memorie

Desiring Neighbourhoods. Learning from and building on the Past. Observing Today. Romanian Design Week 2025

Locations: Urban Spaces Sfintii Voievozi, OTOTO Station 
Date: May 18, 15:00
Organized by: Urban Spaces & Aici a stat

 

An exploration into how neighborhoods shape who we are and how we can shape them in return. Through walks, conversations and public viewings, we reflect on the past, observe the present and imagine a more beautiful, healthier and human-centered urban life for tomorrow.

We start at 15:00 at Urban Spaces Sfintii Voievozi, OTOTO Station with a talk with Ana Rubeli and Andreea Boldojar.

Starting from Ana Rubeli’s book „Mahalale de Patrimoniu”, we explore how neighborhoods are made—through architecture, commercial life and the people who inhabit them. 

After the talk, at 16:00, we start the Guided Tour – the urban exploration from Urban Spaces towards Maria Rosetti, linking Sfinții Voievozi neighborhood to Popa Chițu neighborhood, their stories, their mysteries and their famous residents. As we move through the city, we reflect on the power of micro-neighborhoods to offer alternatives to dense, impersonal urban zones—places where design, memory, and community shape a better quality of life. The tour will trace both visible heritage and hidden histories. 

17:15 – Hotăranu Pharmacy, Maria Rosetti corner with Vasile Lascăr

We continue with a short visit inside the beautiful Hotăranu Pharmacy, a remarkable early 20th-century building that served the community for decades. Designed by architect Statie Ciortan, it stands as a testament to the way local businesses anchored neighborhoods and brought elegance and utility together in daily life. A moment to reflect on the role of these civic spaces—past and future. We will see its frozen-in-time charm and we will find out about the future plans to transform this emblematic building into the Pharmacy Museum.

17:30 – Maria Rosetti 53

The guided tour will culminate with discovering the apartments building designed by famous architect Arghir Culina in 1918 for engineer Nicolae Pissiota and soon to be transformed into Urban Spaces Maria Rosetti. Architect Iulia Stanciu will share the architectural vision and transformation process behind the project. Participants will explore a restored commercial space on the ground floor and a typical apartment on the first floor—getting a glimpse of life in the old city and how it can be reimagined for the future.

We end the tour with a glass of wine and a warm conversation with our neighbors from the nearby Anticariat Store, who will share stories and hidden histories of the house and the surrounding streets.

The participation at the guided tour is based on a recommended donation of 150 RON/ person, payable at the Aici A Stat cultural association, IBAN: RO65INGB0000999911589980, ING Bank. Kids below 12 years-old can participate for free accompanier by their parents.

By taking part in this event you agree to the processing of personal data in accordance with GDPR regulations. Audio and video recordings of participants will be made during the guided tour.

To join the event, please register using the form available below. Your participation will be confirmed via email, subject to availability.

Our partners are Urban Spaces, OTOTO, Romanian Design Week.

The event can be subject to change depending on weather forecasts. We will publish any changes. Thank you!

Posted by Ana in București, Case, Case memoriale, Evenimente, 0 comments

STUDIU BUCUREȘTIUL PREGĂTIT 2025: Bucureștenii sunt îngrijorați de cutremure: 8 din 10 consideră că orașul nu este pregătit

Cutremurele sunt unul dintre principalele motive de temere pentru bucureșteni. Un studiu recent realizat de Fundația Comunitară București, prin programul Bucureștiul Pregătit, arată că 82% dintre locuitorii Capitalei consideră că Bucureștiul nu este pregătit pentru un cutremur major. În plus, aproape jumătate dintre respondenți (45%) nu au luat încă măsuri de protecție, deși recunosc că ar trebui. În prezent, doar 23% dintre bucureșteni s-au informat prin cursuri sau ghiduri și doar 15% și-au făcut un plan de acțiune în caz de cutremur. Cercetarea scoate la iveală o criză de încredere, lipsa unei culturi a pregătirii și semnalează nevoia urgentă de acțiune. 

La 48 de ani după cutremurul devastator din 1977, teama de cutremure rămâne foarte ridicată. 59% dintre bucureșteni consideră cutremurele ca fiind un pericol major, plasându-le pe locul doi printre motivele de îngrijorare, după problemele de sănătate personală (70%), iar 57% se simt vulnerabili în fața unui cutremur major. Teama de cutremur este resimțită mai mult în rândul femeilor (62%) comparativ cu bărbații (51%), iar cele mai mari procente de neliniște sunt întâlnite în rândul bucureștenilor cu vârste cuprinse între 35 și 64 de ani. Tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani se arată mai optimiști, 39% dintre respondenți afirmând că orașul este într-un stadiu „așa și așa” de pregătire. Acest contrast între generații subliniază o diferență în modul de percepție a riscurilor și a responsabilității de pregătire.  

Bucureștiul se află printre capitalele europene cu cel mai mare risc de dezastre și este unul dintre primele 10 orașe din lume cu cea mai mare vulnerabilitate la risc seismic, după cum arată datele Băncii Mondiale. Cutremurul din 4 martie 1977 a provocat cele mai mari pagube produse de un fenomen natural din istoria României: la nivel naţional 1.578 de persoane şi-au pierdut viaţa (1.424 în Bucureşti) şi 11.321 de persoane au fost rănite (7.598 în Bucureşti). Un număr de 32 de clădiri de înălţime mare sau medie s-au prăbuşit în Capitală, 32.900 de locuinţe au fost grav avariate la nivel naţional, aproximativ 200.000 de oameni fiind direct afectaţi. 48 de ani de ani mai târziu, un cutremur similar ar avea probabil efecte și mai devastatoare. În fața unui astfel de pericol iminent, pregătirea nu mai este o opțiune, ci o necesitate urgentă”, spune Alina Kasprovschi, directorul executiv al Fundației Comunitare București. 

 

În cazul unui cutremur major, principalele temeri ale bucureștenilor țin de pierderea unor persoane apropiate (83%), prăbușirea clădirilor (75%), posibilitatea să-și piardă viața sau să fie răniți (67%) sau pierderea locuinței (59%). Unele temeri sunt resimțite semnificativ mai mult în rândul femeilor: dezechilibre economice și sociale (37% vs. 24% bărbați), lipsa informării privind adăposturile (35% vs. 18%) sau pierderea de bunuri personale (32% vs. 22%), mai arată cercetarea inițiată de Fundația Comunitară București. Studiul cantitativ a fost desfășurat online în februarie 2025, în colaborare cu iZi data, pe un eșantion reprezentativ la nivelul Bucureștiului de 500 de respondenți.  

Când vine vorba de responsabilitatea pentru măsurile de pregătire în caz de cutremur, 91% dintre respondenți consideră Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) ca principal responsabil, urmat de Primărie și autorități locale, menționate de 1 din 2 respondenți, apoi propria persoană, pentru 45% dintre respondenți. În ceea ce privește încrederea bucureștenilor în măsurile de pregătire pentru un cutremur, 6 din 10 persoane preferă să se bazeze pe propria lor capacitate. 40% au încredere în autoritățile competente (DSU/ISU), un procent similar se sprijină pe familie și apropiați, iar doar 14% au încredere în Primărie și autoritățile locale. 

Deși 49% dintre bucureșteni se simt informați cu privire la ce trebuie să facă în caz de cutremur, 43% dintre bucureșteni nu au luat încă măsuri de precauție sau de informare. În același timp, aproximativ 33% dintre bucureșteni nu au discutat deloc în familie despre măsurile de urgență, iar 31% spun că ar ști doar instinctiv ce trebuie să facă în caz de cutremur, fără a avea un plan clar stabilit. Numai 2% dintre respondenți bifează toate măsurile de precauție recomandate în caz de cutremur. Luate separat, cele mai des menționate măsuri sunt stabilirea unui loc sigur în casă (22%), închiderea gazului și electricității (20%) și un plan de comunicare în caz de urgență (18%). Datele sugerează o nevoie acută de educație și conștientizare cu privire la măsurile de prevenție.  

 Tinerii de 18-24 ani, mai preocupați de educația pentru prevenirea cutremurelor 

 Tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani sunt cei care menționează cel mai des educația din școală ca principală responsabilitate pentru măsurile de pregătire în caz de cutremur (61%). Aceștia își exprimă dorința ca educația privind cutremurele să fie o prioritate în școli, indicând o sensibilizare crescută a acestei generații față de riscurile naturale și importanța educației pentru protecție. 

