memorie

Apr

2024

Artistul Călin Țopa, invitat să prezinte publicului instalația audio la Veneția, în expoziția de artă contemporană Personal Structures

La invitația Centrului Cultural European Italia (ECC-Italia), compozitorul și designerul de sunet Călin Țopa e prezent la Veneția, în cadrul celei de-a 7-a ediții a expoziției de artă contemporană Personal Structures – Beyond Boundaries, cu instalația sonoră „Transcendent Renaissance”. O călătorie muzicală atemporală îi așteaptă pe vizitatori începând din acest weekend, 20 aprilie, într-o ediție valoroasă, în care expun peste 200 de artiști din 50 de țări.

Situată la primul etaj al Palazzo Mora din Veneția, lucrarea lui Călin Țopa poate fi admirată până pe 24 noiembrie 2024, cu acces liber pentru public.

După invitațiile de a expune „Transcendent Renaissance” în locații prestigioase precum The Quadrennial Prague sau Royal Central Drama School din Londra, acum, instalația sonoră va fi prezentată în capitala mondială a artei contemporane, Veneția, în cadrul expoziției Personal Structures. Aceasta se desfășoară concomitent cu cea de-a 60-a ediție a Bienalei de la Veneția, eveniment emblematic al scenei internaţionale de artă contemporană.

„Mă onorează invitația și oportunitatea de a participa cu lucrarea „Transcendent Renaissance” în cadrul ediției din acest an a expoziției Personal Structures. Simt că prezența mea aici e mai mult decât a arăta publicului munca mea; e despre a mă angaja într-o conversație globală a modului în care arta ne face să percepem viața, ca un întreg. În plus, mă bucur că astfel se creează un mediu de legătură cu colegi artiști, curatori și pasionați de artă din arii diverse, cu care împărtășesc pasiunea pentru creație, creativitate și frumos”, a spus Călin Țopa.

Călătorie prin secole de expresie muzicală: Transcendent Renaissance

În lumea artei sonore și a experiențelor imersive, Călin Țopa se remarcă prin inovare, combinând frumusețea atemporală a muzicii corale cu creativitatea lumii moderne. Cea mai recentă creație a sa, „Transcendent Renaissance”, nu este doar o instalație audio, ci o călătorie transformatoare prin secole de expresie muzicală, care se remarcă prin originalitate.

„Mi-am dorit ca prin această instalație, ascultătorii să se piardă în spațiu și timp, preț de 12 minute, și să se bucure de o experiență corală unică. Am folosit șase difuzoare pentru a reda vocile unui cor de catedrală, fiecare întruchipând o voce individuală – bas, tenor, alto sau soprană. Rezultatul? Un mix de compoziții de secol XVI cu piese contemporane, într-o lucrare creată întru totul de mine, de la primul, până la ultimul sunet.

Ceea ce m-a inspirat să realizez această instalație audio a fost profunda fascinație pentru puterea transformatoare a sunetului și explorarea modului în care muzica poate transcende timpul și spațiul. A fost captivant să pot îmbina trecutul și prezentul în cadrul unei singure experiențe sonore”, a menționat Călin Țopa.

Astăzi, într-un moment în care tehnologia și ecranele ne domină simțurile, instalația lui Călin Țopa încurajează o altă formă de implicare. Publicul se poate apropia de fiecare difuzor al instalației, explorând astfel lumea sonoră într-un mod intim și creând un moment de conexiune cu arta în sine.

O capodoperă creată în colaborare cu muzicieni valoroși

Pentru ca lucrarea să ia forma dorită, Călin Țopa a apelat la dirijorul Radu Mihalache să armonizeze toate vocile corale: sopranele Alexandra Moroiu, Monica Lotreanu și Cătălina Postolache, alto -Gabriela Ieșean, Monica Păun și Sarah Rizescu, tenorii Alexandru Cartis, Lucian Haralambie și Călin Țopa, bas – Radu Mihalache și Ciprian Ravnic. În plus, actrița Ada Galeș a jucat rolul de narator, iar vocile de copii ale lui Aldous Baranowski au adăugat inocență și magie lucrării finale.

