memorie

Serata culturală #Aiciastat la Muzeul-Atelier Școala de la Piscu – 8 iunie 2024

Asociația culturală “Aici a stat” vă invită la Serata culturală a verii cu muzică clasică, ateliere de olărit, colaje, linogravură, pictură și povești de patrimoniu la Muzeul-Atelier Școala de la Piscu din Ciolpani, Ilfov. Muzeul-Atelier Școala de la Piscu este un spațiu cultural deschis din 2006 în inima unui vechi sat de olari. În trecut, la Piscu funcționau 200 de cuptoare de olărit, și, deși în sat mai există astăzi doar 2 olari, meșteșugul a renăscut într-un mod mai subtil, prin recuperarea tradiției și a poveștilor vârstnicilor, aici la Muzeul-Atelier Școala de la Piscu ce deschide inimile către patrimoniul cultural. Aici veți descoperi peste 1000 de piese de ceramică expuse, într-o clădire superbă, premiată la sfârșitul anului 2021 la Anuala de Arhitectură la secțiunea Arhitectură construită. Îi vom avea alături de noi pe istoricul de artă Adriana Scripcariu și pe sculptorul Virgil Scripcariu care ne vor spune povestea locului. Apoi, invitații speciali, copiii din Corul Noua Generație, coordonat de Georgeta Vrabie, ne vor încânta în deschidere cu muzică sacră. Corul face parte din Programul Național Cantus Mundi. La final, ansamblul cameral #Aiciastat va interpreta compoziții de Bela Bartok, Antonio Vivaldi și W.A. Mozart. 

Vă așteptăm la Muzeul-Atelier Școala de la Piscu (Sat Piscu, str. Câmpului, nr. 39) începând cu ora 15:00. Acolo ne vom bucura de turul muzeului prin ghidul audio care poate fi descărcat direct pe telefonul dumneavoastră. Vă vom invita să ascultați povestea acestui monument la căștile personale sau la căștile ce vor fi puse la dispoziție de partenerii noștri JBL România. În paralel, vă veți putea înscrie la atelierele de olărit, linogravură și pictură susținute de echipa muzeului sau la atelierul de colaje organizat de Nicoleta Ababei. La 17:00 va începe povestea locului, apoi vom asculta interpretarea Corului Noua Generație a câtorva pricesne și la final muzica clasică pe notele muzicale ale compozitorilor de Bela Bartok, Antonio Vivaldi, Luigi Boccherini, W.A. Mozart va lua locul poveștilor și ne va pregăti spiritual pentru o vară bogată din punct de vedere cultural.

În cadrul evenimentului veți putea răsfoi și cumpăra cărți de patrimoniu de la Editura Vremea, vă veți bucura de farmecul muzeului de colecția de ceramică țărănească, de atelierele deschise, de zona multimedia și de memoria vechii comunități de meșteri de la Piscu. Evenimentul va fi acompaniat de vinurile Jidvei, veți avea gustări oferite de partenerii de la Privileg, apă Aqua Carpatica și alte surprize.

Vă invităm să veniți cu păturici sau salteluțe pentru a vă bucura de curtea cu iarbă și sculpturi de la Școala de la Piscu. 

Atelierele de olărit, linogravură și pictură nu sunt incluse în prețul biletului și pot fi achiziționate direct de la muzeu. Atelierele sunt deschise și adulților. Accesul cu animale de companie nu este permis. Vârsta recomandată pentru ateliere: 4+. Copiii mai mici pot participa doar însoțiți de părinți. Vă puteți înscrie la ateliere la sosire, în limita locurilor disponibile, conform criteriului primul sosit, primul servit. 

Puteți veni cu mașina personală (pe care o puteți parca în proximitatea Muzeului) sau cu autobuzul 444 pe care îl puteți lua din stație de la Casa Presei Libere (https://www.stb.ro/linie_tom?444) și vă lasă direct în fața muzeului.

Vă așteptăm cu drag!

Sponsor: JBL România
Eveniment acompaniat de vinurile Jidvei.
Parteneri: Aqua Carpatica, Privileg Catering, Editura Vremea, DeCorina Hats, EnRose, Institutul Național al Patrimoniului, Cantus Mundi, Zestal Store
Parteneri Media: Radio România Cultural, Igloo Magazine, Zeppelin, Munteanu, Asociația COOLturală Nouă Ne Pasă, Promenada culturală

Posted by Ana in Evenimente, 0 comments

MEET THE DREAMERS: Despre curajul de a fi tu însuţi – Sandra Ecobescu în dialog cu Maia Morgenstern

Fundația Calea Victoriei organizează în 12 iunie, de la ora 19:00, la Sala Luceafărul din București, a doua conferință din seria MEET THE DREAMERS –  „Despre curajul de a fi tu însuți, Sandra Ecobescu în dialog cu actrița Maia Morgenstern.

Proiectul „MEET THE DREAMERS – Cunoaște Visătorii” a fost inițiat de Fundația Calea Victoriei pentru promovarea oamenilor excepționali din comunitate care ne inspiră, care au inițiativă, care prin visurile și puterea lor pot schimba lumea în bine.

Sandra Ecobescu, președinta Fundației Calea Victoriei: „În ultimii 16 ani, am cunoscut oameni excepționali. Pe unii i-am admirat și m-au inspirat de la distanță, pe alții i-am cunoscut de aproape și m-au uimit cu naturalețea lor, entuziasmul, bunul-simț și charisma. Visători, oameni care formează comunități, generoși, inteligenți, vulnerabili, autentici, influenceri pe domeniile lor, actori, scriitori, teologi, istorici, muzicieni, gânditori, antropologi, artiști, vindecători, activiști și creatori de povești, mi-am propus să-i cunoaștem pe toți cei care vor dori să ne lase să-i descoperim”.

Conferințele „MEET THE DREAMERS – Cunoaște Visătorii” oferă publicului dialoguri savuroase, revelatoare, pline de emoție, moderate de Sandra Ecobescu, președinta Fundației Calea Victoriei.

Meet the dreamers that dream the world

 

Invitata Sandrei Ecobescu, la cea de-a doua conferință, va fi doamna Maia Morgenstern, una dintre cele mai talentate și iubite actrițe, cu o carieră impresionantă în teatru și film, directoarea Teatrului Evreiesc de Stat din București.

 Energia sa debordantă, pasiunea, tenacitatea și inspirația extraordinară cu care se dedică proiectelor culturale în care este implicată, reprezintă un model pentru noi toți. De-a lungul timpului a colaborat și a realizat proiecte artistice de anvergură, atât în teatru, cât şi în film, alături de Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Andrei Şerban, Theo Angelopoulos, Marta Mészáros, Mel Gibson.

Printre spectacolele în care a jucat la TNB, amintim: „O trilogie antică”, după Euripide şi Seneca, „Dama cu camelii” după Al. Dumas fiul, „Vizita bătrânei doamne” de F. Dürrenmatt.

Colaborează cu teatre din ţară şi de peste hotare, iar printre filmele cele mai importante sunt „Balanţa”, „Cel mai iubit dintre pământeni” sau „Patimile lui Hristos”. A fost distinsă cu Premiul pentru „Cea mai bună actriţă” la Festivalul Emma, Premiul Felix al Academiei Europene de Film, Premiul UNITER pentru „Cea mai bună actriţă”, Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler, în Franţa, Ordinul Regal „Nihil Sine Deo”.

În anul 2003, Parlamentul European de la Strasbourg a desemnat-o „Actriţa şi Femeia Anului”, iar în anul 2018 a devenit Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti. A fost decorată de către Preşedintele României cu Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Mare Ofiţer.

Partener media principal: Radio România Cultural

Parteneri media: Zile şi Nopti, Avantaje, Cărtureşti, Munteanu, Aici a       Stat, Bookhub, TPU, Spotmedia, Kudika, IQads, Bucureştii Vechi şi Noi, România Pozitivă, Bucureşti City News.

Sponsori: Jidvei, JTI

BILETELE SUNT DISPONIBILE ÎN REȚEAUA EVENTIM.

Fundația Calea Victoriei  este locul în care te poți dezvolta cu ajutorul artei și culturii printr-o diversitate mare de cursuri și evenimente culturale și interactive. De peste 16 ani inspirăm prin arte și cultură și susținem tinerii talentați. Am reușit să ducem o muncă de pionierat în felul în care se organizează evenimentele culturale și, în timp, am devenit o academie în cadrul căreia peste 150 de cercetători, artiști și traineri s-au format ca lectori. Ne mândrim cu 90.000 de cursanţi care au participat la proiectele noastre și cu peste 15.000 de tineri care au beneficiat de burse (participare gratuită la cursurile preferate).

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

I ❤ DOC, o extensie specială a Festivalului Internațional de Film Documentar fARAD, sosește în mai la București, la ARCUB – Hanul Gabroveni

În 2023, Festivalul Internațional de Film Documentar fARAD  – co-produs de Insula 42 și Centrul Municipal de Artă Arad / Primăria Arad  – a împlinit zece ani.

Cu acest prilej, echipa festivalului a organizat un vot în rândul comunității de cineaști, participanți și mentori ai festivalului spre a stabili un Top 10 al celor mai bune documentare românești post 1989.

Top-ul este următorul:

#10 • Țara moartă (Radu Jude, 2017)

#09 • Născuți la comandă. Decrețeii (Florin Iepan, 2005)

#08 • Asta e (Thomas Ciulei, 2001)

#07 • Timebox (Nora Agapi, 2018)

#06 • Crulic Drumul spre dincolo (Anca Damian, 2011)

#05 • Ouăle lui Tarzan (Alexandru Solomon, 2017)

#04 • Colectiv (Alexander Nanau, 2019)

#03 • Acasă (Radu Ciorniciuc, 2020)

#02 • Toto și surorile lui (Alexander Nanau, 2014)

#01 • Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (Andrei Ujică, 2010)

Acum, într-un spin-off la București dedicat documentarului românesc, Insula 42 desfășoară un micro-festival de vizionare a filmelor documentare din top, sub titlul I ❤ DOC.

"I ❤ DOC e un top subiectiv, pentru că e al comunității fARAD; dacă o altă comunitate și-ar propune un astfel de top, probabil că titlurile ar diferi pe ici pe colo, însă nu cred că în părțile esențiale. Topul de față e, de fapt, un demers necesar pentru o discuție – chiar și în contradictoriu –, într-un moment în care foarte mulți profesioniști militează pentru documentar sub acest slogan, documentarul contează. E un prilej menit să dea o importanță genului, să inițieze o conversație cu implicații sociologice și să scoată la iveală niște vârfuri."
Mihai Chirilov
Consultant artistic fARAD

Seria de proiecții și discuții I <3 DOC Top 10 cele mai bune documentare românești post 1989 are loc la ARCUB Hanul Gabroveni, Sala Mare în perioada 17-20 mai, iar calendarul evenimentului este cel de mai jos:

  • Sâmbătă, 18 mai | 15:30 | Țara moartă | Q&A Radu Jude
  • Sâmbătă, 18 mai | 17:45 | Asta e | Q&A Thomas Ciulei
  • Sâmbătă, 18 mai | 20:00 | Născuți la comandă. Decrețeii | Q&A Florin Iepan
  • Duminică, 19 mai | 15:15 | Crulic – Drumul spre dincolo | Q&A Vlad Ivanov
  • Duminică, 19 mai | 17:30 | Timebox | Q&A Nora Agapi
  • Duminică, 19 mai | 20:00 | Ouăle lui Tarzan | Q&A Alexandru Solomon
  • Luni, 20 mai | 18:00 | Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu | Q&A Dana Bunescu

Conceptul integrează și expoziția Milton Glaser: Art Is Work și definește o inițiativă mai largă de recuperare și promovare a excelenței în două arte vizuale mai puțin mediate public: designul grafic și filmul documentar.

I DOC este produs de Insula 42 în colaborare cu TypopassageTM și în parteneriat cu ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, The Institute și Universitatea Națională de Arte București. Proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, cu sprijinul Dacin Sara.

Mai multe detalii despre I <3 DOC pe farad.ro.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Creatorul celebrului I ❤ NY, într-o expoziție-eveniment la Amzei Creative Corner – Milton Glaser: Art is Work

Insula 42 și TypopassageTM aduc în premieră la București lucrările lui Milton Glaser, legenda designului grafic american. Glaser face subiectul unei expoziții-eveniment: Art is Work, o extensie specială a Festivalului Internațional de Film Documentar fARAD, al cărui top 10 aniversar va fi proiectat pentru iubitorii de film documentar din capitală.

Întregul concept este produs de Insula 42 și reunit sub formula I DOC.

Expoziția Milton Glaser: Art is Work, curatoriată de graphic designerul timișorean Ovidiu Hrin (TypopassageTM), se desfășoară între 16 mai și 2 iunie la galeria Amzei – Creative Corner și cuprinde o selecție de aproape 50 de afișe originale din opera lui Glaser.

TypopassageTM a intrat în posesia acestei colecții de excepție grație donației făcute de designerul newyorkez Mirko Ilić, poate cel mai apropiat coleg & și prieten pe care l-a avut Milton Glaser. Ilić și Hrin vor fi prezenți la București în deschiderea expoziției,

Conex, cei doi vor susține la UNArte un dialog și un workshop dedicat designului de afiș. Aceste evenimente se vor derula sub genericul Citizen Designer, subliniind rolul designului ca motor al schimbării sociale.

Milton Glaser: Art is Work reprezintă un context unic de reconectare la emoția frumosului, redescoperită în bucuria formelor și culorilor, în dragostea pentru desen și pasiunea pentru litera tipografică, în umorul inteligent și ideile geniale, toate definitorii artistului.

Cel considerat personificarea designului grafic american a dat unele dintre cele mai recognoscibile și memorabile exemple de măiestrie creatoare – campania I NY, fondarea New York Magazine, sigla DC Comics, posterul psihedelic cu profilul lui Bob Dylan etc. – și a schimbat fundamental felul în care ne raportăm la relația dintre limbajul vizual și lumea în care trăim.

Parte din expoziție va fi și proiecția filmului Milton Glaser: To Inform and Delight (r. Wendy Keys, 2008, SUA), un documentar prin care îl vom cunoaște pe Glaser dincolo de lucrări, în convingerile sale atât de originale despre artă, viață și menirea designului de a fi un act civic pus în slujba binelui.

Calendarul evenimentelor conexe Milton Glaser: Art is Work:

  • 16 mai | 1820 | Amzei Creative Corner (Str. Piața Amzei 13) |
    Deschiderea expoziției cu graficienii Ovidiu Hrin și Mirko Ilić & tur ghidat
  • 17 mai | 11:00 | UNArte (Calea Griviței 28, Sala 20, Design Grafic) |
    CITIZEN DESIGNER: Mirko Ilić în dialog cu Ovidiu Hrin [în engleză]
  • 17 mai | 1822 | Amzei Creative Corner (Str. Piața Amzei 13) | Vă invităm să vizitați spațiile The Institute din Piața Amzei, cu program extins. Atmosfera va fi animată de Black Rhino Radio & friends.
  • 17, 18, 20, 21 mai | UNArte | CITIZEN DESIGNER: Atelier de afiș cu Ovidiu Hrin & Mirko Ilić [pe baza selecției prealabile]

Expoziția se poate vizita până duminică, 2 iunie, între orele 12:00 – 20:00, cu excepția zilelor de 20-21 mai. Accesul este liber.

Milton Glaser: Art is Work face parte din proiectul interdisciplinar I DOC, un spin-off al celei de-a 10-a ediții a Festivalului Internațional de Film Documentar fARAD.

Prin expoziție și prin seria de proiecții și conversații la ARCUB a Top 10 documentare românești post 1989 (votate de comunitatea fARAD cu prilejul ediției aniversare), Insula 42 inițiază un demers de recuperare și promovare a excelenței în design grafic și film documentar, două dintre formele de artă vizuală subevaluate în forța lor umanistă.

I DOC este produs de Insula 42 în colaborare cu TypopassageTM și în parteneriat cu ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, The Institute și Universitatea Națională de Arte București. Proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, cu sprijinul Dacin Sara.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Un imobil impozant decorat cu zeități mitologice se vinde cu peste 1 milion de euro pe platforma Storia

Storia x Aici a stat (1)

O vilă interbelică ridicată în stil eclectic și decorată cu zeități mitologice se vinde cu 1.140.000 euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Imobilul este situat pe o arteră istorică în inima capitalei și are peste 10 camere dispuse pe mai multe niveluri: subsol, parter, etaj și mansardă. Investitorii pasionați de arhitectură și istorie au ocazia de a achiziționa această bijuterie arhitecturală versatilă într-o locație de excepție.

Această vilă, aflată pe una dintre străzile istorice ce și-au păstrat în proporție covârșitoare fondul construit, a fost ridicată în perioada interbelică. Recent a fost modernizată păstrându-și referințe memorial-simbolice și arhitecturale. Exteriorul păstrează elemente arhitecturale care invită privitorul să viseze la o perioadă istorică în care pe stradă circulau alternativ trăsuri trase de cai, dar și automobile printre sălciile acelei perioade. Aceste sălcii au dat chiar numele inițial al străzii pe care se află vila. Strada Sălciilor, fostă Iulius Fucik, a luat numele primului președinte cehoslovac, Thomas Mazaryk, și are clădiri cu diversitate tipologică, stilistică și arhitecturală.

Interiorul a fost recompartimentat și pregătit pentru cerințele contemporaneității. Este admirabil că în acest context s-au păstrat anumite elemente arhitecturale și ornamente în interior ce amintesc de perioada interbelică: o sobă de porțelan, stucaturile de pe tavanele saloanelor înalte, ușile de lemn, feroneria balconului. Un medalion dintr-o veche sobă de porțelan de Meissen cu amorași s-a păstrat și se află încastrat într-un perete al casei. Vila are 732 metri pătrați împărțiți în mai mult de 10 camere, dispuse pe 4 niveluri: subsol, parter, etaj și mansardă. Tavanele sunt înalte de 2.8 metri și de 4 metri.

Dacă ne putem imagina că inițial clădirea fusese echipată cu toate elementele de confort existente la vremea construirii sale, facilitățile contemporane fac arc în timp către acest trecut rafinat. Are dotări moderne și spații auxiliare la fiecare nivel, un sistem de alarmă și monitorizare video, aer condiționat și centrală termică conectată la rețeaua de gaz, TV și internet în fiecare cameră, iar ferestrele pot fi controlate de la distanță. Există două intrări separate: la etajul al doilea se află un apartament independent, aflat în mansarda cu tavan înalt, ce se poate accesa pe o scară distinctă. Designul modern este completat de ferestrele amplasate în acoperiș care se pot închide sau deschide cu ajutorul unei telecomenzi. Este posibilă legătura directă a apartamentului cu primul etaj printr-o ușă securizată. Proprietatea are și o curte de aproximativ 275 metri pătrați cu parcare și porți automate de oțel. Toate acestea laolaltă demonstrează că vila poate deservi mai multe funcțiuni contemporane.

Clădirea aceasta și-a păstrat în timp și la exterior o mare parte din valorile sale arhitecturale, grifonii și zeitățile mitologice de pe decorațiunea bovindoului fiind spectaculoase. În plus, clădirea beneficiază și de iluminat exterior pentru evidențierea elementelor arhitecturale. Grifonul era în mitologia greacă un monstru înaripat cu trup și picioare leonine, cu cap și aripi de vultur, consacrat zeului Zeus, iar în arhitectură se consideră că protejează clădirile istorice. Mitul grifonului a fost probabil dezvoltat în Persia antică (Iran și părți ale Asiei Centrale). Potrivit unor legende, grifonii și-au construit cuiburile de aur pe care le-au găsit în munți. Nomazii sciți au purtat aceste povești în Marea Mediterană, unde le-au spus grecilor antici că fiarele uriașe înaripate au păzit aurul natural din dealurile nordice persane.

Volumetria și ornamentica vilei îi conferă o extravaganță monumentală ce o încadrează din punct de vedere arhitectural în stilul eclectic târziu. Stilul eclectic reiese din frizele decorative cu elemente vegetale și frunză de acant, denticulii de la cornișă, feroneria ușii și a balconului, ancadramentele ferestrelor. Chipurile de lei ce străjuiesc intrarea și încadrează ușa sculptată de lemn și coarnele de berbec prezente la balcon și la ferestre inspiră putere. Bovindoul, friza vegetală delicată de la cornișă și plăcile de ceramică smălţuită de la ferestre ce încadrează mascaronii cu figuri de amorași sau zeități sunt, de asemenea, impozante.


Eleganța rafinată a vilei dovedește că a aparținut unei familii importante ale perioadei interbelice. Personalitățile descoperite în istoricul clădirii sunt Popescu Gheorghe (decedat în 1951) și Solacolu Ecaterina Felicia (nepoata fratelui acestuia), căsătorită cu poetul, editorul, industriașul și sociologul Solacolu Barbu (1897-1976). El provenea dintr-o familie prosperă de comercianți de origine bulgară, familia lor extinsă dând, la rândul lor, oameni notabili, un monument arhitectural care ne-a rămas până în zilele noastre ca martor al activității lor comerciale fiind Hanul Solacolu. Barbu Solacolu a fost un adept al mișcării artistice a simbolismului, a fost decorat pentru activitatea sa militară din Primul Război Mondial, a criticat capitalismul din interbelic și a făcut traduceri remarcabile din Shakespeare.

Vila împrumută din elementele arhitecturale ale clădirilor ce o înconjoară, majoritatea monumente istorice. În plus, se află în proximitatea clădirii unde a locuit Ion Luca Caragiale, lângă o școală de artă unde au studiat multe personalități ale istoriei și culturii noastre, lângă clădirea unde a locuit Nicolae Hortolomei, medic chirurg, director al Spitalului Colțea și profesor universitar, ba chiar și aproape de vechea proprietate a familiei Celibidache. Zona protejată din care face parte este marcată de imobile proiectate de arhitecți cunoscuți ai capitalei: Petre Antonescu, Arghir Culina, Tiberiu Niga. Toate acestea fac parte din ingredientele unui viitor simbolic al clădirii ce va deservi arta și eleganța.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză. Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia

Storia e platforma de imobiliare lansată de OLX care își propune să aducă mai multă claritate pe piața imobiliară. E locul unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Storia își propune să îi sprijine pe cei care caută locuința potrivită, oferind instrumente și informații valoroase despre piața imobiliară, cu scopul de a-i ajuta să ia decizii informate. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. În 2022, Storia a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă care oferă informații despre traiul în cartierele din România, măsurând standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, densitatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat al imobiliarelor, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte. În 2024, indexul a fost actualizat cu secțiunea „Vocea Cartierelor” în care sunt integrate date subiective despre cartiere, obținute direct de la locuitorii din fiecare zonă evaluată. Oricine dorește să-și evalueze cartierul în care locuiește este invitat să completeze chestionarul de pe trai.storia.ro

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

Piața Sfatului și Teatrul Sică Alexandrescu repuse în valoare de Kärcher România

Brașovul este un oraș care atrage anual aproape trei milioane de turiști români și străini. Ceea ce îmi doresc, atât din perspectiva vizitatorului cât și a promotorului de țară, este să ne bucurăm de toate atuurile pe care acest oraș le are, noi, românii, localnicii, vizitatorii din alte orașe și turiștii străini. Iar explorarea unui oraș devine de zeci de ori mai plăcută dacă locurile care ne reprezintă sunt curățate și puse în valoare. Primul obiectiv turistic și cultural în care turiștii ajung este Piața Sfatului: de aici pornesc în plimbări, la Biserica Neagră care se află în proximitate, la cafenele, restaurante și la muzee. Iar dacă turistul sau localnicul este ademenit și de scena culturală a orașului, la Teatrul Sică Alexandrescu găsește spectacole de calitate într-un cadru vechi de peste 60 de ani. Atât Piața Sfatului cât și Teatrul Sică Alexandrescu sunt locuri care adună comunități, locuri care unesc și care au puterea de a coagula. De aceea este important ca aceste două puncte focale ale Brașovului să fie îngrijite și prețuite. Iar Kärcher România le-a repus în valoare curățându-le profesional ca parte din misiunea lor de a proteja patrimoniul,

Pentru ca patrimoniul să fie iubit, el trebuie să fie mai întâi privit, admirat și înțeles. Și ca să fie admirat, el trebuie să fie în primul rând curat. Este o chestiune de estetică și de respect față de trecutul și identitatea culturală a comunității. De aceea prin implicarea sa activă la întreținerea curățeniei celor două obiective de patrimoniu, Kärcher demonstrează angajamentul său față de protejarea și promovarea patrimoniului cultural și istoric al orașului. Aș vrea să vorbim despre obiectivele de patrimoniu pe care Karcher a ales să le pună în valoare prin acest proiect și povestea fiecăruia dintre ele, ca să ne apropiem la nivel simbolic și mai mult de ele.

Valoarea patrimoniului se măsoară la nivel arhitectural, istoric și memorial-simbolic. Piața Sfatului este Kilometrul 0 al oraşului: de aici se măsoară toate distanţele, cum ar fi distanţa Braşov-Bucureşti. Mai fiecare epocă i-a adus câte un nume, aşa că, o găsim în documente fie ca Ring Platz, Grosser Markt, Franz Josef Platz, Piaţa Sfatului, Piaţa Libertăţii, ori Piaţa 23 August şi din nou, Piaţa Sfatului, în ultimii 20 de ani.  Piaţa Sfatului şi componentele sale sunt înscrise în Lista Monumentelor Istorice și în incinta pieţei şi pe laturile acesteia se găsesc numeroase monumente istorice:  Componentele şi fronturile Pieţei Sfatului au 43 monumente istorice, din care 40 categoria „monument”, grupa valorică A (9 poziţii) şi B (32 poziţii) şi 1 categoria „ansamblu”, grupa valorică B, cu două subpoziţii, categoria monument. Două imobile (Casa Sfatului şi Casa Hirscher) sunt stabilite ca „valori de patrimoniu cultural de interes naţional”.

Spre exemplu, Casa Hirscher în care funcţionează cum Restaurantul Cerbul Carpatin are o istorie bogată bazată pe o legendă. A fost construită de Apollonia Hirscher cea mai bogată femeie a Braşovului. La moartea soţului ei, în 1541, a preluat frâiele afacerilor ce se întindeau până în Austria şi în Turcia. Chiar dacă negoţul şi politica erau la acea vreme treburi aproape exclusive bărbăteşti, a reuşit să strângă o avere foarte mare. Se spune că fiica Apolloniei s-a îmbolnăvit de tânără şi a murit. Distrusă de durere, mama ei a decis ca fata să fie îmbrăcată cu cea mai scumpă rochie şi cele mai frumoase bijuterii. La câteva zile după ce a fost înmormântată, câţiva săraci au vrut să jefuiască mormântul şi să fure bijuteriile. În momentul în care a fost dezgropată, fiica Apolloniei s-a trezit la viaţă, iar evenimentul a fost privit ca un miracol al vremii. Atunci Apollonia Hircher a decis să construiască Casa Negustorilor (actualul Cerbul Carpatin). Clădirea datează de la 1545 şi a fost donată oraşului. Dincolo de legendă, a fost într-adevăr donat de familia Hirscher orașului și a fost în timp o mare hală, cârciumă, pivniță de vin.

În cazul Pieței Sfatului avem de-a face cu mai multe dimensiuni care atestă valoarea sa incontestabilă de-a lungul timpului:

  1. importanță administrativă: locul unde a fost vechea Primărie (Casa Sfatului), cea mai reprezentativă clădire din Piaţă. Datează de la 1420 şi a supravieţuit cutremurelor, incediilor, dar şi intenţiilor de demolare ale comuniştilor care vroiau să scape de ea pentru ca muncitorii să poată manifesta în Piaţa Sfatului. Turnul său, alături de Turnul Bisericii Negre, era și este încă vizibil pentru orice călător intra în oraș. Are un ceas emblematic care a fost aproape distrus de fostul comandant militar austriac pentru că sunetul păpuşii din ceas, care bătea gongul, îi stresa papagalul. Pe Casa Sfatului există singura stemă color a Braşovului. Astăzi Casa Sfatului este unul din obiectivele turistice majore ale Braşovului.
  2. importanță comercială/ loc de târg/ piață : Din 1520, Piața Sfatului din Brașov, numită în acea vreme Marktplatz, a obținut dreptul de a organiza târguri. În piață se ajungea prin strada Vămii (actuala Mureșenilor), după ce se trecea prin Poarta Vămii, una dintre cele mai vechi porți ale fortificațiilor cetății. Pe aici intrau carele cu mărfurile negustorilor, în apropiere fiind vama unde se plăteau taxele pentru produsele introduse în cetate. Desfăşurarea comerţului în Piaţă şi în spaţiile adiacente era strict reglementată de Statutele oraşului, suprafaţa mare şi specializarea părţilor componente ale Pieţei arătând importanţa comerţului pentru viaţa economică a oraşului. Tot în Piaţă erau păstrate etaloanele pentru unităţile de măsură.
  3. importanță juridica – locul unde se împărțea judecata: În Piața Sfatului a existat în perioada medievală „Stâlpul infamiei”, unde erau judecate vrăjitoarele și se aplicau public pedepse corporale acelora găsiți vinovați. Aici, în 1688, a fost decapitat Stefan Stener, șeful breslei cizmarilor, care s-a împotrivit intrării austriecilor în oraș.
  4. nod de transport : Primul tramvai de pe teritoriul actual al României a fost construit în Brașov, în anul 1892. Era alintat popular “Cărăbuș”, funcționa cu abur și a fost gata în timp-record, în 2 ani. La acel moment, Brașovul era parte a Imperiului Austro-Ungar, care punea o importanță deosebită asupra lucrărilor de infrastructură. “Cărăbuș” a pornit la drum pe linia Brașov – Satulung, care acum face parte din Săcele. Acesta avea rolul de a aduce lumea din împrejurimile Brașovului în oraș. Cărăbuș, primul tramvai mecanizat din România, a fost construit în timp-record de Societatea Căilor Ferate Vicinale Braşov – Trei Scaune. Tramvaiul cu abur ajungea până în centrul orașului, în Piața Sfatului. Linia de 17 kilometri a fost construită în numai doi ani. În 1891, poarta Vămii a fost dărâmată pentru că locomotiva cu aburi nu putea trece pe sub ea. Trenurile circulau numai ziua, cu 10 km/h în oraş și 20 km/h în afara acestuia. În zilele de târg, tramvaiul cu aburi circula în oraş numai după ora 15. După un timp trenul local a început să enerveze populația din cauza zgomotului și a fumului. În alte dăți au avut loc focuri de armă trase în tren. În fine, în alt moment, casa unui localnic de pe traseul trenului a luat foc de la scânteile produse de locomotivă. Astfel, în 1932, primăria Brașovului înființează primul serviciu de autobuze, iar acestea devin rapid preferatele populației. Trenul local va mai fi folosit însă până în 1960, în special de navetiștii din zonă care lucrau în fabricile din Brașov. Ulterior, autoritățile comuniste au închis linia.
  5. importanță financiară/ nod financiar: prima bancă înfiinţată în ţara noastră – Kronstadter Allgemaine Sparkasse, își avea sediul pe Strada/Șirul Inului.
  6. aspect paliativ: În clădirea din Piata Sfatului nr.16 de pe latura de sud-est a pieței (Casele Closius – Hiemesch – Giesel) a funcționat prima farmacie din oraș, atestată documentar la 1512.
  7. loisir/viață socială: Două fântâni din piatră se aflau pe laturile de sud şi nord ale Pieţei, iar suprafaţa acesteia era străbătută de canale cu poduri; aici era locul unde în perioada interbelică ieşea la promonadă protipendada oraşului. Din punct de vedere social, clădirile din Piață erau locuite de cetățeni bogați ai orașului. Analiza informațiilor oferite de evaluarea, în 1541, a unei părţi a locuinţelor din Cetate, arată că locuințele evaluate la sumele cele mai mari se aflau în Piață și pe Str. Mureșenilor. Bogăția proprietarilor a avut o influență directă asupra fondului construit al Pieței, clădirile fiind supuse unor frecvente modernizări.
  8.  aspect estetic: aici a funcționat și o piață de flori. Grija pentru acest punct nodal a fost dintotdeauna, spre exemplu din 1737 Piața Sfatului a fost pavată cu piatră. 

Din perspectivă academică, valoarea de patrimoniu a a Pieţei Sfatului reiese din:

  1. Valoarea istorică şi memorială
    1. Oraşul Braşov (Kronstadt) este simbolul cel mai puternic al populaţiei de origine germană care a ocupat, începând din secolul al XIII-lea, regiunea de sud a Transilvaniei; Piaţa Sfatului, cu funcţiuni civice şi comerciale, împreună cu Biserica Neagră, care avea şi funcţiune de învăţământ, formau centrul oraşului Braşov; împreună, formează simbolul întregii populaţii privilegiate de colonişti saşi;
    2. Piaţa Sfatului are valoare memorială pentru religiile populaţiei: religia catolică iniţială a saşilor; religia luterană adoptată în Braşov la jumătatea secolului al XVI-lea, graţie acţiunilor lui Johannes Honterus (1498-1549); religia ortodoxă a negustorilor din Compania comercială grecească, la sfârşitul secolului al XVIII-lea; religia ortodoxă a populaţiei româneşti, care primeşte „drept de cetate” la sfârşitul secolului al XIX-lea.
    3. Piaţa devine, în Evul Mediu, centrul puterii orăşeneşti şi comitale, aici exercitându-se puterea şi consumându-se execuţiile şi pedepsele (eşafodul, stâlpul infamiei);
    4. Valoarea memorială a Pieţei este accentuată prin desfăşurarea anuală a ceremoniilor românilor (procesiunea junilor Braşovului), alături de cele ale germanilor din oraş;
    5. Desfăşurarea Festivalului Internaţional Cerbul de Aur.
  2. Valoarea funcţională a Pieţei Sfatului
    1. Oraşul Braşov a avut în Evul Mediu şi în perioada modernă o funcţiune comercială în relaţiile Transilvaniei cu imperiul Otoman şi, implicit, cu Ţara Românească; funcţiunile comerciale s-au concentrat în Piaţa Sfatului şi în zona înconjurătoare acesteia, în partea oraşului locuită de saşi care a fost înconjurată de fortificaţii;
    2. În Piaţă se concentrează legăturile cu alte orașe și cartiere;
    3. Piaţa Sfatului a devenit, în periada modernă, cea mai importantă parte a centrului civic al oraşului, cu funcţiuni comerciale, bancare, civice, religioase, culturale, de agrement şi turistice; importanţa funcţiunilor de turism face ca, actualmente, Piaţa Sfatului să fie „punctul zero” al activităţilor turistice oraşului şi regiunii sale înconjurătoare şi să constituie „centrul elegant” al oraşului, în defavoarea centrului nou, de secol XIX-XX, realizat către est, în afara Cetăţii;
    4. O valoare importantă, constantă în decursul istoriei, este locuirea, în clădirile care mărginesc Piaţa Sfatului, a unor familii mai bogate de negustori şi meşteşugari; după 1945, în clădiri au locuit alte straturi sociale şi, după 1990, majoritatea spaţiilor tinde să fie ocupată temporar de turişti, în structuri turistice şi de închiriere.
  3. Valoarea istorică a clădirilor din Piaţa Sfatului
    1. Clădirea cea mai importantă este cea a Sfatului orăşenesc medieval, cu o poziţie centrală în cadrul Pieţei, constituind punctul nodal al acesteia;
    2. Valoarea imobilelor care formează fronturile Pieţei şi a celor de pe străzile adiacente este persistenţa parcelarului medieval, specific aşezărilor populaţiei germane;
    3. Valoarea principală a clădirilor constă în arhitectura interioară şi exterioară, caracteristică perioadelor istorice principale, specifică stilurilor gotic, renascentist, baroc, clasicist de şcoală germană, neogotic, acedemist german; architectura clădirilor este, în general, bine păstrată şi lipsită de intervenţii majore după anul 1948;
    4. Valoarea ansamblului a fost crescută de intervenţia realizată la sfârşitul anilor 1980, de amenajare a spaţiului pieţei, de amenajare a spaţiilor comerciale din piaţă, de realizare unitară a vitrinelor, firmelor şi a elementelor de mobilier urban.
    5. Fântâna centrală (fără valoare artistică/arhitecturală deosebită) reprezintă un reper consolidat al Pieţei; Zona fântânii a devenit realul centru al pieţei din 1987, noutatea tehnică fiind remarcabilă pentru perioada respectivă.
  4. Valoarea peisagistică a Pieţei Sfatului
    1. Valoarea deosebită a Pieţei Sfatului constă în peisajul urban caracteristic burgurilor medievale din Europa Centrală;
    2. Valoarea peisajului urban este amplificată de amenajările din piaţă, de atmosfera clară, de însorirea faţedelor imobilelor şi a spaţiului pieţei, de mişcarea în piaţă a oamenilor şi vehiculelor;
    3. Valoarea peisagistică suplimentară a spaţiului Pieţei este datorată perspectivelor care se deschid către muntele Tâmpa şi dealurile înconjurătoare; perspectivele sunt deschise către elemente majore de fortificare ale oraşului.
Curățenie în Piața Sfatului în 1973
Curățenie în Piața Sfatului în 2024 cu Kärcher România

Teatrul Sică Alexandrescu, deși are origini oarecum contemporane (un istoric de 70 de ani), are o valoare ridicată pentru publicul brașovean și nu numai.

Un cărturar ardelean, Ştefan Mărcuş, spunea despre teatru astfel: „Omului îi place să joace şi să se joace, a se mândri şi «a se închipui». În chip firesc zace în firea omului să joace teatru. […] Lanţul nesfârşit de emoţiuni dramatice, de zguduiri şi frământări interne, căruia i‑a fost supusă viaţa poporului, strivit de năvăliri, a creat teatrul celor mai desăvârşite drame şi au fost elementele emotive în spaţiul din care a răsărit sâmburele de dramă pentru teatrul românesc”.

Cine şi‑ar închipui astăzi că la sfârşitul secolului XIX, în 1895, elevi de clasa a VII‑a şi a VIII‑a ai gimnaziului din Braşov studiau „teoria dramei“? Studiu teoretic şi estetic al creatorilor de teatru, de obicei, nu pentru şcolari de 13–14 ani, care nu se pregăteau pentru această artă. Şi totuşi… Profesorul Iosif Blaga (născut în Lancrăm, judeţul Alba, în 1864, văr de gradul doi cu Lucian Blaga, mai mare ca el cu 31 de ani), care preda la gimnaziul din Braşov mai multe materii (limbile latină, maghiară şi germană, geografie fizică şi politică), începea să le predea elevilor, din anul 1895 (anul în care „Societatea pentru fond de teatru român“ şi‑a mutat sediul de la Budapesta la Braşov), „teoria dramei“. Era convins că „şcoala trebuie să ţină cont de necesităţile culturale ale timpului“ şi că arta dramatică este „cel mai înalt gen poetic“, astfel încât teoria dramei a devenit „o necesitate culturală a timpului de azi, atât pentru şcoală, cât şi pentru clasa noastră cultă”.

Teatrul din Brașov a fost înființat în 1946, inițial figura sub numele de Teatrul Poporului din Brașov, sub direcțiunea lui Florin Eliade. Dacă vă întrebați de ce atât de târziu comparativ cu vechiul regat, trebuie să ne gândim la contextul geopolitic, Transilvania sub imperiul austro-ungar, manifestarea teatrală era realizată de diletanți (repertoriul teatrelor naţionale din vechiul regat era încercat neîntrerupt de diletanţii Braşovului), iar inițial teatrul în regiunile acestea transilvane era mai degrabă rezultatul unor tradiții locale, apoi rezultatul eforturilor unor profesori și artiști de a aduce turnee în Transilvania în limba română (în Brașov sala Teatrului orăşenesc era ocupată de o trupă ungurească în 1864). Spectacolele în limba română se înmulțesc după Marea Unire, apar mișcări de a forma un Teatru national și la Brașov, dar vine Al Doilea Război Mondial, și abia după 1945 Ministerul Artelor decide înfiinţarea unor teatre susţinute de autorităţi, pentru propagarea artei în rândul maselor, prin spectacole accesibile, ieftine, cu mesaj mobilizator. Până la ridicarea noului teatru în 1959, spectacolele se țineau în Sala Redutta și în Sala Astra (cinematograf).

După înființarea teatrului din 1946, a fost imediat luat de valul naţionalizării din iunie 1948 ce a avut ca efect şi etatizarea instituţiilor teatrale de spectacol. Teatrele Poporului devin Teatre de Stat. În 1948, director al Teatrului brașovean a fost numit regizorul Puiu Maximilian (tatăl textierului de revistă Mihai Maximilian).

În 14 mai 1949, odată cu vremurile, Teatrul Poporului și-a schimbat titulatura în Teatrul de Stat Brașov. În 1967 a fost numit Teatrul Dramatic, la inițiativa regizorului Sică Alexandrescu, director al teatrului la acea vreme (un self-made man, nu făcuse conservatorul, a lucrat la diverse teatru, inclusiv Comedia și TNB, el a fost și consultat la ridicarea clădirii TNB din București). După ce s-a pensionat de la TNB a luat funcția de conducere la Teatrul de Stat din Brașov pe care l-a redenumit și pe care l-a reformat parțial. El a avut o contribuție la îmbogățirea portofoliului teatrului, pe vremea sa având loc numeroase premiere într-un stil adaptat vremurilor. Avea o mare atenție la detalii, a obținut titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”, iar ulterior a primit și titlul de Artist al Poporului. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice” și cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971). Din 1994 teatrul a primit numele regizorului Sică Alexandrescu, în onoarea sa.

Din 1978 Teatru a găzduit Festivalul de teatru contemporan cu 30 de ediții la active, dar cu o pauză în perioada pandemiei. Își desfașoară activitatea într-un edificiu inaugurat în 1959 cu 2 săli: sala mare cu 750 de locuri și sala mica Studio (din 1982) cu o capacitate între 40-60 de locuri. Realizează în jur de 6-8 premiere pe stagiune. Până acum a realizat peste 350 de premiere, spectacole cu piese din repertoriul universal și local.

Mă bucur enorm că aceste două puncte focale ale Brașovului au fost curățate de pete, de reziduuri de la păsări, de gume de mestecat, s-a îndepărtat praful de pe soclu și urmele de vopsea și grafitti. Pavajul a fost aspirat, sablat, vegetația spontană dăunătoare a fost curățată. Țesutul orașului și al pieței vechi va străluci din nou datorită Kärcher și va invita brașovenii și turiștii la a sta, a privi, a rememora trecutul în acest loc plin de povești!

Surse:

  • Studiu istoric de fundamentare, Concurs de soluții – Piața Sfatului, Brașov, Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi, Martie 2019
  • Constantin Paraschivescu, Teatrul “Sică ALEXANDRESCU”, Monografie, 2014, Brașov
Posted by Ana in Istorisiri, 0 comments

Restaurarea Turnului și a Bastionului Măcelarilor din Sighișoara

Turnul Măcelarilor se află pe latura de vest a cetății Sighișoarei între Turnul Cojocarilor și Turnul Frânghierilor și flanchează dinspre sud poarta „Törle”. Este un turn poligonal de mici dimensiuni în plan, cu cinci niveluri și șase laturi neregulate adosat zidului de incintă, ce face parte din prima generație de turnuri și păstrează încă multe elemente din aspectul original. Nu a fost afectat nici de incendiul din 1676, nici de restaurările moderne, fiind astfel unul dintre cele mai valoroase turnuri ale cetății, un adevărat „Lebendigen Museum” (muzeu viu) așa cum îl descrie Gernot Nussbächer. Etapele de construire surprind în mare: zidul cu creneluri sec. XIII-XIV; turnul adosat zidului (grinzile planșeelor au fost datate dendrocronologic în prima jumătate a secolului al XV-lea); structura principală a acoperișului și structura interioară de lemn a ultimului nivel, de început de secol XVI; modificări ale formei șarpantei la sfârșitul secolului al XVIII-lea și înălțarea cotei de acces a parterului în secolul XX (ce a dus probabil și la desfacerea planșeului dintre parter și primul etaj). Bastionul circular situat în fața turnului a înlocuit parțial în secolul al XVIII-lea, o barbacană care exista probabil deja în secolul al XVI-lea, iar porțiunea de zid de deasupra actualului nivel de călcare al bastionului a fost masiv rezidită după 1950.

Turnul și bastionul s-au aflat în grija breslei Măcelarilor. Un inventar din 1680 consemnează faptul că în turn se găseau „cinci archebuze, printre care o frumoasă pușcă cu cârlig (cu două țevi), o muschetă, câteva gloanțe, un chintal de praf de pușcă.“ După ce rolul fortificațiilor s-a estompat – într-o pictură de la sfârșitul secolului al XVIII-lea putem vedea bastionul acaparat de vegetație – turnul nu a mai fost îngrijit și nici folosit, porțiuni ale planșeelor și scările interioare dispărând în timp, păstrându-se grinzile de stejar și ușa de acces de la nivelul drumului de strajă.

Înaintea proiectului de arhitectură stă de fapt un îndrăzneț proiect de antreprenoriat culturalbastionul ca spațiu cultural flexibil, protejat și inspirant pentru sighișoreni și nu numai, prin care turnul și bastionul să poată fi reincluse în viața orașului istoric, înscris în patrimoniul UNESCO (din cele 14 turnuri ce făceau parte din fortificația medievală s-au păstrat 9, din care abia jumătate pot fi vizitate). Prin proiectul de refuncționalizare s-a urmărit în primul rând redarea posibilității parcurgerii verticale a turnului: refacerea scărilor și a planșeelor, coborârea nivelului de acces la cota pragului de piatră inițial, restaurarea dar blocarea pentru moment a ușii de la nivelul drumului de strajă (dispărut), organizarea unei mici expoziții la interiorul turnului și amenajarea bastionului pentru a permite evenimente culturale outdoor.

Întrebarea care a ghidat proiectul de arhitectură a fost: cum poate clădirea restaurată povesti mai mult decât înainte? O inventariere atentă a urmelor și indiciilor diferitelor etape de edificare, marcate apoi prin lumină și „etichete-obiect” din metal, invită vizitatorul într-o explorare activă a evenimentelor prin care a trecut turnul (ex. crenelurile primului zid de incintă vizibile la interior și exterior, lărgirea gurilor de tragere pentru a permite folosirea armelor de foc, pardoseala de lut ca măsură antifoc, semnele de dulgheri incizate în elementele de lemn care permiteau asamblarea sus a unor piese croite la sol, urme ale unor incendii, etc). Expunerea împletește discret trei linii narative: Turnul Măcelarilor (etape, materiale, elemente de arhitectură), viața cetății (obiecte de apărare și uz cotidian), istoria Transilvaniei și a Europei (context și înțelegere mai largă). Plasate punctual, echipamente multimedia completează ponderat prin sunet, vizual, etc. întâlnirea cu istoria înmagazinată în ziduri.

Într-un anume sens, în ceea ce privește restaurarea, proiectul este mai degrabă unul de consevare, urmărind păstrarea a cât mai mult din substanța istorică și aplicând consecvent principiile contemporane de intervenție în cazul clădirilor de patrimoniu. Elementele dispărute sau cele care nu au existat niciodată, dar necesare noii vieți culturale a monumentului, se diferențiază discret pentru a scoate și mai mult în evidență materia istorică păstrată. Podina planșeelor dispărute a fost refăcută din două straturi de dulapi dispuse la 45⁰ (măsură de consolidare structurală), acolo unde grinzile s-au pierdut grinzile noi se inserează în cuiburile existente dar sunt realizate din doi dulapi alăturați ușor distanțați, scările respectă poziția inițială și interpretează scara documentată de releveul din 1950 (scara cu trepte masive din stejar crăpat radial  devine o scară cu trepte triunghi echilateral în secțiune, perfect tăiate), structura auxiliară de la nivelul parterului (podestul de acces și grupul sanitar) este inserată ca o piesă de mobilier, independentă și ușor rotită față de structura turnului.

Proiectul de arhitectură realizat de echipa ABRUPTARHITECTURA (Cristina Constantin & Cosmin Pavel) își propune în cele din urmă recunoașterea frumuseții fruste a fortificațiilor și potențarea acesteia prin adăugarea unor elemente și detalii contemporane. Ceea ce ni se pare fascinant atunci când lucrăm cu clădiri existente este o anume alchimie între nou și vechi, capacitatea acestora de a se pune reciproc în valoare.

Echipa de arhitecți care s-a ocupat de proiectul de restaurare și refuncționalizare a Turnului și Bastionului Măcelarilor a fost nominalizată la Anuala de Arhitectură din București 2023, secțiunea „Arhitectură construită / arhitectură și patrimoniu”.
Evenimentul este organizat de către filiala București a OAR, cea mai mare din țară, și beneficiază de participarea unui juriu internațional.
Detalii despre nominalizare și proiect, aici: Restaurarea și refuncționalizarea Turnului și Bastionului Măcelarilor (anuala.ro)

 

Proiectul Cultfort – Fortăreață culturală urbană este realizat și implementat de către fundația Mihai Eminescu Trust (MET). Prin acest proiect au pregătit Turnul & Bastionul Măcelarilor din Cetate pentru a deveni un spațiu de evenimente culturale de calitate în Sighișoara.

Au ales Bastionul Măcelarilor pentru că se află chiar lângă biroul MET din Turnul Cojocarilor și le era greu să observe cum este neîngrijit și se degradează, astfel că au găsit o cale să intervină asupra lui. De fapt au fost trei căi (trei finanțări) pentru a-l restaura, conserva și pune în valoare. Prima finanțare a venit din partea Fundației Horizon din Olanda pentru proiectul tehnic. La sfârșitul lui 2022 s-au terminat lucrările de conservare și restaurare susținute de către Fundația Horizon; pentru că este vorba despre un monument din secolul al XVI-lea, se lucrează îndeaproape cu arheologi și se face totul cu mare atenție. Apoi, în primăvara lui 2023, s-a trecut la partea de punere în valoare a spațiului printr-o altă finanțare, și anume proiectul Cultfort.

De la începutul proiectului și până acum, MET s-a ocupat cu lucrări de restaurare, conservare și punere în valoare la Turnul & Bastionul Măcelarilor pentru ca acestea să poată deveni un spațiu potrivit pentru evenimente culturale de calitate. Fundația MET a gândit acest proiect în condițiile în care în Sighișoara nu există suficiente locuri adecvate pentru evenimente. Spațiul s-a deschis în 2023, an în care au avut loc în Bastion 25 de evenimente culturale: concerte, teatru, film, video mapping, fotografie, gastronomie, precum și multe ateliere pentru copii cu tot felul de activități. Proiectul răspunde nevoilor identificate de echipa Fundației în cadrul unei serii de dezbateri publice organizate în 2019 la Sighișoara: de îmbunătățire a managementului cultural, de implicare a mediului de afaceri, de amenajare de spații culturale multifuncționale și de îmbogățire a agendei culturale locale.

Deja în toamna lui 2022 MET a lansat Turul Sighișoarei pentru sighișoreni, o serie de plimbări ghidate gratuite prin care să fie descoperit orașul cu ochi noi. Ghidul este Peter Suciu, un ghid bine cunoscut în Sighișoara și foarte pasionat de istoria locului. Aceste ateliere de documentare a istoriei locale vor avea loc prin toate cartierele Sighișoarei, nu doar în Cetatea Medievală.
Tot în 2022 a început programul de inițiere în arhitectură pentru copii „Micul arhitect din Sighișoara”. Un arhitect obișnuit să lucreze cu copiii se întâlnește cu elevi de clasa a III-a și a IV-a de la Liceul Joseph Haltrich să vorbească despre lucruri serioase într-un limbaj accesibil. Vor avea loc 13 astfel de întâlniri cu ambele clase. De asemenea, în 2022 au avut loc trei întâlniri „Cafeaua Interculturală”, unde s-a discutat despre strategia culturală a orașului.

Fundația s-a întâlnit cu cei implicați activ în viața culturală a Sighișoarei pentru a discuta despre cum le-ar plăcea să arate cultura în acest oraș și cum pot lucra împreună mai bine cu ce au acum deja ca și resurse. Au desfășurat un curs de management cultural pentru cei interesați să se dezvolte în domeniu și în primăvara lui 2023 s-au întâlnit cu alți actori culturali interesați de fundraising. 

Odată ajunși în cetate, Sighișoara va deveni un hub, în care cultura, istoria și mai ales meșteșugurile își fac de cap, necontenit. Activitățile diverse vor acoperi toate obiectivile vizitatorilor, indiferent de dorințele acestora. Investițiile și mai ales dedicarea echipelor de voluntari împlicați în dezvoltarea zonei au impactat pozitiv comunitatea, oferindu-i an de an noi posibilități de acomodare a vizitatorilor.

Proiectul CULTFORT – Fortăreață de cultură urbană răspunde nevoilor identificate în cadrul unor dezbateri publice și punctelor vulnerabile identificate în Strategia de Dezvoltare a municipiului Sighișoara: nevoia de îmbunătățire a managementului cultural, de implicare a mediului de afaceri, de amenajare de spații culturale multifuncționale și de îmbogățire a agendei culturale locale. Proiectul prin activitățile sale răspunde și nevoii identificate la nivel național: dezvoltarea publicului consumator de cultură și valorizarea sustenabilă a monumentelor din Lista Patrimoniului Mondial. Grupul țintă sunt 25 de profesioniști și practicanți din sectorul cultural-creativ, 5 profesioniști din echipa Fundației Mihai Eminescu Trust, 250 de copii și tineri sighișoreni și 750 de participanți la evenimentele culturale din comunitate și vizitatori ai Sighișoarei. Obiectivul general al proiectului este dezvoltarea durabilă a sectorului cultural-creativ și creșterea accesului la cultură a comunității, prin refuncționalizare și revitalizare culturală contemporană a Cetății Medievale Sighișoara.

• Promotor de proiect: Fundația Mihai Eminescu Trust
• Valoarea totală a proiectului: 892.264,72 lei (180.829,03 euro)
• Valoarea finanțării nerambursabile (85% Grant SEE și 15% bugetul național): 794.115,60 lei (160.937,84 euro)
• Durată: 24 luni
• Locație de implementare: Turnul și Bastionul Măcelarilor, Sighișoara, România
• Facebook: facebook.com/cultfort

Fundația Mihai Eminescu Trust (MET) este o organizație cu sediul în Turnul Cojocarilor din Sighișoara. Misiunea MET este aceea de a păstra și a revigora patrimoniul cultural și natural al României. Fundația reușește să facă acest lucru generând dezvoltare economică sustenabilă și revitalizare socială locală. Fundația a fost implicată în peste 1300 de proiecte, majoritatea implementate în Transilvania.

MET ține mult la păstrarea și punerea în valoare a patrimoniului transilvănean. Acesta este motivul pentru care de 23 de ani sunt implicați activ și permanent în revitalizarea acestuia. Dar pentru ca un patrimoniu să fie sănătos și durabil, trebuie implicați neapărat și oamenii care locuiesc în imediata lui apropiere, astfel că proiectele MET nu se opresc la arhitectură. Din ce în ce mai mult munca MET se concentrează pe comunități și relația pe care locuitorii acestor sate o construiesc cu patrimoniul.

Pentru MET, patrimoniul înseamnă și un stil de viață în acord cu valorile tradiționale, astfel că se străduiesc să vină cu proiecte care susțin economia circulară locală și îmbunătățesc nivelul de trai. Astfel că la întrebarea “cine sunt beneficiarii activității MET?” ar putea răspunde în mai multe feluri: comunitățile rurale din Transilvania, colaboratorii din sate, orașul Sighișoara, sute de copii, patrimoniul arhitectural, oaspeții care vizitează zona noastră sau pădurile tinere și stejarii seculari. Dar dacă ar fi totuși să identificăm un beneficiar colectiv al eforturilor MET de fiecare zi, acesta este România.

 
Posted by Ana in Istorisiri, 0 comments

Ce taine și comori ascunde istoria României – Art Safari expune peste 100 de capodopere și obiecte rare din trecutul țării

Cum arăta, de fapt, Vlad Țepeș? Cine apare în prima fotografie realizată vreodată pe teritoriul României? Ce secret ascunde cel mai cunoscut portret al lui Mihai Viteazul? Războaie, răscoale, revoluții, intrigi, premii și inovații românești sunt evocate în expoziția „Istoria României în 100 de portrete”, ce poate fi văzută la Art Safari până pe 28 iulie.

Expoziția este realizată în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a României și Institutul Cultural Român, curator: Cornel Ilie și design: Diana Nicolaie. Reunește lucrări și obiecte din patrimoniul a 36 de instituții și colecții private, multe dintre acestea expuse în premieră sau foarte rar. Art Safari, cel mai mare organizator de expoziții de artă din Europa de Est, prezintă 6 expoziții în noul sezon, la Palatul Dacia-România.

Marii domnitori ai României își dau întâlnire pe Lipscani

Secțiunea dedicată celor mai cunoscuți și importanți domnitori români prezintă o serie de piese de tezaur. Adevărata înfățișare a lui Vlad Țepeș (1431-1476) este dezvăluită printr-o gravură de Bartholomaeus Gothan, Lübeck (datată 1488-1493), dintr-o colecție privată. Până în acest moment, se cunosc două gravuri ilustrându-l pe Vlad Țepeș, imprimate în incunabule (exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului, înainte de anul 1500), și anume, un singur exemplar din „Dracole Waida”, de Hans Sporer, Bamberg, 1491, păstrat la British Library, Londra (se păstrează o fotocopie la Biblioteca Centrală Universitară din București) și un singur exemplar din „Uan Deme Quaden Thyrane Dracole Wyda”, de Bartholomaeus Gothan, Lübeck, 1488-1493. Incunabulul de la Lübeck, din 1488-1493, este primul din ediția sa, conținând 12 pagini referitoare la istorisirile despre Vlad Țepeș. Gravura care îl reprezintă pe voievodul Vlad Țepeș este însoțită de un text tipărit într-un dialect din nord-vestul Germaniei.

Mihai Viteazul (1558-1601) este evocat prin pictura „Scena uciderii lui Mihai Viteazul” de Constantin Lecca (1807 – 1887), din colecția Muzeului Național de Artă al României, dar și de Grigore Romano (colecția Muzeului Național de Istorie a României).

O lucrare de mari dimensiuni îl prezintă pe Ștefan cel Mare (1438-1504) – portretul regăsit în multe manual de istorie provine de la Complexul Muzeal Național Neamț / Muzeul de Artă Roman. Printre cele 100 de opere prezente în expoziție se numără iconicul portret al lui Tudor Vladimirescu realizat de Theodor Aman, din colecția Muzeului Național de Istorie a României.

Primul fotograf al Țărilor Române

Considerat primul fotograf din Țările Române, Carol Popp de Szathmári (1812-1887), fost pictorul şi fotograful Curții domnitoare sub Gheorghe Bibescu, Barbu Știrbei, Alexandru Ioan Cuza şi Carol I. Vizitatorii pot admira „Cupidon” (datată 1848), considerată a fi prima fotografie făcută pe teritoriul Principatelor Române, și portretele lui Alexandru Ioan Cuza, Elenei Cuza, și al Regelui Carol I.

Momentele emblematice ale istoriei României sunt evocate în expoziție printr-o serie de picturi și obiecte. Între acestea amintim „Constituția din București de la 11 Iunie, anul 1848”, realizată de Costache Petrescu, din colecția Bibliotecii Academiei Române.  

Obiecte extrem de rare – de la prima carte de gramatică românescă la costumul de cosmonaut al lui Dumitru Prunariu

Și Muzeul Militar expune pentru prima dată publicului uniformele Regelui Ferdinand I și mareșalului Alexandru Averescu, rarități pe plan național, dar și costumul de scafandru cosmic purtat de cosmonautul român Dumitru Prunariu în timpul zborului orbital din 1981 (14-22 mai) și bluza purtată de acesta la bordul Laboratorului Spațial Saliut 6.

Alte exponate extrem de valoroase care sunt parte din expoziție provin de la Muzeul Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului – „Prima școală româneascăˮ: prima carte de gramatică românească – „Observații sau băgări de seamă asupra regulilor și orînduielilor gramaticii rumânești” de Ienăchiță Văcărescu (1787), „Evanghelie cu Învățătură” a Diaconului Coresi, de la 1580-81, o cădelniță de argint de la 1515 dăruită Bisericii Sfântului Nicolae din Brașov de către ctitorul Neagoe Basarab (1459-1551) și restaurată în 1767.

Cei mari poeți și scriitori ai României, reuniți într-un palat

Expoziția prezintă și o secțiune dedicată titanilor literaturii române – Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Bacovia, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu etc. Tot de la Muzeul Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului – „Prima școală româneascăˮ provine o foarte rară scrisoare de Mihai Eminescu – compusă din sanatoriul de la Dobling. Alături de aceasta este portretul lui Mihai Eminescu realizat la vârsta de 18 ani.

Alte lucrări valoroase: fotografii cu Ion Creangă și I. L. Caragiale, din patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române, Iași, un portret de Ion Grigore cu George Bacovia, din colecția Muzeului Municipiului București, un portret al lui Tudor Arghezi semnat de Corneliu Baba, din colecția Muzeului Municipiului București, gravuri de Nichita Stănescu (sub formă de carte-obiect), realizate de unul dintre cei mai mari gravori contemporani ai României, Mircia Dumitrescu. De la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu a călătorit și Mihail Sadoveanu (un bust de Ion Vlasiu).

Și cele mai importante personalități sportive ale României sunt prezente în expoziție, printr-o serie de obiecte personale. Printre acestea, barca de canotaj a Elisabetei Lipă folosită atât în antrenamente, cât și în competiții, de la Complexul Sportiv Național Snagov, costumul de prezentare de la Jocurile Olimpice de la Atena, de la Muzeul Sportului București, o serie de tricouri ale lui Gheorghe Hagi, mingea și racheta de tenis de la US Open 2012 ale Simonei Halep din colecția personală a lui Cristian Șimonca (Blogu’ lu’ Otravă) și multe altele.

Program Art Safari (până pe 28 iulie 2024)
• Joi-duminică – 12:00-21.00 (ultima intrare – 20:30)
• Bilete: artsafari.ro sau direct de la intrare
• Palatul Dacia-România, strada Lipscani, nr. 18-20, București

Despre Art Safari București:
Art Safari – susținut de BCR, Lidl, Glo, Porsche, Kinder, Schweppes, Brâncoveanu, Beciul Domnesc, Yamaha, Profiart și Voxility – este specializat în realizarea de pavilioane expoziționale. Upgraded by George. Organizatorul anual al Pavilionului de Artă București – cel mai mare conglomerat de expoziții de artă din România – ajuns la a 14-a ediție, realizează, în parteneriat cu muzeele de artă din România și internaționale și colecționarii privați, ample expoziții retrospective care își propun recuperarea valorilor de patrimoniu. Având o puternică latură educaţională, misiunea sa este de a apropia arta de public și de a educa noile generații prin organizarea de ateliere de artă pentru copii, tururi ghidate și expoziții de artă contemporană în spații neconvenționale, cum ar fi Aeroportul Henri Coandă sau metroul bucureștean. Art Safari este proiect cultural național strategic și este realizat în parteneriat cu Muzeul Municipiului București. În cele 13 ediții de până acum a înregistrat aprox. 500.000 de vizitatori. Mai multe detalii: artsafari.ro.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

#NightDriveRO, BMW X2 și MINI Countryman într-o prezentare cu povești urbane

 

BMW România propune o expediție unică în București pentru prezentarea noilor BMW X2 și MINI Countryman, într-un amestec de explorare urbană care include povești interbelice cu automobile în București, dar și street-art. #NightDriveRO a fost o idee creată de echipa de interni BMW din cadrul departamentelor de Marketing și Comunicare BMW România: Bogdan Săraru, Ingrid Paraschiv și Matei Teodor. A fost un exercițiu de a creativitate și a genera noi perspective din partea unei echipe tinere.

Proiectul este susținut de o echipă de opt fotografi consacrați din presa auto, care are un lung istoric de colaborare cu brandul prin proiectul #BMWPhotoCamp. Echipa Neat.Graphics realizează un film special dedicat ideii de condus nocturn folosind cele două modele, precum și vocea actorului Adrian Nicolae. O selecție de lucrări ale celor opt fotografi implicați – Adrian Cobzașu, Andrei Toboșaru, Bogdan Paraschiv, Ciprian Mihai, Dragoș Savu, Mihai Dăscălescu, Radu Chindriș, Ramona Copil – va fi prezentată într-o expoziție specială în cadrul Conferinței Naționale de Fotografie, în perioada 20-21 aprilie la Muzeul Național de Artă. Expoziția va fi prezentată ulterior în cadrul unui concert nocturn găzduit în atelierul de service Automobile Bavaria Otopeni pe 23 aprilie, de la ora 21:00.

Mai multe despre conferința națională de fotografie.

#NightDriveRO continuă un proiect care trebuia să aibă loc în 2020 și a fost întrerupt de declanșarea pandemiei globale. Este construit pe ideea că noaptea este pentru cei care vor să savureze condusul, bucurându-se de străzi pustii, pentru cei care vor să exploreze sau care caută momente de introspecție personală în singurătatea orașului plin de povești. Marca BMW a fost asociată în prezentare cu povești istorice, bucurându-se de o reprezentare și o prezență bogate în București încă de acum 90 de ani, la jumătatea anilor 1930. Extrovertită, remarcându-se prin posibilități de personalizare creative, MINI a fost automobilul pentru explorarea street-art în București.

O prezență surpriză în prezentarea Night Drive este BMW CE.02. Un vehicul electric urban pe două roți, compact și agil, pe care BMW îl denumește eParkourer. Modelul este disponibil în două versiuni de putere, de 15 CP și de 5 CP. Este un răspuns perfect la un nou proiect legislativ pregătit pentru promulgare care va da șansa posesorilor de carnet de conducere categoria B să conducă vehicule pe două roți cu o putere redusă, normele finale urmând a fi publicate. Modelul are o autonomie estimată la peste 90 km.

BMW CE.02 vine cu o serie de sisteme avansate, inclusiv ABS pentru roata față, ASC (Automatic Stability Control) și RSC (Recuperative Stability Control), Reverse assistant. Sunt disponibile mai multe moduri de riding – “Flow”, “Surf” sunt standard, în timp ce modul “Flash” este disponibil ca parte a pachetului HIGHLINE. Modelul dispune de ecran TFT de 3,5 inchi, keyless ride, faruri LED, mufă USB-C. 

Despre BMW X2/iX2 și MINI Countryman

Cu grila specială cu lumină de contur pentru BMW X2/ iX2 și sistemul de faruri și stopuri care poate fi schimbat între trei tipuri de design, cele două modele compacte pot străluci perfect în noaptea orașului.

Atât BMW X2/iX2, cât și MINI Countryman sunt disponibile într-o gamă largă de motorizări foarte diferite. Acestea includ mai multe soluții electrice cu autonomii de peste 400 km. Sunt disponibile modele mild-hybrid cu sistem 48V ultracompact, integrat în cutia de viteze, sau versiuni pe benzină, ultraperformante, de 300 CP, care dispun de motoare cu patru cilindri. Versiuni diesel ultraeficiente urmează a fi introduse în curând.

Noile modele dispun de interfață de generația 9, care este bazată pe Android Automotive. Aceasta asigură o versatilitate semnificativ mai mare de aplicații, care pot fi descărcate și pot beneficia de acces la internet prin pachetul Digital Premium. Dintre acestea trebuie menționate Spotify, Deezer sau TuneIn Radio, dar și o gamă extinsă de jocuri. Sistemul permite update over-the-air de mai bine de cinci ani, inclusiv în România, și se remarcă printr-o serie de moduri de funcționare care transformă interfața și ambianța interioară ale automobilului.

În plus, noile modele MINI dispun în premieră de un ecran OLED rotund spectaculos, de mare rezoluție, furnizat de Samsung Displays. Tot Samsung a furnizat telefoane Samsung Galaxy S24 pentru a ajuta la explorarea evenimentului cu funcții precum Galaxy AI sau Space Zoom.

Seria Galaxy S24 redefinește modul în care oamenii interacționează cu telefoanele lor mobile. Galaxy AI oferă funcții inovatoare și practice care transformă modul în care descoperim lumea şi creăm. Funcția Circle to Search, realizată alături de Google, este o funcție intuitivă, bazată pe gesturi care schimbă modul în care căutăm online. Încercuiește. Caută. Găsește. Fie că este vorba despre o fotografie sau un video pe care le găsești sau le faci, poți folosi S Pen sau degetul pentru a încercui elementul care te interesează. Obții rezultate pe loc, la îndemână.

Cu capabilitățile îmbunătățite pentru Nightography, Space Zoom te plasează direct în mijlocul acțiunii, chiar și noaptea. Cu pixeli de 1,6 ori mai mari și cu un Tele OIS mai larg, fotografiile și videoclipurile sunt mai luminoase și mai stabile, făcând chiar și subiectele îndepărtate uimitor de clare

Instrumentele inovatoare de editare Galaxy AI permit editarea cu ușurință a pozelor realizate prin opțiuni precum ștergerea, recompunerea și remasterizarea acestora. Dacă vrei să schimbi poziția unui element doar trebuie să îl muți în cadru. Noile opțiuni de editare bazate pe AI îți permit să obții fotografia dorită, cum ar fi relocarea obiectelor și completarea inteligentă a spațiului pe care l-au lăsat în urmă.

Povești interbelice și BMW

Poveștile interbelice cu automobile au adus la lumină o lume pierdută, una foarte efervescentă, a automobilelor în București. BMW a fost o parte importantă a lumii auto încă din perioada interbelică, cu piloți celebri, showroomuri în centrul orașului și clienți pasionați.

Una dintre cele mai importante și cele mai active afaceri în domeniul auto a fost cea a fraților Leonida, cu mai multe centre în București. Cele care sunt cele mai bine conservate sunt blocul de la Piața Romană, care acum găzduiește la parter fast foodul KFC, și atelierele de service de la Piața Victorie, deschise încă din 1904. Prin legăturile lor cu General Motors, frații Leonida au reprezentat și marca Frigidaire, cea care a devenit substantiv comun în limba română. Frații Leonida au un destin tragic în relație cu afacerile lor – Leon este considerat prima victimă a unui accident de automobile pe teritoriul României, în 1911, în timp ce Constantin Leonida a văzut cum pierde toate afacerile în perioada comunistă și a fost obligat să devină reparator de frigidere, produsul care cu decenii înainte l-a introdus pe piața locală.

Orașul a avut o linie de asamblare Ford la final de ani 1930, în zona Floreasca. Prima linie de asamblare modernă, rulantă, din Europa de Est a avut în prim-plan modelul Ford V8, cu care pilotul Petre Cristea a obținut prima victorie pentru marca americană la Raliul Monte Carlo în 1936.

În București au existat și fabrici de trăsuri și carosieri. Cel mai spectaculos exemplu este fabrica Hermann I. Reiber, construită în 1903 în centrul orașului, în stil neogotic, după planurile arhitectului Siegfrid Kofczinsky (alte lucrări la care se consideră că a contribuit sunt Caru cu Bere și Castelul Peleș). Tot Rieber era deja dinaintea Primului Război Mondial reprezentant al mărcii Mercedes în România, cu un showroom aproape de Piața Universității, dar și pentru camioanele Volvo.

BMW Showroom

Și BMW a fost reprezentat de mai multe companii în perioada interbelică, dintre acestea fiind documentate companiile Tracta și Nicolae A. Tanașoaca & Frații. Aceasta din urmă a avut un showroom spectaculos chiar în Piața Universității în clădirea firmei de asigurări Generala, recunoscută acum ca Palatul BCR. Tot aici, compania fraților Tanașoaca reprezenta firma Dodge și chiar inițiase un plan de construcție a unei fabrici a mărcii în București când izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a curmat toate planurile.

Ernst Henne-Bucharest Grand Prix-1937

Un alt reper legat de istoria BMW este Statuia Aviatorilor. Aceasta a fost un reper important în organizarea Marelui Premiu al Orașului București, un proiect coordonat de legendarul inginer Aurel Persu. Organizat ca eveniment internațional între 1937 și 1939, acesta a avut de fiecare dată un BMW 328 prezent la start într-una dintre cele două categorii frecvent organizate: Trăsuri de Curse sau Trăsuri Sport. Cu un BMW 328, Petre Cristea s-a înscris în dispute cu piloții de uzină BMW, așa cum era Ernst Jakob Henne, care a câștigat cursa din 1937, al cărei trofeu este expus acum la Muzeul BMW. Notabil este că, în fiecare an, un BMW 328 a câștigat cel puțin o cursă, iar Petre Cristea a fost mereu printre favoriți. Marele Premiu al Orașului București a adus la start multe alte nume şi modele remarcabile, așa cum este Hans Stuck cu un model Auto Union de Grand Prix, Dr. Friz Werneck cu un BMW 328 Special sau Jean Calcianu cu modelul special de curse Dusenberg care acum este expus la Muzeul Leonida.

Pierdută pe străzile din Cartierul Primăverii este o casă ce poartă semnătura arhitectului Eduard Ecker. În timpul în care construia casa din cartierul bucureștean select, arhitectul care căuta să se afirme în București își cumpără un BMW decapotabil elegant – un BMW 327. Modelul îi rămâne alături până în 2002, când îl donează BMW Group Classic. În toată această perioadă supraviețuiește în România comunistă cu o serie de piese improvizate. Apoi este automobilul cu care Ecker reușește să fugă în Germania, în 1969, după ce primise permisiunea de a participa la un raliu de autovehicule de epocă din Iugoslavia. În final, la 50 de ani de la fuga din comunism, modelul se întoarce în România pentru a fi prezentat într-un cadru special la Concursul de Eleganță de la Sinaia 2019.

Documentarea pentru aceasta prezentare a fost realizată cu susținerea colecției Automobilia, dar și alte surse de la pasionați care depun o muncă specială: Valentin Răducan (MotorClassic Magazin), aiciastat.ro sau reptilianul.ro.

Street-art în București

Bucureștiul ascunde multe lucrări valoroase mulțumită unor artiști pasionați. O serie de festivaluri aduc în prim-plan aceste proiecte, așa cum este “Să Fiți Cuminți Creative Fest”, “Outline Street Festival”, “Street Art Festival” sau chiar “Street Delivery”.

 

MINI a explorat o serie de locații din centrul Bucureștiului foarte diferite ca stil și abordare. În centrul orașului, în apropiere de Piața Universității, într-un proiect în imediata vecinătate și sprijinit de Cafeneaua Milu, se află două lucrări semnate de Barto și Să Fiți Cuminți Crew, dedicate artistului Ion Bîrlădeanu. Născut în 1946, cu o formare minimă de doar 7 clase primare și doi ani de studii la Școala Populară de Arte, Bîrlădeanu a fost descoperit târziu, în 2008. Până atunci a avut o serie de slujbe foarte simple, precum culegător de stuf sau gropar și s-a întreținut din colectarea sticlelor din ghene de gunoi. De-a lungul vieții a creat în special colaje pop art din reviste aruncate. De la descoperire a cunoscut rapid faima, amplificată și de documentarul HBO regizat de Alexandru Nanu – “The World According to Ion B”. Au urmat expoziții la Basel, Londra și Paris. Lucrările postume realizate de Barto și Să Fiți Cuminți sunt un omagiu postum unic, singurul dedicat lui Bîrlădeanu, și au fost realizate în apropierea unui parc frecventat de artist, o formă de apreciere și memorie foarte valoroasă oferite prin street-art.

Să Fiți Cuminți Crew

“Să Fiți Cuminți Crew este una dintre primele echipe exclusiv feminine în arta stradală, este o ramură a Să Fiți Cu Minți. Ne puteți găsi pe Instagram sub numele Să Fiți Cu Minți, unde avem o mulțime de activități. Organizăm un festival de street-art care are loc între 24 mai și 2 iunie, atât în București, cât și în Cluj și Sibiu. În București avem mai multe locații colaboratoare unde vor fi expoziții și vor avea loc diverse ateliere foarte interesante. Pe site promovăm artiști și avem un shop de merchandising cu arta lor.

 

Am creat muralul împreună cu Ion Bîrlădeanu, colaborând cu Razew. Din Să Fiți Cu Minți Crew, am fost eu, Ingrid Odette, și Andreea Oprișan. Lucrarea este un mural, conectată la lucrarea din colț realizată de Barto. Am ales să reproducem prin graffiti o lucrare de-ale lui Bîrlădeanu, nu un colaj, ci unul dintre desenele din perioada timpurie. Este un proiect colaborativ. Am ales caricatura care are casete de dialog în care am inserat paste-up-urile primite de Bucharest Sticker Fest. Am ales să continuăm ceea ce a făcut Barto în ceea ce privește cromatica, respectiv portretul care este alb-negru și culorile vii din fundal.”

https://www.safiticuminti.ro/

https://www.instagram.com/safiticuminti

https://www.facebook.com/safiticuminti

 

Barto

“Jobul meu ca street-artist este să culeg povești de pe străzi și să le transform în lucrări de street-art. Pereţii orașului sunt un bun public şi au nevoie de mult mai multă culoare și povești. Pentru mine, Ion Bîrăldeanu, prin spiritul și atitudinea lui, este un proto-artist-stradal. Am ales să îl prezint pe Ion B într-o lumina angelică, care apoi s-a decupat din această existenţă și a mers mai departe.

 

Fac street-art din 2007. Ultimul meu album stradal se numește stări pe străzi, unde am ales nouă oameni obișnuiţi și le-am făcut portretele prin oraș. Am vrut astfel să aduc un element profund umanizant pentru pereții din Bucureti, plini de mâzgăleli și publicate agresivă. Proiectul stări pe străzi a culminat cu un vernisaj la Galeria Galateca, unde lucrările unicat au fost făcut pe un medium care imită pereții de pe străzi. Următorul meu proiect se numește 2+2=5, un album stradal despre noua epocă a inteligenţei artificiale și a unei lumi postadevăr.”

https://www.instagram.com/barto.streetart/

https://www.facebook.com/barto.streetart/

Un centru care a cunoscut apreciere pentru street-art este Strada Arthur Verona și Street Delivery, un proiect demarat de Ordinul Arhitecţilor din România şi Librăria Cărtureşti. În ultimii 15 ani, Street Delivery a crescut semnificativ, lăsând în urmă monumente, murale şi îmbunătăţiri vizibile ale străzii în vederea recuceririi treptate a spaţiului public. Dincolo de aceasta, evenimentul a fost un factor important de coeziune a comunităţii de pe strada Arthur Verona şi a promovat atitudinea civică faţă de oraş. În contrast cu lucrările moderne, dar și cu tema de condus de noapte a proiectului, este un graffiti cu un mesaj electoral din 1946 – “Votați soarele”, sloganul folosit de Partidul Comunist la alegerile trucate în urma cărora a preluat puterea în România, un element autentic care vorbește de o parte tragică din istoria României.

 

Despre Street Delivery

Întrucât anul trecut s-a pierdut, prin demolare, calcanul suport al anualului desen manifest, cât și al panoului social, ce își câștigaseră statutul de reper pentru București, mesajul ediției 2023 a fost transpus pe meșa ce acoperă în prezent fațadele clădirii arhivelor Ministerului, de pe Str. Arthur Verona. Realizat de artista vizuală Ocu, desenul ilustrează textul “Pasul e unitatea de iubire a orașului”.

 

“La început a fost mersul, explorarea, cunoașterea și actul de curaj de a păși înspre necunoscut. Apoi a fost strada: pașii înmulțiți și bătătoriți au format poteci, oferind încrederea în siguranța parcursului și a traseului către o destinație. Marcarea răscrucilor a fost a treia etapă, iar, ca ultim act, nomadismului i s-a alăturat ospitalitatea: protecția temporară a călătorului. De la primul impuls, al curiozității, al extinderii orizontului vizibil, mersul și strada ne-au fost instrumente. Arhitectura s-a născut nomadă”, susține Francesco Careri.

 

Trecerea de la mers la plimbare a avut loc târziu, odată cu iluminismul, pașii devenind acompaniatori și stârnitori ai gândirii, și, după o lungă întrerupere, în modernitate, când funcționalității i se contrapune plăcerea și asumarea pașilor fără scop. Strada devine atunci decorată, mobilată, însoțitoare activă a bucuriei petrecerii timpului și spațiului liber, iar omul, din faber, își îngăduie să fie și ludens. Orașul capătă complexitate în relațiile și viața pe care le intermediază.

 

De la plimbare la pierderea intenționată este o trecere filozofică – pașii ca urme anonime permițând renunțarea la un ghidaj prestabilit, lăsându-se purtați de atracții evanescente. Este o altă curiozitate, o altă cunoaștere, într-un orizont bine organizat și delimitat.

 

Acum, pasul este o decizie de mobilitate și de interacțiune. Pasul este un ritm nepotrivit vitezei exterioare a corpului nostru și, cu toate acestea, singurul potrivit vitezei interne, a gândurilor, a meditației, capabil să ne concentreze percepția și atenția pe cadrul fizic ce ne înconjoară, apt să creeze conexiuni între locuri și oameni. Pasul este o declarație de dragoste.

https://www.street.delivery/

 

O altă comoară ascunsă a orașului, prezentată prin sprijinul Academiei de Studii Economice din București, este o serie de două lucrări murale de mari dimensiuni găzduite în incinta Căminului Moxa. Pe de o parte este lucrarea artistei Nadine Kseibi, realizată ca proiect de masterat la Universitatea Națională de Arte București în 2009. Proiectul este dedicat subconștientului uman și folosește o serie de simboluri care reflectă mai multe concepte precum dulciurile care reprezintă emoții pozitive eliberate, albinele care reprezintă liberul arbitru al individului, aripile sunt ca niște pânze de corăbii, sugerând o călătorie personală a fiecărui individ în viață. Nadine este artist tatuator și a realizat lucrarea folosind o tehnică alb-negru, ulterior a folosit culoarea pentru a da mai multă forță mesajului.

 

Cealaltă lucrare aparţine artistului portughez Vhils, cu un stil special care se bazează pe spargerea pereților pentru a forma imagini. Lucrarea creată de el este un portret al lui Constantin Brâncuși și folosește motive populare românești pentru a întări identitatea artistului. Vhils a cunoscut aprecierea din 2008, când o lucrare murală în stilul tipic a fost prezentată alături de un graffiti al celebrului Banksy la Cans Festival (Londra).

 

Nadine Kseibi

“Am terminat Facultatea de Artă în 2019, departamentul de Artă Murală, iar una dintre lucrările mele pe care o vedeți pe perete este lucrarea mea de masterat.

 

A fost o promisiune personală pe care am făcut-o în primul an de studenție, anume că la finalul studiilor voi face o lucrare murală pe un perete al facultății și am făcut, am reușit. Tema lucrării mele este subconștientul uman ca instrument de terapie, iar inițial lucrarea a fost executată într-o cromatică alb-negru, cu simboluri puternice pentru stările conflictuale interioare. Ulterior, am alocat culoare pentru o mai mare profunzime a mesajului asupra privitorului. Aceasta deoarece culoarea în sine este o parte individuală de acces în subconștientul uman, obținându-se o percepție personală pentru fiecare privitor în parte.”

 

Vhils

https://www.instagram.com/vhils

https://vhils.com

Expoziția FANBOY 2 a artistului Saddo ocupă Piața Amzei din București și este oprirea-surpriză a prezentării MINI. Cu apariții în publicații precum The New Yorker și The Hollywood Reporter, Saddo a participat la numeroase expoziții de grup atât la nivel local, cât și internațional, în orașe precum Copenhaga, New York, Berlin, Montreal, Ottawa, Salvador, Bangkok, Viena, Mexico City, Oakland și Portland.

 

Prezentând cea mai cuprinzătoare serie realizată până în prezent de artistul Saddo, expoziția FANBOY 2 ocupă Pieței Amzei și reunește o selecție de lucrări ce acoperă ultimii patru ani de activitate artistică, printre care lucrări din expoziția de debut, FANBOY, alături de schițe ce au stat la baza tuturor lucrărilor, desene, picturi de mari dimensiuni, tapiserii, sculpturi și obiecte prezentate pentru prima oară publicului.

 

Fanboy este un proiect/o expoziție ca un caleidoscop. Te îndrumă să intri în povestea simbolurilor actuale, personaje din lumea rap care au început prin a fi gamechangers pentru ca mai apoi să devină the kings and queens of the game. Într-un registru puternic POP, Saddo creează nu doar lucrări pe această temă, dar și un ambient. Un plently care omagiază într-un mod interdisciplinar entități și eroi personali care sunt responsabili pentru soundtrackul lui personal. Este ceva ce îi place cu adevărat, acest instinct simplu la prima vedere de a crea lucruri și lucrări pe teme care pur și simplu te atrag. Deci, se poate spune că lucrările (în diverse medii) din acest proiect au și rolul de totemuri și obiecte de cult, nu în sensul unor conotații magice, ci în sensul unei fascinații reale și heartfelt. (Extras din textul curatorial scris de Lea Rasovszky)

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Artistul Călin Țopa, invitat să prezinte publicului instalația audio la Veneția, în expoziția de artă contemporană Personal Structures

La invitația Centrului Cultural European Italia (ECC-Italia), compozitorul și designerul de sunet Călin Țopa e prezent la Veneția, în cadrul celei de-a 7-a ediții a expoziției de artă contemporană Personal Structures – Beyond Boundaries, cu instalația sonoră „Transcendent Renaissance”. O călătorie muzicală atemporală îi așteaptă pe vizitatori începând din acest weekend, 20 aprilie, într-o ediție valoroasă, în care expun peste 200 de artiști din 50 de țări.

Situată la primul etaj al Palazzo Mora din Veneția, lucrarea lui Călin Țopa poate fi admirată până pe 24 noiembrie 2024, cu acces liber pentru public.

După invitațiile de a expune „Transcendent Renaissance” în locații prestigioase precum The Quadrennial Prague sau Royal Central Drama School din Londra, acum, instalația sonoră va fi prezentată în capitala mondială a artei contemporane, Veneția, în cadrul expoziției Personal Structures. Aceasta se desfășoară concomitent cu cea de-a 60-a ediție a Bienalei de la Veneția, eveniment emblematic al scenei internaţionale de artă contemporană.

„Mă onorează invitația și oportunitatea de a participa cu lucrarea „Transcendent Renaissance” în cadrul ediției din acest an a expoziției Personal Structures. Simt că prezența mea aici e mai mult decât a arăta publicului munca mea; e despre a mă angaja într-o conversație globală a modului în care arta ne face să percepem viața, ca un întreg. În plus, mă bucur că astfel se creează un mediu de legătură cu colegi artiști, curatori și pasionați de artă din arii diverse, cu care împărtășesc pasiunea pentru creație, creativitate și frumos”, a spus Călin Țopa.

Călătorie prin secole de expresie muzicală: Transcendent Renaissance

În lumea artei sonore și a experiențelor imersive, Călin Țopa se remarcă prin inovare, combinând frumusețea atemporală a muzicii corale cu creativitatea lumii moderne. Cea mai recentă creație a sa, „Transcendent Renaissance”, nu este doar o instalație audio, ci o călătorie transformatoare prin secole de expresie muzicală, care se remarcă prin originalitate.

„Mi-am dorit ca prin această instalație, ascultătorii să se piardă în spațiu și timp, preț de 12 minute, și să se bucure de o experiență corală unică. Am folosit șase difuzoare pentru a reda vocile unui cor de catedrală, fiecare întruchipând o voce individuală – bas, tenor, alto sau soprană. Rezultatul? Un mix de compoziții de secol XVI cu piese contemporane, într-o lucrare creată întru totul de mine, de la primul, până la ultimul sunet.

Ceea ce m-a inspirat să realizez această instalație audio a fost profunda fascinație pentru puterea transformatoare a sunetului și explorarea modului în care muzica poate transcende timpul și spațiul. A fost captivant să pot îmbina trecutul și prezentul în cadrul unei singure experiențe sonore”, a menționat Călin Țopa.

Astăzi, într-un moment în care tehnologia și ecranele ne domină simțurile, instalația lui Călin Țopa încurajează o altă formă de implicare. Publicul se poate apropia de fiecare difuzor al instalației, explorând astfel lumea sonoră într-un mod intim și creând un moment de conexiune cu arta în sine.

O capodoperă creată în colaborare cu muzicieni valoroși

Pentru ca lucrarea să ia forma dorită, Călin Țopa a apelat la dirijorul Radu Mihalache să armonizeze toate vocile corale: sopranele Alexandra Moroiu, Monica Lotreanu și Cătălina Postolache, alto -Gabriela Ieșean, Monica Păun și Sarah Rizescu, tenorii Alexandru Cartis, Lucian Haralambie și Călin Țopa, bas – Radu Mihalache și Ciprian Ravnic. În plus, actrița Ada Galeș a jucat rolul de narator, iar vocile de copii ale lui Aldous Baranowski au adăugat inocență și magie lucrării finale.

„Nu aș fi putut ajunge la forma dorită a lucrării fără dedicarea și profesionalismul acestor artiști excepționali și mă bucur că, timp de 7 luni, vocile lor și munca noastră vor fi auzite și admirate de publicul prezent în Veneția. Pentru mine, această colaborare este o lecție despre importanța împărtășirii creativității. Experiența va rămâne, cu siguranță, una dintre cele mai semnificative și pline de inspirație din cariera mea artistică.”, menționează Călin Țopa.

Lucrarea „Transcendent Renaissance” va putea fi ascultată în curând pe Spotify, pentru cei care sunt curioși să exploreze lumea sunetelor lui Călin Țopa.

Actrița Ada Galeș e și ea prezentă la Veneția, nu doar în rolul de narator al instalației sonore, ci și cu lucrarea proprie intitulată „Uneori vreau să fac artă/Uneori vreau un Pad Thai”, prin care Ada explorează intersecția dintre artă și experiențele femeilor. Lucrarea e o reflecție asupra moștenirii femeilor în artă, atât din punct de vedere istoric, cât și în lumea actuală, cu text afișat pe pereți.

Despre Călin Țopa

Călin Țopa este un artist interdisciplinar care lucrează în domeniul muzicii experimentale, specializat în crearea muzicii care se încadrează în stilurile ambientale, neoclasice sau în alte stiluri gossamer. Călin Țopa a compus muzică în industrii precum teatru, film, dar și instalații multimedia. Lucrările lui au fost expuse în diverse locații din întreaga lume precum Royal Central din Londra, Quadrennial Praga sau în București, la Muzeul Național de Artă Contemporană, Teatrul Național, Galeria Nicodim, Art Safari etc. Lucrările sale captivează publicul tocmai prin modalitatea creativă și inovativă de a îmbina sunetul cu tehnologia și cu experiența umană.

www.calintopa.me / https://www.instagram.com/calintopa/

 

Despre ECC Italia

Cu sediul la Veneția, ECC Italia este filiala principală a organizației sale mai mari, Centrul Cultural European. Concentrându-ne pe diverse teme din artă, arhitectură și design, ECC Italia își propune să creeze spații de expoziție dinamice care să evidențieze schimbul de idei din diferite culturi. Expoziția de artă contemporană Personal Structures alternează în fiecare an cu expoziția bienală de arhitectură Time Space Existence.

ecc-italy.eu

Posted by Ana in Contemporane, Muzee, 0 comments