istorie

Restaurarea Turnului și a Bastionului Măcelarilor din Sighișoara

Turnul Măcelarilor se află pe latura de vest a cetății Sighișoarei între Turnul Cojocarilor și Turnul Frânghierilor și flanchează dinspre sud poarta „Törle”. Este un turn poligonal de mici dimensiuni în plan, cu cinci niveluri și șase laturi neregulate adosat zidului de incintă, ce face parte din prima generație de turnuri și păstrează încă multe elemente din aspectul original. Nu a fost afectat nici de incendiul din 1676, nici de restaurările moderne, fiind astfel unul dintre cele mai valoroase turnuri ale cetății, un adevărat „Lebendigen Museum” (muzeu viu) așa cum îl descrie Gernot Nussbächer. Etapele de construire surprind în mare: zidul cu creneluri sec. XIII-XIV; turnul adosat zidului (grinzile planșeelor au fost datate dendrocronologic în prima jumătate a secolului al XV-lea); structura principală a acoperișului și structura interioară de lemn a ultimului nivel, de început de secol XVI; modificări ale formei șarpantei la sfârșitul secolului al XVIII-lea și înălțarea cotei de acces a parterului în secolul XX (ce a dus probabil și la desfacerea planșeului dintre parter și primul etaj). Bastionul circular situat în fața turnului a înlocuit parțial în secolul al XVIII-lea, o barbacană care exista probabil deja în secolul al XVI-lea, iar porțiunea de zid de deasupra actualului nivel de călcare al bastionului a fost masiv rezidită după 1950.

Turnul și bastionul s-au aflat în grija breslei Măcelarilor. Un inventar din 1680 consemnează faptul că în turn se găseau „cinci archebuze, printre care o frumoasă pușcă cu cârlig (cu două țevi), o muschetă, câteva gloanțe, un chintal de praf de pușcă.“ După ce rolul fortificațiilor s-a estompat – într-o pictură de la sfârșitul secolului al XVIII-lea putem vedea bastionul acaparat de vegetație – turnul nu a mai fost îngrijit și nici folosit, porțiuni ale planșeelor și scările interioare dispărând în timp, păstrându-se grinzile de stejar și ușa de acces de la nivelul drumului de strajă.

Înaintea proiectului de arhitectură stă de fapt un îndrăzneț proiect de antreprenoriat culturalbastionul ca spațiu cultural flexibil, protejat și inspirant pentru sighișoreni și nu numai, prin care turnul și bastionul să poată fi reincluse în viața orașului istoric, înscris în patrimoniul UNESCO (din cele 14 turnuri ce făceau parte din fortificația medievală s-au păstrat 9, din care abia jumătate pot fi vizitate). Prin proiectul de refuncționalizare s-a urmărit în primul rând redarea posibilității parcurgerii verticale a turnului: refacerea scărilor și a planșeelor, coborârea nivelului de acces la cota pragului de piatră inițial, restaurarea dar blocarea pentru moment a ușii de la nivelul drumului de strajă (dispărut), organizarea unei mici expoziții la interiorul turnului și amenajarea bastionului pentru a permite evenimente culturale outdoor.

Întrebarea care a ghidat proiectul de arhitectură a fost: cum poate clădirea restaurată povesti mai mult decât înainte? O inventariere atentă a urmelor și indiciilor diferitelor etape de edificare, marcate apoi prin lumină și „etichete-obiect” din metal, invită vizitatorul într-o explorare activă a evenimentelor prin care a trecut turnul (ex. crenelurile primului zid de incintă vizibile la interior și exterior, lărgirea gurilor de tragere pentru a permite folosirea armelor de foc, pardoseala de lut ca măsură antifoc, semnele de dulgheri incizate în elementele de lemn care permiteau asamblarea sus a unor piese croite la sol, urme ale unor incendii, etc). Expunerea împletește discret trei linii narative: Turnul Măcelarilor (etape, materiale, elemente de arhitectură), viața cetății (obiecte de apărare și uz cotidian), istoria Transilvaniei și a Europei (context și înțelegere mai largă). Plasate punctual, echipamente multimedia completează ponderat prin sunet, vizual, etc. întâlnirea cu istoria înmagazinată în ziduri.

Într-un anume sens, în ceea ce privește restaurarea, proiectul este mai degrabă unul de consevare, urmărind păstrarea a cât mai mult din substanța istorică și aplicând consecvent principiile contemporane de intervenție în cazul clădirilor de patrimoniu. Elementele dispărute sau cele care nu au existat niciodată, dar necesare noii vieți culturale a monumentului, se diferențiază discret pentru a scoate și mai mult în evidență materia istorică păstrată. Podina planșeelor dispărute a fost refăcută din două straturi de dulapi dispuse la 45⁰ (măsură de consolidare structurală), acolo unde grinzile s-au pierdut grinzile noi se inserează în cuiburile existente dar sunt realizate din doi dulapi alăturați ușor distanțați, scările respectă poziția inițială și interpretează scara documentată de releveul din 1950 (scara cu trepte masive din stejar crăpat radial  devine o scară cu trepte triunghi echilateral în secțiune, perfect tăiate), structura auxiliară de la nivelul parterului (podestul de acces și grupul sanitar) este inserată ca o piesă de mobilier, independentă și ușor rotită față de structura turnului.

Proiectul de arhitectură realizat de echipa ABRUPTARHITECTURA (Cristina Constantin & Cosmin Pavel) își propune în cele din urmă recunoașterea frumuseții fruste a fortificațiilor și potențarea acesteia prin adăugarea unor elemente și detalii contemporane. Ceea ce ni se pare fascinant atunci când lucrăm cu clădiri existente este o anume alchimie între nou și vechi, capacitatea acestora de a se pune reciproc în valoare.

Echipa de arhitecți care s-a ocupat de proiectul de restaurare și refuncționalizare a Turnului și Bastionului Măcelarilor a fost nominalizată la Anuala de Arhitectură din București 2023, secțiunea „Arhitectură construită / arhitectură și patrimoniu”.
Evenimentul este organizat de către filiala București a OAR, cea mai mare din țară, și beneficiază de participarea unui juriu internațional.
Detalii despre nominalizare și proiect, aici: Restaurarea și refuncționalizarea Turnului și Bastionului Măcelarilor (anuala.ro)

 

Proiectul Cultfort – Fortăreață culturală urbană este realizat și implementat de către fundația Mihai Eminescu Trust (MET). Prin acest proiect au pregătit Turnul & Bastionul Măcelarilor din Cetate pentru a deveni un spațiu de evenimente culturale de calitate în Sighișoara.

Au ales Bastionul Măcelarilor pentru că se află chiar lângă biroul MET din Turnul Cojocarilor și le era greu să observe cum este neîngrijit și se degradează, astfel că au găsit o cale să intervină asupra lui. De fapt au fost trei căi (trei finanțări) pentru a-l restaura, conserva și pune în valoare. Prima finanțare a venit din partea Fundației Horizon din Olanda pentru proiectul tehnic. La sfârșitul lui 2022 s-au terminat lucrările de conservare și restaurare susținute de către Fundația Horizon; pentru că este vorba despre un monument din secolul al XVI-lea, se lucrează îndeaproape cu arheologi și se face totul cu mare atenție. Apoi, în primăvara lui 2023, s-a trecut la partea de punere în valoare a spațiului printr-o altă finanțare, și anume proiectul Cultfort.

De la începutul proiectului și până acum, MET s-a ocupat cu lucrări de restaurare, conservare și punere în valoare la Turnul & Bastionul Măcelarilor pentru ca acestea să poată deveni un spațiu potrivit pentru evenimente culturale de calitate. Fundația MET a gândit acest proiect în condițiile în care în Sighișoara nu există suficiente locuri adecvate pentru evenimente. Spațiul s-a deschis în 2023, an în care au avut loc în Bastion 25 de evenimente culturale: concerte, teatru, film, video mapping, fotografie, gastronomie, precum și multe ateliere pentru copii cu tot felul de activități. Proiectul răspunde nevoilor identificate de echipa Fundației în cadrul unei serii de dezbateri publice organizate în 2019 la Sighișoara: de îmbunătățire a managementului cultural, de implicare a mediului de afaceri, de amenajare de spații culturale multifuncționale și de îmbogățire a agendei culturale locale.

Deja în toamna lui 2022 MET a lansat Turul Sighișoarei pentru sighișoreni, o serie de plimbări ghidate gratuite prin care să fie descoperit orașul cu ochi noi. Ghidul este Peter Suciu, un ghid bine cunoscut în Sighișoara și foarte pasionat de istoria locului. Aceste ateliere de documentare a istoriei locale vor avea loc prin toate cartierele Sighișoarei, nu doar în Cetatea Medievală.
Tot în 2022 a început programul de inițiere în arhitectură pentru copii „Micul arhitect din Sighișoara”. Un arhitect obișnuit să lucreze cu copiii se întâlnește cu elevi de clasa a III-a și a IV-a de la Liceul Joseph Haltrich să vorbească despre lucruri serioase într-un limbaj accesibil. Vor avea loc 13 astfel de întâlniri cu ambele clase. De asemenea, în 2022 au avut loc trei întâlniri „Cafeaua Interculturală”, unde s-a discutat despre strategia culturală a orașului.