„Nu aș fi putut ajunge la forma dorită a lucrării fără dedicarea și profesionalismul acestor artiști excepționali și mă bucur că, timp de 7 luni, vocile lor și munca noastră vor fi auzite și admirate de publicul prezent în Veneția. Pentru mine, această colaborare este o lecție despre importanța împărtășirii creativității. Experiența va rămâne, cu siguranță, una dintre cele mai semnificative și pline de inspirație din cariera mea artistică.”, menționează Călin Țopa.

Lucrarea „Transcendent Renaissance” va putea fi ascultată în curând pe Spotify, pentru cei care sunt curioși să exploreze lumea sunetelor lui Călin Țopa.

Actrița Ada Galeș e și ea prezentă la Veneția, nu doar în rolul de narator al instalației sonore, ci și cu lucrarea proprie intitulată „Uneori vreau să fac artă/Uneori vreau un Pad Thai”, prin care Ada explorează intersecția dintre artă și experiențele femeilor. Lucrarea e o reflecție asupra moștenirii femeilor în artă, atât din punct de vedere istoric, cât și în lumea actuală, cu text afișat pe pereți.

Despre Călin Țopa

Călin Țopa este un artist interdisciplinar care lucrează în domeniul muzicii experimentale, specializat în crearea muzicii care se încadrează în stilurile ambientale, neoclasice sau în alte stiluri gossamer. Călin Țopa a compus muzică în industrii precum teatru, film, dar și instalații multimedia. Lucrările lui au fost expuse în diverse locații din întreaga lume precum Royal Central din Londra, Quadrennial Praga sau în București, la Muzeul Național de Artă Contemporană, Teatrul Național, Galeria Nicodim, Art Safari etc. Lucrările sale captivează publicul tocmai prin modalitatea creativă și inovativă de a îmbina sunetul cu tehnologia și cu experiența umană.

www.calintopa.me / https://www.instagram.com/calintopa/

Despre ECC Italia

Cu sediul la Veneția, ECC Italia este filiala principală a organizației sale mai mari, Centrul Cultural European. Concentrându-ne pe diverse teme din artă, arhitectură și design, ECC Italia își propune să creeze spații de expoziție dinamice care să evidențieze schimbul de idei din diferite culturi. Expoziția de artă contemporană Personal Structures alternează în fiecare an cu expoziția bienală de arhitectură Time Space Existence.

ecc-italy.eu

Apr

2024

Proiectul lui Șerban Savu, “What Work Is/ Ce este munca” la cea de-a 60-a Expoziție Internațională de Artă – La Biennale di Venezia

În Pavilionul României şi în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică s-a deschis proiectul lui Șerban Savu, What Work Is / Ce este munca, la cea de-a 60-a Expoziție Internațională de Artă – La Biennale di Venezia.

În cadrul celei de-a 60-a Expoziții Internaționale de Artă – La Biennale di Venezia, pe 18 aprilie 2024, a avut loc deschiderea expoziției lui Șerban Savu What Work Is/ Ce este munca, în Pavilionul României din Giardini della Biennale, curator Ciprian Mureșan.

Pe17 aprilie 2024, în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția, a avut loc prezentarea componentei proiectului lui Şerban Savu care va consta în realizarea, în acest spaţiu, a unui mozaic de mari dimensiuni, precum şi în desfăşurarea unui program de dezbateri publice. Expoziția din Pavilionul României din Giardini della Biennale şi realizarea proiectului din Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică se vor desfășura în perioada 20 aprilie – 24 noiembrie 2024.

