arhitectura

Restaurarea Turnului și a Bastionului Măcelarilor din Sighișoara

Turnul Măcelarilor se află pe latura de vest a cetății Sighișoarei între Turnul Cojocarilor și Turnul Frânghierilor și flanchează dinspre sud poarta „Törle”. Este un turn poligonal de mici dimensiuni în plan, cu cinci niveluri și șase laturi neregulate adosat zidului de incintă, ce face parte din prima generație de turnuri și păstrează încă multe elemente din aspectul original. Nu a fost afectat nici de incendiul din 1676, nici de restaurările moderne, fiind astfel unul dintre cele mai valoroase turnuri ale cetății, un adevărat „Lebendigen Museum” (muzeu viu) așa cum îl descrie Gernot Nussbächer. Etapele de construire surprind în mare: zidul cu creneluri sec. XIII-XIV; turnul adosat zidului (grinzile planșeelor au fost datate dendrocronologic în prima jumătate a secolului al XV-lea); structura principală a acoperișului și structura interioară de lemn a ultimului nivel, de început de secol XVI; modificări ale formei șarpantei la sfârșitul secolului al XVIII-lea și înălțarea cotei de acces a parterului în secolul XX (ce a dus probabil și la desfacerea planșeului dintre parter și primul etaj). Bastionul circular situat în fața turnului a înlocuit parțial în secolul al XVIII-lea, o barbacană care exista probabil deja în secolul al XVI-lea, iar porțiunea de zid de deasupra actualului nivel de călcare al bastionului a fost masiv rezidită după 1950.

Turnul și bastionul s-au aflat în grija breslei Măcelarilor. Un inventar din 1680 consemnează faptul că în turn se găseau „cinci archebuze, printre care o frumoasă pușcă cu cârlig (cu două țevi), o muschetă, câteva gloanțe, un chintal de praf de pușcă.“ După ce rolul fortificațiilor s-a estompat – într-o pictură de la sfârșitul secolului al XVIII-lea putem vedea bastionul acaparat de vegetație – turnul nu a mai fost îngrijit și nici folosit, porțiuni ale planșeelor și scările interioare dispărând în timp, păstrându-se grinzile de stejar și ușa de acces de la nivelul drumului de strajă.

Înaintea proiectului de arhitectură stă de fapt un îndrăzneț proiect de antreprenoriat culturalbastionul ca spațiu cultural flexibil, protejat și inspirant pentru sighișoreni și nu numai, prin care turnul și bastionul să poată fi reincluse în viața orașului istoric, înscris în patrimoniul UNESCO (din cele 14 turnuri ce făceau parte din fortificația medievală s-au păstrat 9, din care abia jumătate pot fi vizitate). Prin proiectul de refuncționalizare s-a urmărit în primul rând redarea posibilității parcurgerii verticale a turnului: refacerea scărilor și a planșeelor, coborârea nivelului de acces la cota pragului de piatră inițial, restaurarea dar blocarea pentru moment a ușii de la nivelul drumului de strajă (dispărut), organizarea unei mici expoziții la interiorul turnului și amenajarea bastionului pentru a permite evenimente culturale outdoor.

Întrebarea care a ghidat proiectul de arhitectură a fost: cum poate clădirea restaurată povesti mai mult decât înainte? O inventariere atentă a urmelor și indiciilor diferitelor etape de edificare, marcate apoi prin lumină și „etichete-obiect” din metal, invită vizitatorul într-o explorare activă a evenimentelor prin care a trecut turnul (ex. crenelurile primului zid de incintă vizibile la interior și exterior, lărgirea gurilor de tragere pentru a permite folosirea armelor de foc, pardoseala de lut ca măsură antifoc, semnele de dulgheri incizate în elementele de lemn care permiteau asamblarea sus a unor piese croite la sol, urme ale unor incendii, etc). Expunerea împletește discret trei linii narative: Turnul Măcelarilor (etape, materiale, elemente de arhitectură), viața cetății (obiecte de apărare și uz cotidian), istoria Transilvaniei și a Europei (context și înțelegere mai largă). Plasate punctual, echipamente multimedia completează ponderat prin sunet, vizual, etc. întâlnirea cu istoria înmagazinată în ziduri.

Într-un anume sens, în ceea ce privește restaurarea, proiectul este mai degrabă unul de consevare, urmărind păstrarea a cât mai mult din substanța istorică și aplicând consecvent principiile contemporane de intervenție în cazul clădirilor de patrimoniu. Elementele dispărute sau cele care nu au existat niciodată, dar necesare noii vieți culturale a monumentului, se diferențiază discret pentru a scoate și mai mult în evidență materia istorică păstrată. Podina planșeelor dispărute a fost refăcută din două straturi de dulapi dispuse la 45⁰ (măsură de consolidare structurală), acolo unde grinzile s-au pierdut grinzile noi se inserează în cuiburile existente dar sunt realizate din doi dulapi alăturați ușor distanțați, scările respectă poziția inițială și interpretează scara documentată de releveul din 1950 (scara cu trepte masive din stejar crăpat radial  devine o scară cu trepte triunghi echilateral în secțiune, perfect tăiate), structura auxiliară de la nivelul parterului (podestul de acces și grupul sanitar) este inserată ca o piesă de mobilier, independentă și ușor rotită față de structura turnului.

Proiectul de arhitectură realizat de echipa ABRUPTARHITECTURA (Cristina Constantin & Cosmin Pavel) își propune în cele din urmă recunoașterea frumuseții fruste a fortificațiilor și potențarea acesteia prin adăugarea unor elemente și detalii contemporane. Ceea ce ni se pare fascinant atunci când lucrăm cu clădiri existente este o anume alchimie între nou și vechi, capacitatea acestora de a se pune reciproc în valoare.

Echipa de arhitecți care s-a ocupat de proiectul de restaurare și refuncționalizare a Turnului și Bastionului Măcelarilor a fost nominalizată la Anuala de Arhitectură din București 2023, secțiunea „Arhitectură construită / arhitectură și patrimoniu”.
Evenimentul este organizat de către filiala București a OAR, cea mai mare din țară, și beneficiază de participarea unui juriu internațional.
Detalii despre nominalizare și proiect, aici: Restaurarea și refuncționalizarea Turnului și Bastionului Măcelarilor (anuala.ro)

 

Proiectul Cultfort – Fortăreață culturală urbană este realizat și implementat de către fundația Mihai Eminescu Trust (MET). Prin acest proiect au pregătit Turnul & Bastionul Măcelarilor din Cetate pentru a deveni un spațiu de evenimente culturale de calitate în Sighișoara.

Au ales Bastionul Măcelarilor pentru că se află chiar lângă biroul MET din Turnul Cojocarilor și le era greu să observe cum este neîngrijit și se degradează, astfel că au găsit o cale să intervină asupra lui. De fapt au fost trei căi (trei finanțări) pentru a-l restaura, conserva și pune în valoare. Prima finanțare a venit din partea Fundației Horizon din Olanda pentru proiectul tehnic. La sfârșitul lui 2022 s-au terminat lucrările de conservare și restaurare susținute de către Fundația Horizon; pentru că este vorba despre un monument din secolul al XVI-lea, se lucrează îndeaproape cu arheologi și se face totul cu mare atenție. Apoi, în primăvara lui 2023, s-a trecut la partea de punere în valoare a spațiului printr-o altă finanțare, și anume proiectul Cultfort.