Fundația s-a întâlnit cu cei implicați activ în viața culturală a Sighișoarei pentru a discuta despre cum le-ar plăcea să arate cultura în acest oraș și cum pot lucra împreună mai bine cu ce au acum deja ca și resurse. Au desfășurat un curs de management cultural pentru cei interesați să se dezvolte în domeniu și în primăvara lui 2023 s-au întâlnit cu alți actori culturali interesați de fundraising. 

Odată ajunși în cetate, Sighișoara va deveni un hub, în care cultura, istoria și mai ales meșteșugurile își fac de cap, necontenit. Activitățile diverse vor acoperi toate obiectivile vizitatorilor, indiferent de dorințele acestora. Investițiile și mai ales dedicarea echipelor de voluntari împlicați în dezvoltarea zonei au impactat pozitiv comunitatea, oferindu-i an de an noi posibilități de acomodare a vizitatorilor.

Proiectul CULTFORT – Fortăreață de cultură urbană răspunde nevoilor identificate în cadrul unor dezbateri publice și punctelor vulnerabile identificate în Strategia de Dezvoltare a municipiului Sighișoara: nevoia de îmbunătățire a managementului cultural, de implicare a mediului de afaceri, de amenajare de spații culturale multifuncționale și de îmbogățire a agendei culturale locale. Proiectul prin activitățile sale răspunde și nevoii identificate la nivel național: dezvoltarea publicului consumator de cultură și valorizarea sustenabilă a monumentelor din Lista Patrimoniului Mondial. Grupul țintă sunt 25 de profesioniști și practicanți din sectorul cultural-creativ, 5 profesioniști din echipa Fundației Mihai Eminescu Trust, 250 de copii și tineri sighișoreni și 750 de participanți la evenimentele culturale din comunitate și vizitatori ai Sighișoarei. Obiectivul general al proiectului este dezvoltarea durabilă a sectorului cultural-creativ și creșterea accesului la cultură a comunității, prin refuncționalizare și revitalizare culturală contemporană a Cetății Medievale Sighișoara.

• Promotor de proiect: Fundația Mihai Eminescu Trust
• Valoarea totală a proiectului: 892.264,72 lei (180.829,03 euro)
• Valoarea finanțării nerambursabile (85% Grant SEE și 15% bugetul național): 794.115,60 lei (160.937,84 euro)
• Durată: 24 luni
• Locație de implementare: Turnul și Bastionul Măcelarilor, Sighișoara, România
• Facebook: facebook.com/cultfort

Fundația Mihai Eminescu Trust (MET) este o organizație cu sediul în Turnul Cojocarilor din Sighișoara. Misiunea MET este aceea de a păstra și a revigora patrimoniul cultural și natural al României. Fundația reușește să facă acest lucru generând dezvoltare economică sustenabilă și revitalizare socială locală. Fundația a fost implicată în peste 1300 de proiecte, majoritatea implementate în Transilvania.

MET ține mult la păstrarea și punerea în valoare a patrimoniului transilvănean. Acesta este motivul pentru care de 23 de ani sunt implicați activ și permanent în revitalizarea acestuia. Dar pentru ca un patrimoniu să fie sănătos și durabil, trebuie implicați neapărat și oamenii care locuiesc în imediata lui apropiere, astfel că proiectele MET nu se opresc la arhitectură. Din ce în ce mai mult munca MET se concentrează pe comunități și relația pe care locuitorii acestor sate o construiesc cu patrimoniul.

Pentru MET, patrimoniul înseamnă și un stil de viață în acord cu valorile tradiționale, astfel că se străduiesc să vină cu proiecte care susțin economia circulară locală și îmbunătățesc nivelul de trai. Astfel că la întrebarea “cine sunt beneficiarii activității MET?” ar putea răspunde în mai multe feluri: comunitățile rurale din Transilvania, colaboratorii din sate, orașul Sighișoara, sute de copii, patrimoniul arhitectural, oaspeții care vizitează zona noastră sau pădurile tinere și stejarii seculari. Dar dacă ar fi totuși să identificăm un beneficiar colectiv al eforturilor MET de fiecare zi, acesta este România.

 
Posted by Ana in Istorisiri, 0 comments

Ce taine și comori ascunde istoria României – Art Safari expune peste 100 de capodopere și obiecte rare din trecutul țării

Cum arăta, de fapt, Vlad Țepeș? Cine apare în prima fotografie realizată vreodată pe teritoriul României? Ce secret ascunde cel mai cunoscut portret al lui Mihai Viteazul? Războaie, răscoale, revoluții, intrigi, premii și inovații românești sunt evocate în expoziția „Istoria României în 100 de portrete”, ce poate fi văzută la Art Safari până pe 28 iulie.

Expoziția este realizată în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a României și Institutul Cultural Român, curator: Cornel Ilie și design: Diana Nicolaie. Reunește lucrări și obiecte din patrimoniul a 36 de instituții și colecții private, multe dintre acestea expuse în premieră sau foarte rar. Art Safari, cel mai mare organizator de expoziții de artă din Europa de Est, prezintă 6 expoziții în noul sezon, la Palatul Dacia-România.

Marii domnitori ai României își dau întâlnire pe Lipscani

Secțiunea dedicată celor mai cunoscuți și importanți domnitori români prezintă o serie de piese de tezaur. Adevărata înfățișare a lui Vlad Țepeș (1431-1476) este dezvăluită printr-o gravură de Bartholomaeus Gothan, Lübeck (datată 1488-1493), dintr-o colecție privată. Până în acest moment, se cunosc două gravuri ilustrându-l pe Vlad Țepeș, imprimate în incunabule (exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului, înainte de anul 1500), și anume, un singur exemplar din „Dracole Waida”, de Hans Sporer, Bamberg, 1491, păstrat la British Library, Londra (se păstrează o fotocopie la Biblioteca Centrală Universitară din București) și un singur exemplar din „Uan Deme Quaden Thyrane Dracole Wyda”, de Bartholomaeus Gothan, Lübeck, 1488-1493. Incunabulul de la Lübeck, din 1488-1493, este primul din ediția sa, conținând 12 pagini referitoare la istorisirile despre Vlad Țepeș. Gravura care îl reprezintă pe voievodul Vlad Țepeș este însoțită de un text tipărit într-un dialect din nord-vestul Germaniei.

Mihai Viteazul (1558-1601) este evocat prin pictura „Scena uciderii lui Mihai Viteazul” de Constantin Lecca (1807 – 1887), din colecția Muzeului Național de Artă al României, dar și de Grigore Romano (colecția Muzeului Național de Istorie a României).

O lucrare de mari dimensiuni îl prezintă pe Ștefan cel Mare (1438-1504) – portretul regăsit în multe manual de istorie provine de la Complexul Muzeal Național Neamț / Muzeul de Artă Roman. Printre cele 100 de opere prezente în expoziție se numără iconicul portret al lui Tudor Vladimirescu realizat de Theodor Aman, din colecția Muzeului Național de Istorie a României.

Primul fotograf al Țărilor Române

Considerat primul fotograf din Țările Române, Carol Popp de Szathmári (1812-1887), fost pictorul şi fotograful Curții domnitoare sub Gheorghe Bibescu, Barbu Știrbei, Alexandru Ioan Cuza şi Carol I. Vizitatorii pot admira „Cupidon” (datată 1848), considerată a fi prima fotografie făcută pe teritoriul Principatelor Române, și portretele lui Alexandru Ioan Cuza, Elenei Cuza, și al Regelui Carol I.

Momentele emblematice ale istoriei României sunt evocate în expoziție printr-o serie de picturi și obiecte. Între acestea amintim „Constituția din București de la 11 Iunie, anul 1848”, realizată de Costache Petrescu, din colecția Bibliotecii Academiei Române.  

Obiecte extrem de rare – de la prima carte de gramatică românescă la costumul de cosmonaut al lui Dumitru Prunariu

Și Muzeul Militar expune pentru prima dată publicului uniformele Regelui Ferdinand I și mareșalului Alexandru Averescu, rarități pe plan național, dar și costumul de scafandru cosmic purtat de cosmonautul român Dumitru Prunariu în timpul zborului orbital din 1981 (14-22 mai) și bluza purtată de acesta la bordul Laboratorului Spațial Saliut 6.

Alte exponate extrem de valoroase care sunt parte din expoziție provin de la Muzeul Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului – „Prima școală româneascăˮ: prima carte de gramatică românească – „Observații sau băgări de seamă asupra regulilor și orînduielilor gramaticii rumânești” de Ienăchiță Văcărescu (1787), „Evanghelie cu Învățătură” a Diaconului Coresi, de la 1580-81, o cădelniță de argint de la 1515 dăruită Bisericii Sfântului Nicolae din Brașov de către ctitorul Neagoe Basarab (1459-1551) și restaurată în 1767.