Intitulată What Work Is / Ce este munca, expoziția din Pavilionul României examinează iconografia muncii, inspirându-se din realismul istoric și arta de propagandă din fostul Bloc de Est. Mai degrabă decât să conteste sau să demonteze direct aceste discursuri, Savu le chestionează prin reașezarea tropilor acestora, înfățișând momente de pauză și suspensie în care limita dintre muncă și timp liber se estompează, ele ajungând astfel să reflecte transformări și crize sociale mai ample.

„Plecând de la tema muncii și a muncitorului, predilectă în arta realist-socialistă, dar îndepărtându-mă de ea, personajele din lucrările mele nu sunt nici eroice, nici utopice, sunt oameni obișnuiți aflați între lumi și sisteme, care scapă atât propagandei, cât și productivității economice. Această suspendare între muncă și timp liber conturează un spațiu anarhic, un spațiu al libertății personale, la care eu mă raportez prin filtrul istoriei artei”, a explicat artistul Șerban Savu.

În Pavilionul României, vizitatorii sunt întâmpinați de un poliptic amplu, cuprinzând 45 de picturi – o privire condensată asupra practicii lui Savu din ultimii cincisprezece ani. Protagoniștii dezorientați și figuranții stângaci din imagini par angrenați în ritualuri care seamănă în egală măsură cu munca și cu recreerea. Pe banca din fața polipticului oamenii se pot așeza pentru a admira și interacționa cu opera lui Șerban Savu. Mergând de la blocul în care Savu a crescut până la o biserică în ruină și un sit arheologic, machetele, din aceea zonă sunt decorate cu mozaicuri care se îndepărtează de temele uzual ilustrate în contexte religioase sau în cosmogoniile muncii din arta socialistă. În loc să înfățișeze mari realizări industriale sau apoteoze mistice, mozaicurile vorbesc despre eșec, ambiguitate și perplexitate. Picturile și mozaicurile compun un spațiu în care vizitatorii sunt confruntați cu o chestionare a muncii prin intermediul definițiilor sale negative: ce nu este munca, ce nu arată a muncă și ce nu înseamnă munca.

„Participarea României la Bienala de Artă de la Veneția este o declarație constant reînnoită de apartenență la cultura europeană și mondială. Ministerul Culturii susține în mod tradițional prezența românească la Bienala de la Veneția, unul dintre cele mai prestigioase evenimente culturale din lume, iar în acest an, pentru realizarea expoziției Ce este munca, proiectul câștigător al concursului organizat de Ministerul Culturii pentru Bienala de la Veneția, am alocat o sumă în creștere față de cea de anul trecut. Sunt ferm convinsă că prin susținerea acestui proiect, prin sprijinirea artei și încurajarea artiștilor reușim să construim punți peste granițe, să conectăm oameni și idei, și să descoperim firescul, dar și ineditul din noi toți”, a declarat Raluca Turcan, ministrul culturii din România.

Răspunzând temei generale a celei de-a 60-a Expoziții Internaționale de Artă – La Biennale di Venezia, „Străini pretutindeni”, lucrările lui Savu sunt o reflecție asupra stării de suspendare într-un limb politic sau economic, asupra senzației de dislocare și dorului de casă asociate cu munca în străinătate, asupra rupturii dintre muncă și simțul apartenenței. Narațiunea găsirii unui loc de muncă peste hotare și a reîntoarcerii ulterioare la rădăcini pot duce adesea la o dublă înstrăinare, deopotrivă acasă și în străinătate, precum și la pierderea legăturii cu sine. Personajele din picturi par prinse într-un no-man’s-land temporal, între două lumi care se îndepărtează una de cealaltă.

„Proiectul Ce este munca deține toate premisele pentru a fi remarcat, prin ambele sale componente, la această ediție aniversară a Bienalei de Artă de la Veneția. Sunt încrezător că peste șapte luni de la inaugurarea de astăzi vom împărtăși această concluzie. Sprijinul acordat proiectului României de anul acesta urmărește prima temă transversală a Strategiei ICR 2022-2026, înscriindu-se intr-una dintre cele mai dinamice implicări din istoria sa instituțională în promovarea artelor și industriilor creative din România”, a declarat Liviu Jicman, președintele Institutului Cultural Român.

