scena 9 și Aivi Media Hub.

Urmărește F-SIDES Cineclub pe Instagram,  Facebook și site-ul https://f-sides.ro/.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

ECHOES – Festivalul Internațional „Aurel Stroe” va avea loc în perioada 10-12 mai 2024

Un festival nou, ECHOES – Festivalul Internațional „Aurel Stroe”, se va desfășura în perioada 10-12 mai 2024, în Bușteni, Ploiești și București. Acesta va onora moștenirea muzicală și culturală a lui Aurel Stroe (1932-2008), o personalitate polivalentă – compozitor de muzică contemporană, experimentală, de avangardă; pedagog, filozof, matematician, lingvist, muzicolog; autor al unei opere considerabile.  Printre superlativele compozițiilor sale se numără opera „Orestia”, pusă în scenă prima dată în 1979, la Festivalul din Avignon, Franța, de Lucian Pintilie, cu un succes enorm. De asemenea, în cheie interdisciplinară – o trăsătură a gândirii compozitorului –, lucrarea „Arcade” a fost inspirată de opera sculptorului Constantin Brâncuși.

Despre compozitorul Aurel Stroe

Aurel Stroe a început să studieze compoziția încă de la vârsta de 9 ani și a lucrat, în copilărie și în tinerețe, cu muzicieni importanți ai epocii – din România, dar și din străinătate – precum Marțian Negrea, Mihail Andricu, Theodor Rogalski, Mauricio Kagel, Karlheinz Stockhausen și Mihail Jora. 

A fost distins cu premiul Academiei Române în 1974 și cu Ordinul Chevalier des Arts et des Lettres al Republicii Franceze, în 1991. A obținut Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, în 1998, iar în anul 2002 a fost laureat al Premiului Herder în Viena.

Cariera sa îndelungată s-a desfășurat în România, SUA, Franța și în Germania, unde s-a și stins din viață, în 2008. Deși a plecat din România în perioada comunistă, Aurel Stroe nu a încetat să se gândească la țara pe care a lăsat-o în urmă, dar și la studenții care făceau tot posibilul să participe la cursurile sale.

După 1990, a revenit în România și a început să organizeze cursuri de vară în Bușteni, locul său de suflet. La acestea au participat muzicieni care formează acum elita muzicii contemporane din România precum Dan Dediu, Sabina Ulubeanu, Maia Ciobanu, Șerban Nichifor, Gabriel Vlădescu, Carmen Stoianov, Petru Stoianov, Smaranda Oțeanu-Bunea, Fred Popovici, Violeta Dinescu ș.a.

În 1968, la invitația Guvernului SUA, a vizitat mai multe universități americane pentru a descoperi informații despre muzica asistată de calculator. A fost compozitor rezident în Berlinul de Vest (DAAD), între 1972-1973, și a predat orchestrație și compoziție la Universitatea din București, precum și la Universitatea Illinois din Urbana-Champaign, Strasbourg, în Darmstadt și Bușteni.

Aurel Stroe

Inițiatoarea festivalului

La 15 ani de la moartea compozitorului, nepoata acestuia, Maria-Clara Brumariu, organizează prima ediție a Festivalului ECHOES, dedicat moștenirii impresionante a bunicului său. Tatăl ei, compozitorul Mihnea Brumariu, a fost discipolul lui Aurel Stroe.

Prin acest proiect se va aduce în atenția publicului național și internațional importanța de necontestat a lucrărilor, a gândirii și a talentului de profesor ale marelui compozitor Aurel Stroe. Principalul său interes a fost legat de muzica morfogenetică, dezvoltând compoziții cu mai multe sisteme de acordare considerate paradigme culturale incomensurabile.

Maria Clara Brumariu

Sunt deosebit de emoționată că se materializează visul de a crea un festival în memoria bunicului meu. A fost cu adevărat o personalitate copleșitoare, cu formare enciclopedică și care era înconjurat în permanență de studenți, discipoli și prieteni. Spre regretul nostru, este mult mai cunoscut și apreciat în afara spațiului românesc, și tocmai din acest motiv mi-am propus să aduc opera lui în atenția publicului de la noi.

Astfel, prin intermediul acestui festival, ne dorim să promovăm muzica contemporană românească la nivel național, iar în anii următori și la nivel internațional. De asemenea, ne propunem să aducem în prim-plan tineri muzicieni români care vor interpreta piesele semnate de Aurel Stroe și apropiații săi pe scene din România și din străinătate.