Cei mari poeți și scriitori ai României, reuniți într-un palat

Expoziția prezintă și o secțiune dedicată titanilor literaturii române – Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Bacovia, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu etc. Tot de la Muzeul Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului – „Prima școală româneascăˮ provine o foarte rară scrisoare de Mihai Eminescu – compusă din sanatoriul de la Dobling. Alături de aceasta este portretul lui Mihai Eminescu realizat la vârsta de 18 ani.

Alte lucrări valoroase: fotografii cu Ion Creangă și I. L. Caragiale, din patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române, Iași, un portret de Ion Grigore cu George Bacovia, din colecția Muzeului Municipiului București, un portret al lui Tudor Arghezi semnat de Corneliu Baba, din colecția Muzeului Municipiului București, gravuri de Nichita Stănescu (sub formă de carte-obiect), realizate de unul dintre cei mai mari gravori contemporani ai României, Mircia Dumitrescu. De la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu a călătorit și Mihail Sadoveanu (un bust de Ion Vlasiu).

Și cele mai importante personalități sportive ale României sunt prezente în expoziție, printr-o serie de obiecte personale. Printre acestea, barca de canotaj a Elisabetei Lipă folosită atât în antrenamente, cât și în competiții, de la Complexul Sportiv Național Snagov, costumul de prezentare de la Jocurile Olimpice de la Atena, de la Muzeul Sportului București, o serie de tricouri ale lui Gheorghe Hagi, mingea și racheta de tenis de la US Open 2012 ale Simonei Halep din colecția personală a lui Cristian Șimonca (Blogu’ lu’ Otravă) și multe altele.

Program Art Safari (până pe 28 iulie 2024)
• Joi-duminică – 12:00-21.00 (ultima intrare – 20:30)
• Bilete: artsafari.ro sau direct de la intrare
• Palatul Dacia-România, strada Lipscani, nr. 18-20, București

Despre Art Safari București:
Art Safari – susținut de BCR, Lidl, Glo, Porsche, Kinder, Schweppes, Brâncoveanu, Beciul Domnesc, Yamaha, Profiart și Voxility – este specializat în realizarea de pavilioane expoziționale. Upgraded by George. Organizatorul anual al Pavilionului de Artă București – cel mai mare conglomerat de expoziții de artă din România – ajuns la a 14-a ediție, realizează, în parteneriat cu muzeele de artă din România și internaționale și colecționarii privați, ample expoziții retrospective care își propun recuperarea valorilor de patrimoniu. Având o puternică latură educaţională, misiunea sa este de a apropia arta de public și de a educa noile generații prin organizarea de ateliere de artă pentru copii, tururi ghidate și expoziții de artă contemporană în spații neconvenționale, cum ar fi Aeroportul Henri Coandă sau metroul bucureștean. Art Safari este proiect cultural național strategic și este realizat în parteneriat cu Muzeul Municipiului București. În cele 13 ediții de până acum a înregistrat aprox. 500.000 de vizitatori. Mai multe detalii: artsafari.ro.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Expoziția „Alexandru Ioan Cuza 150”, la Muzeul de Istorie din cadrul Muzeului Național al Bucovinei din Suceava

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) în parteneriat cu Muzeul Național al Bucovinei (MNB) anunță deschiderea expoziției temporare „Alexandru Ioan Cuza 150”. Vernisajul va avea loc marți, 9 aprilie 2024, începând cu ora 1300, la sediul Muzeului de Istorie (din cadrul MNB Suceava) din strada Ștefan cel Mare nr. 33.

În anul 2023 s-au împlinit 150 de ani de la moartea marelui domnitor Alexandru Ioan Cuza, cel care avea să înscrie o pagină de mare însemnătate în istoria României, unul dintre principalii făuritori ai României moderne. Proiectul expozițional „Alexandru Ioan Cuza 150”, aduce pentru prima dată în fața publicului sucevean, exponate de mare valoare, unele dintre ele fiind încadrate la categoria Tezaur, din patrimoniul mai multor muzee, care au colaborat la această amplă expoziție dedicată lui Alexandru Ioan Cuza, cel care în doar șapte ani de domnie avea să marcheze profund istoria noastră, cum puțini conducători au reușit să o facă. Acestea sunt: Muzeul Național de Istorie a României (București), Complexul Muzeal Național „Moldova”– Muzeul Unirii (Iași), Complexul Muzeal Național Neamț (Piatra Neamț), Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” (București), Muzeul Municipiului București, Muzeul „Vasile Pîrvan” (Bârlad), Muzeul Județean Vaslui, Muzeul Universității „Al. I. Cuza” (Iași), Muzeul Național al Bucovinei (Suceava).

Printre exponatele care vor putea fi admirate, obiecte ce au aparținut domnitorului, amintim: tunica de ofițer de lăncieri, celebrul portret oficial pictat de Carol Popp de Szathmari, sabia de onoare dăruită de districtul Râmnicu Sărat în 1863 și bicornul acestuia. Printre obiectele personale ale lui Alexandru Ioan Cuza și ale Doamnei Elena Cuza, prezente în expoziție, se numără ceasuri, bijuterii, tabachere, servieta sa, un tac de billiard, brelocul din aur cu tipar sigilar din 1862, scrisori, sigilii, fotografii, bijuterii și o lampă.

Vor putea fi văzute: decorații românești și străine, fotografii, litografii și picturi, cărți poștale, tipărituri, portrete ale Doamnei Elena Cuza, piese de mobilier, printre care un fotoliu al domnitorului, documente legate de marile reforme ale lui Cuza, precum Circulara despre Legea Rurală (1864) sau ștampila Universității din Iași (1864). Vor fi expuse, de asemenea, obiecte ce poartă amprenta domnitorului și a doamnei Elena Cuza, din vechile colecții ale muzeului orașului Fălticeni, precum și mărturii legate de moartea lui Cuza (tricolorul îndoliat și o broșură cu programul ceremoniei de înmormântare a domnitorului) sau de posteritatea acestuia (medalii și cărți).

Expoziția este deschisă în perioada 9 aprilie – 30 iunie 2024, la sediul Muzeului de Istorie (din cadrul MNB Suceava) din strada Ștefan cel Mare nr. 33.

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

O vilă monument istoric din cartierul evreiesc este de vânzare cu 1,6 milioane de euro pe platforma de imobiliare Storia

image00002

O vilă monument istoric, tipică pentru zona istorică a cartierului evreiesc, edificată în stil Beaux-Arts și aflată în proximitatea Pieței Unirii, se vinde cu 1,6 milioane de euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila are o valoare istorică și arhitecturală deosebită, fiind restaurată cu atenție la detalii. Ornamentele de pe fațadă ascund monograma comanditarului, medalioane cu flori, ghirlande și scuturi nobiliare, iar elementele decorative de tip Beaux-Arts impresionează prin eleganță și rafinament. Clădirea este o construcție semnificativă pentru fizionomia pe care cartierul evreiesc încă o mai păstrează pe alocuri intactă.

Vila este remarcabilă atât pentru valoarea ei proprie, cât şi pentru prezervarea contextului istoric şi cultural în care se integrează. Intrarea marcată de marchiza cu feronerie elegantă și cu felinare, lanțul de denticuli delicați de sub cornișă, soclul, treptele monumentale, ancadramentele ferestrelor, toate ornamentele se subscriu curentului Beaux-Arts care a conferit capitalei denumirea de „Micul Paris” de odinioară. Are 7 camere dispuse între parter și mansardă și o suprafață de 295 de metri pătrați. Camerele sunt luminoase și generoase, creionând o atmosferă plină de rafinament. Vila are o curte generoasă de 470 metri pătrați, cu o vegetație bogată ce amintește de vechiul București, oraș-grădină, și de mahalaua Lucaci din care făcea cândva parte. Vila este restaurată, mobilată și utilată cu echipamente de ultimă generație, având toate facilitățile necesare pentru o experiență de locuit de poveste, într-un spațiu privilegiat și elitist. Interiorul are un ambient plăcut și elegant, lemnul și șemineele împrumutând din căldura lor întregului ansamblu. Poate fi o reședință excelentă, o adevărată investiție ce își va crește valoarea în timp pentru proprietarii pasionați de arhitectură și istorie.