Invitat să răspundă proiectului lui Șerban Savu, studioul de design grafic din Bruxelles Atelier Brenda (Sophie Keij și Nana Esi) propune o intervenție site-specific pe fațada și la începutul traseului expozițional. Pavilionului României. Lucrările lor sunt o reflecție asupra muncii, asupra corpului care muncește și asupra cuantificării lor financiare, și asupra iconografiilor contrapropagandei. La începutul traseului expozițional din Pavilion, o monedă de metal, rezultatul cercetării efectuate de Atelier Brenda despre transformarea într-un bun comercial a timpului liber, este prezentată într-un panou de sine stătător din sticlă. Amplasată la începutul traseului expozițional, moneda condensează unele dintre temele explorate de expoziție. Basorelieful realizat de Atelier Brenda pe fațada Pavilionului are un impact la o scară monumentală, subminând în același timp genul comemorativ, iar posterul lor – asemenea unei planșe dintr-un potențial atlas al figurilor care muncesc – acționează prin intermediul unei genealogii speculative a definițiilor contemporane ale muncii.

„Participarea României la Bienala de Artă de la Veneția, eveniment emblematic în lumea artistică internațională, reprezintă o ocazie deosebită pentru noi și pentru țara noastră de a celebra creativitatea incontestabilă a artiștilor români și de a ne asuma consolidarea locului important pe care aceștia îl au pe scena artei vizuale contemporane, în peisajul cultural global”, a spus Andrei Novac, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe din România.

Completând expoziţia din Pavilionul României, Savu va deschide la Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția un atelier de mozaic.

Pe durata celor șapte luni ale Bienalei, perechi de mozaicari vor lucra în spaţiul situat la parterul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneția la crearea unui mozaic de mari dimensiuni, pornind de la o pictură a lui Savu. Integrând performativ aspectul micilor ateliere venețiene, Noua Galerie le oferă astfel vizitatorilor un spațiu unde aceștia pot să asiste la nașterea unei lucrări de artă care îmbină interogații conceptuale și istorice și tradiția manufacturieră. Noua Galerie va găzdui, de asemenea, un program de dezbateri publice pe teme ce merg de la istoria artei mozaicului până la teoriile muncii din antropologia, economia și filosofia contemporană, ecologie și societatea post-muncă, coordonate de criticul cultural Ovidiu Țichindeleanu din Republica Moldova.

„Asistăm, cu bucurie, la o perioadă de maximă intensitate în istoria relațiilor bilaterale dintre România și Italia. În contextul relansării Parteneriatului Strategic Consolidat România-Italia, prin semnarea Declarației Comune privind dezvoltarea Parteneriatului Strategic Consolidat româno-italian, în februarie 2024, componenta culturală se bucură de o atenție deosebită. Participarea României la cea de-a 60-a ediție a Bienalei de Artă de la Veneția reprezintă o încununare a eforturilor artiștilor români si autorităților de continuare și aprofundare a dialogului cultural între cele două state”, a declarat Gabriela Dancău, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţial al României în Republica Italiană.

Proiectul va fi completat de publicarea unui catalog editat de Mihnea Mircan și Bertha Savu ce va reuni o serie de texte critice relevante pentru temele abordate în practica lui Șerban Savu.

Programul de vizitare a expoziţiei din Pavilionul României şi, respectiv, de desfăşurare a proiectului din Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică este următorul:

în perioada 20 aprilie – 30 septembrie: între orele 11:00 – 19:00
în perioada 1 octombrie – 24 noiembrie: între orele 10.00 – 18.00.

În conformitate cu programul Bienalei, expozițiile sunt închise în zilele de luni, cu următoarele excepții: 22 aprilie, 17 iunie, 22 iulie, 2 și 30 septembrie, 18 noiembrie.