De la începutul proiectului și până acum, MET s-a ocupat cu lucrări de restaurare, conservare și punere în valoare la Turnul & Bastionul Măcelarilor pentru ca acestea să poată deveni un spațiu potrivit pentru evenimente culturale de calitate. Fundația MET a gândit acest proiect în condițiile în care în Sighișoara nu există suficiente locuri adecvate pentru evenimente. Spațiul s-a deschis în 2023, an în care au avut loc în Bastion 25 de evenimente culturale: concerte, teatru, film, video mapping, fotografie, gastronomie, precum și multe ateliere pentru copii cu tot felul de activități. Proiectul răspunde nevoilor identificate de echipa Fundației în cadrul unei serii de dezbateri publice organizate în 2019 la Sighișoara: de îmbunătățire a managementului cultural, de implicare a mediului de afaceri, de amenajare de spații culturale multifuncționale și de îmbogățire a agendei culturale locale.

Deja în toamna lui 2022 MET a lansat Turul Sighișoarei pentru sighișoreni, o serie de plimbări ghidate gratuite prin care să fie descoperit orașul cu ochi noi. Ghidul este Peter Suciu, un ghid bine cunoscut în Sighișoara și foarte pasionat de istoria locului. Aceste ateliere de documentare a istoriei locale vor avea loc prin toate cartierele Sighișoarei, nu doar în Cetatea Medievală.
Tot în 2022 a început programul de inițiere în arhitectură pentru copii „Micul arhitect din Sighișoara”. Un arhitect obișnuit să lucreze cu copiii se întâlnește cu elevi de clasa a III-a și a IV-a de la Liceul Joseph Haltrich să vorbească despre lucruri serioase într-un limbaj accesibil. Vor avea loc 13 astfel de întâlniri cu ambele clase. De asemenea, în 2022 au avut loc trei întâlniri „Cafeaua Interculturală”, unde s-a discutat despre strategia culturală a orașului.

Fundația s-a întâlnit cu cei implicați activ în viața culturală a Sighișoarei pentru a discuta despre cum le-ar plăcea să arate cultura în acest oraș și cum pot lucra împreună mai bine cu ce au acum deja ca și resurse. Au desfășurat un curs de management cultural pentru cei interesați să se dezvolte în domeniu și în primăvara lui 2023 s-au întâlnit cu alți actori culturali interesați de fundraising. 

Odată ajunși în cetate, Sighișoara va deveni un hub, în care cultura, istoria și mai ales meșteșugurile își fac de cap, necontenit. Activitățile diverse vor acoperi toate obiectivile vizitatorilor, indiferent de dorințele acestora. Investițiile și mai ales dedicarea echipelor de voluntari împlicați în dezvoltarea zonei au impactat pozitiv comunitatea, oferindu-i an de an noi posibilități de acomodare a vizitatorilor.

Proiectul CULTFORT – Fortăreață de cultură urbană răspunde nevoilor identificate în cadrul unor dezbateri publice și punctelor vulnerabile identificate în Strategia de Dezvoltare a municipiului Sighișoara: nevoia de îmbunătățire a managementului cultural, de implicare a mediului de afaceri, de amenajare de spații culturale multifuncționale și de îmbogățire a agendei culturale locale. Proiectul prin activitățile sale răspunde și nevoii identificate la nivel național: dezvoltarea publicului consumator de cultură și valorizarea sustenabilă a monumentelor din Lista Patrimoniului Mondial. Grupul țintă sunt 25 de profesioniști și practicanți din sectorul cultural-creativ, 5 profesioniști din echipa Fundației Mihai Eminescu Trust, 250 de copii și tineri sighișoreni și 750 de participanți la evenimentele culturale din comunitate și vizitatori ai Sighișoarei. Obiectivul general al proiectului este dezvoltarea durabilă a sectorului cultural-creativ și creșterea accesului la cultură a comunității, prin refuncționalizare și revitalizare culturală contemporană a Cetății Medievale Sighișoara.

• Promotor de proiect: Fundația Mihai Eminescu Trust
• Valoarea totală a proiectului: 892.264,72 lei (180.829,03 euro)
• Valoarea finanțării nerambursabile (85% Grant SEE și 15% bugetul național): 794.115,60 lei (160.937,84 euro)
• Durată: 24 luni
• Locație de implementare: Turnul și Bastionul Măcelarilor, Sighișoara, România
• Facebook: facebook.com/cultfort

Fundația Mihai Eminescu Trust (MET) este o organizație cu sediul în Turnul Cojocarilor din Sighișoara. Misiunea MET este aceea de a păstra și a revigora patrimoniul cultural și natural al României. Fundația reușește să facă acest lucru generând dezvoltare economică sustenabilă și revitalizare socială locală. Fundația a fost implicată în peste 1300 de proiecte, majoritatea implementate în Transilvania.

MET ține mult la păstrarea și punerea în valoare a patrimoniului transilvănean. Acesta este motivul pentru care de 23 de ani sunt implicați activ și permanent în revitalizarea acestuia. Dar pentru ca un patrimoniu să fie sănătos și durabil, trebuie implicați neapărat și oamenii care locuiesc în imediata lui apropiere, astfel că proiectele MET nu se opresc la arhitectură. Din ce în ce mai mult munca MET se concentrează pe comunități și relația pe care locuitorii acestor sate o construiesc cu patrimoniul.

Pentru MET, patrimoniul înseamnă și un stil de viață în acord cu valorile tradiționale, astfel că se străduiesc să vină cu proiecte care susțin economia circulară locală și îmbunătățesc nivelul de trai. Astfel că la întrebarea “cine sunt beneficiarii activității MET?” ar putea răspunde în mai multe feluri: comunitățile rurale din Transilvania, colaboratorii din sate, orașul Sighișoara, sute de copii, patrimoniul arhitectural, oaspeții care vizitează zona noastră sau pădurile tinere și stejarii seculari. Dar dacă ar fi totuși să identificăm un beneficiar colectiv al eforturilor MET de fiecare zi, acesta este România.

 
Posted by Ana in Istorisiri, 0 comments

O vilă monument istoric din cartierul evreiesc este de vânzare cu 1,6 milioane de euro pe platforma de imobiliare Storia

image00002

O vilă monument istoric, tipică pentru zona istorică a cartierului evreiesc, edificată în stil Beaux-Arts și aflată în proximitatea Pieței Unirii, se vinde cu 1,6 milioane de euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila are o valoare istorică și arhitecturală deosebită, fiind restaurată cu atenție la detalii. Ornamentele de pe fațadă ascund monograma comanditarului, medalioane cu flori, ghirlande și scuturi nobiliare, iar elementele decorative de tip Beaux-Arts impresionează prin eleganță și rafinament. Clădirea este o construcție semnificativă pentru fizionomia pe care cartierul evreiesc încă o mai păstrează pe alocuri intactă.