Vila este monument istoric, se află într-o zonă construită protejată din cartierul evreiesc, fiind înconjurată de o concentrație neobișnuită și spectaculoasă de clădiri monument istoric și a fost restaurată impecabil în 2021. Se încadrează în tipologia caselor vagon tip hoch-parter, cu parter și mansardă cu tavane de înălțimi ample și cu suprafețe vitrate generoase. Luminatorul de la mansardă s-a păstrat intact și are o eleganță aparte. De asemenea, intrarea cu marchiza vitrată reprezintă o tranziție delicată între spațiul profan al exteriorului și spațiul sacru interior. Medalionul de pe frontonul dreptunghiular al casei sugerează monograma proprietarului inițial al casei: V.C. iar stilul arhitectural ne indică perioada în care a fost edificată: în jurul anului 1900. Medalionul este decorat cu scoică, element distinctiv al stilului baroc, cu un colier de perle din ipsos și cu o ghirlandă din frunze de acant. Vila face parte din țesutul urban vital al cartierului evreiesc fiind o supraviețuitoare a demolărilor comuniste și o emblemă pentru o restaurare de succes. Se află pe un tronson al vechii străzi Labirint, care ne îndeamnă să ne încumetăm să dezlegăm labirintul memorial-simbolic al acestei artere care are nu mai puțin de 15 monumente istorice pe o lungime de doar câteva sute de metri.

Strada Matei Basarab (un fragment actual al vechiului Labirint) aparţine uneia dintre zonele protejate din Bucureşti. Despre această zonă vorbește Anton Pann în poeziile lui. Îmbinarea dintre case vagon cu grădini, vile aristocratice și blocuri moderniste creează un efect pitoresc de excepție. Pe această stradă și în proximitate se află instituții educaționale istorice, clădiri edificate după planurile vestitului arhitect Ion N. Socolescu (elevul lui Mincu), o piaţetă în mijlocul căreia se află, din 1903, bustul paşoptistului şi filologului ardelean August Treboniu Laurian, sediul Institutului Naţional al Monumentelor Istorice. Astfel, vila se află într-o zonă istorică a capitalei, locuită de negustori și membrii ai burgheziei în ascensiune care au construit România modernă într-o perioadă de prosperitate economică și culturală.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul Storia își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii  în cunoștință de cauză.

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia

Storia e platforma de imobiliare lansată de OLX care își propune să aducă mai multă claritate pe piața imobiliară. E locul unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Storia își propune să îi sprijine pe cei care caută locuința potrivită, oferind instrumente și informații valoroase despre piața imobiliară, cu scopul de a-i ajuta să ia decizii informate. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. În 2022, Storia a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă care oferă informații despre traiul în cartierele din România, măsurând standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, densitatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat al imobiliarelor, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

O vilă mediteraneeană cu alură de palat venețian este de vânzare pentru 4 milioane de euro pe platforma de imobiliare Storia

Storia x Aici a stat (1)

Vila ce i-a aparținut dirijorului, compozitorului și directorului Operei Române, Constantin Silvestri, edificată în stil mediteraneean cu alură de palat venețian în perioada interbelică și aflată în imediata proximitate a Pieței Victoriei, se vinde cu 4 milioane de euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila are valoare istorică, arhitecturală și memorial-simbolică deosebită, atât exteriorul cât și interiorul fiind păstrate impecabil. Ornamentele de pe fațadă ascund simboluri heraldice, iar elementele decorative de tip gotic-venețian impresionează prin eleganță și rafinament.

Vila are o curte generoasă de 700 metri pătrați, cu o terasă împrejmuită de colonade cu arce care oferă note de noblețe. Are 29 de camere dispuse pe mai multe niveluri și o suprafață de peste 1.000 metri pătrați. Vila este restaurată și utilată, având toate facilitățile necesare pentru o reprezentanță sau o experiență de locuit de poveste, într-un loc privilegiat, cu un ambient plăcut și elegant, interiorul păstrând elemente de arhitectură specifice stilului mediteraneean, cu șeminee cu simboluri heraldice, vitralii colorate, stucaturi, lambriuri pictate, bolți cu ogive, uși culisante din lemn masiv, mobilierul original și orga lui Constantin Silvestri. Este un palazzetto extravagant, o destinație ideală cu aer nobil pentru o ambasadă, locuință diplomatică, spațiu destinat artelor și evenimentelor exclusiviste sau reședință pentru investitorii pasionați de arhitectură și istorie.

Cei peste 1.000 de metri pătrați sunt împărțiți între parter, două etaje și subsol tip cramă, toate având elemente decorative elegante de factură mediteraneeană: șeminee din piatră cu simboluri heraldice, feronerie dantelată, dragoni și lei din piatră, oglinzi venețiene, stucaturi și lambriuri pictate, bolți și colonete, parchet din lemn masiv și uși culisante din lemn masiv. Cele 29 de camere pot fi refuncționalizate păstrând rafinamentul mediteraneean interbelic. Surprizele interiorului sunt capela de rugăciune cu boltă pictată și orga ce a aparținut cel mai probabil lui Constantin Silvestri, care era atât dirijor, cât și organist și pianist. A fost directorul Filarmonicii din București în 1947, din 1953 a fost directorul Operei Române, iar în stagiunea 1958-1959 a fost prim-dirijor și director artistic al Orchestrei Radiodifuziunii Române. Vila este monument istoric, se află într-o zonă construită protejată fiind înconjurată de clădiri elegante și a fost restaurată impecabil în 2017

Prosperitatea economică de la mijlocul şi sfârşitul anilor 1930 din România a avut efecte înfloritoare pentru evoluția arhitecturală locală. Stilul arhitectural mediteraneean a pătruns în anii 1930-1940 în România din nordul Americii, mai precis din California și Florida, prin intermediul revistelor și al filmelor vremii, fiind inspirat și din elementele Renașterii italiene toscane și din goticul venețian. În SUA, această modă s-a format prin influența arhitecturii coloniale hispanice care, la rândul ei, valorificase stilul peninsulei iberice infuzat de influențe maure.

Vila lui Constantin Silvestri se încadrează perfect în stilul Mediteraneean revival, având elemente decorative de tip gotic-venețian. Elementele decorative sunt tipice arhitectului faimos Ion Giurgea, cunoscut pentru reperele sale arhitecturale în stil mediteraneean din capitală. Vila are o fațadă spectaculoasă, cu tencuială tip calcio vecchio ce are atât un rol estetic, cât şi funcțional, deoarece rezistă la diferențele de temperatură. Pe fațadă se află un joc de profiluri, basoreliefuri, ancadramente, colonete din piatră, feronerii grele cu model dantelat. De asemenea, acoperișul are olane în pante line, elementele gotice sunt foarte pitorești, iar multitudinea simbolurilor heraldice ascund povești pe care elitele vremii le transmiteau prin ornamentația arhitecturală. Fereastra împărțită în două printr-o colonetă, fiecare despărțitură fiind terminată cu un arc, este îmbogățită de un ancadrament sculptural ce amintește de palatele venețiene. Intrarea în vilă, cu detalii tip gotic flamboyant, multitudinea de terase aflate la niveluri diferite, labirintul de curți interioare încadrate de coloane și arce filtrează fermecător lumina și potențează aerul mediteraneean al vilei. Toate aceste elemente ne duc cu gândul la un veritabil palazzetto extravagant ce încorporează în mod rafinat elemente împrumutate din stiluri diferite.

Istoricul cunoscut al vilei ajunge până la 1929 când Zoe M. Romașcu ridică aici un imobil în stil eclectic după planurile arhitectului curții regale Siegfried Kofczinski, care a contribuit atât la Peleș, cât și la Carul cu Bere. Spectaculos este că același imobil eclectic a fost transformat în anii 1940 (cel mai probabil de arhitectul Ion Giurgea) în palazzeto-ul venețian de astăzi, conform gusturilor elitelor epocii.

După Zoe Romașcu, a locuit aici Constantin Silvestri până când a părăsit România în 1959 și s-a stabilit la Paris. El a fost o mare personalitate a muzicii clasice, fiind considerat de George Enescu un compozitor cu valențe universale. Constantin Silvestri s-a născut în 1913 la Bucureşti, s-a remarcat încă de la 6 ani, datorită calităţilor sale de pianist şi de organist. A studiat la Conservatorul din Târgu Mureş și la Conservatorul de Muzică din București, și a debutat în fruntea Orchestrei Simfonice Radio în 1930. A luat numeroase premii, a compus aproximativ 28 de creații într-un stil personal inconfundabil, a ocupat funcții de conducere în instituțiile muzicale din București, atrăgând în același timp atenția presei internaționale care îl compara cu Toscanini. După mutarea din țară a întreprins o serie de turnee în Australia, dirijând, în același timp Orchestra Simfonică din Chicago, dar şi Orchestra Simfonică din Philadelphia. Din 1957 a colaborat cu Orchestra Filarmonică din Londra, stabilindu-se în Marea Britanie, unde și-a încununat opera muzicală. Chiar dacă o mare parte dintre obiectele de artă şi colecţia valoroasă de tablouri a familiei lui Constantin Silvestri s-au pierdut, este remarcabil că în această vilă se păstrează elemente de mobilier original, capela de rugăciune a familiei și orga marelui dirijor și compozitor.

