Piața Sfatului și Teatrul Sică Alexandrescu repuse în valoare de Kärcher România

Brașovul este un oraș care atrage anual aproape trei milioane de turiști români și străini. Ceea ce îmi doresc, atât din perspectiva vizitatorului cât și a promotorului de țară, este să ne bucurăm de toate atuurile pe care acest oraș le are, noi, românii, localnicii, vizitatorii din alte orașe și turiștii străini. Iar explorarea unui oraș devine de zeci de ori mai plăcută dacă locurile care ne reprezintă sunt curățate și puse în valoare. Primul obiectiv turistic și cultural în care turiștii ajung este Piața Sfatului: de aici pornesc în plimbări, la Biserica Neagră care se află în proximitate, la cafenele, restaurante și la muzee. Iar dacă turistul sau localnicul este ademenit și de scena culturală a orașului, la Teatrul Sică Alexandrescu găsește spectacole de calitate într-un cadru vechi de peste 60 de ani. Atât Piața Sfatului cât și Teatrul Sică Alexandrescu sunt locuri care adună comunități, locuri care unesc și care au puterea de a coagula. De aceea este important ca aceste două puncte focale ale Brașovului să fie îngrijite și prețuite. Iar Kärcher România le-a repus în valoare curățându-le profesional ca parte din misiunea lor de a proteja patrimoniul,

Pentru ca patrimoniul să fie iubit, el trebuie să fie mai întâi privit, admirat și înțeles. Și ca să fie admirat, el trebuie să fie în primul rând curat. Este o chestiune de estetică și de respect față de trecutul și identitatea culturală a comunității. De aceea prin implicarea sa activă la întreținerea curățeniei celor două obiective de patrimoniu, Kärcher demonstrează angajamentul său față de protejarea și promovarea patrimoniului cultural și istoric al orașului. Aș vrea să vorbim despre obiectivele de patrimoniu pe care Karcher a ales să le pună în valoare prin acest proiect și povestea fiecăruia dintre ele, ca să ne apropiem la nivel simbolic și mai mult de ele.

Valoarea patrimoniului se măsoară la nivel arhitectural, istoric și memorial-simbolic. Piața Sfatului este Kilometrul 0 al oraşului: de aici se măsoară toate distanţele, cum ar fi distanţa Braşov-Bucureşti. Mai fiecare epocă i-a adus câte un nume, aşa că, o găsim în documente fie ca Ring Platz, Grosser Markt, Franz Josef Platz, Piaţa Sfatului, Piaţa Libertăţii, ori Piaţa 23 August şi din nou, Piaţa Sfatului, în ultimii 20 de ani.  Piaţa Sfatului şi componentele sale sunt înscrise în Lista Monumentelor Istorice și în incinta pieţei şi pe laturile acesteia se găsesc numeroase monumente istorice:  Componentele şi fronturile Pieţei Sfatului au 43 monumente istorice, din care 40 categoria „monument”, grupa valorică A (9 poziţii) şi B (32 poziţii) şi 1 categoria „ansamblu”, grupa valorică B, cu două subpoziţii, categoria monument. Două imobile (Casa Sfatului şi Casa Hirscher) sunt stabilite ca „valori de patrimoniu cultural de interes naţional”.

Spre exemplu, Casa Hirscher în care funcţionează cum Restaurantul Cerbul Carpatin are o istorie bogată bazată pe o legendă. A fost construită de Apollonia Hirscher cea mai bogată femeie a Braşovului. La moartea soţului ei, în 1541, a preluat frâiele afacerilor ce se întindeau până în Austria şi în Turcia. Chiar dacă negoţul şi politica erau la acea vreme treburi aproape exclusive bărbăteşti, a reuşit să strângă o avere foarte mare. Se spune că fiica Apolloniei s-a îmbolnăvit de tânără şi a murit. Distrusă de durere, mama ei a decis ca fata să fie îmbrăcată cu cea mai scumpă rochie şi cele mai frumoase bijuterii. La câteva zile după ce a fost înmormântată, câţiva săraci au vrut să jefuiască mormântul şi să fure bijuteriile. În momentul în care a fost dezgropată, fiica Apolloniei s-a trezit la viaţă, iar evenimentul a fost privit ca un miracol al vremii. Atunci Apollonia Hircher a decis să construiască Casa Negustorilor (actualul Cerbul Carpatin). Clădirea datează de la 1545 şi a fost donată oraşului. Dincolo de legendă, a fost într-adevăr donat de familia Hirscher orașului și a fost în timp o mare hală, cârciumă, pivniță de vin.