 În același timp, în ceea ce privește pregătirea școlilor și a instituțiilor de învățământ, cercetarea arată că părinții au o încredere relativ scăzută în rezistența clădirilor școlare în fața unui cutremur. Doar 43% dintre părinți au încredere că edificiile în care învață copiii lor sunt pregătite să reziste unui seism major. În ceea ce privește pregătirea cadrelor didactice, doar 33% dintre părinți au încredere că acestea ar ști cum să gestioneze o situație de urgență în caz de cutremur.  

O mare parte dintre bucureșteni iau în considerare să se mute într-o locuință mai sigură 

Dacă ar ști că locuința lor ar avea risc seismic ridicat, cei mai mulți bucureșteni (41%, dintre care 48% bărbați) se gândesc că o soluție ar putea fi să se mute într-o locuință mai sigură, în timp ce 27% ar căuta informații despre consolidarea locuinței existente, iar 12% ar aștepta sprijinul autorităților pentru lucrări de consolidare. În același timp, jumătate dintre respondenți consideră că locuința actuală este sigură, în timp ce aproape o treime (29%) nu au verificat niciodată siguranța locuinței lor și doar 13% cunosc categoria de risc seismic a locuinței.  

„Doar prin colaborare, informare și schimbări sistemice putem să dezvoltăm împreună soluții aplicabile și să creăm o rețea pentru un oraș care nu așteaptă dezastrul, ci îl anticipează, se pregătește pentru el și are capacitatea să-l gestioneze corect. În această zi în care comemorăm cutremurul devastator din 1977, lansăm o campanie de conștientizare prin această cercetare și printr-un program de burse de jurnalism – Bucureștiul Pregătit Superscrieri -, pentru investigarea în profunzime a vulnerabilităților orașului și a acțiunilor pe care autoritățile și societatea civilă trebuie să le ia pentru a crește pregătirea infrastructurii și oamenilor”, spune Alina Kasprovschi, directorul executiv al Fundației Comunitare București. 

În cadrul programului, susținut de Lidl România, Fundația Comunitară București va continua colaborarea cu factorii de decizie și responsabilii direcți pentru ca Bucureștiul Pregătit să dezvolte rețeaua de expertiză, resurse și suport care ajută comunitatea bucureșteană să înțeleagă riscurile seismice și să acționeze responsabil și coordonat pentru reducerea lor. De la lansare, programul Bucureștiul Pregătit a oferit soluții aplicabile și acțiuni coordonate care au ajuns la 26.983 de elevi și profesori, de la grădiniță, școală primară, până la gimnaziu. În plus, au fost oferite cursuri de prim ajutor pentru 3.189 de persoane, 17 câini de căutare-salvare sub dărâmături au fost instruiți, iar campaniile de informare și conștientizare organizate de parteneri și de fundație, online și prin evenimente, au avut o audiență de peste 2.000.000 de persoane. Prin programul Bucureștiul Pregătit au fost acordate finanțări de peste 1,98 milioane de lei și au fost susținute 18 proiecte implementate de către ONG-uri. 

3 burse de jurnalism – Bucureștiul Pregătit Superscrieri – în valoare de 20.000 de lei 

Programul Bucureștiul Pregătit a fost conceput ca urmare a unei investigații ample care a scos în evidență riscurile seismice ale Capitalei, „Cutremur în orașul vulnerabil”, publicată în 2017 în DoR de Georgiana Ilie. Deși s-au făcut progrese, Bucureștiul rămâne capitala europeană cu cel mai mare risc seismic și nu se discută suficient despre pregătirea pentru un cutremur major. 

Fundația Comunitară București, cu sprijinul Lidl Românialansează Bursele Bucureștiul Pregătit Superscrieri, prin care susține jurnalismul de investigație, oferind 3 burse de câte 20,000 lei, pentru realizarea unor materiale care să documenteze vulnerabilitățile orașului, blocajele instituționale și soluțiile pentru reducerea riscurilor seismice. Juriul de evaluare este format din jurnaliștii Georgiana Ilie, Emilia Șercan și Cristian Leonte. În plus, Emilia Șercan, unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști de investigație, va oferi sprijin editorial și mentorat. Jurnaliștii care vor să se înscrie în program pot face acest lucru în perioada 4 martie – 14 aprilie, individual sau în echipă. 

 

Bucureștiul Pregătit, programul pentru cutremur și alte dezastre majore 

Lansat acum șase ani de Fundația Comunitară București, Bucureștiul Pregătit își propune să pregătească bucureștenii pentru următorul cutremur major. Programul adună resurse private și susține proiecte care cresc gradul de informare și educare a populației, pentru ca oamenii să știe care sunt comportamentele corecte înainte, în timpul și după cutremur, cât și pentru crearea unui sistem de suport după producerea dezastrului. Pentru mai multe detalii, vizitați www.bucurestiulpregatit.ro. 

Fundația Comunitară București  

Fundația Comunitară București pune împreună donatori, ONG-uri sau grupuri de inițiativă pentru a dezvolta comunități în care să ne simțim ca acasă. Construiește mecanisme de donație, fonduri de finanțare sau incubatoare de idei pentru oraș. În cei 13 ani de activitate, fundația a finanțat 875 de proiecte și burse, cu o valoare totală de peste 28 milioane de lei. Pentru mai multe informații, vizitați  www.fundatiacomunitarabucuresti.ro 

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Artă și istorie sub același acoperiș: vila din secolul XIX cu uși pictate ce omagiază mari artiști

O vilă monumentală în stil eclectic ce datează din 1887, unde a locuit Aurel Velleanu, un reprezentant al unei cunoscute familii din elita bucureșteană, se vinde cu 1.100.000 euro + TVA pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Imobilul de aproximativ 356 mp este situat pe Calea Călărași, în apropiere de Piața Unirii, într-o zonă istorică centrală cu aer boem și are 5 camere dispuse pe parter, având în plus spații și la subsol și la mansardă, dar și un teren liber de 850mp. Investitorii pasionați de arhitectură și istorie au ocazia de a achiziționa această vilă remarcabilă care are elemente arhitecturale și decorative unice: stucaturi, sobe de Meissen, un tavan pictat și medalioane cu personalități ale culturii universale pictate pe canaturile ușilor.

Casa a fost martoră a evoluției orașului premodern către contemporaneitate și reprezintă o investiție deosebită. Fațadele casei în culoarea Terra Sigillata, de inspirație pompeiană,prezintă diverse motive antichizante: muze, zeități, amorași. Pe fațada dinspre stradă, monograma „WA” ne indică inițialele proprietarului cu veleități de aristocrație, iar pe frontonul triunghiular al fațadei dinspre curte, pe unde se asigura accesul în partea de reprezentare a casei, se află un medalion sculptat încadrat de doi amorași sub care stă scris cu majuscule numele: „Aurel”. Putem presupune că medalionul îl înfățișează chiar pe proprietar. În plus, fațada este dominată de un mascaron cu chip de zeu, posibil Neptun, și de două figuri feminine înaripate ce reprezintă zeițele Victoriei. Decorațiunile vegetale cu lauri și ghirlandele simbolizează cornul abundenței, iar fereastra amplă de la intrarea principală asigură luminozitatea întregului spațiu. Aurel Velleanu a fost fiul Alexandrinei Veleanu și al lui Ștefan Velleanu (1840-1886), profesor la Facultatea de Medicină din București și provenea dintr-o familie numeroasă de intelectuali.

Aflată pe Calea Călărași, la câteva minute de Piața Unirii și centrul vechi al capitalei, vila a fost ridicată în 1877 pentru Aurel Velleanu, după planurile unuia dintre arhitecții renumiți ai vremii, Paul Petricu (1846-1911). Paul Petricu a studiat la Școala de Belle-Arte din București și apoi a lucrat sub conducerea arhitecților profesori Alexandru Orăscu și Carol Benisch. A primit numeroase medalii, decorații și premii, inclusiv pentru proiectele Palatelor administrative din Craiova, Bacău și Galați. A fost şef al serviciului Clădirilor municipale, fiind numit de primarul Pake Protopopescu. A întocmit 20 de proiecte mari pentru Primărie și pentru particulari: Palatul Regiei Monopolurilor Statului, spitalul Caritas, Școala de Comerț Kretzulescu, școala normală primară a Societății pentru învățătura poporului român, bisericile Dobroteasa, Catedrala din Turnu-Măgurele, capela Cimitirului Bellu și altele. 