Avem planuri pentru dezvoltarea festivalului, iar din 2025 acest proiect va reconstitui traseul pe care Aurel Stroe l-a avut în Europa și în Statele Unite ale Americii.

Sunt recunoscătoare tuturor celor care se află alături de mine la prima ediție a festivalului – de la familie, colaboratori și foștii studenți ai bunicului meu, până la sponsori, parteneri și parteneri media. Încrederea lor mă onorează și mă determină să pregătesc totul în cele mai mici detalii. Cu o bucurie imensă, invit publicul la concerte! – a declarat Maria-Clara Brumariu, inițiatoarea festivalului.

Reperele primei ediții a festivalului

ECHOES – Festivalul Internațional „Aurel Stroe” se va desfășura anual, în luna mai, o lună aniversară, compozitorul fiind născut în 5 mai 1932.

Prima ediție a festivalului va include trei concerte, în datele de 10, 11 și 12 mai 2024, în Bușteni,  Ploiești și București. Vor fi interpretate lucrări dedicate lui Aurel Stroe și semnate de foști studenți și prieteni, dar și o lucrare de calibru în istoria muzicii contemporane din România – prima Sonată de pian semnată chiar de Aurel Stroe.

Cei trei compozitori care semnează lucrările dedicate sunt discipolii lui: Mihnea Brumariu, Ionică Pop și Jonathan Perry.

Programul concertelor

Vineri, 10 mai 2024, ora 19:00 – Centrul Cultural Aurel Stroe din Bușteni

Mihnea Brumariu – In Erinnerung Aurel Stroe, Die Zeit ist nicht so, wie es scheint

Jonathan Parry – The Present

Ionică Pop – Portrait

Sâmbătă, 11 mai 2024, ora 12:00 – Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” din Ploiești

Mihnea Brumariu – In Erinnerung Aurel Stroe, Die Zeit ist nicht so, wie es scheint

Jonathan Parry – The Present

Ionică Pop – Portrait

Duminică, 12 mai 2024, ora 18:00 – Institutul Cultural Român din București

Aurel Stroe – Sonata I pentru pian

Mihnea Brumariu – In Erinnerung Aurel Stroe, Die Zeit ist nicht so, wie es scheint

Jonathan Parry – The Present

Muzicienii

Tinerii muzicieni care vor interpreta lucrările din concerte sunt Ioana Văleanu (marimbă), Andrei Văleanu (clarinet), Andrei Mihail Radu (vioară), Abel Chircă (vioară), Andrieș Cigulea (violă), Csaba Maksay (violoncel) și Luca Pulbere (pian).

Accesul la cele trei concerte este liber, în limita locurilor disponibile. Mai multe informații despre festival se pot găsi pe site și pe rețelele sociale – Facebook și Instagram.

Partener principal – Institutul Cultural Român

Ediție desfășurată sub Patronajul Ambasadei Republicii Federale Germania

Sponsor principal – JTI

Parteneri – Centrul Cultural Aurel Stroe din Bușteni, Hotel Alexandros, Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, eXpoPrint media, Promobicicleta, SYNC

Parteneri media – TVR Cultural, Radio România Muzical, Radio România Cultural, RFI România, Klarmedia, Igloo, Arhitectura, Zile și Nopți, Aici a stat, Palindrom.eu, LiterNet, Bookhub.ro

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

#NightDriveRO, BMW X2 și MINI Countryman într-o prezentare cu povești urbane

 

BMW România propune o expediție unică în București pentru prezentarea noilor BMW X2 și MINI Countryman, într-un amestec de explorare urbană care include povești interbelice cu automobile în București, dar și street-art. #NightDriveRO a fost o idee creată de echipa de interni BMW din cadrul departamentelor de Marketing și Comunicare BMW România: Bogdan Săraru, Ingrid Paraschiv și Matei Teodor. A fost un exercițiu de a creativitate și a genera noi perspective din partea unei echipe tinere.