În cazul Pieței Sfatului avem de-a face cu mai multe dimensiuni care atestă valoarea sa incontestabilă de-a lungul timpului:

  1. importanță administrativă: locul unde a fost vechea Primărie (Casa Sfatului), cea mai reprezentativă clădire din Piaţă. Datează de la 1420 şi a supravieţuit cutremurelor, incediilor, dar şi intenţiilor de demolare ale comuniştilor care vroiau să scape de ea pentru ca muncitorii să poată manifesta în Piaţa Sfatului. Turnul său, alături de Turnul Bisericii Negre, era și este încă vizibil pentru orice călător intra în oraș. Are un ceas emblematic care a fost aproape distrus de fostul comandant militar austriac pentru că sunetul păpuşii din ceas, care bătea gongul, îi stresa papagalul. Pe Casa Sfatului există singura stemă color a Braşovului. Astăzi Casa Sfatului este unul din obiectivele turistice majore ale Braşovului.
  2. importanță comercială/ loc de târg/ piață : Din 1520, Piața Sfatului din Brașov, numită în acea vreme Marktplatz, a obținut dreptul de a organiza târguri. În piață se ajungea prin strada Vămii (actuala Mureșenilor), după ce se trecea prin Poarta Vămii, una dintre cele mai vechi porți ale fortificațiilor cetății. Pe aici intrau carele cu mărfurile negustorilor, în apropiere fiind vama unde se plăteau taxele pentru produsele introduse în cetate. Desfăşurarea comerţului în Piaţă şi în spaţiile adiacente era strict reglementată de Statutele oraşului, suprafaţa mare şi specializarea părţilor componente ale Pieţei arătând importanţa comerţului pentru viaţa economică a oraşului. Tot în Piaţă erau păstrate etaloanele pentru unităţile de măsură.
  3. importanță juridica – locul unde se împărțea judecata: În Piața Sfatului a existat în perioada medievală „Stâlpul infamiei”, unde erau judecate vrăjitoarele și se aplicau public pedepse corporale acelora găsiți vinovați. Aici, în 1688, a fost decapitat Stefan Stener, șeful breslei cizmarilor, care s-a împotrivit intrării austriecilor în oraș.
  4. nod de transport : Primul tramvai de pe teritoriul actual al României a fost construit în Brașov, în anul 1892. Era alintat popular “Cărăbuș”, funcționa cu abur și a fost gata în timp-record, în 2 ani. La acel moment, Brașovul era parte a Imperiului Austro-Ungar, care punea o importanță deosebită asupra lucrărilor de infrastructură. “Cărăbuș” a pornit la drum pe linia Brașov – Satulung, care acum face parte din Săcele. Acesta avea rolul de a aduce lumea din împrejurimile Brașovului în oraș. Cărăbuș, primul tramvai mecanizat din România, a fost construit în timp-record de Societatea Căilor Ferate Vicinale Braşov – Trei Scaune. Tramvaiul cu abur ajungea până în centrul orașului, în Piața Sfatului. Linia de 17 kilometri a fost construită în numai doi ani. În 1891, poarta Vămii a fost dărâmată pentru că locomotiva cu aburi nu putea trece pe sub ea. Trenurile circulau numai ziua, cu 10 km/h în oraş și 20 km/h în afara acestuia. În zilele de târg, tramvaiul cu aburi circula în oraş numai după ora 15. După un timp trenul local a început să enerveze populația din cauza zgomotului și a fumului. În alte dăți au avut loc focuri de armă trase în tren. În fine, în alt moment, casa unui localnic de pe traseul trenului a luat foc de la scânteile produse de locomotivă. Astfel, în 1932, primăria Brașovului înființează primul serviciu de autobuze, iar acestea devin rapid preferatele populației. Trenul local va mai fi folosit însă până în 1960, în special de navetiștii din zonă care lucrau în fabricile din Brașov. Ulterior, autoritățile comuniste au închis linia.
  5. importanță financiară/ nod financiar: prima bancă înfiinţată în ţara noastră – Kronstadter Allgemaine Sparkasse, își avea sediul pe Strada/Șirul Inului.
  6. aspect paliativ: În clădirea din Piata Sfatului nr.16 de pe latura de sud-est a pieței (Casele Closius – Hiemesch – Giesel) a funcționat prima farmacie din oraș, atestată documentar la 1512.
  7. loisir/viață socială: Două fântâni din piatră se aflau pe laturile de sud şi nord ale Pieţei, iar suprafaţa acesteia era străbătută de canale cu poduri; aici era locul unde în perioada interbelică ieşea la promonadă protipendada oraşului. Din punct de vedere social, clădirile din Piață erau locuite de cetățeni bogați ai orașului. Analiza informațiilor oferite de evaluarea, în 1541, a unei părţi a locuinţelor din Cetate, arată că locuințele evaluate la sumele cele mai mari se aflau în Piață și pe Str. Mureșenilor. Bogăția proprietarilor a avut o influență directă asupra fondului construit al Pieței, clădirile fiind supuse unor frecvente modernizări.
  8.  aspect estetic: aici a funcționat și o piață de flori. Grija pentru acest punct nodal a fost dintotdeauna, spre exemplu din 1737 Piața Sfatului a fost pavată cu piatră. 