Vila proiectată de arhitectul Petricu a fost construită în stilul epocii, eclectic cu elemente neorenascentiste, cu subsol, parter înalt, luminator în camera de zi și pe holul de trecere. Și-a păstrat decorațiunile de-a lungul timpului și în prezent este de vânzare pe platforma Storia. Gardul vilei este cel original din fier forjat cu ornamente florale.

La interior s-au păstrat numeroase elemente originale. Remarcabile sunt uşile cu canaturi pictate ce reprezintă artiști faimoși ai culturii universale: compozitori (Mozart, Chopin, Beethoven), scriitori și poeți (Schiller, Weber), sculptori și pictori (Rafael, Michelangelo etc.). Se păstrează două vitralii originale, coloanele din stuco-marmură, sobele, stucaturile tavanelor, pictura plafonului, câteva elemente de mobilier și sobele de Meissen. Decorația interioară este dominată de plafonul octogonal pictat al holului. Pictura neorenascentistă este inspirată din decorația Galeriilor Uffizi cu ghirlande, cornuri ale abundenței, zeități, muze sau nimfe. Intrarea amplă marcată de colonade din stuco-marmură conferă monumentalitate întregului spațiu. Camerele sunt înalte și luminoase, tâmplăria originală de lemn fiind păstrată. Din hol sunt dispuse radial încă 3 încăperi. Din încăperea cu oglinda venețiană originală se face trecerea către încă o cameră ce asigura intimitatea familiei. Terenul proprietății are o suprafață de 850mp și o vegetație bogată, inclusiv un castan secular ce amintește de vechile grădini bucureștene. Vila cu suprafața construită totală de 356 mp își poate recăpăta farmecul în întregime după o restaurare corectă.

Traseul Căii Călărașilor a făcut la început legătura între centrul politic, social și comercial al orașului și punctul de acces Bariera Vergului. S-a numit, de aceea, „Podul Vergului”, până în 1877, când strada a fost redenumită în cinstea victoriei din Războiul de Independență. „Călăraşii” erau ostaşii de cavalerie, „călăreţii”, „dorobanţii călare” sau „umblătorii”, cum li se mai spunea pe vremuri. Artera reuneşte 50 de clădiri cu statut de monument istoric și are o atmosferă aristocrată.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză. Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia


Storia e platforma de imobiliare lansată de OLX care își propune să aducă mai multă claritate pe piața imobiliară. E locul unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Storia își propune să îi sprijine pe cei care caută locuința potrivită, oferind instrumente și informații valoroase despre piața imobiliară, cu scopul de a-i ajuta să ia decizii informate. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. În 2022, Storia a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă care oferă informații despre traiul în cartierele din România, măsurând standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, densitatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat al imobiliarelor, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte. În 2024, indexul a fost actualizat cu secțiunea „Vocea Cartierelor” în care sunt integrate date subiective despre cartiere, obținute direct de la locuitorii din fiecare zonă evaluată. Oricine dorește să-și evalueze cartierul în care locuiește este invitat să completeze chestionarul de pe trai.storia.ro.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments
Palatul Telefoanelor – imagini din trecut

Palatul Telefoanelor – imagini din trecut

Fosta terasă Oteteleșanu - Ziarul Dimineața, anul 1931
Structura de oțel a Palatului Telefoanelor
Structura de oțel a Palatului Telefoanelor - lucrare executată de Uzinele Reșița în 60 de zile
Furnizorii care au contribuit la Palatul Telefoanelor elogiați în presa vremii- 1933
Palatul Telefoanelor și presa vremii - Fotografie de Willy Pragher
Arhitectul Van Saanen-Algi
Instalarea cablurilor de telefoane de Societatea Anonimă Română de Telefoane
Regele Carol al II-lea la momentul inaugural al Palatului Telefoanelor
Palatul Telefoanelor și Calea Victoriei în interbelic - imagine de epocă
Atmosfera de pe Calea Victoriei din fața Palatului Telefoanelor în interbelic
Reclamă din presa vremii la serviciile oferite din Palatul Telefoanelor
Reclamă din presa vremii la cabinele telefonice confortabile
Palatul Telefoanelor si Teatrul National - imagine de epocă
Palatul Telefoanelor si o manifestație din perioada comunistă - imagine de epocă
Sala informațiunilor din Palatul Telefoanelor
Plafonul și scafele de lumini ale Marelui Hall Public de la Parter
Hall Etaj 8 - Secretariatul. Direcțiunea Generală și Consiliul de Administrație
Stilul vestimentar feminin din interbelic
Societatea Anonimă Română de Telefoane Oficiul Ploiești - stil Art Deco
Societatea Anonimă Română de Telefoane Oficiul Ploiești - stil Art Deco - imagine de epocă
Parcul Carol de pe Dealul Filaretului – imagini din trecut

Parcul Carol de pe Dealul Filaretului – imagini din trecut

Sursa: https://www.romaniaregala.ro/jurnal/expozitia-nationala-romana/
Sursa: https://historia.ro/
Sursa: https://bercenidepoveste.ro/flacari-si-explozii-in-parcul-carol-acum-o-suta-de-ani-la-expozitia-jubiliara/
Cu barca pe lacul din parcul Carol. Pe fundal se pot vedea, de la dreapta la stânga, Muzeul Militar Național (fostul Palat al Artelor), Cula, Castelul lui Vlad Țepeș și Moscheea (construite pentru Expoziţia Generală din 1906); Sursa: Fototeca MNIR - https://expo1921.mnir.ro/ro/?task=item&item_id=2436
Sursa: https://bercenidepoveste.ro/flacari-si-explozii-in-parcul-carol-acum-o-suta-de-ani-la-expozitia-jubiliara/
Sursa: https://bercenidepoveste.ro/flacari-si-explozii-in-parcul-carol-acum-o-suta-de-ani-la-expozitia-jubiliara/

Waterchut-ul era un tobogan cât un turn de 22 metri înălțime, de unde erau lansate pe lac bărci care ajungeau să prindă și 90 km/h. Alături se afla un tobogan unde oamenii se dădeau pe niște pernițe care abia le protejau hainele de plăcile metalice montate pe deal. În seara de 7 septembrie 1906, la waterchut a izbucnit un incendiu care a ars scheletul unde se lansau bărcile la apă și a afectat alte două pavilioane. Bănuielile s-au îndreptat asupra a doi foști directori care fuseseră destituiți de Comisarul General al Expoziției, din cauza unor nereguli. A fost declanșată o anchetă, iar directorii și 22 de oameni de serviciu, atât români cât și străini, au fost arestați.

Ospătăria Ţărănească şi Turnul lui Ţepeş; Sursa: Magazin Istoric (https://www.facebook.com/m67istoric/posts/expozitia-jubiliara-1906/488725011290772/)
Ospătăria Expoziţiei; Sursa: Magazin Istoric
Hanul Poștei; Sursa: Magazin Istoric
Fabrica de sticlărie Coroana; Sursa: Magazin Istoric
Costume româneşti de la serbarea Societăţii Corale; Sursa: Magazin Istoric
Bordei din campania de la 1877-78; Sursa: Magazin Istoric
Administraţia Domeniului Coroanei; Sursa: Magazin Istoric
Români de peste hotare în Arenele Romane; Sursa: Magazin Istoric
Institutul vaccinogen Dr. Minculescu; Sursa: Magazin Istoric
Publicul la intrarea în expoziţie în ziua de duminică, 11 iunie; Sursa: Magazin Istoric
Vedere de pe insula Ovidiu; Sursa: Magazin Istoric

Amintiri de pe Principatele Unite

Am cunoscut-o pe doamna A.P. virtual, întro casetuță dreptunghiulară de pe Instagram, datorită unui mesaj providențial pe care dumneaei mi l-a trimis. Totul a pornit de la cartea “Mahalale de patrimoniu” pe care am publicat-o recent la Editura Vremea. Datorită doamnei A.P. am simțit încă o dată puterea comunității #Aiciastat. Să vă explic de ce. Imediat după lansarea cărții la Bookfest, doamna A.P. mi-a scris că și-ar dori cartea pentru că îi trezește amintiri din copilărie, originile sale fiind chiar de-aici, de la granița dintre cele două mahalale pe care le evoc în carte, Sfânta Ecaterina și Flămânda. Doamna A.P. nu mai locuiește de mulți ani în România, s-a mutat în San Antonio, Texas, însă păstrează țara noastră în suflet. După câteva vorbe calde, am reușit să îi expediez cartea la mama sa, la Târgu Mureș, unde urma din fericire și doamna A.P. să ajungă în iunie. După ce a ajuns cartea în mâinile sale, a început o poveste emoționantă care s-a derulat pe parcursul mai multor luni, timp în care am trecut amândouă prin pierderi, dureri, recuperări, reuniri și speranțe. Totul a început cu această frază în căsuța mea poștală virtuală din Instagram:

 

 

Abia aștept să mă apuc de citit… doar răsfoind și multe amintiri m-au năpădit…. La Croitorul Tache, unde ne opream să vorbim cu nea Tache, unde soțul meu și-a făcut costumul pentru nuntă. La plimbările pe Bibescu Vodă, [unde] era cândva o covrigărie la Dealul Mitropoliei, scurtătura spre casă prin față pe la Teologie și Biserica Sf Ecaterina…

Aș fi vrut să călătoresc chiar atunci, pe loc în mahalaua de atunci, pe când croitoria lui Tache (azi înlocuită de o cafenea de specialitate) încă mai funcționa, pe când erau mai puține mașini și mai multe clipe de liniște și introspecție. Așa că am îndrăznit să o rog să îmi scrie amintirile sale despre cartier, despre stradă, despre casă. Am rugat-o să caute și câteva fotografii de atunci. Mi-aș fi dorit să îmi imaginez cu ochii sufletului piatra cubică de atunci, bordurile de bazalt, copacii care mărgineau strada și ornamentele caselor care încă nu își trăiau suferința profundă de astăzi. Mi-a trimis 3 mailuri, am simțit cum schițăm împreună un roman în foileton și simțeam la venirea fiecărui nou email o emoție teribilă. Primeam emailul dar îl lăsam necitit o perioadă mai lungă, ca să pot să prelungesc intensitatea sentimentului.

Așa îmi imaginez că se simțeau pe la 1913 cititorii lui Gustav Meyrink când intrau în posesia noilor capitole în foileton din proaspătul “Golem”. Scris între 1907 și 1914 și publicat pentru prima dată în foileton din decembrie 1913 până în august 1914 în revista “Die Weißen Blätter”, Golemul a fost publicat în formă de carte în 1915 de Kurt Wolff, Leipzig. Acum am privilegiul de a avea în bibliotecă Golemul lui Gustav Meyrink ilustrat de litografiile lui Ștefan Câlția, nu a trebuit să aștept derularea unei povești a restauratorului de artă, dar îmi construiesc propriile povești și propriile așteptări.

Așa că povestea pe care urmează să o citiți este rodul amintirilor doamnei A.P. în care eu am intervenit minimal și doar cu scopul de a vă face lectura mai cursivă. Vă doresc o călătorie plăcută în timp, cel puțin la fel de plăcută precum a fost pentru mine.

 

 

M-am născut, am locuit și am crescut pe strada Principatele Unite, la numărul 4. Pe vremea aceea, casa, clădirea din spate și curtea arătau cu totul altfel decât acum.

De când am început să păstrez memorii, casa principală era împarțiță în două apartamente, practic, iar în clădirea înaltă din spatele curții erau mai multe apartamente, cu mai multe familii locuind acolo.

Nu aș putea spune prea multe despre proprietarii originali ai casei sau ai clădirii din spate, înainte de venirea părinților mei la București.

Părinții mei, tineri căsătoriți, cu un copil mic (sora mea) și doi bătrâni (părinții tatălui meu), locuiau cu chirie într-o cameră din partea casei principale, având în comun bucataria din partea casei noastre și baia din partea cealaltă a casei. Asta se întâmpla în anii 1953-55, daca nu ma înșel. Cu timpiul mutindu-se celealte 2 familii care locuiau in 2 camera, părinților mei le-au fost dat spre chirie si aceastea. Cele 2 aprtamente, partea din față a casei si cea din spate, au fost separate, cei din fata raminind cu baia originala, si părinții mei, cu bucataria originală.

Bucataria noastra avea o frumoasă soba de metal, care ma fascina mereu. Parte ruginita, parte inca cu stralucirea bronzului vopsit, era o sursa de caldura in bucatarie. Hota inalta, deasupra aragazului, imi părea mereu un turn de scapare, de a zbura spre ceruri înalte.

Intrarea noastra era prin spatele casei, se intra într-un hol mic, la stânga era bucătaria, și dupa se deschidea un holișor lung, cu camere si baia de o parte și de alta a acestui hol. Usa de la hol era o minunatie mica, geamuri multe, incadrate in rame de lemn. Pe holul îngust era un superb mozaic, creat cu bucățele mici, albe, negre, galbene, nu-mi amintesc exact de desen. Promit sa caut prin albumul de poze și să vă trimit tot ce găsesc. Camera parinților mei era la dreapta, avea o usa cu geamuri asemănătoare cu cea de la capătul holuui. Celelate două camere aveau superbe sticle cu desene șlefuite, berze inalte, lebede, nu-mi amintesc prea bine. Știu ca erau superbe (sper ca mai exista)... Una dintre aceste camere a fost camera mea, după ce s-a mutat sora mea, și cealaltă era sufrageria. Aceste două camere dădeau spre curte și aveau jaluzele de lemn, care se ridicau.

În sufragerie, cam în mijlocul ei, probabil unde era original amplasata masa, era un mic capac in parchet (superb parchet in toate camerele), care se rotea si dezvăluia ceea ce a fost cândva poate o sonerie. Cred ca era conectata la bucătarie, probabil un semnal discret pentru când trebuiau aduse bucatele.

Doamna A.P. a revenit pe meleagurile noastre în câteva călătorii ce s-au dovedit a avea un rol de acupunctură a istoriei personale. A avut anumite trăiri pe care a dorit să le împărtășească:

 

 

În călătoria din această vară [n.r. 2024] am fost însoțiți de fiica noastră și nepotul nostru, pe jumătate român. Fiica noastră, Nastasia, și-a dorit mult să trecem pe unde a copilarit. Avea doar 2 ani când am plecat din țară, dar verile la bunici și-au lăsat amprenta în memoria ei.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

Ediția nr. 19 a Festivalului SoNoRo – Ex libris începe mâine, cu un concert la Palatul Bragadiru, și va continua în București până în 11 noiembrie

Festivalul SoNoRo începe mâine, 1 noiembrie 2024, cu un concert care deschide ediția nr. 19, intitulată Ex libris, la Palatul Bragadiru. Concertul „Păstorii nopții”, inspirat de cartea cu același titlu a scriitorului brazilian Jorge Amado, va fi susținut de Alexis Cárdenas & RECOVECO. Festivalul se va desfășura în București până în 11 noiembrie, apoi va continua în Cluj-Napoca în perioada 12-17 noiembrie.

Alexis Cárdenas este unul dintre cei mai importanți violoniști ai generației sale. Curiozitatea incredibilă și cunoașterea numeroaselor culturi i-au permis să își dezvolte un limbaj instrumental unic și să depășească granițele dintre muzica clasică, jazz, world music, improvizație și muzica contemporană, trecând cu ușurință prin toate acestea. A câștigat premii la competiții internaționale de vioară precum Tibor Varga (Elveția), Henryk Szeryng (Mexic), Fritz Kreisler (Austria), Long-Thibaud (Franța) și Montréal (Canada). Alexis Cárdenas a fost concertmaestru al Orchestrei Naționale l’Ile de France din Paris (2010-2023).

Recoveco este numele dat ansamblului de către membrii săi – compozitorul și mandolinistul venezuelean Cristóbal Soto, violonistul venezuelean Alexis Cárdenas, basistul și compozitorul columbian Nelson Gómez și chitaristul și compozitorul columbian Francisco González. Ei au format acest grup la Paris, în 1996. De atunci, membrii ansamblului au cucerit scenele muzicale ale lumii, interpretând muzica lor specială, care integrează în mod fericit subtilitatea tehnicii academice, virtuozitatea care izvorăște liber din improvizațiile lor și senzualitatea melodiilor tradiționale din America Latină.