În ceea ce privește istoricul parcelei, o parte dintre terenurile din acest areal au aparținut arhitectului vestit Louis Blanc, aici fiind trasată la sfârșitului veacului al XIX-lea parcelarea care i-a preluat numele. Proiectul acestei lotizări este unul dintre cele mai vechi din zonă, fiind materializarea primelor intenții de a extinde Bucureștiul spre nord cu cartiere rezidențiale de un statut ridicat. Fondul construit valoros formează un ansamblu de clădiri foarte variat din punct de vedere stilistic și totuși echilibrat și elegant. Poziționarea vilei permite o perspectivă deosebită asupra vecinătăților care întregesc povestea istorică a arealului, aflându-se într-o zonă rezidențială cu coagulări locale de funcții publice și private: clădirea guvernului, reședințe de ambasadori, firme de lux, restaurante. Strada Paris (vechea Aleea Blanc A) pe care se află vila este emblematică pentru construcții elegante, oferind acces direct către artere majore: Bulevardul Aviatorilor, Bulevardul Kiseleff, Piața Victoriei, Calea Dorobanților. Este un areal cu un țesut arhitectural extrem de valoros și multiple monumente istorice. Zona protejată păstrează elemente de autenticitate ce conferă o eleganță aparte acestui nucleu bucureștean de excepție.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul Storia își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii în cunoștință de cauză. 

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia

Storia e platforma de imobiliare lansată de OLX care își propune să aducă mai multă claritate pe piața imobiliară. E locul unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Storia își propune să îi sprijine pe cei care caută locuința potrivită, oferind instrumente și informații valoroase despre piața imobiliară, cu scopul de a-i ajuta să ia decizii informate. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. În 2022, Storia a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă care oferă informații despre traiul în cartierele din România, măsurând standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, densitatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat al imobiliarelor, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

Casa antebelică Juliette Grunau cu foiță de aur de pe Strada Corbeni

Casa Juliette Grunau (3)

Juliette Grunau este comanditara acestei vile antebelice realizate în stil neoromânesc conform cererii de autorizație depusă în 1914. Terenul aparținea în 1911 Mariei Simionescu, fiind vorba de o parcelă încă goală. Prima referire la această casă este o coală de culoarea oului de rață din 1914 care poartă timbrul fiscal de 30 de bani, cu portretul Regelui Carol I și vulturul încoronat, peste care au fost adăugate semnături și numere de înregistrare cu creion chimic sau cu penița, cu următoarea solicitare:

 

 

Domnule Primar, dorind a construi pe proprietatea mea din strada Aureliu, nr. 4, vă rog să binevoiți a-mi elibera autorizațiunea necesară. Construcțiunile ce voiesc a face sunt: un corp de case parter și în parte subsol și mansardă, cu două apartamente. Anexez aici și o coală timbrată de 25 de lei pentru transcrierea autorizațiunei și câte un plan în dublu exemplar de fiecare construcțiune, întocmit și semnat de dl. D. P. Antonescu, de profesiune arhitect, cu domiciliul în strada Otetelașanu, no. 5. Valoarea construcțiunea ce voiesc să fac este de aproximativ 70.000 de lei.

Arhiva PMB Fond Tehnic, Dosar 158/1914

Cerere de autorizatie - Juliette Grunau si arh. D.P. Antonescu - Arhiva PMB Fond Tehnic Dosar 158/1914
Cerere de autorizatie - Juliette Grunau si arh. D.P. Antonescu - Arhiva PMB Fond Tehnic Dosar 158/1914

Casa la origine includea și partea casei vecinei care este lipită astăzi (aproape în oglindă, construcția respectivă de fapt era parte din casa principală), însă turnura istoriei a decis ca cele două corpuri să devină locuințe de sine stătătoare.

 

Juliette Grunau a fost o reprezentantă a burgheziei capitalei cu o prezență puternică în economia orașului și o influență redutabilă, de la industrie la comerț, de la bănci, la servicii. Aceste familii puternice care au câștigat repede influență și notorietate au jucat un rol crucial în dezvoltarea urbană a capitalei.

 

În 1928 s-a mutat aici un anume Emil Wagner, sobar și ceramist din Bucovina. El provenea dintr-o familie germană, a făcut liceul la Cernăuţi, apoi s-a stabilit în Bucureşti în 1917. Emil Wagner a fost primul inginer ceramist din România. A proiectat fabrici de țiglă și teracotă, a construit sute de acoperișuri, a făcut sobe. A cunoscut multe personalități, le-a reparat acoperișurile sub care-și adăposteau celebritatea și tristețile. Îi păstra o amintire duioasă bunicii lui, care era rudă cu Richard Wagner, compozitorul. A fost decorat în Primul Război Mondial de Împăratul Franz IosefÎntr-un interviu acordat Silviei Iliescu pentru RADOR în 2000 povestea astfel:

 

 

Pe strada Aureliu, numărul 4. […] Lângă [Biserica] Armenească, din Armenească până în Calea Moşilor e strada Aureliu, acolo am stat. Dar prima dată am stat în Bulevardul Elisabeta, deasupra farmaciei Thüringer, când am venit la Bucureşti am stat acolo. O farmacie, Thüringer, la familia Lerescu, ăştia erau cei mai mari moşieri din România. Şi fata lor era măritată după general-doctor francez Pressy. Eu şedeam acolo şi ei şedeau mai mult în Franţa, dar proprietatea o aveau de la Brezoianu şi până la ei. Spitalul Eforiei, clădirile alea, erau proprietatea lor. Şi ei spuneau: <Emile, ai tu grijă de tot.> Eu luam chirie de la toţi, le trimiteam [chiriile], le puneam la bancă. […] Asta era după Primul Război Mondial, în 1921, până în ‘28.

Şi în ‘28 a murit domnul Lerescu şi nu ştiu ce au făcut pe urmă, că eu am cumpărat casa aia în [strada] Aureliu şi m-am mutat. De ce m-am mutat, pentru că m-am însurat şi nu mai puteam să stau în Bulevard. De ce nu puteam să stau în Bulevard, în Bulevard erau multe-multe femei, cocote, unde-i restaurantul <Gambrinus>, era plin acolo, case de rendez-vous erau. Şi eu şedeam… aveam garsoniera acolo şi fetele veneau la mine: <Emile, împrumută-mă cu 1 000 de lei…> Dar cinstite! Să ştii, cinstite ! Am trăit între ele acolo, în fiecare zi veneau: <Dă-mi 5 000 de lei, dă-mi 10 000 de lei, că mâine îţi dau>. A doua zi veneau şi dădeau banii înapoi.

Dar eu aveam pe una, Lenuţa de la Botoşani, o fată frumoasă, nici n-am mai văzut de atuncea o fată aşa frumoasă! Şi vroia… <Emile, hai să ne însurăm !> <Nu pot, măi fată! Tu eşti cocotă, nu pot, nu pot!…> Nu m-am agăţat niciodată de ele. Să ştiţi că ele erau profesoare, erau şi doctore, care erau curve. Dar în fiecare săptămână, schimbau blănurile, schimbau… Era barul <Mascota> în spatele Casei de Depuneri şi veneau acolo la barul <Mascota>. Şi pe timpul ăla cu 5 000 de lei […] cumpărau cinci haine de blană. Erau elegante, cocotele, erau foarte elegante!

Emil Wagner, sobar și ceramist din Bucovina

Arhitectul care semnează proiectul în stil neoromânesc este Dumitru Antonescu care a finalizat studiile de arhitectură în 1908, intrând în Corpul Arhitecților în 1937 când a obținut și dreptul de liberă practică, având legitimația 544 și fiind domiciliat în Strada Sf. Apostoli nr. 60 (conform Tabloului Arhitecților din 1947)“>Am reușit să îl identific după semnătura sa, făcând câteva inferențe logice. “D.P. Antonescu” nu putea fi Petre Antonescu, semnăturile și numele fiind diferite, dar nici arhitectul Dinu P. Antonescu, care se năștea abia în 1909 la Bârlad (ar fi avut doar 5 ani la proiectarea acestei case, ceea ce ar fi fost cu totul nemaivăzut!).

Planurile casei Juliette Grunau semnate de D.P. Antonescu
Planurile casei Juliette Grunau semnate de D.P. Antonescu - Arhiva PMB Fond Tehnic Dosar 158/1914

O altă clădire proiectată de Dumitru Antonescu identificată de mine în Fondul Tehnic al Arhivelor P.M.B. se află pe Strada Muzelor nr. 22. Pe 3 martie 1924 Lisette Weinstein cerea autorizație pentru a ridica un garaj cu pivniță și parter din zid cu 7 încăperi în fundul curții (retras din aliniere), după planurile arhitectului D. Antonescu, cu aceeași semnătură.