Din perspectivă academică, valoarea de patrimoniu a a Pieţei Sfatului reiese din:

  1. Valoarea istorică şi memorială
    1. Oraşul Braşov (Kronstadt) este simbolul cel mai puternic al populaţiei de origine germană care a ocupat, începând din secolul al XIII-lea, regiunea de sud a Transilvaniei; Piaţa Sfatului, cu funcţiuni civice şi comerciale, împreună cu Biserica Neagră, care avea şi funcţiune de învăţământ, formau centrul oraşului Braşov; împreună, formează simbolul întregii populaţii privilegiate de colonişti saşi;
    2. Piaţa Sfatului are valoare memorială pentru religiile populaţiei: religia catolică iniţială a saşilor; religia luterană adoptată în Braşov la jumătatea secolului al XVI-lea, graţie acţiunilor lui Johannes Honterus (1498-1549); religia ortodoxă a negustorilor din Compania comercială grecească, la sfârşitul secolului al XVIII-lea; religia ortodoxă a populaţiei româneşti, care primeşte „drept de cetate” la sfârşitul secolului al XIX-lea.
    3. Piaţa devine, în Evul Mediu, centrul puterii orăşeneşti şi comitale, aici exercitându-se puterea şi consumându-se execuţiile şi pedepsele (eşafodul, stâlpul infamiei);
    4. Valoarea memorială a Pieţei este accentuată prin desfăşurarea anuală a ceremoniilor românilor (procesiunea junilor Braşovului), alături de cele ale germanilor din oraş;
    5. Desfăşurarea Festivalului Internaţional Cerbul de Aur.
  2. Valoarea funcţională a Pieţei Sfatului
    1. Oraşul Braşov a avut în Evul Mediu şi în perioada modernă o funcţiune comercială în relaţiile Transilvaniei cu imperiul Otoman şi, implicit, cu Ţara Românească; funcţiunile comerciale s-au concentrat în Piaţa Sfatului şi în zona înconjurătoare acesteia, în partea oraşului locuită de saşi care a fost înconjurată de fortificaţii;
    2. În Piaţă se concentrează legăturile cu alte orașe și cartiere;
    3. Piaţa Sfatului a devenit, în periada modernă, cea mai importantă parte a centrului civic al oraşului, cu funcţiuni comerciale, bancare, civice, religioase, culturale, de agrement şi turistice; importanţa funcţiunilor de turism face ca, actualmente, Piaţa Sfatului să fie „punctul zero” al activităţilor turistice oraşului şi regiunii sale înconjurătoare şi să constituie „centrul elegant” al oraşului, în defavoarea centrului nou, de secol XIX-XX, realizat către est, în afara Cetăţii;
    4. O valoare importantă, constantă în decursul istoriei, este locuirea, în clădirile care mărginesc Piaţa Sfatului, a unor familii mai bogate de negustori şi meşteşugari; după 1945, în clădiri au locuit alte straturi sociale şi, după 1990, majoritatea spaţiilor tinde să fie ocupată temporar de turişti, în structuri turistice şi de închiriere.
  3. Valoarea istorică a clădirilor din Piaţa Sfatului
    1. Clădirea cea mai importantă este cea a Sfatului orăşenesc medieval, cu o poziţie centrală în cadrul Pieţei, constituind punctul nodal al acesteia;
    2. Valoarea imobilelor care formează fronturile Pieţei şi a celor de pe străzile adiacente este persistenţa parcelarului medieval, specific aşezărilor populaţiei germane;
    3. Valoarea principală a clădirilor constă în arhitectura interioară şi exterioară, caracteristică perioadelor istorice principale, specifică stilurilor gotic, renascentist, baroc, clasicist de şcoală germană, neogotic, acedemist german; architectura clădirilor este, în general, bine păstrată şi lipsită de intervenţii majore după anul 1948;
    4. Valoarea ansamblului a fost crescută de intervenţia realizată la sfârşitul anilor 1980, de amenajare a spaţiului pieţei, de amenajare a spaţiilor comerciale din piaţă, de realizare unitară a vitrinelor, firmelor şi a elementelor de mobilier urban.
    5. Fântâna centrală (fără valoare artistică/arhitecturală deosebită) reprezintă un reper consolidat al Pieţei; Zona fântânii a devenit realul centru al pieţei din 1987, noutatea tehnică fiind remarcabilă pentru perioada respectivă.
  4. Valoarea peisagistică a Pieţei Sfatului
    1. Valoarea deosebită a Pieţei Sfatului constă în peisajul urban caracteristic burgurilor medievale din Europa Centrală;
    2. Valoarea peisajului urban este amplificată de amenajările din piaţă, de atmosfera clară, de însorirea faţedelor imobilelor şi a spaţiului pieţei, de mişcarea în piaţă a oamenilor şi vehiculelor;
    3. Valoarea peisagistică suplimentară a spaţiului Pieţei este datorată perspectivelor care se deschid către muntele Tâmpa şi dealurile înconjurătoare; perspectivele sunt deschise către elemente majore de fortificare ale oraşului.
Curățenie în Piața Sfatului în 1973
Curățenie în Piața Sfatului în 2024 cu Kärcher România