Proiectul este susținut de o echipă de opt fotografi consacrați din presa auto, care are un lung istoric de colaborare cu brandul prin proiectul #BMWPhotoCamp. Echipa Neat.Graphics realizează un film special dedicat ideii de condus nocturn folosind cele două modele, precum și vocea actorului Adrian Nicolae. O selecție de lucrări ale celor opt fotografi implicați – Adrian Cobzașu, Andrei Toboșaru, Bogdan Paraschiv, Ciprian Mihai, Dragoș Savu, Mihai Dăscălescu, Radu Chindriș, Ramona Copil – va fi prezentată într-o expoziție specială în cadrul Conferinței Naționale de Fotografie, în perioada 20-21 aprilie la Muzeul Național de Artă. Expoziția va fi prezentată ulterior în cadrul unui concert nocturn găzduit în atelierul de service Automobile Bavaria Otopeni pe 23 aprilie, de la ora 21:00.

Mai multe despre conferința națională de fotografie.

#NightDriveRO continuă un proiect care trebuia să aibă loc în 2020 și a fost întrerupt de declanșarea pandemiei globale. Este construit pe ideea că noaptea este pentru cei care vor să savureze condusul, bucurându-se de străzi pustii, pentru cei care vor să exploreze sau care caută momente de introspecție personală în singurătatea orașului plin de povești. Marca BMW a fost asociată în prezentare cu povești istorice, bucurându-se de o reprezentare și o prezență bogate în București încă de acum 90 de ani, la jumătatea anilor 1930. Extrovertită, remarcându-se prin posibilități de personalizare creative, MINI a fost automobilul pentru explorarea street-art în București.

O prezență surpriză în prezentarea Night Drive este BMW CE.02. Un vehicul electric urban pe două roți, compact și agil, pe care BMW îl denumește eParkourer. Modelul este disponibil în două versiuni de putere, de 15 CP și de 5 CP. Este un răspuns perfect la un nou proiect legislativ pregătit pentru promulgare care va da șansa posesorilor de carnet de conducere categoria B să conducă vehicule pe două roți cu o putere redusă, normele finale urmând a fi publicate. Modelul are o autonomie estimată la peste 90 km.

BMW CE.02 vine cu o serie de sisteme avansate, inclusiv ABS pentru roata față, ASC (Automatic Stability Control) și RSC (Recuperative Stability Control), Reverse assistant. Sunt disponibile mai multe moduri de riding – “Flow”, “Surf” sunt standard, în timp ce modul “Flash” este disponibil ca parte a pachetului HIGHLINE. Modelul dispune de ecran TFT de 3,5 inchi, keyless ride, faruri LED, mufă USB-C. 

Despre BMW X2/iX2 și MINI Countryman

Cu grila specială cu lumină de contur pentru BMW X2/ iX2 și sistemul de faruri și stopuri care poate fi schimbat între trei tipuri de design, cele două modele compacte pot străluci perfect în noaptea orașului.

Atât BMW X2/iX2, cât și MINI Countryman sunt disponibile într-o gamă largă de motorizări foarte diferite. Acestea includ mai multe soluții electrice cu autonomii de peste 400 km. Sunt disponibile modele mild-hybrid cu sistem 48V ultracompact, integrat în cutia de viteze, sau versiuni pe benzină, ultraperformante, de 300 CP, care dispun de motoare cu patru cilindri. Versiuni diesel ultraeficiente urmează a fi introduse în curând.

Noile modele dispun de interfață de generația 9, care este bazată pe Android Automotive. Aceasta asigură o versatilitate semnificativ mai mare de aplicații, care pot fi descărcate și pot beneficia de acces la internet prin pachetul Digital Premium. Dintre acestea trebuie menționate Spotify, Deezer sau TuneIn Radio, dar și o gamă extinsă de jocuri. Sistemul permite update over-the-air de mai bine de cinci ani, inclusiv în România, și se remarcă printr-o serie de moduri de funcționare care transformă interfața și ambianța interioară ale automobilului.

În plus, noile modele MINI dispun în premieră de un ecran OLED rotund spectaculos, de mare rezoluție, furnizat de Samsung Displays. Tot Samsung a furnizat telefoane Samsung Galaxy S24 pentru a ajuta la explorarea evenimentului cu funcții precum Galaxy AI sau Space Zoom.

Seria Galaxy S24 redefinește modul în care oamenii interacționează cu telefoanele lor mobile. Galaxy AI oferă funcții inovatoare și practice care transformă modul în care descoperim lumea şi creăm. Funcția Circle to Search, realizată alături de Google, este o funcție intuitivă, bazată pe gesturi care schimbă modul în care căutăm online. Încercuiește. Caută. Găsește. Fie că este vorba despre o fotografie sau un video pe care le găsești sau le faci, poți folosi S Pen sau degetul pentru a încercui elementul care te interesează. Obții rezultate pe loc, la îndemână.