Planurile garajului casei Lisette Weinstein semnate de D. Antonescu - Dosar PMB Fond Tehnic 275/1924
Planurile garajului casei Lisette Weinstein semnate de D. Antonescu - Dosar PMB Fond Tehnic 275/1924

Detaliile arhitecturale ale casei din Corbeni 4A sunt remarcabil de bine păstrate. Interiorul a fost restaurat exemplar, tavanul fiind decorat cu foiță de aur. Exteriorul păstrează de asemenea ornamentele în stil neoromânesc, bumbul, funia împrelită, marchiza de lemn. Proiectul de renovare a fost realizat cu echipa de arhitecți ICON Studio de arhitectură (ce a fost premiată la Anuala de Arhitectură în 2022 pentru proiectul vilei ing. Constantin Bușilă din Strada Rabat nr. 1), a durat aproape 5 ani și a costat aproximativ 1.5 milioane Euro. Apreciez invitația Dacianei Tise de a valorifica valoarea memorial-simbolică a patrimoniului casei restaurate în procesul de promovare a casei pentru vânzare.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

Vilă interbelică decorată cu lei, struguri și frunze de acant din inima capitalei se închiriază cu 9.800 de euro pe lună pe platforma de imobiliare Storia

Storia x Aici a stat (1)

O vilă interbelică aflată într-o zonă protejată din inima capitalei, la numai 3 minute de Piața Universității, se închiriază cu 9.800 de euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila are valoare arhitecturală și ambientală ridicată, ornamentele de pe fațadă fiind spectaculoase și bine păstrate în timp: lei, struguri și ghirlande cu frunze de acant. Varietatea simbolică a decorațiunilor este interesantă, tipică stilului arhitectural Beaux-Arts. Vila are o curte spațioasă și este poziționată ultra-central. Are peste zece camere dispuse pe mai multe niveluri și o suprafață de 906 metri pătrați. Vila este restaurată și utilată, având toate facilitățile necesare pentru o reprezentanță sau o experiență de locuit de poveste, într-un loc privilegiat, cu un ambient plăcut și elegant, interiorul păstrând elemente de arhitectură specifice anilor 1930, cu vitralii, marmură și parchet masiv. Este o destinație ideală cu aer aristocrat pentru investitorii pasionați de arhitectură și istorie.

 

Cei 906 metri pătrați sunt împărțiți între parter, etaj, mansardă și demisol, având un salon de recepție deschis cu șemineu, oglindă venețiană, stucaturi aurite, parchet din lemn masiv și uși cu cristal fațetat. Salonul de recepție poate funcționa și ca un living generos din care pornesc radial două camere spațioase, elegante și luminoase și un hol care face trecerea către zona mai intimă a vilei, care se deschide către restul camerelor și utilităților. Terenul are 435 de metri pătrați. Vila se află pe o stradă istorică a capitalei, cunoscută pentru diversitatea arhitecturală cu evoluții stilistice și artistice care atestă succesiunea mai multor generații de locuitori, de arhitecți și de ingineri constructori. Detaliile ornamentale ale vilei sunt realizate din materiale de bună calitate, piesa de rezistență fiind fațada extrem de bogat decorată în stil eclectic de factură Beaux-Arts ce inspiră atmosferă aristocratică, fiind excelent restaurate.

 

Accesul se face prin curtea generoasă și elegantă, cu piatră cubică. Gardul și poarta de la intrare sunt cele originale, feroneria fiind unitară cu feroneria marchizei, a ușii de la intrare și a teraselor vilei. În universul vilei se pătrunde printr-o ușă monumentală cu feronerie bogat decorată, într-un hol cu mozaic cu flori, stucaturi aurite cu simboluri eclectice (scoica, frunza de acant), medalioane, oglinzi și scară de marmură ce face trecerea către salonul principal. Fiecare element decorativ a fost delicat restaurat. Camerele sunt luminoase, spaţiile interioare dovedesc un confort rafinat. Scara de acces către restul etajelor păstrează feroneria și mâna curentă din lemn originale, fiind la rândul său restaurată. Mansarda și demisolul au fost refuncționalizate și permit o flexibilitate fantastică în ceea ce privește utilizarea. Bucătăria complet utilată de la etaj, zona de spa cu piscină și saună de la demisol, mansarda cu potențial de spații pentru evenimente reprezintă toate elemente ce sporesc valoarea imobilului.

 

În ceea ce privește istoricul parcelei, ea poate fi identificată încă din perioada anului 1946, de când au fost trasate planurile maiorului Rudolph von Borroczyn. În jurul anilor 1846-1852 proprietatea se învecina cu locul Mânăstirii Dichiu, aflându-se pe o stradă ce își păstrează trama încă de atunci, ceea ce atestă valoarea istorică a întregului areal. Înainte de 1911 proprietatea aparținea unui anume Zotescu, la 1911 se afla în proprietatea moștenitorilor acestuia, urmând ca în perioada interbelică aici să fie ridicată această vilă cu etaj și cu decorațiuni spectaculoase Beaux-Arts.

 

Poziționarea vilei permite o perspectivă deosebită asupra vecinătăților care întregesc povestea istorică a arealului, aflându-se într-o zonă rezidențială cu coagulări locale de funcții publice. Strada Vasile Conta pe care se află vila este liniștită și în același timp emblematică pentru construcții elegante, oferind acces direct către artere majore: bulevardul Magheru, Strada Batiștei, strada C.A. Rosetti. Este un areal cu un țesut arhitectural tradițional definit de străzi cu traseu sinuos, caracterizat prin diversitate tipologică și totuși coerent în ciuda variației stilistice, volumetrice, a înălțimii și a limbajului arhitectural. Zona protejată păstrează elemente de autenticitate ce conferă un farmec aparte acestui nucleu bucureștean de excepție. Proximitatea față de monumente istorice și instituții de renume conferă valoare suplimentară proprietății.

 

Arhitectura vilei este eclectică, ornamentele vegetale și florale ale ancadramentelor ferestrelor sunt extrem de bogate: două capete de lei străjuiesc intrarea și simbolizează putere și spirit aristocratic. Ancadramentele ferestrelor sunt ornate cu ghirlande cu frunze de acant și simboluri vegetale: strugurele simbolizează cornul abundenței, toate elementele indicând rafinament și bun gust.


Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul Storia își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii  în cunoștință de cauză.

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Anunțul de vânzare se află aici:

Despre Storia

Storia e platforma de imobiliare lansată de OLX care își propune să aducă mai multă claritate pe piața imobiliară. E locul unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Storia își propune să îi sprijine pe cei care caută locuința potrivită, oferind instrumente și informații valoroase despre piața imobiliară, cu scopul de a-i ajuta să ia decizii informate. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. În 2022, Storia a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă care oferă informații despre traiul în cartierele din România, măsurând standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, densitatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat al imobiliarelor, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 2 comments

Atelierele Malmaison anunță o ediție specială Open Doors

Artistele și artiștii de la
Malmaison trag un semnal de alarmă:
Arta are nevoie de spațiu

Atelierele Malmaison organizează o ediție specială Malmaison Open Doors marți, 30 ianuarie, între orele 17.00 – 20.00, Calea Plevnei 137C, corp B.

Evenimentul își propune să aducă vizibilitate situației actuale cu care se confruntă comunitatea artistică de la Malmaison.

În contextul pericolului pierderii spațiului actual al Atelierelor Malmaison, comunitatea de peste 40 de artiști și 11 galerii și spații de artă care activează aici a lansat un apel către Ministerul Culturii, Ministrul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, Primăria Municipiului București și Primăria Sectorului 6 și, în prezent, se află în dialog cu aceștia pentru găsirea unei soluții potrivite și continuarea activității.

Vizitatorii sunt invitați să ofere sprijinul lor comunității prin prezența la eveniment și prin semnarea scrisorii deschise lansate de comunitate, care a strâns deja peste 5500 de semnături.

Eveniment Facebook Open Doors 6: https://fb.me/e/5dnpxsdsO

Apelul Atelierelor Malmaison

În contextul pericolului pierderii spațiului actual al Atelierelor Malmaison, comunitatea adresează o scrisoare deschisă către autorități, pentru recunoașterea activității atelierelor prin măsuri de asigurare a continuității activității pe termen lung în spațiul clădirii Malmaison.

Membrii comunității Malmaison deschid astfel o discuție mai amplă asupra stării sectorului cultural independent care este amenințat constant de un cadru de operare instabil și inerent inechitabil. Dialogurile și negocierile în vederea obținerii unor spații de lucru sunt purtate cu operatori economici cu interes strict comercial, pornind astfel din start dinspre alte rațiuni decât relevanța culturală. Se perpetuează astfel un circuit comercial la care artiștii contribuie, dar din care sunt excluși. Pentru a schimba acest scenariu, Atelierele Malmaison atrag atenția asupra necesității asigurării instituționale pe termen lung a unui spațiu de desfășurare, în afara unei logici exclusiv comerciale.

Ca arta să aibă un loc sigur în societate, creația artistică necesită susținere pe termen lung, prin existența spațiilor de expunere și de lucru accesibile ca preț și ca amplasare.