Teatrul Sică Alexandrescu, deși are origini oarecum contemporane (un istoric de 70 de ani), are o valoare ridicată pentru publicul brașovean și nu numai.

Un cărturar ardelean, Ştefan Mărcuş, spunea despre teatru astfel: „Omului îi place să joace şi să se joace, a se mândri şi «a se închipui». În chip firesc zace în firea omului să joace teatru. […] Lanţul nesfârşit de emoţiuni dramatice, de zguduiri şi frământări interne, căruia i‑a fost supusă viaţa poporului, strivit de năvăliri, a creat teatrul celor mai desăvârşite drame şi au fost elementele emotive în spaţiul din care a răsărit sâmburele de dramă pentru teatrul românesc”.

Cine şi‑ar închipui astăzi că la sfârşitul secolului XIX, în 1895, elevi de clasa a VII‑a şi a VIII‑a ai gimnaziului din Braşov studiau „teoria dramei“? Studiu teoretic şi estetic al creatorilor de teatru, de obicei, nu pentru şcolari de 13–14 ani, care nu se pregăteau pentru această artă. Şi totuşi… Profesorul Iosif Blaga (născut în Lancrăm, judeţul Alba, în 1864, văr de gradul doi cu Lucian Blaga, mai mare ca el cu 31 de ani), care preda la gimnaziul din Braşov mai multe materii (limbile latină, maghiară şi germană, geografie fizică şi politică), începea să le predea elevilor, din anul 1895 (anul în care „Societatea pentru fond de teatru român“ şi‑a mutat sediul de la Budapesta la Braşov), „teoria dramei“. Era convins că „şcoala trebuie să ţină cont de necesităţile culturale ale timpului“ şi că arta dramatică este „cel mai înalt gen poetic“, astfel încât teoria dramei a devenit „o necesitate culturală a timpului de azi, atât pentru şcoală, cât şi pentru clasa noastră cultă”.