Cu capabilitățile îmbunătățite pentru Nightography, Space Zoom te plasează direct în mijlocul acțiunii, chiar și noaptea. Cu pixeli de 1,6 ori mai mari și cu un Tele OIS mai larg, fotografiile și videoclipurile sunt mai luminoase și mai stabile, făcând chiar și subiectele îndepărtate uimitor de clare

Instrumentele inovatoare de editare Galaxy AI permit editarea cu ușurință a pozelor realizate prin opțiuni precum ștergerea, recompunerea și remasterizarea acestora. Dacă vrei să schimbi poziția unui element doar trebuie să îl muți în cadru. Noile opțiuni de editare bazate pe AI îți permit să obții fotografia dorită, cum ar fi relocarea obiectelor și completarea inteligentă a spațiului pe care l-au lăsat în urmă.

Povești interbelice și BMW

Poveștile interbelice cu automobile au adus la lumină o lume pierdută, una foarte efervescentă, a automobilelor în București. BMW a fost o parte importantă a lumii auto încă din perioada interbelică, cu piloți celebri, showroomuri în centrul orașului și clienți pasionați.

Una dintre cele mai importante și cele mai active afaceri în domeniul auto a fost cea a fraților Leonida, cu mai multe centre în București. Cele care sunt cele mai bine conservate sunt blocul de la Piața Romană, care acum găzduiește la parter fast foodul KFC, și atelierele de service de la Piața Victorie, deschise încă din 1904. Prin legăturile lor cu General Motors, frații Leonida au reprezentat și marca Frigidaire, cea care a devenit substantiv comun în limba română. Frații Leonida au un destin tragic în relație cu afacerile lor – Leon este considerat prima victimă a unui accident de automobile pe teritoriul României, în 1911, în timp ce Constantin Leonida a văzut cum pierde toate afacerile în perioada comunistă și a fost obligat să devină reparator de frigidere, produsul care cu decenii înainte l-a introdus pe piața locală.

Orașul a avut o linie de asamblare Ford la final de ani 1930, în zona Floreasca. Prima linie de asamblare modernă, rulantă, din Europa de Est a avut în prim-plan modelul Ford V8, cu care pilotul Petre Cristea a obținut prima victorie pentru marca americană la Raliul Monte Carlo în 1936.

În București au existat și fabrici de trăsuri și carosieri. Cel mai spectaculos exemplu este fabrica Hermann I. Reiber, construită în 1903 în centrul orașului, în stil neogotic, după planurile arhitectului Siegfrid Kofczinsky (alte lucrări la care se consideră că a contribuit sunt Caru cu Bere și Castelul Peleș). Tot Rieber era deja dinaintea Primului Război Mondial reprezentant al mărcii Mercedes în România, cu un showroom aproape de Piața Universității, dar și pentru camioanele Volvo.

BMW Showroom

Și BMW a fost reprezentat de mai multe companii în perioada interbelică, dintre acestea fiind documentate companiile Tracta și Nicolae A. Tanașoaca & Frații. Aceasta din urmă a avut un showroom spectaculos chiar în Piața Universității în clădirea firmei de asigurări Generala, recunoscută acum ca Palatul BCR. Tot aici, compania fraților Tanașoaca reprezenta firma Dodge și chiar inițiase un plan de construcție a unei fabrici a mărcii în București când izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a curmat toate planurile.

Ernst Henne-Bucharest Grand Prix-1937

Un alt reper legat de istoria BMW este Statuia Aviatorilor. Aceasta a fost un reper important în organizarea Marelui Premiu al Orașului București, un proiect coordonat de legendarul inginer Aurel Persu. Organizat ca eveniment internațional între 1937 și 1939, acesta a avut de fiecare dată un BMW 328 prezent la start într-una dintre cele două categorii frecvent organizate: Trăsuri de Curse sau Trăsuri Sport. Cu un BMW 328, Petre Cristea s-a înscris în dispute cu piloții de uzină BMW, așa cum era Ernst Jakob Henne, care a câștigat cursa din 1937, al cărei trofeu este expus acum la Muzeul BMW. Notabil este că, în fiecare an, un BMW 328 a câștigat cel puțin o cursă, iar Petre Cristea a fost mereu printre favoriți. Marele Premiu al Orașului București a adus la start multe alte nume şi modele remarcabile, așa cum este Hans Stuck cu un model Auto Union de Grand Prix, Dr. Friz Werneck cu un BMW 328 Special sau Jean Calcianu cu modelul special de curse Dusenberg care acum este expus la Muzeul Leonida.