Seria de dezbateri din Noua Galerie va fi anunţată în timp util.

Apr

2024

Expoziția „Alexandru Ioan Cuza 150”, la Muzeul de Istorie din cadrul Muzeului Național al Bucovinei din Suceava

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) în parteneriat cu Muzeul Național al Bucovinei (MNB) anunță deschiderea expoziției temporare „Alexandru Ioan Cuza 150”. Vernisajul va avea loc marți, 9 aprilie 2024, începând cu ora 13ꓽ00, la sediul Muzeului de Istorie (din cadrul MNB Suceava) din strada Ștefan cel Mare nr. 33.

În anul 2023 s-au împlinit 150 de ani de la moartea marelui domnitor Alexandru Ioan Cuza, cel care avea să înscrie o pagină de mare însemnătate în istoria României, unul dintre principalii făuritori ai României moderne. Proiectul expozițional „Alexandru Ioan Cuza 150”, aduce pentru prima dată în fața publicului sucevean, exponate de mare valoare, unele dintre ele fiind încadrate la categoria Tezaur, din patrimoniul mai multor muzee, care au colaborat la această amplă expoziție dedicată lui Alexandru Ioan Cuza, cel care în doar șapte ani de domnie avea să marcheze profund istoria noastră, cum puțini conducători au reușit să o facă. Acestea sunt: Muzeul Național de Istorie a României (București), Complexul Muzeal Național „Moldova”– Muzeul Unirii (Iași), Complexul Muzeal Național Neamț (Piatra Neamț), Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” (București), Muzeul Municipiului București, Muzeul „Vasile Pîrvan” (Bârlad), Muzeul Județean Vaslui, Muzeul Universității „Al. I. Cuza” (Iași), Muzeul Național al Bucovinei (Suceava).

Printre exponatele care vor putea fi admirate, obiecte ce au aparținut domnitorului, amintim: tunica de ofițer de lăncieri, celebrul portret oficial pictat de Carol Popp de Szathmari, sabia de onoare dăruită de districtul Râmnicu Sărat în 1863 și bicornul acestuia. Printre obiectele personale ale lui Alexandru Ioan Cuza și ale Doamnei Elena Cuza, prezente în expoziție, se numără ceasuri, bijuterii, tabachere, servieta sa, un tac de billiard, brelocul din aur cu tipar sigilar din 1862, scrisori, sigilii, fotografii, bijuterii și o lampă.

Vor putea fi văzute: decorații românești și străine, fotografii, litografii și picturi, cărți poștale, tipărituri, portrete ale Doamnei Elena Cuza, piese de mobilier, printre care un fotoliu al domnitorului, documente legate de marile reforme ale lui Cuza, precum Circulara despre Legea Rurală (1864) sau ștampila Universității din Iași (1864). Vor fi expuse, de asemenea, obiecte ce poartă amprenta domnitorului și a doamnei Elena Cuza, din vechile colecții ale muzeului orașului Fălticeni, precum și mărturii legate de moartea lui Cuza (tricolorul îndoliat și o broșură cu programul ceremoniei de înmormântare a domnitorului) sau de posteritatea acestuia (medalii și cărți).

Expoziția este deschisă în perioada 9 aprilie – 30 iunie 2024, la sediul Muzeului de Istorie (din cadrul MNB Suceava) din strada Ștefan cel Mare nr. 33.

Mar

2024

O vilă monument istoric din cartierul evreiesc este de vânzare cu 1,6 milioane de euro pe platforma de imobiliare Storia

O vilă monument istoric, tipică pentru zona istorică a cartierului evreiesc, edificată în stil Beaux-Arts și aflată în proximitatea Pieței Unirii, se vinde cu 1,6 milioane de euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila are o valoare istorică și arhitecturală deosebită, fiind restaurată cu atenție la detalii. Ornamentele de pe fațadă ascund monograma comanditarului, medalioane cu flori, ghirlande și scuturi nobiliare, iar elementele decorative de tip Beaux-Arts impresionează prin eleganță și rafinament. Clădirea este o construcție semnificativă pentru fizionomia pe care cartierul evreiesc încă o mai păstrează pe alocuri intactă.