Despre Atelierele Malmaison

Comunitatea Atelierelor s-a constituit în 2020 în jurul nevoii de spațiu de lucru dedicat pentru artiste și artiști și este în acest moment cea mai mare grupare de acest gen din București și din țară. Inițiativa contribuie la conturarea unui context cultural stabil și sustenabil, prin solidarizare, încurajarea colaborărilor între artiste, artiști și alți agenți culturali pe plan național și internațional și susținerea noilor generații printr-o structură de suport stabilă.

Atelierele Malmaison au luat formă prin auto-organizarea unui grup multidisciplinar de artiste și artiști activi în diferite medii pe scena de artă contemporană din București, cărora li s-au alăturat spații de proiecte, spații artist-run și galerii de artă.

Atelierele sunt un reper pentru specialiști (operatori culturali locali și internaționali) și de asemenea sunt deschise recurent publicului larg prin expoziții de artă contemporană, artist-talks, conferințe, prezentări, evenimente bi-anuale de ateliere deschise / Open Studios, tururi ghidate, programe de educație non-formală prin artă pentru elevi de gimnaziu și liceu. Activitatea Atelierelor a devenit semnificativă pentru viața culturală a orașului, găzduind sute de evenimente de la deschiderea spațiului.

La un nivel societal mai amplu, cultural și educațional, atelierele de lucru și comunitățile artistice reprezintă o componentă esențială pentru întreaga comunitate. Acest tip de angajament îl putem vedea ca model în țări din Europa în care dezvoltarea si susținerea de către entități instituționale a unui astfel de cadru stabil si accesibil pentru artiști se reflectă în cadrul mai larg al dezvoltării culturale a orașului în care aceștia activează.

Inițiativele similare din România şi Europa au arătat de fiecare dată beneficiile aduse de un astfel de proiect, atât în plan local, cât şi naţional şi internaţional. Un astfel de loc devine o platformă culturală semnificativă în harta oraşului, atât pentru comunitatea zonei din care face parte, cât şi pentru comunităţi mai largi (profesioniste dar și amatoare de artă). Proiecte asemănătoare există la nivel global, câteva exemple notabile de proiecte asemănătoare fiind: Fabrica de Pensule Cluj, Spinnerei Leipzig, 798 Art Zone Beijing, Hangar Barcelona, Technopolis Atena, etc.

Clădirea Malmaison, inițial o cazarmă militară, are o importanță istorică semnificativă și o vechime de 180 de ani, timp în care aici au funcționat o Școală Militară de Ofițeri, un tribunal militar, închisoare în timpul regimului lui Antonescu și centru de anchetă și detenție al Securității în perioada de început a regimului comunist.

Atelierele Malmaison au readus clădirea în circuitul viu al orașului, inaugurând o nouă etapă în lunga sa istorie.

Spații deschise în cadrul evenimentului

🌀ETAJUL 1:

Ateliere deschise:

Alex Baciu, Dan Basu, Otilia Boeru, Radu Boeru, Otto Constantin, Ioana Gheorghiu, Loreta Isac & Constantin Cojocaru, Mihaela Cîrjan, Lea Rasovszky, Anca Dima, Miruna Radovici, Daniela Pălimariu, Mircea Popescu, Ramon Sadîc, Virginia Toma

Spații de proiecte și galerii:

Cazul 101: Matei Emanuel, Mono Mihai, Jumana Manna, Emad Burnat and Guy Davidi, Elia Suleiman, Antoanella Lerca Duda

“Proud to be a Human Animal”

Galeria Ivan: Florina Coulin & Ion Grigorescu, “Desen pentru Sine”

🌀ETAJUL 2:

Ateliere deschise:

Liliana Basarab, Béla Zoltán, Eduard Constantin, Giles Eldridge & Elena Diaconu, Olivia Mihălțianu & Stoyan Dechev, Larisa Crunțeanu, Mihaela Moldovan, Dan Vezentan, Lucian Bran, Silvia Trăistaru

Spații de proiecte și galerii:

Cabinet 44:  Adelina Ivan, Ioana Gheorghiu, Ramon Sadîc, Virginia Toma

H’Art Gallery: Giuliano Nardin, “Terraformers”, curatoriată de Gili Mocanu

Sandwich: Dan Vezentan, “All we can eat”

Sandwich Library: Deschidem biblioteca dedicată artelor vizuale, studiilor curatoriale, arhitecturii și performance-ului.

/SAC: “Open Context @ Malmaison” – colectiv

Sponsor materiale tipărite: The Plot

ADRESA EVENIMENTULUI

Calea Plevnei 137C,

Corp B (aripa stângă), Etajele 1 & 2

 

Sector 6, București

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Art Safari Taine și Comori

 

O nouă ediție se deschide din 8 martie, cu un Muzeu Secret, mari maeștri ai artei românești, mari voievozi și capodopere

 

București, 22 ianuarie 2024. Art Safari revine în această primăvară cu o ediție ce marchează un deceniu de existență. În prim plan, marii maeștri ai artei românești: Eustațiu Stoenescu, Grigorescu, Tonitza, Luchian, Pallady, Baba, Petrașcu, Mützner, Dărăscu, Ressu, Iser. Noul sezon prezintă 5 expoziții de artă, ce pot fi văzute în perioada 8 martie-28 iulie, la Palatul Dacia-România de pe Lipscani.

 

Experiența Art Safari va fi plină de taine și comori! Vei descoperi, începând cu 8 martie, vârfurile și comorile artei românești, un muzeu secret, un maestru prea puțin cunoscut care a avut succes de la Craiova până la New York, dar și Istoria României în 100 de portrete. Mulțumim tuturor partenerilor și muzeelor care ne-au fost alături și ne-au sprijinit eforturile din 2014 până azi.

Ioana Ciocan, CEO Art Safari și comisar al României la Bienala de Artă de la Veneția.

 

 

„Muzeul secret”, curator: Lelia Rus Pîrvan, expoziție realizată în parteneriat cu Muzeul de Artă Constanța, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța și al Primăriei Topalu

 

Comuna Topalu, județul Constanța, păstrează din 1960 o comoară fără asemănare în Europa: Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă”, unde se află una dintre cele mai importante colecții de artă românească interbelică, ce cuprinde capodopere de Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Corneliu Baba, Gheorghe Petrașcu, Samuel Mützner, Alexandru Ciucurencu, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu, Iosif Iser și Constantin Piliuță.

Muzeul de Artă de la Topalu este amenajat în casa părintească a răposatului medic colecționar Gheorghe Dinu Vintilă (1898-1978), apropiat al marilor artiști români, pe care el a donat-o, împreună cu toate lucrările strânse de-a lungul vieții, în memoria părinților și a comunei sale natale, în anul 1960. Colecția „Dinu și Sevasta Vintilă” este formată din 228 de opere.

Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu este singura instituție de artă de acest fel din mediul rural din întreaga Europă. O frântură din istoria țării, redată printr-o colecție de artă de un mare rafinament. „Muzeul secret” de la Art Safari este prima expunere externă de până acum a colecției impresionante de la Topalu.

„Eustațiu Stoenescu. Portretistul aristocrației”, curator: Angelia Iacob, scenograf: Cosmin Florea, expoziție realizată cu susținerea Ambasadei Statelor Unite ale Americii în România și în parteneriat cu Muzeul Municipiului București și Muzeul Național de Artă al României

Eustațiu Stoenescu (1884, Craiova –1957, New York) a fost un artist cu o carieră internațională remarcabilă și cu o operă vastă, insuficient cunoscută după perioada comunistă, ale cărei autorități l-au șters din cărțile istoriei artei. A fost considerat, la vremea sa, printre cei mai rafinați portretiști ai Europei, dar a pictat, în tradiție locală, și peisaje ori naturi moarte, toate impresionante prin valoarea lor plastică.

Maestrul român a fost recompensat cu numeroase premii și distincții, iar operele sale, mai ales portretele, au ajuns în semnificative colecții internaționale, în Franța, Italia, SUA, Marea Britanie, Belgia, Olanda sau Elveția. A creat portrete care-I reprezintă pe regele Ferdinand, pe regele Carol al II-lea, pe regele Mihai I, pe regina Elena și multe alte capete încoronate ale Europei, dar și multe alte personalități ale perioadei interbelice, de la aristocrați și oameni de lume la sportivi și guvernanți.

A participat la trei ediții ale Bienalei de la Veneția, inclusiv la cea din 1938, când a fost inaugurat Pavilionul Românesc din Giardini della Biennale. Expoziția de la Art Safari dezvăluie personalitatea complex a acestui artist valoros, care a cunoscut succesul atât în țară, cât și în străinătate, în special la Paris și la New York.