Pierdută pe străzile din Cartierul Primăverii este o casă ce poartă semnătura arhitectului Eduard Ecker. În timpul în care construia casa din cartierul bucureștean select, arhitectul care căuta să se afirme în București își cumpără un BMW decapotabil elegant – un BMW 327. Modelul îi rămâne alături până în 2002, când îl donează BMW Group Classic. În toată această perioadă supraviețuiește în România comunistă cu o serie de piese improvizate. Apoi este automobilul cu care Ecker reușește să fugă în Germania, în 1969, după ce primise permisiunea de a participa la un raliu de autovehicule de epocă din Iugoslavia. În final, la 50 de ani de la fuga din comunism, modelul se întoarce în România pentru a fi prezentat într-un cadru special la Concursul de Eleganță de la Sinaia 2019.

Documentarea pentru aceasta prezentare a fost realizată cu susținerea colecției Automobilia, dar și alte surse de la pasionați care depun o muncă specială: Valentin Răducan (MotorClassic Magazin), aiciastat.ro sau reptilianul.ro.

Street-art în București

Bucureștiul ascunde multe lucrări valoroase mulțumită unor artiști pasionați. O serie de festivaluri aduc în prim-plan aceste proiecte, așa cum este “Să Fiți Cuminți Creative Fest”, “Outline Street Festival”, “Street Art Festival” sau chiar “Street Delivery”.

 

MINI a explorat o serie de locații din centrul Bucureștiului foarte diferite ca stil și abordare. În centrul orașului, în apropiere de Piața Universității, într-un proiect în imediata vecinătate și sprijinit de Cafeneaua Milu, se află două lucrări semnate de Barto și Să Fiți Cuminți Crew, dedicate artistului Ion Bîrlădeanu. Născut în 1946, cu o formare minimă de doar 7 clase primare și doi ani de studii la Școala Populară de Arte, Bîrlădeanu a fost descoperit târziu, în 2008. Până atunci a avut o serie de slujbe foarte simple, precum culegător de stuf sau gropar și s-a întreținut din colectarea sticlelor din ghene de gunoi. De-a lungul vieții a creat în special colaje pop art din reviste aruncate. De la descoperire a cunoscut rapid faima, amplificată și de documentarul HBO regizat de Alexandru Nanu – “The World According to Ion B”. Au urmat expoziții la Basel, Londra și Paris. Lucrările postume realizate de Barto și Să Fiți Cuminți sunt un omagiu postum unic, singurul dedicat lui Bîrlădeanu, și au fost realizate în apropierea unui parc frecventat de artist, o formă de apreciere și memorie foarte valoroasă oferite prin street-art.

Să Fiți Cuminți Crew

“Să Fiți Cuminți Crew este una dintre primele echipe exclusiv feminine în arta stradală, este o ramură a Să Fiți Cu Minți. Ne puteți găsi pe Instagram sub numele Să Fiți Cu Minți, unde avem o mulțime de activități. Organizăm un festival de street-art care are loc între 24 mai și 2 iunie, atât în București, cât și în Cluj și Sibiu. În București avem mai multe locații colaboratoare unde vor fi expoziții și vor avea loc diverse ateliere foarte interesante. Pe site promovăm artiști și avem un shop de merchandising cu arta lor.