Vila este remarcabilă atât pentru valoarea ei proprie, cât şi pentru prezervarea contextului istoric şi cultural în care se integrează. Intrarea marcată de marchiza cu feronerie elegantă și cu felinare, lanțul de denticuli delicați de sub cornișă, soclul, treptele monumentale, ancadramentele ferestrelor, toate ornamentele se subscriu curentului Beaux-Arts care a conferit capitalei denumirea de „Micul Paris” de odinioară. Are 7 camere dispuse între parter și mansardă și o suprafață de 295 de metri pătrați. Camerele sunt luminoase și generoase, creionând o atmosferă plină de rafinament. Vila are o curte generoasă de 470 metri pătrați, cu o vegetație bogată ce amintește de vechiul București, oraș-grădină, și de mahalaua Lucaci din care făcea cândva parte. Vila este restaurată, mobilată și utilată cu echipamente de ultimă generație, având toate facilitățile necesare pentru o experiență de locuit de poveste, într-un spațiu privilegiat și elitist. Interiorul are un ambient plăcut și elegant, lemnul și șemineele împrumutând din căldura lor întregului ansamblu. Poate fi o reședință excelentă, o adevărată investiție ce își va crește valoarea în timp pentru proprietarii pasionați de arhitectură și istorie.

Vila este monument istoric, se află într-o zonă construită protejată din cartierul evreiesc, fiind înconjurată de o concentrație neobișnuită și spectaculoasă de clădiri monument istoric și a fost restaurată impecabil în 2021. Se încadrează în tipologia caselor vagon tip hoch-parter, cu parter și mansardă cu tavane de înălțimi ample și cu suprafețe vitrate generoase. Luminatorul de la mansardă s-a păstrat intact și are o eleganță aparte. De asemenea, intrarea cu marchiza vitrată reprezintă o tranziție delicată între spațiul profan al exteriorului și spațiul sacru interior. Medalionul de pe frontonul dreptunghiular al casei sugerează monograma proprietarului inițial al casei: V.C. iar stilul arhitectural ne indică perioada în care a fost edificată: în jurul anului 1900. Medalionul este decorat cu scoică, element distinctiv al stilului baroc, cu un colier de perle din ipsos și cu o ghirlandă din frunze de acant. Vila face parte din țesutul urban vital al cartierului evreiesc fiind o supraviețuitoare a demolărilor comuniste și o emblemă pentru o restaurare de succes. Se află pe un tronson al vechii străzi Labirint, care ne îndeamnă să ne încumetăm să dezlegăm labirintul memorial-simbolic al acestei artere care are nu mai puțin de 15 monumente istorice pe o lungime de doar câteva sute de metri.

Strada Matei Basarab (un fragment actual al vechiului Labirint) aparţine uneia dintre zonele protejate din Bucureşti. Despre această zonă vorbește Anton Pann în poeziile lui. Îmbinarea dintre case vagon cu grădini, vile aristocratice și blocuri moderniste creează un efect pitoresc de excepție. Pe această stradă și în proximitate se află instituții educaționale istorice, clădiri edificate după planurile vestitului arhitect Ion N. Socolescu (elevul lui Mincu), o piaţetă în mijlocul căreia se află, din 1903, bustul paşoptistului şi filologului ardelean August Treboniu Laurian, sediul Institutului Naţional al Monumentelor Istorice. Astfel, vila se află într-o zonă istorică a capitalei, locuită de negustori și membrii ai burgheziei în ascensiune care au construit România modernă într-o perioadă de prosperitate economică și culturală.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul Storia își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii în cunoștință de cauză.

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia

Storia e platforma de imobiliare lansată de OLX care își propune să aducă mai multă claritate pe piața imobiliară. E locul unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Storia își propune să îi sprijine pe cei care caută locuința potrivită, oferind instrumente și informații valoroase despre piața imobiliară, cu scopul de a-i ajuta să ia decizii informate. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. În 2022, Storia a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă care oferă informații despre traiul în cartierele din România, măsurând standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, densitatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat al imobiliarelor, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Mar

2024

Povești în lemn cu Octavia Loiș, co-fondator ȘEZI

Anul acesta ȘEZI împlinește 10 ani de activitate, timp în care fondatorii, Octavia și Lucian, și-au perfecționat procesul de căutare și de găsire a simbolurilor în patrimoniul cultural și natural, simboluri care ajung să fie sculptate într-un mic atelier din comuna Ciugud, judeţul Alba pe un scaun din lemn de paltin. Octavia și Lucian, artiști și arhitecţi, au pus bazele brandului ȘEZI în anul 2014. De atunci, ei studiază fondul stilistic autohton pentru a pătrunde în limbajul universal al simbolurilor. Armonia formelor din trecut îi inspiră, locuiesc în natură și îmbină imaginea prezentului cu arta trecutului, folosind tradiția ca punte de legătură. Complexitatea proiectelor create de ei atinge diverse domenii ale creativității, printre care sculptura și arta lemnului, arhitectura de interior, poezia, pictura, proiectarea și design-ul grafic. Eu m-am îndrăgostit de scaunele ȘEZI și de simbolistica lor bogată, și mă fascinează că este o afacere de familie. Scaunele ȘEZI pot fi ornate cu pernițe delicate pentru care au împrumutat culori din țesături vechi, culori pe care străbunica lui Lucian sau mama Octaviei le brodează fie pe pânză de sac, fie pe o serie de pernițe cu țărani simpatici. Dar dincolo de scaune, există și băncuțe, mese, obiecte de mobiler, obiecte de iluminat, piese de șah, chiar și paturi și noptiere. Am stat la povești cu Octavia Loiș, în timp ce pregăteam un proiect de suflet despre care abia așteptăm să divulgăm mai multe, și iată ce a ieșit:

„Șezi” este un nume pe cât de delicat, pe atât de imperativ. Ne invită să ne oprim din graba de zi cu zi, să luăm loc și să observăm cât de important este să ne ancorăm în tradițiile ancestrale ca să ne fixăm mai bine locul în lume. ȘEZI ne îndeamnă și ne oprește, ne ține în echilibru. Cum ați ajuns la acest nume atât de sonor și de frumos?

ȘEZI era inițial numele „scaunelor de lemn pentru casă de piatră”, un set de mobilier cu simboluri vechi, pentru tinerii care se căsătoresc și își construiec cuib, un îndemn la așezare, la încetinirea ritmului. Ne-am gândit la mai multe nume, dar acesta ne-a ales pe noi.

Fiecare obiect pe care îl creați este unic. Cât de mult durează să realizați un astfel de scaun cu poveste?

La început, procesul de creație era mai îndelungat; pentru un singur model de scaun aveam nevoie de o săptămână bună. Etapele sunt aceleași și acum, dar timpul s-a înjumătățit. De-a lungul anilor, dinamica atelierului nostru s-a modificat, am avut diverși colaboratori care ne-au ajutat să evoluăm. De câțiva ani suntem în această formulă: ȘEZI se ocupă de partea de concept și proiectare, după care modelele construite pe calculator și planșele de execuție merg la Atelier53, la Masara sau la Grațian Dumitrașcu, trei echipe pe care ne bazăm. Cu ajutorul tehnologiei moderne, un scaun este acum gata în aproximativ două-trei zile, ceea ce nu e puțin, pentru că fiecare element trece prin mâini iscusite, de mai multe ori. Dar în general, o comandă conține mai mult de un scaun, așa că procesul este și mai eficient, pentru că vorbim de serii mici.
Chiar dacă avem colaboratori și totul merge bine, nu am renunțat la atelierul nostru mic în care am început să meșterim. Este dotat cu utilaje profesionale, situat chiar în curtea casei în care locuim. Lucrăm aproape zilnic aici, facem prototipuri și studiem proporții, onorăm chiar unele comenzi speciale, iar mobilierul din casa noastră e făcut în mare parte aici.