„Istoria României în 100 de portrete”, curator: Cornel Ilie, expoziție realizată în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a României, cu un design de Diana Nicolaie

Regi, regine, conducători, politicieni, sportivi, oameni de cultură și știință, precum și alte personalități marcante sunt reunite într-o expoziție aniversară. Portretul a fost dintotdeauna un martor al istoriei. De-a lungul timpului, celebrități și personalități au fost imortalizate pentru posteritate, de la oameni providențiali precum Nicolae Bălcescu și Tudor Vladimirescu, la sportivi notorii, precum Gheorghe Hagi și Nadia Comăneci. Portretele din această expoziție provin majoritar din colecții muzeale, de la cea a Muzeului Național de Istorie a României la cea a Muzeului Național Militar, și sunt expuse majoritar în premieră.

„Atelierele din Pangratti”, curator: Simona Vilău

Tablou al unei elite culturale, strada Ermil Pangratti a concentrat timp de 50 de ani cele mai valoroase talente artistice ale României. Deopotrivă investiție a sistemului, cât și galerie de merite, atelierele din strada Pangratti au reprezentat locul de creație al artiștilor contemporani importanți, marcați în conștiința publică, dar și îmbrățișați de sistem și conducerea Uniunii Artiștilor Plastici din România. Aceste spații au avut multiple funcții: oaze creative, școală pentru neofiți, centru de boemie, „saleroom” pentru colecționari, mulțumire a sistemului către artiștii oficiali și răsplată pentru recunoașterea artistică.

Printre marii artiști care au creat aici se numără Corneliu Baba, Ion Nicodim, Ovidiu Maitec, Paul Vasilescu, Gheorghe Iliescu-Călinești, Vasile Gorduz, Alin Gheorghiu, Sultana Maitec, Georgeta Năpăruș etc.

 

Având ca nucleu colecția discretă a Ruxandrei Garofeanu, istoric și critic de artă, una dintre importantele figuri ale vieții culturale din România ultimilor 50 de ani, expoziția pune în valoare creația unor personalități importante ale artei postmoderne românești, care au lucrat în atelierele Uniunii Artiștilor Plastici din strada Ermil Pangratti, și reface, parțial, un traseu istoric și vizual important, într-un stil asumat, adaptat și construit caleidoscopic, specific Ruxandrei Garofeanu, fosta lor mare prietenă și susținătoare.

„Grădinile palatului” – prima expoziție temporară a sezonului Taine și Comori, 8 martie – 14 aprilie

 

Florile artei românești, în viziunea marilor maeștri Luchian, Grigorescu, Tonitza, Aman, precum și a Reginei Maria. Cele mai frumoase și valoroase flori vor fi re-plantate expozițional, temporar, în grădinile Palatului Dacia-România de pe Lipscani: trandafiri și cârciumărese, crizanteme, anemone, maci și alte flori de câmp, surprinse în naturi statice, în buchete, în parcuri și în grădini.

 

Ateliere pentru copii și tururi speciale

 

Și copiii sunt așteptați la atelierele de creație și tururile ghidate personalizate, în cadrul Art Safari Kinder.

 

Noua ediție debutează cu 3 evenimente speciale care cuprind tururi ghidate, muzică live și bule de șampanie, dedicate studenților (Students Art Night Out), seniorilor (Întâlnirea Seniorilor la Art Safari) și Ladies Night Art Out, eveniment special de 8 martie. Biletele pentru cele 3 evenimente sunt disponibile aici: https://www.artsafari.ro/project/night-tours/.

 

Program Art Safari (8 martie-28 iulie 2024)

·         Joi-duminică – 12:00-21.00 (ultima intrare – 20:30)

·         Bilete: artsafari.ro sau direct de la intrare

·         Palatul Dacia-România, strada Lipscani, nr. 18-20, București

 

Despre Art Safari BucureștiArt Safari, susținut de Glo, Lidl, Porsche, Kinder, Schweppes, este specializat în realizarea de pavilioane expoziționale. Partenerul oficial Art Safari este BCR. Organizatorul anual al Pavilionului de Artă București – cel mai mare conglomerat de expoziții de artă din România – ajuns la a 14-a ediție, realizează, în parteneriat cu muzeele de artă din România și internaționale și colecționarii privați, ample expoziții retrospective care își propun recuperarea valorilor de patrimoniu. Având o puternică latură educaţională, misiunea sa este de a apropia arta de public și de a educa noile generații prin organizarea de ateliere de artă pentru copii, tururi ghidate și expoziții de artă contemporană în spații neconvenționale, cum ar fi Aeroportul Henri Coandă sau metroul bucureștean. Art Safari este proiect cultural național strategic și este realizat în parteneriat cu Muzeul Municipiului București. În cele 13 ediții de până acum a înregistrat aprox. 500.000 de vizitatori. Mai multe detalii: artsafari.ro.

 

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Reptilianul a lansat o campanie de crowdfunding pentru cumpărarea și restaurarea unui conac din jud. Ialomița

Este vorba despre un mic conac fermecător situat lângă Urziceni, în apropierea Bucureștilor, ascuns undeva sub dealurile Buzăului, pe vechiul drum către Marea Neagră. Cu o istorie care se întinde până în 1928 și o arhitectură neoromânească bine păstrată, această casă cu tavan înalt, pereți masivi și o curte generoasă reprezintă una dintre cele mai vechi proprietăți din sat. A aparținut profesorului de matematică din sat care și-a construit casa după planurile sale, integrând în construcție principii matematice. În perioada comunistă, a fost transformată într-o clădire de poștă, pierzându-și din farmecul său rezidențial. După retrocedare, conacul și-a recăpătat statutul rezidențial și a fost achiziționat de un pasionat colecționar de artă și antichități. Acesta a îngrijit casa cu atenție, folosind-o ca loc de vacanță și păstrând fiecare element identitar găsit în interior.

În urma discuțiilor cu actualul proprietar, fotojurnalistul Alex Iacob (cunoscut drept Reptilianul) a hotărât să creeze o campanie de crowdfunding pentru a strânge suma de bani necesară achiziționării și ulterior reamenajării conacului cu scopul de a o transforma într-o casă primitoare, de a oferi și altora sentimentul inegalabil al intimității și liniștii acestui spațiu rural situat în vecinătatea unui râu și a unei păduri cu arbori seculari, parte dintr-o rezervație naturală protejată. 

După restaurarea minuțioasă a conacului, aici vor avea loc evenimente culturale, seri de cinema sub cerul înstelat, concerte de muzică live, ateliere de artă și grădinărit, și multe altele. De asemenea, inițiativa are un potențialul uriaș de dezvoltare rurală și locuire sustenabilă, crearea de locuri de muncă și sprivinirea economiei și turismului regional.

Campania de crowdfunding durează până la finalul lunii ianuarie, timp în care este absolut necesar să se atingă pragul minim de 40.000 de euro pentru a reuși să fie puse în practică aceste idei. Fiecare contribuție la realizarea acestui vis va fi considerată de fapt o rezervare anticipată în acest conac tradițional cu grădină și cerdac, care merită să strălucească din nou.

Alex Iacob ne invită să ne alăturăm proiectului, contribuția noastră nu este numai o investiție, ci și o invitație de a face parte din poveste, de a crea amintiri de durată și de a deveni un martor activ al salvării patrimoniului României rurale.

 

Campania noastra de crowdfunding continuă. Am primit recent o donație generoasă, dar încă nu am atins pragul final. Dacă reușim să atingem pragul campaniei de crowdfunding vom putea deschide casa si gradina pentru activități culturale și artistice sub umbrela asociației pe care tocmai am inființat-o. Ne dorim ca în cadrul evenimentelor să implicam oameni de la oraș si de la sat.

Alex Iacob, fotojurnalist

Fiecare contribuție aduce o schimbare reală în eforturile de a conserva și revitaliza patrimoniul rural românesc. Obiectivul este de a păstra o parte esențială din istoria și cultura noastră. Fiecare poate alege cum dorești să contribuie la această cauză nobilă:

  • Contribuție de până la 500 de euro: Primiți o revistă în ediție limitată, plină cu imagini captivante, texte inspirate și interviuri exclusiviste despre micul conac și satul în care se află. Această revistă vă va permite să vă apropiați mai mult de povestea locurilor. De asemenea, veți avea acces exclusiv la evenimentele viitoare.
  • Contribuție de 500 euro: Rezervare anticipată la conac pentru 3 nopți, unde veți experimenta farmecul și liniștea acestui loc unic. De asemenea, veți avea acces exclusiv la evenimentele viitoare.

  • Contribuție de 1000 euro: Rezervare anticipată la conac pentru 6 nopți (o săptămână), pentru o experiență mai îndelungată și relaxantă, și acces exclusiv la evenimentele viitoare.

  • Contribuție de 2000 euro: Rezervare anticipată la conac pentru 12 nopți sau 2 săptămâni, pentru a vă bucura pe deplin de viața la țară și frumusețea locului, și acces exclusiv la toate evenimentele viitoare.

Posted by Ana in Case, Contemporane, 0 comments