 

Am creat muralul împreună cu Ion Bîrlădeanu, colaborând cu Razew. Din Să Fiți Cu Minți Crew, am fost eu, Ingrid Odette, și Andreea Oprișan. Lucrarea este un mural, conectată la lucrarea din colț realizată de Barto. Am ales să reproducem prin graffiti o lucrare de-ale lui Bîrlădeanu, nu un colaj, ci unul dintre desenele din perioada timpurie. Este un proiect colaborativ. Am ales caricatura care are casete de dialog în care am inserat paste-up-urile primite de Bucharest Sticker Fest. Am ales să continuăm ceea ce a făcut Barto în ceea ce privește cromatica, respectiv portretul care este alb-negru și culorile vii din fundal.”

https://www.safiticuminti.ro/

https://www.instagram.com/safiticuminti

https://www.facebook.com/safiticuminti

 

Barto

“Jobul meu ca street-artist este să culeg povești de pe străzi și să le transform în lucrări de street-art. Pereţii orașului sunt un bun public şi au nevoie de mult mai multă culoare și povești. Pentru mine, Ion Bîrăldeanu, prin spiritul și atitudinea lui, este un proto-artist-stradal. Am ales să îl prezint pe Ion B într-o lumina angelică, care apoi s-a decupat din această existenţă și a mers mai departe.

 

Fac street-art din 2007. Ultimul meu album stradal se numește stări pe străzi, unde am ales nouă oameni obișnuiţi și le-am făcut portretele prin oraș. Am vrut astfel să aduc un element profund umanizant pentru pereții din Bucureti, plini de mâzgăleli și publicate agresivă. Proiectul stări pe străzi a culminat cu un vernisaj la Galeria Galateca, unde lucrările unicat au fost făcut pe un medium care imită pereții de pe străzi. Următorul meu proiect se numește 2+2=5, un album stradal despre noua epocă a inteligenţei artificiale și a unei lumi postadevăr.”

https://www.instagram.com/barto.streetart/

https://www.facebook.com/barto.streetart/

Un centru care a cunoscut apreciere pentru street-art este Strada Arthur Verona și Street Delivery, un proiect demarat de Ordinul Arhitecţilor din România şi Librăria Cărtureşti. În ultimii 15 ani, Street Delivery a crescut semnificativ, lăsând în urmă monumente, murale şi îmbunătăţiri vizibile ale străzii în vederea recuceririi treptate a spaţiului public. Dincolo de aceasta, evenimentul a fost un factor important de coeziune a comunităţii de pe strada Arthur Verona şi a promovat atitudinea civică faţă de oraş. În contrast cu lucrările moderne, dar și cu tema de condus de noapte a proiectului, este un graffiti cu un mesaj electoral din 1946 – “Votați soarele”, sloganul folosit de Partidul Comunist la alegerile trucate în urma cărora a preluat puterea în România, un element autentic care vorbește de o parte tragică din istoria României.

 

Despre Street Delivery

Întrucât anul trecut s-a pierdut, prin demolare, calcanul suport al anualului desen manifest, cât și al panoului social, ce își câștigaseră statutul de reper pentru București, mesajul ediției 2023 a fost transpus pe meșa ce acoperă în prezent fațadele clădirii arhivelor Ministerului, de pe Str. Arthur Verona. Realizat de artista vizuală Ocu, desenul ilustrează textul “Pasul e unitatea de iubire a orașului”.

 

“La început a fost mersul, explorarea, cunoașterea și actul de curaj de a păși înspre necunoscut. Apoi a fost strada: pașii înmulțiți și bătătoriți au format poteci, oferind încrederea în siguranța parcursului și a traseului către o destinație. Marcarea răscrucilor a fost a treia etapă, iar, ca ultim act, nomadismului i s-a alăturat ospitalitatea: protecția temporară a călătorului. De la primul impuls, al curiozității, al extinderii orizontului vizibil, mersul și strada ne-au fost instrumente. Arhitectura s-a născut nomadă”, susține Francesco Careri.

 

Trecerea de la mers la plimbare a avut loc târziu, odată cu iluminismul, pașii devenind acompaniatori și stârnitori ai gândirii, și, după o lungă întrerupere, în modernitate, când funcționalității i se contrapune plăcerea și asumarea pașilor fără scop. Strada devine atunci decorată, mobilată, însoțitoare activă a bucuriei petrecerii timpului și spațiului liber, iar omul, din faber, își îngăduie să fie și ludens. Orașul capătă complexitate în relațiile și viața pe care le intermediază.

 

De la plimbare la pierderea intenționată este o trecere filozofică – pașii ca urme anonime permițând renunțarea la un ghidaj prestabilit, lăsându-se purtați de atracții evanescente. Este o altă curiozitate, o altă cunoaștere, într-un orizont bine organizat și delimitat.