Vila este remarcabilă atât pentru valoarea ei proprie, cât şi pentru prezervarea contextului istoric şi cultural în care se integrează. Intrarea marcată de marchiza cu feronerie elegantă și cu felinare, lanțul de denticuli delicați de sub cornișă, soclul, treptele monumentale, ancadramentele ferestrelor, toate ornamentele se subscriu curentului Beaux-Arts care a conferit capitalei denumirea de „Micul Paris” de odinioară. Are 7 camere dispuse între parter și mansardă și o suprafață de 295 de metri pătrați. Camerele sunt luminoase și generoase, creionând o atmosferă plină de rafinament. Vila are o curte generoasă de 470 metri pătrați, cu o vegetație bogată ce amintește de vechiul București, oraș-grădină, și de mahalaua Lucaci din care făcea cândva parte. Vila este restaurată, mobilată și utilată cu echipamente de ultimă generație, având toate facilitățile necesare pentru o experiență de locuit de poveste, într-un spațiu privilegiat și elitist. Interiorul are un ambient plăcut și elegant, lemnul și șemineele împrumutând din căldura lor întregului ansamblu. Poate fi o reședință excelentă, o adevărată investiție ce își va crește valoarea în timp pentru proprietarii pasionați de arhitectură și istorie.

Vila este monument istoric, se află într-o zonă construită protejată din cartierul evreiesc, fiind înconjurată de o concentrație neobișnuită și spectaculoasă de clădiri monument istoric și a fost restaurată impecabil în 2021. Se încadrează în tipologia caselor vagon tip hoch-parter, cu parter și mansardă cu tavane de înălțimi ample și cu suprafețe vitrate generoase. Luminatorul de la mansardă s-a păstrat intact și are o eleganță aparte. De asemenea, intrarea cu marchiza vitrată reprezintă o tranziție delicată între spațiul profan al exteriorului și spațiul sacru interior. Medalionul de pe frontonul dreptunghiular al casei sugerează monograma proprietarului inițial al casei: V.C. iar stilul arhitectural ne indică perioada în care a fost edificată: în jurul anului 1900. Medalionul este decorat cu scoică, element distinctiv al stilului baroc, cu un colier de perle din ipsos și cu o ghirlandă din frunze de acant. Vila face parte din țesutul urban vital al cartierului evreiesc fiind o supraviețuitoare a demolărilor comuniste și o emblemă pentru o restaurare de succes. Se află pe un tronson al vechii străzi Labirint, care ne îndeamnă să ne încumetăm să dezlegăm labirintul memorial-simbolic al acestei artere care are nu mai puțin de 15 monumente istorice pe o lungime de doar câteva sute de metri.

Strada Matei Basarab (un fragment actual al vechiului Labirint) aparţine uneia dintre zonele protejate din Bucureşti. Despre această zonă vorbește Anton Pann în poeziile lui. Îmbinarea dintre case vagon cu grădini, vile aristocratice și blocuri moderniste creează un efect pitoresc de excepție. Pe această stradă și în proximitate se află instituții educaționale istorice, clădiri edificate după planurile vestitului arhitect Ion N. Socolescu (elevul lui Mincu), o piaţetă în mijlocul căreia se află, din 1903, bustul paşoptistului şi filologului ardelean August Treboniu Laurian, sediul Institutului Naţional al Monumentelor Istorice. Astfel, vila se află într-o zonă istorică a capitalei, locuită de negustori și membrii ai burgheziei în ascensiune care au construit România modernă într-o perioadă de prosperitate economică și culturală.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul Storia își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii  în cunoștință de cauză.

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia

Storia e platforma de imobiliare lansată de OLX care își propune să aducă mai multă claritate pe piața imobiliară. E locul unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Storia își propune să îi sprijine pe cei care caută locuința potrivită, oferind instrumente și informații valoroase despre piața imobiliară, cu scopul de a-i ajuta să ia decizii informate. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. În 2022, Storia a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă care oferă informații despre traiul în cartierele din România, măsurând standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, densitatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat al imobiliarelor, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

Making Waves: New Romanian Cinema Festival Returns for 18th Edition March 27 to April 2

Film selections to screen in
New York at IFC Center, Roxy Cinema New York and DCTV’s Firehouse Cinema

Festival features works from Cristi Puiu, Tudor Giurgiu, emerging Romanian auteurs and unmissable cult classics 

New York, NY, March 2024 — Making Waves: New Romanian Cinema, the oldest comprehensive showcase of Romanian cinema in the U.S., returns for its 18th edition from March 28 to April 2, 2024 across three prestigious Manhattan venues – IFC Center, Roxy Cinema New York and DCTV’s Firehouse Cinema.



The 18th edition of the Romanian film festival in New York boasts an exciting and diverse selection of eight films, showcasing the best of contemporary Romanian filmmaking and a couple of unmissable cult classics.

This year’s edition features the U.S. premiere of Cristi Puiu’s (The Death of Mr. Lazarescu) uncompromising MMXX, a four-episode anthology guaranteed to spark conversation and engage a critical eye. Travel back in time with Libertate by Tudor Giurgiu and Occasional Spies by Oana Bujgoi Giurgiu, both historical reenactments of lesser-known chapters of the Romanian Revolution and World War II, respectively.

Thrill-seekers get their fix with Boss by Bogdan Mirică, a unique exploration of the noir genre within the current landscape of Romanian cinema. Documentary aficionados can unlock the past with Vlad Petri’s inventive mix of archival material and literary fiction in Between Revolutions, and immerse themselves in a nuanced examination of a bewildering case of bureaucratic absurdity with Ilinca Călugăreanu’s darkly humorous A Cautionary Tale.

For a taste of Romanian cinematic heritage, Angela Goes On offers the perfect companion piece and further context to Radu Jude’s provocative Do Not Expect Too Much from the End of the World, which opens the same week at IFC Center.
 
Finally, the festival continues its tradition of spotlighting Eastern European cinema with a special screening of the timely masterpiece Shadows of Forgotten Ancestors, celebrating the centennial of director Sergei Parajanov. Though filmed in Soviet Ukraine by an Armenian director, this visually stunning and emotionally rich film beautifully portrays the unique customs and folklore of the Hutsul people of the Carpathian Mountains.


Guests of this year’s festival include director and producer Oana Bujgoi Giurgiu (Occasional Spies, Libertate), director Ilinca Călugăreanu (A Cautionary Tale).


The 18th Making Waves: New Romanian Cinema festival is presented by Insula 42, formerly Film ETC, in partnership with IFC Center, Roxy Cinema New York, and DCTV’s Firehouse Cinema. Corina Șuteu is the Making Waves President, with Mihai Chirilov as Artistic Director and Oana Radu as Festival Manager.

Lead support for the 18th edition of Making Waves is provided by The Trust for Mutual Understanding, with additional funding from Blue Heron Foundation, the Romanian National Film Center, Dacin Sara, Romanian Filmmakers Union, My Balkans, and individual donors.



Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

Muzeul Hărților a câștigat o finanțare din fondul Timbrului Monumentelor Istorice prin care va demara un proiect de cercetare și expertiză pentru viitoarea restaurare

Echipa Muzeului Hărților anunță cu mare bucurie semnarea contractului de finanțare din fondul Timbrul Monumentelor Istorice (Subprogramul Proiectare – elaborarea documentațiilor tehnice pentru intervenții asupra monumentelor istorice), instituția finanțatoare fiind  Institutul Național al Patrimoniului, din cadrul Ministerului Culturii.

Muzeul nostru este găzduit într-o vilă interbelică, apreciată ca „una dintre cele mai reprezentative lucrări realizate în stilul mediteraneean, având influențe gotic – hispanice și Neo-Mudéjar” (Mădălin Ghigeanu, „Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică românească”, 2022). Este în proprietatea statului și se află pe strada Londra din București, fiind un monument istoric reprezentativ pentru patrimoniul cultural local (înscrisă ca monument cu codul B-II-m-B-19094 în Lista monumentelor istorice 2015).

Din păcate, în ultimii ani, exteriorul clădirii muzeului a început să se deterioreze  și  este nevoie de intervenții atât pentru consolidarea și restaurarea imobilului, cât și pentru   extindere și reorganizare. Primul pas spre toate acestea este realizarea unor cercetări, evaluări și propunerea unor soluții tehnic care vor fi finanțate din fondul Timbrului Monumentelor Istorice.

Proiectul se va desfășura  în perioada martie – noiembrie 2024 și presupune realizarea documentației și expertizei tehnice necesare pentru lucrări ulterioare de conservare, consolidare, restaurare și extindere a clădirii Muzeului Hărților. Un alt scop al proiectului este desfășurarea de activități educative pentru copii; atelierele vor avea teme referitoare la necesitatea protejării patrimoniului imobil și a celui natural urban, precum și la implicarea tinerilor în protejarea patrimoniului prin includerea unor studenți în practică pentru realizarea documentelor de expertiză.

Proiectul aduce în prim-plan obiectivele prioritare ale INP ale apelului TMI I-2024 și anume scoaterea din pericol a monumentelor istorice periclitate precum și angajarea comunităților patrimoniale și a comunităților locale în protejarea monumentelor istorice.

Partenerii noștri în acest proiect sunt: Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, IGLOO Media, Asociația De-a Arhitectura, Asociația Learning by Teaching, Societatea Română de Radiodifuziune (SRR).

Parteneri media: Radio România Cultural, Historia, ACC Media Channel, Promenada Culturală, AICI A STAT, i-Tour.ro, daciccool.ro.

Posted by Ana in Contemporane, Muzee, 0 comments

O vilă mediteraneeană cu alură de palat venețian este de vânzare pentru 4 milioane de euro pe platforma de imobiliare Storia

Storia x Aici a stat (1)

Vila ce i-a aparținut dirijorului, compozitorului și directorului Operei Române, Constantin Silvestri, edificată în stil mediteraneean cu alură de palat venețian în perioada interbelică și aflată în imediata proximitate a Pieței Victoriei, se vinde cu 4 milioane de euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila are valoare istorică, arhitecturală și memorial-simbolică deosebită, atât exteriorul cât și interiorul fiind păstrate impecabil. Ornamentele de pe fațadă ascund simboluri heraldice, iar elementele decorative de tip gotic-venețian impresionează prin eleganță și rafinament.

Vila are o curte generoasă de 700 metri pătrați, cu o terasă împrejmuită de colonade cu arce care oferă note de noblețe. Are 29 de camere dispuse pe mai multe niveluri și o suprafață de peste 1.000 metri pătrați. Vila este restaurată și utilată, având toate facilitățile necesare pentru o reprezentanță sau o experiență de locuit de poveste, într-un loc privilegiat, cu un ambient plăcut și elegant, interiorul păstrând elemente de arhitectură specifice stilului mediteraneean, cu șeminee cu simboluri heraldice, vitralii colorate, stucaturi, lambriuri pictate, bolți cu ogive, uși culisante din lemn masiv, mobilierul original și orga lui Constantin Silvestri. Este un palazzetto extravagant, o destinație ideală cu aer nobil pentru o ambasadă, locuință diplomatică, spațiu destinat artelor și evenimentelor exclusiviste sau reședință pentru investitorii pasionați de arhitectură și istorie.

Cei peste 1.000 de metri pătrați sunt împărțiți între parter, două etaje și subsol tip cramă, toate având elemente decorative elegante de factură mediteraneeană: șeminee din piatră cu simboluri heraldice, feronerie dantelată, dragoni și lei din piatră, oglinzi venețiene, stucaturi și lambriuri pictate, bolți și colonete, parchet din lemn masiv și uși culisante din lemn masiv. Cele 29 de camere pot fi refuncționalizate păstrând rafinamentul mediteraneean interbelic. Surprizele interiorului sunt capela de rugăciune cu boltă pictată și orga ce a aparținut cel mai probabil lui Constantin Silvestri, care era atât dirijor, cât și organist și pianist. A fost directorul Filarmonicii din București în 1947, din 1953 a fost directorul Operei Române, iar în stagiunea 1958-1959 a fost prim-dirijor și director artistic al Orchestrei Radiodifuziunii Române. Vila este monument istoric, se află într-o zonă construită protejată fiind înconjurată de clădiri elegante și a fost restaurată impecabil în 2017

Prosperitatea economică de la mijlocul şi sfârşitul anilor 1930 din România a avut efecte înfloritoare pentru evoluția arhitecturală locală. Stilul arhitectural mediteraneean a pătruns în anii 1930-1940 în România din nordul Americii, mai precis din California și Florida, prin intermediul revistelor și al filmelor vremii, fiind inspirat și din elementele Renașterii italiene toscane și din goticul venețian. În SUA, această modă s-a format prin influența arhitecturii coloniale hispanice care, la rândul ei, valorificase stilul peninsulei iberice infuzat de influențe maure.

Vila lui Constantin Silvestri se încadrează perfect în stilul Mediteraneean revival, având elemente decorative de tip gotic-venețian. Elementele decorative sunt tipice arhitectului faimos Ion Giurgea, cunoscut pentru reperele sale arhitecturale în stil mediteraneean din capitală. Vila are o fațadă spectaculoasă, cu tencuială tip calcio vecchio ce are atât un rol estetic, cât şi funcțional, deoarece rezistă la diferențele de temperatură. Pe fațadă se află un joc de profiluri, basoreliefuri, ancadramente, colonete din piatră, feronerii grele cu model dantelat. De asemenea, acoperișul are olane în pante line, elementele gotice sunt foarte pitorești, iar multitudinea simbolurilor heraldice ascund povești pe care elitele vremii le transmiteau prin ornamentația arhitecturală. Fereastra împărțită în două printr-o colonetă, fiecare despărțitură fiind terminată cu un arc, este îmbogățită de un ancadrament sculptural ce amintește de palatele venețiene. Intrarea în vilă, cu detalii tip gotic flamboyant, multitudinea de terase aflate la niveluri diferite, labirintul de curți interioare încadrate de coloane și arce filtrează fermecător lumina și potențează aerul mediteraneean al vilei. Toate aceste elemente ne duc cu gândul la un veritabil palazzetto extravagant ce încorporează în mod rafinat elemente împrumutate din stiluri diferite.

Istoricul cunoscut al vilei ajunge până la 1929 când Zoe M. Romașcu ridică aici un imobil în stil eclectic după planurile arhitectului curții regale Siegfried Kofczinski, care a contribuit atât la Peleș, cât și la Carul cu Bere. Spectaculos este că același imobil eclectic a fost transformat în anii 1940 (cel mai probabil de arhitectul Ion Giurgea) în palazzeto-ul venețian de astăzi, conform gusturilor elitelor epocii.

După Zoe Romașcu, a locuit aici Constantin Silvestri până când a părăsit România în 1959 și s-a stabilit la Paris. El a fost o mare personalitate a muzicii clasice, fiind considerat de George Enescu un compozitor cu valențe universale. Constantin Silvestri s-a născut în 1913 la Bucureşti, s-a remarcat încă de la 6 ani, datorită calităţilor sale de pianist şi de organist. A studiat la Conservatorul din Târgu Mureş și la Conservatorul de Muzică din București, și a debutat în fruntea Orchestrei Simfonice Radio în 1930. A luat numeroase premii, a compus aproximativ 28 de creații într-un stil personal inconfundabil, a ocupat funcții de conducere în instituțiile muzicale din București, atrăgând în același timp atenția presei internaționale care îl compara cu Toscanini. După mutarea din țară a întreprins o serie de turnee în Australia, dirijând, în același timp Orchestra Simfonică din Chicago, dar şi Orchestra Simfonică din Philadelphia. Din 1957 a colaborat cu Orchestra Filarmonică din Londra, stabilindu-se în Marea Britanie, unde și-a încununat opera muzicală. Chiar dacă o mare parte dintre obiectele de artă şi colecţia valoroasă de tablouri a familiei lui Constantin Silvestri s-au pierdut, este remarcabil că în această vilă se păstrează elemente de mobilier original, capela de rugăciune a familiei și orga marelui dirijor și compozitor.

În ceea ce privește istoricul parcelei, o parte dintre terenurile din acest areal au aparținut arhitectului vestit Louis Blanc, aici fiind trasată la sfârșitului veacului al XIX-lea parcelarea care i-a preluat numele. Proiectul acestei lotizări este unul dintre cele mai vechi din zonă, fiind materializarea primelor intenții de a extinde Bucureștiul spre nord cu cartiere rezidențiale de un statut ridicat. Fondul construit valoros formează un ansamblu de clădiri foarte variat din punct de vedere stilistic și totuși echilibrat și elegant. Poziționarea vilei permite o perspectivă deosebită asupra vecinătăților care întregesc povestea istorică a arealului, aflându-se într-o zonă rezidențială cu coagulări locale de funcții publice și private: clădirea guvernului, reședințe de ambasadori, firme de lux, restaurante. Strada Paris (vechea Aleea Blanc A) pe care se află vila este emblematică pentru construcții elegante, oferind acces direct către artere majore: Bulevardul Aviatorilor, Bulevardul Kiseleff, Piața Victoriei, Calea Dorobanților. Este un areal cu un țesut arhitectural extrem de valoros și multiple monumente istorice. Zona protejată păstrează elemente de autenticitate ce conferă o eleganță aparte acestui nucleu bucureștean de excepție.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul Storia își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii în cunoștință de cauză. 

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia

Storia e platforma de imobiliare lansată de OLX care își propune să aducă mai multă claritate pe piața imobiliară. E locul unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Storia își propune să îi sprijine pe cei care caută locuința potrivită, oferind instrumente și informații valoroase despre piața imobiliară, cu scopul de a-i ajuta să ia decizii informate. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. În 2022, Storia a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă care oferă informații despre traiul în cartierele din România, măsurând standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, densitatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat al imobiliarelor, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

Lansare catalog „Miopie Istorică”

Cu ocazia finalizării expoziției „Miopie Istorică” a artistului Sever Petrovici POPESCU, curatoriată de Ioana MARINESCU și realizată de Muzeul Ororilor Comunismului în România (MOCR) în colaborare cu Muzeul Hărţilor, vineri 9 februarie 2024, a fost lansat catalogul care prezintă lucrările și studiile critice care contextualizează și dezbat opera artistului.

Catalogul redă într-o grafică de excepție lucrările artistului din seria „Miopie Istorică” precum și texte și studii critice ale autorilor: Cristina Toma (manager Muzeul Hărților), Ioana Marinescu (muzeograf și curator), Smaranda Vultur (scriitoare și antropolog cultural), Sever Petrovici-Popescu (artist), preotul Marian Mihail. Acestora li se adaugă și interviuri cu Nădejdea Melnic și Elvira Stanciu, care au trăit experiența deportării.

Lansarea a marcat și închiderea expoziției și ultima zi în care lucrările pot fi văzute în spațiul Muzeului Hărților.

Muzeul Ororilor Comunismului în România (MOCR) s-a implicat din anul 2021 atât ca organizator, dar și ca participant la evenimente precum: comemorările din 18 iunie la Timișoara, alături de Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan, Conferința „70 de ani de la Deportările din Bărăgan” organizată în parteneriat cu Facultatea de Istorie și stagii de practica realizate cu studenții Facultății de Istorie la Asociația Foștilor Deținuți Politici. Cea mai recentă instalație care abordează și tematica deportării este „ROMLAG 1945-1965”, pornită de la Muzeul Hărților, astăzi devenită expoziție itinerantă. https://www.mocr.ro/

Muzeul Hărților din Bucureşti este printre puținele instituţii culturale cu acest specific din lume. Muzeul își propune ca, prin grija pentru patrimoniu și interpretarea lui, prin activități destinate specialiștilor și comunităţii, să devină o instituție relevantă pentru public și pentru cultură, promovând cercetarea, interactivitatea, educația pe tot parcursul vieții, dialogul şi angajarea creativă. Muzeul găzduiește expoziții de artă contemporană prin care încearcă să dea o imagine mai concretă spațiilor, oamenilor și poveștilor care animă hărțile. http://www.muzeulhartilor.ro.

Posted by Ana in Contemporane, Muzee, 0 comments

Casa antebelică Juliette Grunau cu foiță de aur de pe Strada Corbeni

Casa Juliette Grunau (3)

Juliette Grunau este comanditara acestei vile antebelice realizate în stil neoromânesc conform cererii de autorizație depusă în 1914. Terenul aparținea în 1911 Mariei Simionescu, fiind vorba de o parcelă încă goală. Prima referire la această casă este o coală de culoarea oului de rață din 1914 care poartă timbrul fiscal de 30 de bani, cu portretul Regelui Carol I și vulturul încoronat, peste care au fost adăugate semnături și numere de înregistrare cu creion chimic sau cu penița, cu următoarea solicitare:

 

 

Domnule Primar, dorind a construi pe proprietatea mea din strada Aureliu, nr. 4, vă rog să binevoiți a-mi elibera autorizațiunea necesară. Construcțiunile ce voiesc a face sunt: un corp de case parter și în parte subsol și mansardă, cu două apartamente. Anexez aici și o coală timbrată de 25 de lei pentru transcrierea autorizațiunei și câte un plan în dublu exemplar de fiecare construcțiune, întocmit și semnat de dl. D. P. Antonescu, de profesiune arhitect, cu domiciliul în strada Otetelașanu, no. 5. Valoarea construcțiunea ce voiesc să fac este de aproximativ 70.000 de lei.

Arhiva PMB Fond Tehnic, Dosar 158/1914

Cerere de autorizatie - Juliette Grunau si arh. D.P. Antonescu - Arhiva PMB Fond Tehnic Dosar 158/1914
Cerere de autorizatie - Juliette Grunau si arh. D.P. Antonescu - Arhiva PMB Fond Tehnic Dosar 158/1914

Casa la origine includea și partea casei vecinei care este lipită astăzi (aproape în oglindă, construcția respectivă de fapt era parte din casa principală), însă turnura istoriei a decis ca cele două corpuri să devină locuințe de sine stătătoare.

 

Juliette Grunau a fost o reprezentantă a burgheziei capitalei cu o prezență puternică în economia orașului și o influență redutabilă, de la industrie la comerț, de la bănci, la servicii. Aceste familii puternice care au câștigat repede influență și notorietate au jucat un rol crucial în dezvoltarea urbană a capitalei.

 

În 1928 s-a mutat aici un anume Emil Wagner, sobar și ceramist din Bucovina. El provenea dintr-o familie germană, a făcut liceul la Cernăuţi, apoi s-a stabilit în Bucureşti în 1917. Emil Wagner a fost primul inginer ceramist din România. A proiectat fabrici de țiglă și teracotă, a construit sute de acoperișuri, a făcut sobe. A cunoscut multe personalități, le-a reparat acoperișurile sub care-și adăposteau celebritatea și tristețile. Îi păstra o amintire duioasă bunicii lui, care era rudă cu Richard Wagner, compozitorul. A fost decorat în Primul Război Mondial de Împăratul Franz IosefÎntr-un interviu acordat Silviei Iliescu pentru RADOR în 2000 povestea astfel:

 

 

Pe strada Aureliu, numărul 4. […] Lângă [Biserica] Armenească, din Armenească până în Calea Moşilor e strada Aureliu, acolo am stat. Dar prima dată am stat în Bulevardul Elisabeta, deasupra farmaciei Thüringer, când am venit la Bucureşti am stat acolo. O farmacie, Thüringer, la familia Lerescu, ăştia erau cei mai mari moşieri din România. Şi fata lor era măritată după general-doctor francez Pressy. Eu şedeam acolo şi ei şedeau mai mult în Franţa, dar proprietatea o aveau de la Brezoianu şi până la ei. Spitalul Eforiei, clădirile alea, erau proprietatea lor. Şi ei spuneau: <Emile, ai tu grijă de tot.> Eu luam chirie de la toţi, le trimiteam [chiriile], le puneam la bancă. […] Asta era după Primul Război Mondial, în 1921, până în ‘28.

Şi în ‘28 a murit domnul Lerescu şi nu ştiu ce au făcut pe urmă, că eu am cumpărat casa aia în [strada] Aureliu şi m-am mutat. De ce m-am mutat, pentru că m-am însurat şi nu mai puteam să stau în Bulevard. De ce nu puteam să stau în Bulevard, în Bulevard erau multe-multe femei, cocote, unde-i restaurantul <Gambrinus>, era plin acolo, case de rendez-vous erau. Şi eu şedeam… aveam garsoniera acolo şi fetele veneau la mine: <Emile, împrumută-mă cu 1 000 de lei…> Dar cinstite! Să ştii, cinstite ! Am trăit între ele acolo, în fiecare zi veneau: <Dă-mi 5 000 de lei, dă-mi 10 000 de lei, că mâine îţi dau>. A doua zi veneau şi dădeau banii înapoi.

Dar eu aveam pe una, Lenuţa de la Botoşani, o fată frumoasă, nici n-am mai văzut de atuncea o fată aşa frumoasă! Şi vroia… <Emile, hai să ne însurăm !> <Nu pot, măi fată! Tu eşti cocotă, nu pot, nu pot!…> Nu m-am agăţat niciodată de ele. Să ştiţi că ele erau profesoare, erau şi doctore, care erau curve. Dar în fiecare săptămână, schimbau blănurile, schimbau… Era barul <Mascota> în spatele Casei de Depuneri şi veneau acolo la barul <Mascota>. Şi pe timpul ăla cu 5 000 de lei […] cumpărau cinci haine de blană. Erau elegante, cocotele, erau foarte elegante!

Emil Wagner, sobar și ceramist din Bucovina

Arhitectul care semnează proiectul în stil neoromânesc este Dumitru Antonescu care a finalizat studiile de arhitectură în 1908, intrând în Corpul Arhitecților în 1937 când a obținut și dreptul de liberă practică, având legitimația 544 și fiind domiciliat în Strada Sf. Apostoli nr. 60 (conform Tabloului Arhitecților din 1947)“>Am reușit să îl identific după semnătura sa, făcând câteva inferențe logice. “D.P. Antonescu” nu putea fi Petre Antonescu, semnăturile și numele fiind diferite, dar nici arhitectul Dinu P. Antonescu, care se năștea abia în 1909 la Bârlad (ar fi avut doar 5 ani la proiectarea acestei case, ceea ce ar fi fost cu totul nemaivăzut!).

Planurile casei Juliette Grunau semnate de D.P. Antonescu
Planurile casei Juliette Grunau semnate de D.P. Antonescu - Arhiva PMB Fond Tehnic Dosar 158/1914

O altă clădire proiectată de Dumitru Antonescu identificată de mine în Fondul Tehnic al Arhivelor P.M.B. se află pe Strada Muzelor nr. 22. Pe 3 martie 1924 Lisette Weinstein cerea autorizație pentru a ridica un garaj cu pivniță și parter din zid cu 7 încăperi în fundul curții (retras din aliniere), după planurile arhitectului D. Antonescu, cu aceeași semnătură.

Planurile garajului casei Lisette Weinstein semnate de D. Antonescu - Dosar PMB Fond Tehnic 275/1924
Planurile garajului casei Lisette Weinstein semnate de D. Antonescu - Dosar PMB Fond Tehnic 275/1924

Detaliile arhitecturale ale casei din Corbeni 4A sunt remarcabil de bine păstrate. Interiorul a fost restaurat exemplar, tavanul fiind decorat cu foiță de aur. Exteriorul păstrează de asemenea ornamentele în stil neoromânesc, bumbul, funia împrelită, marchiza de lemn. Proiectul de renovare a fost realizat cu echipa de arhitecți ICON Studio de arhitectură (ce a fost premiată la Anuala de Arhitectură în 2022 pentru proiectul vilei ing. Constantin Bușilă din Strada Rabat nr. 1), a durat aproape 5 ani și a costat aproximativ 1.5 milioane Euro. Apreciez invitația Dacianei Tise de a valorifica valoarea memorial-simbolică a patrimoniului casei restaurate în procesul de promovare a casei pentru vânzare.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

Podcastul „Oameni și meserii de muzeu”, un proiect marca Muzeul Hărților

Sâmbătă, 27 ianuarie 2024, a fost lansat podcastul „Oameni şi meserii de muzeu”, un nou proiect marca Muzeul Hărţilor! Gândit ca o serie de 12 episoade, acest  podcast își propune să aducă în prim plan și să dea glas oamenilor și meseriilor din muzeele românești.