Teatrul din Brașov a fost înființat în 1946, inițial figura sub numele de Teatrul Poporului din Brașov, sub direcțiunea lui Florin Eliade. Dacă vă întrebați de ce atât de târziu comparativ cu vechiul regat, trebuie să ne gândim la contextul geopolitic, Transilvania sub imperiul austro-ungar, manifestarea teatrală era realizată de diletanți (repertoriul teatrelor naţionale din vechiul regat era încercat neîntrerupt de diletanţii Braşovului), iar inițial teatrul în regiunile acestea transilvane era mai degrabă rezultatul unor tradiții locale, apoi rezultatul eforturilor unor profesori și artiști de a aduce turnee în Transilvania în limba română (în Brașov sala Teatrului orăşenesc era ocupată de o trupă ungurească în 1864). Spectacolele în limba română se înmulțesc după Marea Unire, apar mișcări de a forma un Teatru national și la Brașov, dar vine Al Doilea Război Mondial, și abia după 1945 Ministerul Artelor decide înfiinţarea unor teatre susţinute de autorităţi, pentru propagarea artei în rândul maselor, prin spectacole accesibile, ieftine, cu mesaj mobilizator. Până la ridicarea noului teatru în 1959, spectacolele se țineau în Sala Redutta și în Sala Astra (cinematograf).

După înființarea teatrului din 1946, a fost imediat luat de valul naţionalizării din iunie 1948 ce a avut ca efect şi etatizarea instituţiilor teatrale de spectacol. Teatrele Poporului devin Teatre de Stat. În 1948, director al Teatrului brașovean a fost numit regizorul Puiu Maximilian (tatăl textierului de revistă Mihai Maximilian).

În 14 mai 1949, odată cu vremurile, Teatrul Poporului și-a schimbat titulatura în Teatrul de Stat Brașov. În 1967 a fost numit Teatrul Dramatic, la inițiativa regizorului Sică Alexandrescu, director al teatrului la acea vreme (un self-made man, nu făcuse conservatorul, a lucrat la diverse teatru, inclusiv Comedia și TNB, el a fost și consultat la ridicarea clădirii TNB din București). După ce s-a pensionat de la TNB a luat funcția de conducere la Teatrul de Stat din Brașov pe care l-a redenumit și pe care l-a reformat parțial. El a avut o contribuție la îmbogățirea portofoliului teatrului, pe vremea sa având loc numeroase premiere într-un stil adaptat vremurilor. Avea o mare atenție la detalii, a obținut titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”, iar ulterior a primit și titlul de Artist al Poporului. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice” și cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971). Din 1994 teatrul a primit numele regizorului Sică Alexandrescu, în onoarea sa.

Din 1978 Teatru a găzduit Festivalul de teatru contemporan cu 30 de ediții la active, dar cu o pauză în perioada pandemiei. Își desfașoară activitatea într-un edificiu inaugurat în 1959 cu 2 săli: sala mare cu 750 de locuri și sala mica Studio (din 1982) cu o capacitate între 40-60 de locuri. Realizează în jur de 6-8 premiere pe stagiune. Până acum a realizat peste 350 de premiere, spectacole cu piese din repertoriul universal și local.

Mă bucur enorm că aceste două puncte focale ale Brașovului au fost curățate de pete, de reziduuri de la păsări, de gume de mestecat, s-a îndepărtat praful de pe soclu și urmele de vopsea și grafitti. Pavajul a fost aspirat, sablat, vegetația spontană dăunătoare a fost curățată. Țesutul orașului și al pieței vechi va străluci din nou datorită Kärcher și va invita brașovenii și turiștii la a sta, a privi, a rememora trecutul în acest loc plin de povești!

Surse:

  • Studiu istoric de fundamentare, Concurs de soluții – Piața Sfatului, Brașov, Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi, Martie 2019
  • Constantin Paraschivescu, Teatrul “Sică ALEXANDRESCU”, Monografie, 2014, Brașov

Leave a Reply