Ediția din acest an a Festivalului SoNoRo are ca sursă de inspirație arta ex librisului și cărțile, programul fiecărui concert fiind în strânsă legătură cu una dintre marile cărți ale literaturii universale. Publicul va descoperi titluri precum „Maestrul și Margareta”, de Mihail Bulgakov; „Parfumul”, de Patrick Süskind; „Eseu despre orbire”, de José Saramago; „Spre far”, de Virginia Woolf; „Viața e în altă parte”, de Milan Kundera; „Walden sau viața în pădure”, de Henry David Thoreau; „Portret al artistului la tinerețe”, de James Joyce; „Cei trei mușchetari”, de Alexandre Dumas; „Jocul cu mărgele de sticlă”, de Hermann Hesse și „Un veac de singurătate”, de Gabriel García Márquez.

Organizatorii ne atrag atenția asupra concertului „If Music be the Food of Love” de la Sala Radio, de sâmbătă, 2 noiembrie, ora 19:30, unde îl vor avea ca invitat special pe actorul Vlad Ivanov care va recita câteva sonete și scurte fragmente din opera marelui William Shakespeare. De asemenea, concertul de duminică, 3 noiembrie, ora 16:00, de la ARCUB, Hanul Gabroveni, Sala Mare, se va desfășura în întuneric, o experiență senzorială datorată cărții „Eseu despre orbire”, de José Saramago. Un eveniment conex va avea loc sâmbătă, 9 noiembrie, de la ora 11:00, la Muzeul Național al Literaturii Române – SoNoRo Talks, un dialog între scriitorul Vlad Zografi și muzicianul Răzvan Popovici. Proiectul SoNoRo Talks a fost inițiat în ediția de anul trecut a Festivalului SoNoRo, cu scopul de a favoriza discuții fertile despre muzică și legătura acesteia cu celelalte arte.

Doar câteva zeci de ore ne mai despart de această ediție a Festivalului SoNoRo pe care am pregătit-o cu mult entuziasm pentru publicul nostru. Ne așteaptă 11 zile de festival în București, cu 14 concerte și o întâlnire SoNoRo Talks; iată, așadar, că propunerea noastră este consistentă și credem că orice iubitor de muzică și literatură poate alege măcar un concert la care să vină. Am păstrat în arhitectura festivalului prima duminică de maraton muzical, în care vom avea trei concerte; va fi o adevărată experiență pentru cine alege să își facă acest cadou cultural: vom începe la Centrul Național de Artă «Tinerimea română», la ora 11:00, vom continua la ARCUB - Hanul Gabroveni - Sala Mare, la ora 16:00, apoi vom încheia ziua cu un concert în Clubul Expirat, de la ora 21:00. După cum veți afla din program, menținem versatilitatea spațiilor și vom concerta, printre aletele, la Ateneul Român și la Muzeul Național de Artă al României, dar și Teatrul Recul și la The Ark. Un spațiu nou în acest an este Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, unde va concerta celebrul Cvartet Fine Arts, un campion al muzicii de cameră la nivel mondial, pe care vă recomand să nu îl ratați. Profit de fiecare ocazie să mulțumesc cu multă recunoștință toturor sponsorilor și partenerilor noștri; fără încrederea lor nu am fi ajuns la cei 19 ani de existență. Avem deja planuri pentru ediția aniversară de anul viitor, dar până atunci vă așteptăm cu entuziasm în sălile de concert!
Răzvan Popovici
Directorul executiv al Festivalului SoNoRo

Spotul festivalului, care poate fi urmărit AICI, este o animație inspirată de tema festivalului, tratată într-o cheie ludică – cu un personaj care este un mare cititor și meloman. Spotul a fost realizat de echipa formată din Matei Branea (regie și animație), Ana Branea (scenariu și montaj) și Dan-Ștefan Rucăreanu (Design & Mix); cu sprijinul Video Dialog și Smart Sound Studio.

De asemenea, publicul fidel al Festivalului SoNoRo este invitat să urmărească AICI un Making of al ediției de anul trecut, când tema festivalului a fost On the Couch.

„Culture & cultures. Connecting the dots” deschide publicului larg o fereastră către apropierea şi înţelegerea patrimoniului cultural. Prin turul ghidat audio bilingv în situl Unesco Biertan localnicii şi vizitatorii vor descoperi tot ce e mai incitant în preajma cetății Biertanului. Despre biserica fortificată și închisoarea matrimonială, despre UNESCO și bisericile surori, despre farmacia satului, prima de acest fel din Transilvania rurală; despre obiceiuri, vecinătăți, etniile și multiculturalismul locului, despre arhitectură, ornament și parcelar, fără a uita de peisajul natural, de traseul Via Transilvanica ce traversează centrul satului, de „Donariul de la Biertan”, o piesă ce atestă prezența creștinătății pe aceste plaiuri în secolele III-IV. Sperăm ca prin turul ghidat conceput de asociaţia noastră, localnicii şi vizitatorii de mâine să (re)descopere case şi obiecte însemnate, tradiții şi poveşti care clădesc ţesătura profundă şi fermecătoare a acestui loc. Pentru ca mai apoi, să înţeleagă, să protejeze şi să respecte zestrea locurilor de unde vin. Nu ştim cum vor arăta generaţiile viitoare care vor privi şi vor folosi, spre exemplu, uşa sacristiei din Biertan (1515, considerată o bijuterie a tehnologiei medievale, premiată la Expoziţia Mondială din Paris în 1900); dar ştim că avem datoria de a contribui la construirea lor.
Alexandra Mihailciuc
Coordonator de proiecte al Asociaţiei Designers Thinkers Makers

Programul concertelor din București


CONCERT DE DESCHIDERE – PĂSTORII NOPȚII – vineri, 1 noiembrie 2024, ora 19:30 / Palatul Bragadiru

IF MUSIC BE THE FOOD OF LOVE – sâmbătă, 2 noiembrie 2024, ora 19:30 / Sala Radio (cu participarea actorului Vlad Ivanov)

PARFUMUL – duminică, 3 noiembrie, ora 11:00 / Centrul Național de Artă „Tinerimea română”

ORBIREA – duminică, 3 noiembrie 2024, ora 16:00 / ARCUB

THE SIXTH SENSE – duminică, 3 noiembrie 2024, ora 21:00 / Club Expirat

TO THE LIGHTHOUSE – luni, 4 noiembrie 2024, ora 19:30 / Muzeul Național de Artă al României – Sufrageria regală

MANUSCRIPTS DON’T BURN – marți, 5 noiembrie 2024, ora 20:30 / Ateneul Român

LIFE IS ELSEWHERE – miercuri, 6 noiembrie 2024, 19:30 / Teatrul Independent Recul

WALDEN – joi, 7 noiembrie 2024, ora 19:30 / Muzeul Național de Artă al României – Sufrageria Regală

PORTRAIT OF AN ARTIST AS A YOUNG MAN – vineri, 8 noiembrie 2024, ora 19:30 / Muzeul Național de Artă al României – Sala Auditorium

SoNoRo Talks – sâmbătă, 9 noiembrie 2024, ora 11:00 / Muzeul Național al Literaturii Române

CEI PATRU MUSCHETARI – sâmbătă, 9 noiembrie 2024, ora 19:30 / Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București

CONCERT SONORO INTERFERENȚE – THE WIZZARDS OF SONORO – duminică, 10 noiembrie 2024, ora 11:00 / Sala Mare a Institutului Cultural Românâ

HOMO LUDENS – duminică, 10 noiembrie 2024, ora 19:30 / The Ark

UN VEAC DE SINGURĂTATE – luni, 11 noiembrie 2024, ora 19:30 / Ateneul Român

Abonamente și bilete
Abonamentele și biletele la concertele din București și Cluj-Napoca, sunt disponibile pe https://eventbook.ro/festival/sonoro. Pensionarii, studenții, elevii și persoanele cu handicap beneficiază de o reducere de 50% și pot achiziționa biletele exclusiv de la Librăria Humanitas Cișmigiu, Librăria Humanitas Kretzulescu și Librăria Kyralina din București.
De asemenea, posesorii oricărui card UniCredit Bank pot achiziționa abonamente și bilete cu o reducere de 20%.

Artiștii acestei ediții din București
Artiștii invitați la această ediție a Festivalului SoNoRo sunt nume importante ale scenelor internaționale: Cvartetul Fine Arts, Alexis Cárdenas & RECOVECO; violoniștii Nikita Boriso-Glebsky, Boris Brovtsyn, Latica Honda-Rosenberg, Francesco Ionașcu, Aylen Pritchin și Mi-Sa Yang; violiștii Răzvan Popovici și Hartmut Rohde; violonceliștii Andreas Brantelid, Thomas Carroll, Justus Grimm și Torleif Thedéen; contrabasistul Zoran Marković; pianiștii Eva Garet, Christian Ihle Hadland, Diana Ketler și Marianna Shirinyan; clarinetistul Thorsten Johanns; fagotistul Diego Chenna; cornistul Olivier Darbellay; bas-baritonul Pauls Putnins și actorul Vlad Ivanov.

Scopul acestor activități este de a forma o nouă generație de ambasadori locali ai patrimoniului și de a promova un climat favorabil conservării acestuia.

Mai multe detalii despre programul concertelor acestei ediții a Festivalului SoNoRo sunt disponibile pe https://festival.sonoro.org/.
Biletele și abonamentele Festivalului SoNoRo pot fi achiziționate din rețeaua Eventbook: https://eventbook.ro/festival/sonoro.
Site: http://www.sonoro.org/ 

Facebook: https://www.facebook.com/festivalulSoNoRo

Instagram: https://www.instagram.com/sonorofestival/

Youtube: http://bit.ly/SoNoRo_Festival

Festivalul SoNoRo

Înființat în anul 2006, Festivalul SoNoRo a adus muzica de cameră în prim-planul vieții culturale românești și a inclus scena muzicală românească într-o rețea de festivaluri europene de înaltă ținută. Pe lângă parteneriatele tradiționale cu festivaluri din Italia, Letonia, Germania, Anglia, Israel și Japonia, SoNoRo a concertat în unele dintre cele mai renumite săli din lume, cum ar fi Wigmore Hall din Londra, Konzerthaus din Viena, YMCA din Ierusalim și Carnegie Hall din New York.

Platforma culturală SoNoRo include Festivalul SoNoRo (19 ani), SoNoRo Interferențe, programul de burse și workshopuri pentru tineri muzicieni (18 ani), SoNoRo On Tour (12 ani), SoNoRo Arezzo (10 ani), SoNoRo Conac, seria de concerte estivale în clădiri de patrimoniu din România (12 ani), SoNoRo Musikland, festival dedicat patrimoniului și tradițiilor din Transilvania (6 ani).

Festival prezentat de UniCredit Bank

Finanțat de Ministerul Culturii

Sponsori principali: Vodafone, JBL, JTI, Kuhn România, Biofarm

Partener principal: Departamentul pentru Relații Interetnice

Partener exclusiv de mobilitate: KIA

Proiect realizat cu sprijinul Primăriei și Consiliului local Cluj-Napoca

Sponsori: CINTA Energy, RomCapital Invest, Leroy și asociații, Boema, Clinica Alcor, Aedificium, Everest Ropack, Longshield Investment Group, Taylors, NNDKP, Cumulus, BoConcept, The Decorators

Parteneri: Privileg, Grano, Le Bab, illy, Cărturești, Librăriile Humanitas, Branea.ro, Klarmedia, Vitrina Advertising, LIBRIS, Promobicicleta, Poșta Română, Fundația Calea Victoriei, Teatrul Godot, Palatul Bragadiru, Filarmonica „George Enescu”, The Ark, Centrul Național de Artă „Tinerimea Română”, Primăria Municipiului București, ARCUB, Expirat, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național al Literaturii Române, Institutul Cultural Român, Teatrul Independent Recul, Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, Universitatea Babeș-Bolyai, Casino – Centrul de Cultură Urbană, Biserica Evanghelică-Luterană – Biserica Pietati, Biserica Romano-Catolică Sfânta Treime (Biserica Piariștilor), Casa NUMAÀ, Oberjin Private Club

Parteneri media
RFI România, Radio România Muzical, Radio România Cultural, Zile și Nopți, Igloo, Zeppelin, Arhitectura, A List Magazine, Ziarul Metropolis, The Institute, Designist.ro, LiterNet.ro, IQads.ro, Promenada-Culturala.ro, CARIERE, Flawless.ro, Aiciastat.ro, Modernism.ro, BookHub, Palindrom.eu, Munteanu, Radio Cluj, The Woman, Monitorul de Cluj, I love Cluj, Via Cluj TV, Ziua de Cluj, Actual de Cluj

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Patrimoniul UNESCO din Transilvania, revitalizat prin tururi digitale

Asociația Designers Thinkers Makers a lansat proiectul „Culture & Cultures. Connecting the dots”, o inițiativă dedicată valorificării patrimoniului cultural din colinele Transilvaniei, cu accent pe satele Biertan și Chirpăr. Proiectul urmărește să evidențieze moștenirea culturală valoroasă a regiunii, în special prin promovarea siturilor UNESCO și a valoroasei moşteniri locale aproape necunoscută publicului larg.

„Culture & cultures” este programul nostru de suflet. Sunt multe direcţii în care îl vedem crescând şi, aş spune, mult dincolo de educaţie pentru patrimoniu sau intervenţie culturală. Prin toţi vectorii pe care îi putem pune în lucrare - ateliere, conţinut, publicaţii, conferinţe, design and build, evenimente şi poate şi altele - căutăm în fond să producem o atmosferă de bine, de dialog real, de cunoaştere şi deschidere către istorie, adevăr, frumos, care să îi susţină şi să îi inspire pe cei din jur în parcursul lor.
Andrei Tache
Preşedinte al Asociaţiei Designers Thinkers Makers

Unul dintre obiectivele principale ale proiectului este creșterea conștientizării turiștilor și localnicilor cu privire la importanța patrimoniului UNESCO, prin tururi audio în Biertan și Chirpăr. Acestea includ informații digitale accesibile prin coduri QR, integrând texte, imagini și ghiduri audio ce subliniază valoarea arhitecturii tradiționale și a culturii locale.

Lansarea turului ghidat al satului Biertan va avea loc pe 16 noiembrie, în Biserica Fortificată din Biertan. Un concert la orga Bisericii Fortificate susținut de Liv Müller va marca deschiderea oficială a turului cultural.

„Culture & cultures. Connecting the dots” deschide publicului larg o fereastră către apropierea şi înţelegerea patrimoniului cultural. Prin turul ghidat audio bilingv în situl Unesco Biertan localnicii şi vizitatorii vor descoperi tot ce e mai incitant în preajma cetății Biertanului. Despre biserica fortificată și închisoarea matrimonială, despre UNESCO și bisericile surori, despre farmacia satului, prima de acest fel din Transilvania rurală; despre obiceiuri, vecinătăți, etniile și multiculturalismul locului, despre arhitectură, ornament și parcelar, fără a uita de peisajul natural, de traseul Via Transilvanica ce traversează centrul satului, de „Donariul de la Biertan”, o piesă ce atestă prezența creștinătății pe aceste plaiuri în secolele III-IV. Sperăm ca prin turul ghidat conceput de asociaţia noastră, localnicii şi vizitatorii de mâine să (re)descopere case şi obiecte însemnate, tradiții şi poveşti care clădesc ţesătura profundă şi fermecătoare a acestui loc. Pentru ca mai apoi, să înţeleagă, să protejeze şi să respecte zestrea locurilor de unde vin. Nu ştim cum vor arăta generaţiile viitoare care vor privi şi vor folosi, spre exemplu, uşa sacristiei din Biertan (1515, considerată o bijuterie a tehnologiei medievale, premiată la Expoziţia Mondială din Paris în 1900); dar ştim că avem datoria de a contribui la construirea lor.
Alexandra Mihailciuc
Coordonator de proiecte al Asociaţiei Designers Thinkers Makers

În luna decembrie, la Muzeul-Atelier Școala de la Piscu din imediata vecinătate a Bucureştiului, proiect laureat al prestigioaselor premii Europa Nostra, va avea loc vernisajul expoziției „Forgotten Ceramics of Transylvanian Highlands”, aducând în prim-plan frumusețea și valoarea ceramicii tradiționale de tip Chirpăr. Expoziția este un prim pas într-un plan de revitalizare a interesului pentru activități legate de această ceramică remarcabilă, marcând integrarea ei în turul local și propunând pentru viitor un centru de ceramică care îşi are rădăcinile în moştenirea locală.

Proiectul „Culture & Cultures. Connecting the dots” a inclus, de asemenea, o serie de inițiative educative: o școală de vară de arhitectură pentru studenți, în care accentul s-a pus pe diferite tipuri de activităţi de educaţie pentru patrimoniu, între care şi activităţi practice de educaţie în ceea ce priveşte tencuielile tradiţionale sau zidăria cu piatră. Alături de acestea, numeroase ateliere pentru copiii din comunităţi, fişe de parcurgere a monumentelor istorice pentru elevi, familii sau turişti și crearea unei hărți ilustrate a bisericilor fortificate UNESCO din regiune.

Educaţia pentru patrimoniu contează pentru toate păturile sociale şi pentru toate vârstele, făcând parte dintre urgenţele societăţii în România.
Alexandra Mihailciuc
Coordonator de proiecte al Asociaţiei Designers Thinkers Makers

Scopul acestor activități este de a forma o nouă generație de ambasadori locali ai patrimoniului și de a promova un climat favorabil conservării acestuia.

Culture & cultures. Connecting the dots este un proiect realizat de Asociaţia Designers Thinkers Makers, co-finanțat de AFCN & Primăria Comunei Biertan, realizat în parteneriat cu Ambulanța pentru Monumente – Transilvania Sud, Scoala de la Piscu, Nod Makerspace, Primăria Comunei Chirpăr & Şcoala Gimnazială Chirpăr.

Parteneri media: Aici a stat, Bookhub, Happ.ro, Haute Culture, Observator Cultural, Radio România Cultural, Revista Arhitectura, Revista Golan, The Institute, Zeppelin, Ziarul Metropolis.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

The exhibition “Tadeusz Kantor – artist anywhere and anytime” at the National Museum of Art in Bucharest

[EN] As part of the Poland-Romania Cultural Season 2024-2025, the Adam Mickiewicz Institute in Warsaw in partnership with the National Art Museum of Romania (MNAR), the Museum of Contemporary Art in Krakow (MOCAK), Cricoteka (Tadeusz Kantor’s Art Documentation Center) and the Polish Institute in Bucharest presents between October 20th, 2024 and March 9th, 2025 the exhibition “Tadeusz Kantor – artist anywhere and anytime” curated by Dr. Maria Anna Potocka. For those who want to explore the artist’s work, a program of accompanying events will be organized. The screenings of Kantor’s filmed plays will be taking place once a month from October 2024 to February 2025. By the end of the exhibition, in February 2025, an installation called “Personal Space” will be on display in the exhibition space, followed by workshops designed to engage visitors and unlock their creative potential.

I thus invite you to discover the universe of Tadeusz Kantor, a Polish artist of many talents, in the exhibition dedicated to him at the National Art Museum in Bucharest. It is the first time we can see a complete display of Kantor’s work in Romania as part of the Polish-Romanian cultural season organized by the Polish Cultural Institute Adam Mickiewicz and the Polish Cultural Institute in Romania. Tadeusz Kantor was a ravishing personality. He changed Polish art history: he painted, wrote, created happenings” or performances and revolutionized theatre and all these stories are told by the exhibition at the National Art Museum in Bucharest.

Kantor is known around the world for his theatrical productions which did not resemble classical theatre. His shows were combinations of performances, in which the creator himself, in varying degrees of involvement, conducted the action continuously as part of what was happening. Both the actors and stage sculptures were precisely “designed” by Kantor in real time. His presence on stage set them into motion and imposed symbolic identity upon them.

Tadeusz Kantor built his own, specific and unique theatrical language. He was in a permanent search for meaning (or the lack of it!), and as a result he was a consistent innovator, both by working with actors and in the theatrical composition (space, use of objects, text, music). He successfully combined various fields of art: painting, scenography, theater, performance. Consequently, his creations go beyond the traditional understanding of art: for him, theater was not just a performance, but an experiment that erased the boundaries between life and art.

His performances, their physical and emotional instrumentation, were intended to shock the audience, to remind them of a ceremonial, a ritual. Tadeusz Kantor changed the face of theater by creating the Theater of Death”: a space where actors and props came to life under his direction. It is a theater that asks questions about memory, the past and the fragility of human existence. During the exhibition, we discovered how Kantor created his living paintings”, animating actors and objects, both through archival photos and through a wooden character who played” in a show staged by the artist. 

Kantor was a multifaceted painter: a draftsman and happening artist, although the most appropriate diagnosis would be to say he was a man who did not omit any field, even the smallest, where he could experiment with what the viewer could experiencing. He created art in three dimensions, starting from packaging and sculptures, to stage objects and scenography. All were aiming to shock, to create an emotional impact on the viewer. The intensity of experiencing his own emotions always created an intimate relationship with the viewer, both in his performances and in his art works. His works of art are terribly harsh and force us to confront our own feelings. His art acts as a universal mirror onto which we can project our own emotions which are often repressed.

At the Bucharest exhibition, Kantor’s versatility is on display. From his early paintings, through his famous umbrellas, visual experiments, sculptures and stage objects, to documentation of his theatrical performances. The peak of the exhibition is an introduction to the artist’s life through photographic portraits and documents. I recommend you to visit the exhibition at the National Art Museum in Bucharest until 9th March 2025 to gain insight into the expressions and very psyche of this difficult but fascinating man.

[RO] În cadrul Sezonului Cultural Polonia – România 2024-2025, Institutul Adam Mickiewicz din Varșovia în parteneriat cu Muzeul Național de Artă al României (MNAR), Muzeul de Artă Contemporană din Cracovia (MOCAK), Cricoteka (Centrul de documentare a artei lui Tadeusz Kantor) și Institutul Polonez din București prezintă în perioada 20 octombrie 2024 – 9 martie 2025 expoziția „Tadeusz Kantor – artist oriunde și oricând” curatoriată de dr. Maria Anna Potocka. Pentru cei care doresc să exploreze opera artistului, un program de evenimente va fi de asemenea organizat. O dată pe lună vor fi difuzate proiecțiile spectacolelor filmate ale lui Kantor, din octombrie 2024 până în februarie 2025. Până la sfârșitul expoziției, în februarie 2025, în spațiul expozițional va fi expusă o instalație numită „Spațiul personal”, urmată de ateliere concepute pentru a implica vizitatorii și a le stimula potențialul creativ.

Vă invit să descoperiți universul lui Tadeusz Kantor, un artist polonez cu multiple talente, la expoziția dedicată acestuia la Muzeul Național de Artă din București. Este prima oară când putem vedea o expoziție completă dedicată acestui mare artist la noi în țară (deși opera sa teatrală a fost apreciată pe scară largă în Europa). Tadeusz Kantor a fost o personalitate incredibilă și a influențat radical arta poloneză: a pictat, a desenat, a sculptat și a revoluționat teatrul.

Kantor este cunoscut în întreaga lume pentru producțiile sale teatrale atipice. În spectacolele sale creatorul însuși, în diferite grade de implicare, conducea acțiunea continuu ca parte a ceea ce se întâmpla. Atât actorii, cât și sculpturile de scenă au fost “proiectate” de Kantor în timp real. Prezența lui pe scenă îi punea într-o mișcare teribilă ce friza absurdul.

Tadeusz Kantor și-a construit un limbaj teatral propriu, specific și unic. Se afla într-o permanentă căutare a sensului (sau a lipsei sale), drept urmare fost un inovator consecvent, atât în domeniul lucrului cu actorii, cât și în compunerea spațiului scenic, folosirii obiectelor, textului, muzicii. A combinat cu succes diverse domenii ale artei: pictura, scenografia, teatrul, performance-ul. În consecință, creațiile sale depășesc înțelegerea tradițională a artei – teatrul era pentru el nu doar o reprezentație, ci un experiment care ștergea granițele dintre viață și artă.

Spectacolele lui, instrumentarul lor fizic și emoțional, erau menite să producă publicului un șoc, să amintească de un ceremonial, un ritual. Tadeusz Kantor a schimbat chipul teatrului creând „Teatrul Morții”: un spațiu în care actorii și recuzita prindeau viață sub conducerea lui. Este un teatru care pune întrebări despre memorie, trecut și fragilitatea existenței omenești. În cadrul expoziției am descoperit modul cum își crea Kantor „tablourile vii”, însuflețind actorii și obiectele, atât prin fotografii de arhivă cât și printr-un personaj de lemn care “a jucat” într-un spectacol montat de artist.

Kantor a fost un artist plurivalent: pictor, desenator, și de fapt nu a omis niciun domeniu în care să experimenteze ceea ce spectatorul trăiește. A creat artă în trei dimensiuni, pornind de la ambalaje și sculpturi, până la obiecte de scenografie, toate având scopul de a șoca, de a acționa emoțional asupra privitorului. Intensitatea trăirii propriilor emoții crea de fiecare dată o relație intimă cu privitorul, atât în spectacolele sale cât și în lucrările sale de artă. Creațiile lui au în ele o duritate care ne forțează să ne confruntăm cu propriile sentimente. Arta sa acționează ca un ecran universal, pe care ne putem proiecta propriile emoții, adesea reprimate.

La expoziția de la București este vizibilă versatilitatea sa. De la picturile sale timpurii, cu celebrele sale umbrele, experimente vizuale, sculpturi și obiecte de scenă, până la documentarea spectacolelor sale teatrale. Suntem introduși în viața artistului prin portrete și documente fotografice. Vă recomand să vizitați expoziția la MNAR până pe 9 martie 2025 pentru a înțelege expresiile și psihologia acestui om complex, interesant, în același timp dificil, dar absolut fascinant.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Interview with world-renowned photographer Muhammed Muheisen

I had the amazing pleasure of interviewing Muhammed Muheisen, a world-renowned photographer, during his visit in Romania with the occasion of the extraordinary photo exhibition “Bearing Witness” in Bucharest. “Bearing Witness” photo exhibition by Muhammed Muheisen and Howard G. Buffett was on display from September 19th till September 26th at Palais Ghica Victoria and it showcased a collection of unique images, moments in time, captured by the two change-makers: Muhammed Muheisen and Howard G. Buffett, Chairman and CEO of the Howard G. Buffett Foundation. Those images took visitors on a visual journey of 50 untold stories spanning 25 years from different parts of the world. Through this exhibition, the two photographers wanted to create more awareness, change stereotypes, and raise the voices of those photographed. The exhibition was in display until now in Athens, Hague, Amsterdam, Bucharest and it will tour the world in order to change perceptions throughout the globe.

Muhammed Muheisen is a two-time Pulitzer Prize-winner, a National Geographic photojournalist and Explorer, founder and chairman of the Dutch non-profit organization Everyday Refugees Foundation, Global Ambassador for Jordan Tourism Board and Canon. Muheisen is a Jordanian national who was born in Jerusalem in 1981, graduated with a B.A. degree in journalism and political science. Named in 2013 by TIME Magazine as Best Wire Photographer. Since 2001 he has documented major events around the world, in Asia, Europe, the Middle East, Africa and the USA and for over a decade and a half he has been documenting the refugee crises in different parts of the world. Most recently he is the recipient of the 2023 National Geographic Wayfinder Award. I was amazingly lucky to have the chance to know him better, and I invite you to deep-dive into his universe:

Thank you very much for the opportunity of having this discussion in this amazing place in Bucharest in the front of a so well-deserved photograph that speaks of so much pain, suffering and loss. How was it for you to experience this and then to show it to the world in such format?  

Thank you, Ana! It is an absolute pleasure to share with you my experience. At the end of the day I remind myself how lucky and blessed I am. I am the person always taking the picture, not the person in front of the camera. For me, there are not just pictures. These are voices, the are messeges and these are testimonies. I am a missioner and my mission is to change the world; one picture at a time, but the fact that I am a deep believer and the power of photography as a force is what keep me going. It’s not easy at the end of the day, but the big question that always rises is Did I give justice to the people? and What am I doing about it? So this is literally what keep me going.

This is like your engine, your inside engine that gives you the power to actually survive emotionally speaking through these disasters that you see. So the idea is to bring it to the people.

It aches sometimes at the end of the day that you didn’t help anybody but the idea that you gave something to someone is what keeps you also going. Helping one is better than none and that if you start believing in the difference you can make small or big, then believe me, that becomes your fuel to continue. 

And what about the points in time when you say `I stop here, I decide that this photograph tell a story and I have to tell it to the world? What ist hat trigger, the stopping point when you freeze in time for eternity?

We all pass through stages in our lives. 24 years ago I was a young man on fire, on a mission to carry this camera and travel the world to document stories and gold shifted in a way and insted of showing the war I wanted to show the people afected by the war. The next stage was How can i make an actual difference in the lifes of these people? So my point is not a hundread miles spread, it’s a marathon, especially when you love what you do. When it s passion, it’s not a job, and when you love something, you can go the meadline mile with it. So love what you do, this is the key to succes.

Absolutely. For example, you witness something terrible, a child in chains, let s say, this is one of the images that broke my heart because I am a mother and the children are the hope of the world, this is what you said at the opening exhibition… How do you decide to stop at the picture, how do you find these amazing moments in time that actually tell the story?

Thank you for explaining what photography is. The photo is a moment in time, it’s a moment in time that passes us by and to capture it you have to anticipate. So I don’t pass by and take pictures, I spend time, I invest, I get to know people and they become part of the landscape as there is nobody away to tell the story, then being part, and I believe that you are doing the same with your own projects. You cannot tell a story from the outside. To tell the story, you have to be on the inside, and in order to be on the inside, you have to win people’s trust and respect. So in order to be able to capture these pictures, you have to be welcomed.

I hope…you know, I always ask myself this question – Did I gave all of me? Did I do enough? Did I respect everybody? And that keeps me going, this moral compass inside us is actually what makes you the person or who you are. You want to succeed? You have to be honest. With yourself and with the people you photograph. That’s the key for me: respect. 

Did you manage to keep contact with one of the subjects… the subject is such an impersonal word, but the persons, the souls that you capture in your photos?

I keep in touch with almost everybody that I had an opportunity to keep in touch with. I stay in touch with many of the children, with many of their parents and my last experience was in Syria and Romanian and Ukrainian war. I met a young Ukrainian girl, her name is Nicole and we managed to stay in touch, she is in Belgium, so for me that information is the most important. I approach the people and I seek their permission, I take their stories and I get their consent. And that allows me to come back again. I don’t like to be an outsider. I have to be an insider to get your attention and to have this picture of giving justice to the people photographed in it. 

Aveți o serie de obiecte construite din lucruri vechi pe care le restaurați. Unde găsiți aceste obiecte și cum le re-integrați în contemporan?

În afară de obiectele pe care le realizăm din lemn nou, uneori folosim și lemn reciclat, dar nu restaurăm obiecte, este cu totul un alt domeniu și necesită multă pregătire. Am încercat doar de câteva ori, să vedem dacă ne place, dar îi lăsăm pe alții cu mai multă rabdare să se ocupe de restaurări. (nu știu exact la ce obiecte te referi, noi tot găsim obiecte în târgurile de vechituri, dar le luam pentru noi, nu le revindem.  «Zâmbet larg».

This is amazing and this photography that you create brings justice to the world. I write about heritage. Can photography be considered a heritage element?

Can you imagine walking out one day without having a picture in the newspaper? What would you have learned about history if there was no photograph? So for me, the picture is the documentation from yesterday to today, tomorrow and the coming generations. We write history trough photographs, that is the power of the picture, it lives forever.

I truly believe that as well. Heritage has three components that draw people: the architectural, the aesthetical value, that is obviously underlined in all your photographs, and the historical value, which is quite mathematical: we can calculate it. There have been so many conflicts in the world and you have been documenting conflict for years and years. I think one of the most important values that is underlying in your photography is the memorial and symbolical value. Especially in our world, which is relying a lot on image, on transmitting images across borders.

Many of these pictures were taken 25 years ago and they look as if it’s just happened and that is the power of the picture, it literally lives forever and I always say, if it’s not documented, is as if it never occured. They are credible pictures. We live in a difficult time where we have the revolution of information – you have news, you have AI, so these photographs that documented with credibility, with integrity, this is your right source to what happened yesterday. 

Indeed. Did you see in all these years of documentation that we go towards something good or are we increasing our conflict situation?

I am a very optimistical person, I am positive and I believe in colours, I believe in positive signs, I believe in the goodness in the people. For me there is nobody bad or good, everybody is good if you try to find that good seed in people. So I believe in humanity, I believe that if we are together we can do a lot of great things. One hand doesn’t clap without the other. But we need more hands to clap. Of course there are so many tragical stories but I choose to look at the ones that colour, I try so see the hope in some of the children s and I picture now the image with the balloons. Altough the story behind it is critical. How do you find this hope behind your photographs? Hope is all that I ve got. I am a storyteller, I am an artist, I am hopeful, I was a child one day and when I take these pictures I feel like a child again.

Posted by Ana in Dialoguri, 0 comments