 

Prin intermediul acestuia, Cristina Toma, directorul Muzeului Hărților și gazda emisiunii, invită publicul să pășească alături de ea și de invitații săi în „culisele” muzeelor din România. Podcastul se dorește un spațiu de dialog și cunoaștere, unde vom da cuvântul specialiștilor care lucrează în domeniul culturii, vom afla care sunt meseriile lor, provocările cu care se confruntă și poveștile lor.

 

Primul episod a avut-o ca invitată pe Geanina Simion, Șef Secție Educație Muzeală și Relații Publice, în cadrul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Alături de ea am aflat ce presupune, dar și care sunt provocările unui comunicator cultural. 

Pe fondul scăderii interesului tinerilor de a se angaja în muzee, a lipsei de informații privind meseriile specifice unui muzeu și a studiilor necesare pentru realizarea acestora, «Oameni și meserii de muzeu» nu este numai un podcast, ci devine, în mod automat, o discuție atât de necesară în sfera culturii… Practic, proiectul s-a născut din dorința de a promova și populariza partea nevăzută a unui muzeu, reprezentată nu de patrimoniul acestuia, ci de activitățile și meseriile oamenilor care lucrează în cultură. Atenția se îndreaptă acum către cei care fac posibil bunul mers al acestor instituții.
Cristina Toma
Directorul Muzeului Hărților

Pe data de 27 a fiecărei luni, va fi difuzat câte un episod al podcastului, care prezintă o meserie distinctă, regăsită în cadrul unui muzeu.

 

Podcastul poate fi găsit și ascultat pe majoritatea platformelor de streaming:

🎧 Spotifyhttps://open.spotify.com/show/0C3gyzoLddm6sNtSZNR6CI

🎧 Apple Podcastshttps://podcasts.apple.com/us/podcast/oameni-%C8%99i-meserii-de-muzeu/id1727788050

🎧 Google Podcastshttp://tinyurl.com/2v27zpa2

🎧 Youtubehttps://youtu.be/5FlpAPkLCUs

🎧 Castboxhttp://tinyurl.com/y538w845

🎧 Radio Publichttps://radiopublic.com/oameni-i-meserii-de-muzeu-6NvYVz

Echipa de producție:

    Cristina Toma – producător & realizator;

    Teodora Dumitrache – producător executiv, director creativ & graphic designer;

    Mike Popescu – post-producție audio & video.

 

Muzeul Hărţilor din Bucureşti este printre puţinele instituţii culturale cu acest specific din lume. Muzeul îşi propune ca, prin grija pentru patrimoniu şi interpretarea lui, prin activităţi destinate specialiştilor şi comunităţii, să devină o instituţie relevantă pentru public şi pentru cultură, promovând cercetarea, interactivitatea, educaţia pe tot parcursul vieţii, dialogul şi angajarea creativă: https://www.muzeulhartilor.ro.

Parteneri media: Radio România Cultural, Historia, Acc Media Channel, Promenada Culturală, AICI A STAT, i-Tour.ro, daciccool.ro.

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

O nouă traducere esențială: Regula și modelul, de Françoise Choay

Igloo Media anunță apariția unui nou titlu în seria traducerilor esențiale. Regula și modelul. Despre teoria arhitecturii și a urbanismului, de Françoise Choay, o operă substanțială pentru definirea semanticii și a contradicțiilor culturii noastre arhitecturale începând din a doua jumătate a secolului al XX-lea și continuând în secolul al XXI-lea. 

Cartea este o lucrare de arheologie a cunoașterii al cărei teren este cel al teoriei lumii construite: clădiri, orașe, teritorii – un text unic în felul lui. Contribuția sa cea mai semnificativă se află în modul exemplar în care, la capătul unui sclipitor proces analitic, apar cu limpezime legăturile dintre proiect și spațiul edificat, felul cum evoluția așezărilor umane a fost influențată de gândire și cum s-a răsfrânt spațiul construit în evoluția teoriei arhitecturii și urbanismului. 

 

Textele despre arhitectură și oraș

 

În Europa medievală, în paralel cu dreptul cutumiar care asigura perpetuarea unei ordini urbane tradiționale, unele texte elaborate în sînul comunelor au contribuit, dimpotrivă, la o edificare rațională a cadrului urban și la producerea de soluții arhitecturale inedite. Edictele și deliberările cu vocație creatoare care le însoțeau pare că ar trebui incluse între scrierile instauratoare. Vom determina statutul lor cu ajutorul cîtorva exemple împrumutate de la consiliile comunale din Italia, care au fost primele ce au produs acest fel de texte încă din secolul al XII-lea, texte ce n-au încetat pînă în secolul al XV-lea să crească în diversitate și bogăție.

 

Începînd cu ultimii ani ai secolului al XV-lea, comentariul umaniștilor-geografi vine la rîndul lui să confirme și să accelereze procesul de obiectivare a spațiului urban. Într-adevăr, după primele călătorii arheologice în timp, marile călătorii maritime ale acestei epoci au prilejuit o dezrădăcinare mai radicală, o descoperire mai neașteptată. Ele conduceau spre locuri necunoscute, se confruntau cu societăți vii în carne și oase, și nu cu vestigii. Atunci cînd, în celebra sa scrisoarea către Lorenzo di Pier Francesco de Medici (1503), scrisoare care împreună cu cea ulterioară către Soderini (1504) a devenit unul dintre cele mai mari succese de librărie din secolul al XVI-lea, Amerigo Vespucci, califică cu deliberată insistență drept nouă lumea pe care o descoperise de curînd, el dă acestui calificativ accepțiunea cea mai deplină și marchează diferența care conferă poveștii sale o sonoritate inaugurală: este vorba de ținuturi niciodată călcate de europeni, de o lume necunoscută, nepătrunsă de cunoaștere, dar și de o nouă abordare care deschide calea unei noi literaturi.Fragmente din Françoise Choay în Regula și modelul

 

 

Traducere din franceză de Kázmér Kovács și prefață de Ana Maria Zahariade.

 

Françoise Choay (născută la 29 martie 1925) este un istoric și teoretician francez de arhitectură și urbanism, dar și istoric al formelor și ideilor urbane, critic de artă și arhitectură, membră a numeroase comisii franceze și internaționale, membră a Academiei de Arte Frumoase din Berlin. Este profesor emerit la Universitățile Paris VIII și Cornell, fost director al Institutului Francez al Urbanismului (Paris VIII) fiind, de asemenea, profesor invitat la numeroase universități din Statele Unite, Belgia și Italia, printre care MIT, Princeton, Louvain la Neuve, Leuwen, Veneția, profesor asociat la Centru de studii superioare de istorie și de conservare a monumentelor de la Chaillot, al Centrului Internațional de Studii pentru Conservarea Patrimoniului din Leuwen, la Politehnica din Milano. Autoare de texte devenite fundamentale pentru domeniul urban, printre care amintim Le Sens de la ville (1969), La règle et le modèleSur la théorie de l’architecture et de l’urbanisme (1980), L’allégorie du patrimoine (1992), Pour une anthropologie de l’espace (2006), Le Patrimoine en questions: Anthologie pour un combat (2009).

 

A fost distinsă cu Grand Prix national du Livre d’architecture în 1981 și 2007.

 

Proiect susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură.

Despre igloo

igloo se definește ca o platformă media multidisciplinară, care de 22 de ani valorifică arhitectura, într-o formulă ce îmbină armonios mediile print, digital și social media. Substanța editorială, opinia profesionistă și grafica actuală fac din igloo o publicație de colecție și un trendsetter în domeniul arhitecturii, urbanismului, designului și culturii vizuale, atrăgând atenția tuturor sectoarelor din industria creativă.

 

Îi puteți urmări pe, igloo.ro, Facebook, Instagram, YouTube.

logo-igloo_2018_black
Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

Vilă interbelică decorată cu lei, struguri și frunze de acant din inima capitalei se închiriază cu 9.800 de euro pe lună pe platforma de imobiliare Storia

Storia x Aici a stat (1)

O vilă interbelică aflată într-o zonă protejată din inima capitalei, la numai 3 minute de Piața Universității, se închiriază cu 9.800 de euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila are valoare arhitecturală și ambientală ridicată, ornamentele de pe fațadă fiind spectaculoase și bine păstrate în timp: lei, struguri și ghirlande cu frunze de acant. Varietatea simbolică a decorațiunilor este interesantă, tipică stilului arhitectural Beaux-Arts. Vila are o curte spațioasă și este poziționată ultra-central. Are peste zece camere dispuse pe mai multe niveluri și o suprafață de 906 metri pătrați. Vila este restaurată și utilată, având toate facilitățile necesare pentru o reprezentanță sau o experiență de locuit de poveste, într-un loc privilegiat, cu un ambient plăcut și elegant, interiorul păstrând elemente de arhitectură specifice anilor 1930, cu vitralii, marmură și parchet masiv. Este o destinație ideală cu aer aristocrat pentru investitorii pasionați de arhitectură și istorie.

 

Cei 906 metri pătrați sunt împărțiți între parter, etaj, mansardă și demisol, având un salon de recepție deschis cu șemineu, oglindă venețiană, stucaturi aurite, parchet din lemn masiv și uși cu cristal fațetat. Salonul de recepție poate funcționa și ca un living generos din care pornesc radial două camere spațioase, elegante și luminoase și un hol care face trecerea către zona mai intimă a vilei, care se deschide către restul camerelor și utilităților. Terenul are 435 de metri pătrați. Vila se află pe o stradă istorică a capitalei, cunoscută pentru diversitatea arhitecturală cu evoluții stilistice și artistice care atestă succesiunea mai multor generații de locuitori, de arhitecți și de ingineri constructori. Detaliile ornamentale ale vilei sunt realizate din materiale de bună calitate, piesa de rezistență fiind fațada extrem de bogat decorată în stil eclectic de factură Beaux-Arts ce inspiră atmosferă aristocratică, fiind excelent restaurate.

 

Accesul se face prin curtea generoasă și elegantă, cu piatră cubică. Gardul și poarta de la intrare sunt cele originale, feroneria fiind unitară cu feroneria marchizei, a ușii de la intrare și a teraselor vilei. În universul vilei se pătrunde printr-o ușă monumentală cu feronerie bogat decorată, într-un hol cu mozaic cu flori, stucaturi aurite cu simboluri eclectice (scoica, frunza de acant), medalioane, oglinzi și scară de marmură ce face trecerea către salonul principal. Fiecare element decorativ a fost delicat restaurat. Camerele sunt luminoase, spaţiile interioare dovedesc un confort rafinat. Scara de acces către restul etajelor păstrează feroneria și mâna curentă din lemn originale, fiind la rândul său restaurată. Mansarda și demisolul au fost refuncționalizate și permit o flexibilitate fantastică în ceea ce privește utilizarea. Bucătăria complet utilată de la etaj, zona de spa cu piscină și saună de la demisol, mansarda cu potențial de spații pentru evenimente reprezintă toate elemente ce sporesc valoarea imobilului.

 

În ceea ce privește istoricul parcelei, ea poate fi identificată încă din perioada anului 1946, de când au fost trasate planurile maiorului Rudolph von Borroczyn. În jurul anilor 1846-1852 proprietatea se învecina cu locul Mânăstirii Dichiu, aflându-se pe o stradă ce își păstrează trama încă de atunci, ceea ce atestă valoarea istorică a întregului areal. Înainte de 1911 proprietatea aparținea unui anume Zotescu, la 1911 se afla în proprietatea moștenitorilor acestuia, urmând ca în perioada interbelică aici să fie ridicată această vilă cu etaj și cu decorațiuni spectaculoase Beaux-Arts.

 

Poziționarea vilei permite o perspectivă deosebită asupra vecinătăților care întregesc povestea istorică a arealului, aflându-se într-o zonă rezidențială cu coagulări locale de funcții publice. Strada Vasile Conta pe care se află vila este liniștită și în același timp emblematică pentru construcții elegante, oferind acces direct către artere majore: bulevardul Magheru, Strada Batiștei, strada C.A. Rosetti. Este un areal cu un țesut arhitectural tradițional definit de străzi cu traseu sinuos, caracterizat prin diversitate tipologică și totuși coerent în ciuda variației stilistice, volumetrice, a înălțimii și a limbajului arhitectural. Zona protejată păstrează elemente de autenticitate ce conferă un farmec aparte acestui nucleu bucureștean de excepție. Proximitatea față de monumente istorice și instituții de renume conferă valoare suplimentară proprietății.

 

Arhitectura vilei este eclectică, ornamentele vegetale și florale ale ancadramentelor ferestrelor sunt extrem de bogate: două capete de lei străjuiesc intrarea și simbolizează putere și spirit aristocratic. Ancadramentele ferestrelor sunt ornate cu ghirlande cu frunze de acant și simboluri vegetale: strugurele simbolizează cornul abundenței, toate elementele indicând rafinament și bun gust.


Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul Storia își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii  în cunoștință de cauză.

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Anunțul de vânzare se află aici:

Despre Storia

Storia e platforma de imobiliare lansată de OLX care își propune să aducă mai multă claritate pe piața imobiliară. E locul unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Storia își propune să îi sprijine pe cei care caută locuința potrivită, oferind instrumente și informații valoroase despre piața imobiliară, cu scopul de a-i ajuta să ia decizii informate. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. În 2022, Storia a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă care oferă informații despre traiul în cartierele din România, măsurând standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, densitatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat al imobiliarelor, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 2 comments