 

Acum, pasul este o decizie de mobilitate și de interacțiune. Pasul este un ritm nepotrivit vitezei exterioare a corpului nostru și, cu toate acestea, singurul potrivit vitezei interne, a gândurilor, a meditației, capabil să ne concentreze percepția și atenția pe cadrul fizic ce ne înconjoară, apt să creeze conexiuni între locuri și oameni. Pasul este o declarație de dragoste.

https://www.street.delivery/

 

O altă comoară ascunsă a orașului, prezentată prin sprijinul Academiei de Studii Economice din București, este o serie de două lucrări murale de mari dimensiuni găzduite în incinta Căminului Moxa. Pe de o parte este lucrarea artistei Nadine Kseibi, realizată ca proiect de masterat la Universitatea Națională de Arte București în 2009. Proiectul este dedicat subconștientului uman și folosește o serie de simboluri care reflectă mai multe concepte precum dulciurile care reprezintă emoții pozitive eliberate, albinele care reprezintă liberul arbitru al individului, aripile sunt ca niște pânze de corăbii, sugerând o călătorie personală a fiecărui individ în viață. Nadine este artist tatuator și a realizat lucrarea folosind o tehnică alb-negru, ulterior a folosit culoarea pentru a da mai multă forță mesajului.

 

Cealaltă lucrare aparţine artistului portughez Vhils, cu un stil special care se bazează pe spargerea pereților pentru a forma imagini. Lucrarea creată de el este un portret al lui Constantin Brâncuși și folosește motive populare românești pentru a întări identitatea artistului. Vhils a cunoscut aprecierea din 2008, când o lucrare murală în stilul tipic a fost prezentată alături de un graffiti al celebrului Banksy la Cans Festival (Londra).

 

Nadine Kseibi

“Am terminat Facultatea de Artă în 2019, departamentul de Artă Murală, iar una dintre lucrările mele pe care o vedeți pe perete este lucrarea mea de masterat.

 

A fost o promisiune personală pe care am făcut-o în primul an de studenție, anume că la finalul studiilor voi face o lucrare murală pe un perete al facultății și am făcut, am reușit. Tema lucrării mele este subconștientul uman ca instrument de terapie, iar inițial lucrarea a fost executată într-o cromatică alb-negru, cu simboluri puternice pentru stările conflictuale interioare. Ulterior, am alocat culoare pentru o mai mare profunzime a mesajului asupra privitorului. Aceasta deoarece culoarea în sine este o parte individuală de acces în subconștientul uman, obținându-se o percepție personală pentru fiecare privitor în parte.”

 

Vhils

https://www.instagram.com/vhils

https://vhils.com

Expoziția FANBOY 2 a artistului Saddo ocupă Piața Amzei din București și este oprirea-surpriză a prezentării MINI. Cu apariții în publicații precum The New Yorker și The Hollywood Reporter, Saddo a participat la numeroase expoziții de grup atât la nivel local, cât și internațional, în orașe precum Copenhaga, New York, Berlin, Montreal, Ottawa, Salvador, Bangkok, Viena, Mexico City, Oakland și Portland.

 

Prezentând cea mai cuprinzătoare serie realizată până în prezent de artistul Saddo, expoziția FANBOY 2 ocupă Pieței Amzei și reunește o selecție de lucrări ce acoperă ultimii patru ani de activitate artistică, printre care lucrări din expoziția de debut, FANBOY, alături de schițe ce au stat la baza tuturor lucrărilor, desene, picturi de mari dimensiuni, tapiserii, sculpturi și obiecte prezentate pentru prima oară publicului.

 

Fanboy este un proiect/o expoziție ca un caleidoscop. Te îndrumă să intri în povestea simbolurilor actuale, personaje din lumea rap care au început prin a fi gamechangers pentru ca mai apoi să devină the kings and queens of the game. Într-un registru puternic POP, Saddo creează nu doar lucrări pe această temă, dar și un ambient. Un plently care omagiază într-un mod interdisciplinar entități și eroi personali care sunt responsabili pentru soundtrackul lui personal. Este ceva ce îi place cu adevărat, acest instinct simplu la prima vedere de a crea lucruri și lucrări pe teme care pur și simplu te atrag. Deci, se poate spune că lucrările (în diverse medii) din acest proiect au și rolul de totemuri și obiecte de cult, nu în sensul unor conotații magice, ci în sensul unei fascinații reale și heartfelt. (Extras din textul curatorial scris de Lea Rasovszky)

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments