Acasă
Despre
Istorisiri
Dialoguri
Evenimente
Contemporane
Patrimoniu personal
Susține-ne!
Contact

Acasă
Despre
Istorisiri
Dialoguri
Evenimente
Contemporane
Patrimoniu personal
Susține-ne!
Contact

Palatul Telefoanelor – imagini din trecut

Fosta terasă Oteteleșanu - Ziarul Dimineața, anul 1931

Structura de oțel a Palatului Telefoanelor

Structura de oțel a Palatului Telefoanelor - lucrare executată de Uzinele Reșița în 60 de zile

Furnizorii care au contribuit la Palatul Telefoanelor elogiați în presa vremii- 1933

Palatul Telefoanelor și presa vremii - Fotografie de Willy Pragher

Arhitectul Van Saanen-Algi

Instalarea cablurilor de telefoane de Societatea Anonimă Română de Telefoane

Regele Carol al II-lea la momentul inaugural al Palatului Telefoanelor

Palatul Telefoanelor și Calea Victoriei în interbelic - imagine de epocă

Atmosfera de pe Calea Victoriei din fața Palatului Telefoanelor în interbelic

Reclamă din presa vremii la serviciile oferite din Palatul Telefoanelor

Reclamă din presa vremii la cabinele telefonice confortabile

Palatul Telefoanelor si Teatrul National - imagine de epocă

Palatul Telefoanelor si o manifestație din perioada comunistă - imagine de epocă

Sala informațiunilor din Palatul Telefoanelor

Plafonul și scafele de lumini ale Marelui Hall Public de la Parter

Hall Etaj 8 - Secretariatul. Direcțiunea Generală și Consiliul de Administrație

Stilul vestimentar feminin din interbelic

Societatea Anonimă Română de Telefoane Oficiul Ploiești - stil Art Deco

Societatea Anonimă Română de Telefoane Oficiul Ploiești - stil Art Deco - imagine de epocă

Caută

Articole recente

Cele mai spectaculoase 10 biblioteci din România 28/11/2024
O seară de operă la teatru 10/11/2024
Dr. Ștefania Dinu, Muzeul Național Cotroceni, spune povestea bijuteriilor Reginei Maria la Art Safari 06/11/2024

Aiciastat pe Instagram

aiciastat

#Aiciastat a văzut acum aproape o lună filmul “Moromeții 3” regizat de Stere Gulea, chiar într-unul dintre spațiile în care a fost filmat: Casa Universitarilor, cu o parte din recuzita originală. Filmul @morometii3 este o încântare vizuală și memorial-simbolică, mai ales pentru un împătimit al caselor vechi. Nu îmi imaginam atunci că tematica filmului va deveni mai actuală ca niciodată, acum, în mijlocul maratonului electoral de final de an.

Dincolo de calitățile sale artistice, filmul are o valoare de documentar care ne transpune într-o realitate tragică trăită de câteva generații înaintea noastră. O realitate care s-a strecurat, uneori tiptil, alteori mai brusc, cu barosul, în viețile oamenilor, o realitate care și-a luat un tribut amar măsurat în demnitate, lacrimi și durere. O realitate care părea că este departe, dar care ar putea să ne sufoce iar dacă nu avem grijă să nu repetăm greșelile trecutului. Iar filmul are darul de a face apel la lecțiile istorice pentru a ne scutura din amorțeala prezentului.

Îi mulțumesc domnului Stere Gulea că a împărtășit cu noi o parte din lecțiile tinereții sale într-un mod atât de elocvent. Fiecare filmare are o savoare cinematografică aparte, și îmi imaginez cât a fost de greu pentru echipa de filmare să găsească unghiurile potrivite pentru a evoca anii ‘50 într-un oraș sufocat de modernitate.

Vă recomand să vedeți filmul acesta înainte de alegerile de duminică. Să simțiți ce riscăm și unde am putea ajunge, să simțiți îndoiala personajelor care asistă neputincioase la demontarea scării ierarhice a valorilor. Mi-e rău fizic când mă gândesc la anul 1954 descris de film și la asemănările cu anul halucinant 2024 pe care îl trăim acum. În film, Niculae Moromete (interpretat de @alex_calin) se află în fața unor alegeri dificile, suferă din dragoste pentru Vera, interpretată de @olimpia.melinte, personaj inspirat din Nina Cassian, convingerile politice sunt pe cale de a i se zgudui, îi scade încrederea în breasla literară, influențată tot mai mult de virajele ideologice din epocă. Și noi avem de făcut niște alegeri și sper că le vom face pe cele corecte.

Foto 10-15 sunt de la Siliștea Gumești de la muzeul și casa lui Preda.

#Aiciastat vă îndeamnă să mergeți la vot pent

#Aiciastat vă îndeamnă să mergeți la vot pentru viitor, pentru a recupera timpul pierdut în deziluzii și conflict. Anul acesta a fost unul de grație pentru patrimoniu. În România au avut loc conferințe, summit-uri, întâlniri ale oficialităților europene și internaționale precum Europa Nostra, ISCARSAH, NEMO (Network of European Museums Organisations), Summitul Capitalelor Europene pentru Arhitectură, Urbanism și Administrație. La mare parte din aceste evenimente de prestigiu am participat și am analizat modul în care au pus în lumină patrimoniul fantastic pe care îl avem, punând accent pe nevoia de restaurare și pe demersurile care se fac în această direcție.

Aceste fotografii au fost făcute la întâlnirea anuală a ISCARSAH care a avut loc acum la Sinaia, la Peleș. ISCARSAH este Comitetul Științific Internațional pentru Analiza și Restaurarea Structurilor Patrimoniului Arhitectural, un comitet tehnic al ICOMOS și un forum internațional dedicat promovării cunoștințelor și bunelor practici în analiza și restaurarea structurilor istorice. Imaginați-vă cele mai importante personalități din lumea patrimoniului: arhitecți, ingineri, oameni de știință, specialiști și educatori de renume internațional, discutând despre recuperarea elementelor de patrimoniu din molozul produs după cutremurul din Antalya, despre protejarea unor clădiri din Iran, despre restaurarea porticului unei moschei din Bosnia, despre înlocuirea problematică a unei coloane de la o biserică din Portugalia. Sentimentele trăite atunci sunt în antiteză totală cu modul în care m-am simțit de luni încoace dar vreau să simt din nou mândria și speranța de atunci. Nu mai vreau să mă simt în contratimp cu Europa.

Acum, de Ziua Națională care coincide magistral cu ziua votului, poate unul dintre cele mai importante voturi din ultimii 35 ani, reiterez responsabilitatea noastră ca cetățeni. Astăzi avem responsabilitatea de a vota după ce ne-am informat în prealabil. Este momentul în care vocea noastră este auzită în mod democratic și trebuie să ne asigurăm că suntem corect reprezentați la nivel de valori, obiective și acțiuni.

La mulți ani, România, țară cu patrimoniu de poveste, sper să ne fie bine împreună!

#Aiciastat “Apelul către lichele” scris de Ga

#Aiciastat “Apelul către lichele” scris de Gabriel Liiceanu la câteva zile după revoluție, acum 35 de ani, un manifest pentru claritate morală, un protest pe care am avut șansa să îl studiez la Retorică la facultate în 2009. De atunci multă apă a trecut pe Dâmbovița, multe nedreptăți au fost uitate, însă mesajul pare că rămâne la fel de actual, fiind marcat și pe pereții expoziției recent deschise în etajele superioare ale casei-muzeu @lamitabiciclista: “Lumea în care trăim. Primii 35 de ani”. O expoziție de văzut, de analizat și de interiorizat.

“Lăsați să se întrevadă o urmă de sfială în privirea voastră. Fiți o vreme stingheri. Nu mai apăreți la televiziune. Nu mai scrieți în ziare. Nu vă mai ridicați glasul decât pentru o scurtă căință, căci altfel îl ridicați din nou în minciună.”

La inaugurarea ansamblului statuar Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, domnul Liiceanu a spus următoarele cuvinte înțelepte pe care vreau să le invoc acum, când suntem în pragul unei decizii morale care ne poate costa scump:

“[...] Numai comunismul a avut viclenia de a face promisiunea mincinoasă a fericirii pentru toată lumea. Dragii mei, fericirea nu este un proiect realizabil de la nivelul unui stat, al unui guvern, al unui partid. Este o chestiune a fiecăruia dintre noi. Așa încât să nu credeți în promisiuni. Să cereți de la o societate adevărată, democratică, să asigure condițiile prin care putem căuta cu toții un sens al vieții și fericirea care este strict individuală. Nu există fericire în grup. […] Încă nu ne-am vindecat [făcând referire la opera autoarei Hannah Arendt, <<Originile totalitarismului>>]. Suntem încă bolnavi, de vreme ce distrugătorii, nu numai că nu au fost condamnați, ci continuă să fie regretați. Un popor care își regretă în proporție de 50% distrugătorii, așa rezultă dintr-un sondaj recent: <<în comunism era mai bine>>, și acesta este doliul nostru național […]. Nu numai că distrugătorii nu au fost condamnați, dar nici măcar memoria lor pare că nu a fost damnată.”

Vă rog să nu fim o societate învinsă, vă rog ca mâine să ieșim la vot și să putem ștampila după convingerile noastre documentate din lecțiile trecutului și orientându-ne către viitor.

#Aiciastat Nicolae Iorga, de la a cărui asasinare

#Aiciastat Nicolae Iorga, de la a cărui asasinare de către legionari comemorăm astăzi 84 de ani. El a fost unul dintre cei mai importanți istorici ai noștri, fiind în același timp critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician român.

Nicolae Iorga a fost considerat geniul reprezentativ al culturii noastre. A fost activ atât pe scena națională, cât și pe cea internațională, participând la zeci de congrese internaţionale de istorie. A primit titlul de „Doctor honoris causa” al Universităţilor din Paris, Lyon, Strasbourg, Londra, Roma, Geneva, Bratislava, Alger şi a fost membru a zeci de Academii din lume.

În după-amiaza zilei de 27 noiembrie 1940 lucra la volumul „Istoria Universală” la biroul său din Sinaia. Chiar atunci s-au prezentat la ușă 7 indivizi care i-au spus soției sale, Ecaterina Iorga, că sunt de la Poliţia Legionară a capitalei şi că au venit să-l ridice pentru interogatoriu. Deși doamna Iorga a invocat sănătatea șubredă a savantului, necunoscuţii au intrat în casă şi l-au luat pe Iorga în maşină. Profesorul nu s-a opus şi, pentru a-şi linişti familia, i-a cerut servitoarei să-i lase materialele pe birou, pentru a mai lucra la ele când se va întoarce. A doua zi, corpul savantului a fost găsit aruncat pe un câmp dintre Ploieşti şi comuna Strejnic alături de 9 tuburi de cartuşe. Același comando legionar l-a asasinat și pe Virgil Madgearu. De fapt, între 26-27 noiembrie 1940, au fost asasinați 70 de demnitari ai statului român de către legionari.

George Călinescu, o altă personalitate de altă factură, dar evocată destul de mult zilele acestea din cauza unei coincidențe de nume, spunea despre Iorga că a jucat în cultura românească „rolul lui Voltaire”. După aflarea veștii asasinării lui Nicolae Iorga, 47 de universități și academii din lume au arborat drapelul în bernă.

Unul dintre citatele faimoase ale lui Nicolae Iorga ne lasă un reper moral pe care ar trebui să îl avem în minte în următoarele două duminici de vot: „Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții. Greșelile nu se iartă, ci se repară”.

***GIVEAWAY*** #Aiciastat a jucat o partidă inedi

***GIVEAWAY***
#Aiciastat a jucat o partidă inedită de șah și a câștigat... cineva dintre voi! Vreau să vă ofer o pereche de căști wireless @jbl_romania. Trebuie să urmăriți toată schița ca să vă dați seama exact care dintre ele. Echipa albă, echipa neagră, oare care dintre personalități a câștigat? A fost un joc atipic: am găsit una dintre tablele de șah cele mai pitorești din Parcul Cișmigiu și am trăit o experiență similară cu cea evocată de Shan Sa în cartea sa „Jucătoarea de go”: „Oare când s-a transformat acest spațiu în loc de întâlnire a amatorilor de go? Nu știu. Tablele de joc, gravate pe mesele de granit, după miile de partide au devenit figuri, gânduri, rugăciuni. [...] Adversarul meu e un străin venit direct de la gară. În timp ce lupta se întețește, mă pătrunde o căldură plăcută. Lumina zilei slăbește și pionii se confundă. [...] Ceilalți jucători au plecat.”

Atmosfera din Manciuria prezentată în carte se confundă tacit cu atmosfera din Cișmigiul răcoros, așa-numitul spațiu „La șahiști” care a intrat în mentalul colectiv drept un loc pitoresc al competiției joviale între personalități puternice. La fel și eu mi-am pus la lucru personalitățile pentru partida de șah. Datorită căștilor care m-au protejat de tot ce înseamnă distragere exterioară am putut să mă concentrez la jocul de șah și să îmi cuceresc propriul record.

Modelul pe care vi-l ofer alături de JBL este Live 660 cu Noise Cancellation, asistent vocal Alexa built-in și bluetooth, și vă promit că o să vă doborâți și voi recorduri cu ele și veți găsi inspirație pentru a lua deciziile corecte. Pentru a câștiga aceste căști, tot ce trebuie să faceți este să:
- Urmăriți conturile @jbl_romania și @aiciastat
- Dați like și save acestei postări
- Ne scrieți într-un comentariu ce joc sau competiție vă place cel mai mult, cu tag către un prieten pe care vreți să îl provocați
- Opțional, să dați share concursului în stories ca să afle cât mai mulți despre el.

Concursul este valabil până pe 4 decembrie la ora 23:59 și voi extrage aleator câștigătorul pe 5 decembrie. Mult succes!

#Aiciastat vă invită să ne refugiem împreună

#Aiciastat vă invită să ne refugiem împreună în lumea cărților, mai precis în lumea bibliotecilor. Organizez joi, 28 noiembrie, alături de @glitchsh.op, conferință despre biblioteci cu povești chiar la ei în bibliotecă și vreau să vă ofer 10 invitații speciale la acest eveniment. Biblioteca Glitch este un spațiu dedicat schimbului de idei între artă și design. Găzduită într-o clădire istorică ce păstrează numeroase elemente originale, aflată pe Bd. Dacia la numărul 57, și deschisă publicului joi și vineri, Biblioteca Glitch are în colecție peste 800 de volume și organizează evenimente ce încurajează dialogul dintre profesioniștii și pasionații din artă, cultură și design.

Voi povesti despre istoria și valoarea de patrimoniul a unora dintre bibliotecile mele preferate, vă voi arăta imagini din biblioteci speciale precum cea a Universității Asachi sau cea a Facultății de Litere. Veți descoperi un cadru intim într-o clădire istorică remarcabilă cu elemente neoromânești atât la mobilier cât și la ornamentică, sobe de Meissen, colonade cu capiteluri corintice ce amintesc despre mânăstirile brâncovenești. Vom vorbi despre biblioteci publice și biblioteci private și vom repune pe piedestal cartea. Cititul stă la loc de cinste printre activități care ne poate deschide mintea și sufletul, ne poate învăța să nu repetăm greșelile trecutului și ne poate da lecții pentru un viitor mai limpede. Cât de bine ar fi să putem re-normaliza cititul, să ne petrecem orele cu sens printre filele unor cărți (și nu doar prin postări și conturi obscure din rețele) și să putem să ne regăsim înțelepciunea pe care simțim că o pierdem fără ancore în cultură. Intrarea se face doar pe bază de invitație.

Ce puteți face ca să primiți invitație la acest eveniment:
- ne lăsați un comentariu cu una dintre bibliotecile voastre preferate;
- like, save și opțional share la postare ca să afle cât mai mulți prieteni din comunitate.

Miercuri, 27 noiembrie, seara, voi extrage și anunța câștigătorii. Sper să ne (re)vedem joi cu energie frumoasă după ce am decantat informațiile din această săptămână. Mult succes!

#Aiciastat a marcat pe @hartareciclarii un nou loc

#Aiciastat a marcat pe @hartareciclarii un nou loc important care contribuie la o economie circulară a obiectelor prețioase care ne înconjoară: @italianvintageshop, un spațiu care oferă o nouă viață lucrurilor peste care a trecut timpul. M-a fascinat întotdeauna aerul vechi, interbelic al Bucureștiului și caut fiecare colț care să redea atmosfera cosmopolită de odinioară a Bucureștilor. Această atmosferă se regăsește și aici, la Italian Vintage Caffè e Prosecco Bar, pe care l-am inclus în proiectul inițiat de Viitor Plus, o organizație de mediu care a creat programe care împrietenește oamenii cu economia circulară, cu natura, cu sustenabilitatea.

Spre exemplu, una dintre inițiative este sacoșa PuzzleTex creată de Atelierul de Pânză, un atelier creativ care oferă locuri de muncă persoanelor dezavantajate și și-a asumat un obiectiv zero waste: niciun deșeu textil nu iese din atelier.

Aici, pe Strada Vasile Alecsandri nr. 3 locuia pe la 1911 un anume Balș, conform cadastrului de atunci. Astăzi aici veți descoperi obiecte păstrate cu evlavie, decenii la rând, de posesorii lor. Aceste obiecte ne învăță să prețuim vechiul și frumosul într-o colecție impresionantă de accesorii, haine și decorațiuni pline de personalitate care pot fi iubite din nou. Italian Vintage Caffè e Prosecco Bar este un spațiu conceptual unde vǎ puteți bucura de un meniu de bǎuturi și aperitive italienești și cafea de specialitate pe care o puteți degusta în ceșcuțe vintage cu poveste. Selecția atent curatoriatǎ subliniază autenticitatea și unicitatea pe care fiecare dintre noi o caută în construirea stilului propriu, fie că este vorba de ținutele noastre sau de amenajarea propriului cămin.

Așadar, cu această poveste în minte, vă mai spun că pe hartareciclării.ro, tot un program Viitor Plus, veți putea găsi și adăuga toate shopurile vintage, second hand, centrele de reparații sau de donații din apropierea voastră. Eu am adăugat Italian Vintage Shop și sunt convinsă că și voi veți putea găsi ceva care a rezistat probei timpului și care să fie pe placul vostru. Intrați pe hartareciclării.ro și aflați mai multe puncte de circularitate din București.

#Aiciastat în dialog cu arhitectul @dorinstefan_d

#Aiciastat în dialog cu arhitectul @dorinstefan_dsba, profesor universitar, doctor în arhitectură cu specializarea în Urbanism. Este vorba despre un nou episod din podcastul @cronicaridigitali, seria specială realizată alături de @orangeromania, în contextul deschiderii Palatului Telefoanelor, monument istoric emblematic pentru București. Dorin Ștefan este unul dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi ai secolului, cu lucrări în atlasul arhitecturii mondiale. A primit premiul Academiei Române pentru întreaga activitate, iar Uniunea Arhitecților i-a acordat premiul Opera omnia.

Am povestit împreună despre arhitectura din perioada interbelică, despre Palatul Telefoanelor, despre semnificația clădirii în istoria arhitecturii în România. Arhitectul Dorin Ștefan ne-a explicat cum să ne uităm la clădirile ridicate în perioada interbelică și unde mai găsim astăzi simboluri inspirate din acea perioadă. Am discutat despre stilul Art Deco în România, despre manifestările lui în București și despre simbolurile arhitecturale identificate în construcția Palatului. Am dezbătut ce a însemnat în epocă acest stil și cum poate fi identificat el în elementele constructive ale Palatului.

Unul dintre foștii profesori ai arhitectului Dorin Ștefan, mai precis inginerul Alexandru Cișmigiu, a făcut cea mai amplă lucrare de restaurare și consolidare a clădirii. Am aflat povești personale despre această lucrare monumentală de restaurare care asigură trăinicia și rezistența clădirii, pornind de la structura de oțel (cu oțel de la Uzinele Reșița) a Palatului.

În contextul în care Palatul Telefoanelor s-a redeschis pentru angajații @orangeromania, am povestit despre valorizarea patrimoniului architectural, nu doar muzeală, ci în primul rând în circumstanțe în care spațiile sunt reactivate, prind viață, sunt trăite și apreciate. În jurul Palatului, în așa-numitul Cartier Creativ, s-a creat o adevărată efervescență creativă, pe care am evocat-o în dialogul nostru care mi-a făcut mare plăcere.

Mulțumesc mult pentru această ocazie fantastică. Vă doresc vizionare plăcută: urmăriți podcastul @cronicaridigitali la link-ul consacrat!

#Aiciastat în dialog cu @damiananfile despre cont

#Aiciastat în dialog cu @damiananfile despre contextul istoric și social în care s-a construit Palatul Telefoanelor, cu accent pe perioada interbelică, într-un nou episod de podcast @cronicaridigitali. Episodul deschide seria specială Re:connect cu Palatul Telefoanelor, o serie susținută de @orangeromania cu 4 dialoguri interesante ce abordează Palatul Telefoanelor de-a lungul timpului.

Damian Anfile, povestitor prin excelență, ne-a delectat cu istorioare legate de contextul istoric și cu povestea terasei Oteteleșanu și a boemei bucureștene care o frecventa, loc pe care s-a construit în interbelic Palatul Telefoanelor. Din septembrie 1931 până în aprilie 1933, Capitala s-a minunat de construcția Palatului Telefoanelor, la momentul respectiv cea mai înaltă clădire din România, un zgârie nori printre trăsuri și automobile. Palatul era un etalon de inovație, de la numărul de etaje, la lifturile rapide, de la holul de recepție spectaculos, la sistemul de iluminat. În plus, terasa clădirii avea cea mai bună vedere asupra Teatrului Național.

Una dintre curiozitățile legate de Palat pe care ni le-a împărtășit Damian este cea legată de spălătorii de geamuri la înălțime, noua meserie decretată ca fiind “cea mai periculoasă”. Aceștia puteau fi văzuți în plină zi într-un “spectacol involuntar” spălând geamurile impunătorului zgârie-nori la o înălțime de 50 de metri, ceea ce a creat multă vâlvă în București.

Dacă stăteai în preajma Palatului Telefoanelor, aveai acces la toate știrile. Ziarele principale aveau redacțiile în proximitate, în Palatul Universul și în nucleul fierbinte al presei, de unde se împărțeau tirajele cu vești proaspete imediat pe Calea Victoriei. De aici puteai contacta direct sau la distanță toți cunoscuții: lumea bună, oamenii politici, artiștii care erau la cafenele, hoteluri sau se plimbau pe Calea Victoriei. Cele mai bune ateliere de costume, pălării și rochii, cosmetice și bijuterii erau în zonă. De aici se puteau vedea toate noutățile: mașinile Ford, moda, premierele din cinematografe, la câteva săptămâni distanță după premierele mondiale din SUA.

Vă doresc vizionare plăcută pentru primul episod din seria noastră! Link în stories.

#Aiciastat vă așteaptă mâine, 19 noiembrie, la

#Aiciastat vă așteaptă mâine, 19 noiembrie, la ora 18:30, la librăria @humanitascismigiu pentru a lansa al doilea tiraj al cărții “Mahalale de patrimoniu” publicată de @editura.vremea. Alături de doamnele Silvia Colfescu și acad. Georgeta Filitti vom păși pe urmele personalităților de odinioară care au dat viață vechilor mahalale Sfânta Ecaterina și Flămânda, vom împărtăși câteva detalii din atmosfera Bucureștilor de epocă și vom evoca iubirea pentru oraș.

Miza acestei cărți stă în îndemnul pe care vreau să vi‑l fac: să faceți o plimbare prin aceste două mahalale și să le căutați identitatea, și în cele din urmă, sper eu, să le‑o și găsiți. Și să vă îndrăgostiți de străduțele sale înguste și sinuoase, de casele‑vagon, de ornamentica lor bogată, de clădirile care se subscriu tuturor curentelor de arhitectură tipice spațiului nostru: neoclasic, eclectic, Beaux‑Arts, un pic de Art Nouveau, Art Déco, mediteraneean, modernist. Cele două mahalale au farmecul liniștii unui cartier supraviețuitor.

Este o mare onoare pentru mine să sărbătoresc trecutul și frumusețea mahalalelor în acest cadru distins alături de voi, publicul iubitor de patrimoniu și de istorie. Istoricul Simion Câlția a scris tare frumos în prefața cărții mele, astfel: “Ana Rubeli ne poartă într‑o lume care nu a dispărut cu totul, dar pe lângă care, grăbiți, alergați de treburile zilnice, trecem fără să o mai vedem. Cartea ei are meritul de a ne opri în loc, de a ne face să ne uităm în jur, descoperind în jurul nostru ziduri care spun povești, case care ne aduc aminte de vremuri de altădată. După ce vei închide această carte va fi greu să privești cu aceiași ochi vechile străzi din București.”

Vă așteptăm!

Fotografia a fost realizată de @onechristina la serata culturală organizată de #Aiciastat acasă la @corulmadrigal de la începutul acestei frumoase toamne, purtând o ținută @zestal.store ce onorează tradițiile și patrimoniul.

#Aiciastat la Palatul CEC unde a avut loc Gala @re

#Aiciastat la Palatul CEC unde a avut loc Gala @remarkableawards organizată de @bucharestrealestateclub și de @romaniapropertyclub. Gala oferă recunoaștere celor mai inovative amenajări de interior: locuințe (apartamente și case), birouri, spații de co-working, magazine, restaurante, cafenele, showroom-uri și hoteluri din capitală și marile centre regionale. Peste 127 de proiecte au intrat în competiția REMARKABLE AWARDS 2024 pentru 26 de trofee care au fost acordate în cadrul Galei organizate în seara zilei de 12 noiembrie la Palatul CEC.

Palatul CEC a fost construit între 1865-1900 pe vechiul amplasament al Mânăstirii „Sf. Ioan cel Mare” (ridicată la 1590 de familia Buzeştilor şi rectitorită de voievodul Constantin Brâncoveanu). Ideea de construire a unui nou sediu central al instituției i-a aparţinut, predominant, lui Costache Bălcescu (fratele revoluţionarului paşoptist Nicolae Bălcescu), preşedinte al Băncii între anii 1890-1894.
Arhitectul însărcinat cu realizarea planurilor a fost Paul Gottereau, arhitectul Casei Regale.

Arhitectura Palatului CEC este cea specifică academismului francez de nuanţă eclectică, încadrându-se în specificul Beaux Arts de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Palatul a fost conceput de la început drept sediu de bancă. Așa că a fost dotat cu tezaur cu două subsoluri, cu funcțiunea de a asigura atât protecția valorilor financiare, cât și pentru a fi utilizat în închirierea de casete de siguranță pentru persoanele fizice. Cele mai importante firme din domeniul seifurilor au contribuit la realizarea ușilor de siguranţă: celebrele firme Chubb şi Ratner, care există pe piaţă şi astăzi. Materialele care au stat la baza ridicării Palatului au fost atât româneşti, cât și internaționale. Mozaicul din Holul Central şi scările de la etaj au fost realizate din marmură de Dobrogea. Candelabrele mari din Holul Central au fost realizate la Viena, iar cele mici, din bordura scărilor, au fost realizate la Bucureşti.

Ne-am bucurat să vedem în acest spațiu impozant proiecte fabuloase care au câștigat premii pentru proiecte remarcabile: prietenii de la @euforia (felicitări @alexabogatu), @tresfolles și mulți alții pe care îi urmărim cu mare interes!

#Aiciastat Bharati Lekshmi Pillai Ammachi, soția

#Aiciastat Bharati Lekshmi Pillai Ammachi, soția Maharajahului Yuvaraja Visakham Thirunal Rama Varma, în această vilă refăcută în 1858 în Kerala cu destinația de a fi reședința soțiilor regale.

Construcția în stil tradițional îmbinat cu stilul colonial purta numele de “Ammaveedu” și era una dintre cele cinci reședințe ale soțiilor conducătorilor din Thiruvananthapuram. Casa regală din Travancore a urmat un sistem dinastic matriliniar: tronul era moștenit prin descendența surorii regelui, niciodată prin propriii săi copii. Căsătoria unei femei cu Maharajahul domnitor nu le conferea lor sau descendenților lor dreptul de a urca pe tron. Așa că ea locuia aici, în Arumana Ammaveedu, alături de unchii, frații și alți membri ai familiei ei. Familiile extinse Ammaveedu au avut roluri importante ca rude ale casei regale, dar nu au putut domni, ceea ce a asigurat lipsa conflictelor interne pentru domnie.

Arta, muzica și dansul au ocupat un loc special în creșterea fetelor tinere în reședințele lor. Savanți eminenți au fost aduși pentru a oferi îndrumări și pentru a promova aprecierea pentru artă și cultură. Mari sărbători și festivități culturale erau organizate la Arumana Ammaveedu în timpul festivalurilor importante.

Reședințele soțiilor, clădirile numite Ammaveedus, au fost numite după locurile de naștere ale soțiilor Maharajahului, ceea ce semnifică importanța originilor lor. Căsătoriile Maharajahilor domnitori erau deseori aranjate cu mirese de la unul dintre Ammaveedu, iar soțiile continuau să-și viziteze familiile în splendoarea regală.

Clădirile Ammaveedu sunt construite într-un amestec unic de arhitectură tradițională din regiunea Kerala și design colonial european. Stilul arhitectural al lui Arumana Ammaveedu reproduce stilul reședinței Maharaja Visakham Thirunnal, mai precis Palatul Anantha Vilasam, lucru vizibil la gravurile de pe stâlpi și verandă.

După declararea independenței și sfârșitul domniei suverane, multe personalități eminente din familia princiară au continuat să locuiască în Arumana Ammaveedu timp de câțiva ani. Astăzi clădirea, bine conservată, găzduiește restaurantul pe nume @villamaya_tvm, unul dintre cele mai bune restaurante din India.

#Aiciastat Palatul Telefoanelor din București, o

#Aiciastat Palatul Telefoanelor din București, o clădire emblematică în stil Art Deco inaugurată în 1933. Astăzi are o vârstă de peste 90 de ani și este o clădire a cărei construcție a suscitat multă dezbatere la începutul anilor ‘30. La doi ani după ce în Statele Unite se inaugura Empire State Building, cea mai înaltă clădire din lume pentru multă vreme, la Bucureşti, Societatea Anonimă Română de Telefoane începea construcția primului zgârie-nori din oraș. Pentru că părea o inserție străină amplasată pe bătrâna Cale a Victoriei (vechiul Pod al Mogoșoaiei), unii o blamau pentru înălțimea sa care sfida normele vremurilor, pentru extravaganța decorației egiptene, dar alții o admirau pentru modernitatea și avangardismul ei.

Arhitectul Louis Seabury Weeks a fost cel căruia i s-a datorat concepția generală a proiectului. Acesta colabora deja cu firma americană International Telephone & Telegraph, firmă ce preluase în 1930 monopolul asupra Societății Anonime Române de Telefoane. Iar pe plan local, arhitectul român de origine olandeză Edmonnd Van Saanen-Algi a fost însărcinat cu coordonarea proiectului la București. Acesta s-a ocupat de obținerea autorizației de construcție și adaptarea proiectului la cerințele administrației municipale locale, dar și de amenajarea spațiilor publice interioare ale clădirii și a zonelor cu caracter de reprezentare.

În prezent, prin semnificațiile sale istorice şi arhitecturale, a devenit un reper al viziunii despre modernitate și va fi reconectat în circuitul orașului, devenind spațiu de birouri pentru o parte din angajații @orangeromania. Cu această ocazie am avut plăcerea de a modera 4 dialoguri inedite cu invitați speciali în podcastul @CronicariDigitali, ediția specială susținută de Orange. Descoperim poveștile acestui monument istoric al Bucureștilor, vorbim despre Palat, despre cele mai importante evenimente pe care le-a cunoscut, de la construcție până în prezent, despre inovațiile pe care le-a găzduit și ce priveliști a surprins de-a lungul decadelor. Vă invităm să descoperiți această spectaculoasă clădire de pe Calea Victoriei, unde, în curând, specialiști din industria de telecom vor lucra, redându-i viață.#PaidPartnership

#Aiciastat a primit vizita echipei @sonorofestival

#Aiciastat a primit vizita echipei @sonorofestival în bibliotecă pentru a povesti despre relația dintre muzică și literatură și despre ultima carte citită. SoNoRo a început ieri cu un concert excepțional la @palatulbragadiru (mai precis, „Păstorii nopții”, concert inspirat de cartea cu același titlu a scriitorului brazilian Jorge Amado și susținut de Alexis Cárdenas & RECOVECO) și va continua la București până pe 11 noiembrie, urmând să răsune și la Cluj până pe 17 noiembrie.

Ediția din acest an a Festivalului SoNoRo, a 19-a, are ca sursă de inspirație arta ex librisului și cărțile, programul fiecărui concert fiind în strânsă legătură cu una dintre marile cărți ale literaturii universale. Istoria ex-librisului e ancorată adânc în timp: a apărut în ultimul sfert al secolului al XV-lea, fiind inspirat de practicile medievale de a include portrete sau alte simboluri care indicau proprietatea pe cărțile de rugăciuni. Unul dintre cele mai speciale ex-librisuri din istoria noastră
este cel al reginei Maria: ea a avut un ex-libris creat de Paul Groudhomme în 1922, care îl reprezintă pe Sfântul Gheorghe deasupra căruia este coroana regală purtată la încoronarea de la Alba Iulia, strălucind ca un soare. În 1988, în Muzeul Primei Școli Româneşti din Şcheii Brașovului, doctorul Emil Bologa a înființat un muzeu de ex-libris, primul de acest gen din ţară.

I-am luat un interviu lui @razvanpopovici_viola, cofondator SoNoRo, pe care îl veți putea citi în curând în @forbesliferomania, iar el povestea astfel: “De când a fost creată această practică a marcării volumelor pe care cineva le deținea în biblioteca personală au trecut sute de ani și lumea a mers înainte. Multe aspecte care compun viața omului postmodern s-au schimbat, dar actul lecturii și al ascultării muzicii a rămas constant precum o stâncă la malul mării. Indiferent de valurile schimbării care au traversat secolele, literatura și muzica sunt două repere interioare de care ne putem bucura oricând.”

Ca recomandare, mi se pare inedit concertul de duminică, 3 noiembrie, 16:00, de la ARCUB (Hanul Gabroveni), care se va derula în întuneric, o experiență senzorială datorată cărții „Eseu despre orbire” de José Saramago.

#Aiciastat pe Dealu Mare, o zonă viticolă deluro

#Aiciastat pe Dealu Mare, o zonă viticolă deluroasă de culoarea chihlimbarului, cu multe podgorii, în județele Buzău și Prahova. Acum ceva timp am făcut un tur printre crame, participând la “Marea evadare” organizată de @asociatiadealumare și @laurachirriac și am descoperit conace superbe, vinuri bune, tuneluri subterane de pe vremea lui Brâncoveanu, povești, legende, peisaje care îți taie respirația și o ospitalitate pe măsură.

Prima cramă pe care am descoperit-o a fost @gramofonwine unde am și petrecut o noapte într-o căsuță chiar în vie. @gramofon__inn este un hotel muzeu unic, fiecare cameră este dedicată unui pictor, având tablouri de colecție. Noi ne-am delectat cu arta lui @sorinilfoveanu. Sală de degustare, piscină, conac, o vie cât vezi cu ochii, muzică, vin bun, colecție de artă, toate sunt ingredientele unei escapade de neuitat la Gramofon.

O altă cramă descoperită este @domeniul.aristitei unde am descoperit vechii migdali plantați de prima “Aristiță”, am admirat conacul refăcut, am ascultat povești de la propritarii care îngrijesc locul cu sufletul și am degustat vin bun. Apoi am fost la @dagon_wine unde am pătruns în tunelurile vechi de când lumea care fac legătura între conace și domenii încă de pe timpurile lui Brâncoveanu. În tunel licoarea lui Bachus are altă aromă! Am descoperit și via secretă și niște pisoi cu care copiii noștri s-au jucat ore în șir.

Iar ultima descoperire a fost @domeniulstrehan unde se află în restaurare Conacul Eglantinei realizat de arh. Octav Doicescu în perioada interbelică. A aparținut Eglantinei Ionescu, o personalitate remarcabilă. Puteți merge să luați masa acolo, să faceți un tur printre vii cu un “double-decker” verde și puteți să vă delectați cu piesajele deluroase în lumina mierii de toamnă. La anul conacul va fi restaurat și ne vom putea caza chiar într-o bijuterie arhitectonică înconjurați de aroma strugurilor!

Totul este foarte special în Dealu Mare, fiecare cramă merită o poveste a sa, o ședere de câteva zile, o degustare, o discuție cu proprietarii, pentru a înțelege cât mai bine atmosfera locului și cât suflet s-a pus aici. Mulțumesc pentru invitație, abia aștept să revin!

#Aiciastat explored the depths of Tadeusz Kantor’s work in the must-see exhibition at @muzeulnationaldearta. The figure of Tadeusz Kantor, painter, writer, happenings artist, set designer and theatre director is evoked in the exhibition organized by Adam Mickiewicz Institute in Warsaw (@culture_pl) in partnership with MNAR, @mocak_krakow, @cricoteka and @institutulpolonez.

The central theme of Tadeusz Kantor’s creation is the “absence” and the attempt to find the theatrical representation of this phenomenon. The artistic display of mortality is linked to the catastrophe of the Second World War, which destroyed an entire generation and the whole world known until then. In Kantor’s work, we decrypt the impossibility of rebuilding the world after the catastrophe, we “see” the absence of the disappeared ones.

Tadeusz Kantor graduated from the Kraków Academy in 1939. During the occupation of Poland, he founded the Independent Theatre and served as a professor at the Academy of Fine Arts in Kraków as well as a director of experimental theatre from 1942 to 1944. After the war, he became known for his avant-garde work in stage design. Kantor was searching for a symbolic representation of the world. The survivors of the tragedy, their memory and their experiences became essential subjects in his art.

Even if Kantor’s creations are set in post-war Europe, they can actually refer to our own experiences. His reflections on war, memory, chaos and dehumanization have a universal message and are relevant even today, when we witness global conflicts (war, social unrest, dislocation). Kantor’s “Theatre of Death” reminds us that life is inextricably linked to passing and loss, and our memories are the key to understanding the present.

By analyzing his art, we experience the feeling that history has described a circle. The fear of war, death, loss of identity, the search for hope in difficult times are themes of great significance.

Kantor teaches us that despite the chaos and uncertainties that life brings, we have within us the strength to find hope, memory and meaning. Thanks to his creation, we can better understand our fears, and also find the strength to fight them.

#Aiciastat discovered the universe of Tadeusz Kant

#Aiciastat discovered the universe of Tadeusz Kantor, a Polish artist of many talents, at the exhibition dedicated to him at @muzeulnationaldearta in Bucharest organized by Adam Mickiewicz Institute (@culture_pl) in collaboration with @mocak_krakow, @cricoteka and @institutulpolonez. Tadeusz Kantor changed Polish art history: he painted, created ”happenings” and revolutionized theatre.

Kantor is known for his atypical theatrical productions. His shows were combinations of performances in which the creator himself, in varying degrees of involvement, conducted the action. Both actors and stage sculptures were precisely “designed” by Kantor in real time. His presence on stage set them into motion.

Kantor was also a painter and happening artist. He didn’t omit any field where he could experiment with feelings. He created art in 3 dimensions, starting from packaging and sculptures, to stage objects and scenography.

In the exhibition, Kantor’s versatility is on display, from his early paintings, with his famous umbrellas, visual experiments, sculptures and stage objects, to the documentation of his theatrical performances. I recommend you to visit the exhibition until 9/03/2025 to gain insight into the expressions and psyche of this difficult but fascinating man.

[RO] #Aiciastat universul lui Tadeusz Kantor, un artist polonez cu multiple talente, la expoziția de la MNAR din București organizată de Institutul cultural polonez. Tadeusz Kantor a influențat arta poloneză, a pictat, a desenat și a revoluționat teatrul.

Kantor este cunoscut pentru producțiile sale teatrale atipice. În spectacolele sale conducea chiar el acțiunea. Atât actorii cât și sculpturile de pe scenă erau direcționate de Kantor în timp real într-o mișcare ce friza absurdul.

Kantor a fost pictor, desenator și nu a omis niciun domeniu în care să experimenteze cu emoții. A creat artă în trei dimensiuni, pornind de la ambalaje și sculpturi, până la obiecte de scenă.

În expoziție apar picturi cu celebrele sale umbrele, experimente vizuale, sculpturi și obiecte de scenă. Vă recomand să vizitați expoziția până pe 9/03/2025 pentru a înțelege psihologia acestui om complex, interesant, fascinant.

#Aiciastat Sabina Brătianu-Cantacuzino, fiica lui

#Aiciastat Sabina Brătianu-Cantacuzino, fiica lui Ion C. Brătianu. A fost căsătorită cu dr. Constantin Cantacuzino. Pia Pillat, nepoata ei, scria în volumul “Sufletul nu cunoaște distanțele” astfel:
“Sabina, Tanti Bi (cum o chemam noi cu toții, copiii), era un personaj extraordinar...Avea o prestanță de regină. Deși mică, părea și devenea chiar, în chip misterios, mare. Era frumoasă ca doamnă bătrână, o frumusețe imperială și doar aparent distantă, aristocratică…Se plimba repede și energic, zilnic, la șosea sau în pădurea, pe atunci pustie și minunată, de la Băneasa [...] Era foarte cultă. Iubea și cunoștea muzica în profunzime. În casa ei se dădeau concerte de cameră și cânta sonate George Enescu...Avea un mare simț al dreptății și egalității. Ea a organizat și întreținut căminul de copii cu primul sistem Montessori aplicat în țară…a înființat și și-a dat timpul și energia ei totală pentru un cămin de bătrâni, model...Trăia singură de tot în casa ei atât de frumoasă, înconjurată de mobilă, tablouri și bibelouri minunate.”

Casa inițială a fost ridicată în 1896 după planurile lui Paul Gottereau, dar clădirea actuală a fost mult transformată. A fost mult timp abandonată, dar acum își recapătă suflul, așa cum ar avea nevoie cele peste 800 de monumente istorice abandonate sau aflate în pragul dispariției. Aici am aflat astăzi povestea celor organizațiilor care au reușit în 8 ani să pună în siguranță 105 monumente sau părți al unor ansambluri și situri clasate, cu sprijinul a peste 100 parteneri și 2000 voluntari. Pentru a crește amprenta intervenției de urgență, @ambulantapentrumonumente, proiectul umbrelă al Asociației Monumentum, lansează astăzi campania “PENTRU DEMOLARE, AVEȚI RĂBDARE” cu donații prin SMS prin care putem contribui la protejarea și restaurarea patrimoniului construit printr-un SMS de 4 euro cu textul „PATRIMONIU” la 8864.

Vă rog să contribuiți, evocând spusele lui @eugen.vaida și ale @veronicavaidav: “Monumentele noastre, parte din ADN-ul nostru cultural, sunt fragile și neregenerabile. Dacă se pierd, nu pot fi recreate, doar imitate. Fiecare zi contează pentru protejarea acestor documente istorice.”
Voce: Nichita Stănescu, “Lecția despre cub”

#Aiciastat la @muzeuldeartarecenta într-un tur gh

#Aiciastat la @muzeuldeartarecenta într-un tur ghidat alături de curatoarea Ioana Șerban care ne-a purtat în universul “Monstrul, pătratul și hohotul” creat de @popescudan_ro. Apoi am #stataici și la aniversarea de 6 ani a muzeului, moment de celebrare și de bucurie. Mulțumim MARe pentru această experiență, mulțumim pentru cei 6 ani în care ați promovat arta contemporană în România. Misiunea MARe, cel mai mare muzeu privat din România, este de a fi un spațiu dedicat artei și artiștilor contemporani, un spațiu în care toți iubitorii de artă sunt bineveniți și pasiunea lor este hrănită prin evenimente și expoziții atent curatoriate. Dincolo de spiritul ludic și profund artistic, Muzeul de Artă Recentă este o instituție ce trebuie să servească obiectivului său principal, de a fi un “spațiu-eveniment” deschis artei contemporane.

Prietena mea, @ioana__enache, s-a alăturat conducerii MARe și va asigura, împreună cu consiliul director, conducerea operațională a Fundației MARe. Ea pătrunde în managementul cultural cu credința că România poate, îndrăznește și reușește să se ridice și în acest domeniu la standardele internaționale.

MARe este un adevărat hub cultural, care ne-a prezentat deja peste 50 de expoziții internaționale și românești, inclusiv Efectul Picasso, pe lângă multe evenimente conexe: concerte, teatru, dans contemporan, seri de poezie proiecții de filme, mese rotunde, tururi ghidate.

Muzeul este construit pe un loc cu greutate, pe locul fostei reședințe a cunoscutei lidere a partidului comunist, Ana Pauker, și ne inspiră o atmosferă solemnă, marcată de trăiri sufletești copleșitoare, de sentimente echivoce, de greutățile unor lumi în continuă schimbare. Tot amalgamul de trăiri și conștiințe prin care au trecut și tăcut artiștii care expun aici. Și mă bucur de 6 ani de zile urmăresc cu sufletul la gură activitatea primului muzeu privat de artă care s-a deschis în România în ultimul secol, o inițiativă curajoasă care a deschis noi orizonturi artiștilor și artei în general. La mulți ani!

#Aiciastat Erastia Peretz alături de Septimiu Sev

#Aiciastat Erastia Peretz alături de Septimiu Sever, un cuplu fascinant din istoria teatrului și a cinematografiei, în această vilă superbă de vânzare pe @storia_ro. Septimiu Sever, născut în ‘26 la Turda, a absolvit Academia de Muzică și Artă Dramatică din București la clasa Marioarei Voiculescu în ‘47, un an mai târziu fiind angajat la Teatrul din Sibiu. În ’49 a devenit actor al Teatrului Bulandra și în ’52 a debutat în cinematografie în rolul principal din filmul de propagandă „Mitrea Cocor” regizat de Victor Iliu și Marietta Sadova după romanul lui Sadoveanu. A mai jucat în „Nufărul roșu”, „Dacii” și „Mihai Viteazul”. În ’71, anul premierei filmului „Mihai Viteazul”, Septimiu Sever și soția, Erastia Peretz, fosta Miss România 1931, au emigrat în Franța, iar de acolo s-au îndreptat spre Canada.
Tia, cum i se spunea Erastiei, era născută în 1914 și era fiica prof. universitar Ioan Peretz, fost director general al Teatrelor. A fost Miss România în 1931, fiind descrisă astfel de revista Realitatea ilustrată în anul obținerii celui mai râvnit titlu de frumusețe: „Blondă, cu ochii verzi şi talia înaltă, tânăra aleasă răspândeşte în jurul ei un farmec deosebit, farmecul simplicităţii, al modestiei, îmbinat cu parfumul suav al unei tinereţi sclipitoare, de voioşie. […] Și-a trăit aniicopilăriei în mijlocul naturii, într-o comună de lângă Iaşi, unde familia Peretz poseda un conac.”
Erastia Peretz vorbea franceza, engleza şi germana, unul dintre romanele ei a fost scris în franceză şi a fost editat de o mare casă din Paris. Devenită actriță, îl întâlnise pe Septimiu Sever la teatrul din Sibiu și fuseseră transferați împreună la București, unde s-au căsătorit.
După emigrare, Septimiu Sever și-a continuat cariera artistică, a jucat în mai multe filme, iar în 1976 a fost distribuit în serialul „Grand-papa” care l-a facut celebru în Quebec, urmat de „Jeunes en liberte”, „Manon”, „Sword of Gideon”, „Le Matou”, „Un signe de feu”, apoi a devenit profesor la Montreal, la College Brebeuf și la College Notre Dame. Până în 2002, a condus Teatrul din Marieville (Quebec) și în același an, în vizită în România, a primit Diploma de Onoare a Teatrului Național din București. #Ad

Load More Follow on Instagram

Acasă
Politica de Confidențialitate
Contact

© 2024 Aici a stat. Bento theme by Satori