Unde ajung obiectele ȘEZI de obicei?

Obiectele ȘEZI ajung la oamenii care doresc să aibă o fărâmă de istorie crestată în lemn masiv. Piesele noastre se încadrează perfect în casele moderne, pentru a rupe un pic minimalismul și liniile monotone, dar și în case tradiționale, completând atmosfera fără să o încarce. Mobilierul ajunge la români plecați, cu dor de țară, dar și la vecini care apreciază. Credem în utilitatea artei în mediul în care trăim, mai ales că este artă românească, moștenită, reinterpretată și adusă în contemporan.

WhatsApp-Image-2023-05-24-at-12.05.22-PM-2

WhatsApp-Image-2022-09-02-at-9.49.29-AM-1024x682

WhatsApp-Image-2022-09-02-at-9.49.28-AM-1024x682

ȘEZI este o afacere de familie și voi amândoi sunteți arhitecți. Cum vă împărțiți responsabilitățile între voi?

Ne completăm foarte bine. Facem împreună partea de documentație, măsurători, vizite pe șantiere, apoi eu (Octa) dezvolt un concept, schițez, discut cu clienții, mă împrietenesc cu ei, trec schițele pe calculator, cu linii și dimensiuni, modele, simboluri. Îi pasez lui Luci toată treaba, pentru că el se ocupă de modelare grafică, construiește totul în 3d, se gândește la partea de structură, mai discutăm împreună până ajungem la forma dorită de noi și de client, iar apoi tot el face și randările obiectelor, cu texturi și materiale. Eu mă ocup de promovare și poze, site, mail-uri, contabilitate. Iar în atelier, el stă mai mult, face partea brută, eu mă ocup de finisaje. Și tot așa.

Unul dintre motto-urile voastre spune așa: „Există un limbaj comun al simbolurilor, ca și cel al cifrelor, care va fi întotdeauna actual.” De unde vă luați inspirația pentru a construi simbolurile care ornează scaunele și obiectele de mobiliez ȘEZI?

Daaa, chiar este un limbaj comun, pentru că prin simboluri poți înțelege, de exemplu, ce a vrut să exprime cineva care nu vorbește limba ta. Și e întotdeauna actual, pentru că în prezent putem descifra mesaje vechi de mii de ani doar prin interpretarea semnelor. E interesant să descoperim aceleași modele, sculptate sau cusute, la diferite culturi din colțuri îndepărtate ale lumii. Soarele și stelele, cometele, luna și florile, infinitul și pacea, treptele, ascensiunea, valurile, uneltele, abundenta, perioadele anului, toate apar în reprezentările de pe țesături, ceramică, lemn, piatră, metal. Inspirația o luăm din cărți și vestimentații vechi, vizite la muzee, excursii de studiu, dar și din liniștea mediului în care locuim.

Aveți o serie de obiecte construite din lucruri vechi pe care le restaurați. Unde găsiți aceste obiecte și cum le re-integrați în contemporan?

În afară de obiectele pe care le realizăm din lemn nou, uneori folosim și lemn reciclat, dar nu restaurăm obiecte, este cu totul un alt domeniu și necesită multă pregătire. Am încercat doar de câteva ori, să vedem dacă ne place, dar îi lăsăm pe alții cu mai multă rabdare să se ocupe de restaurări. (nu știu exact la ce obiecte te referi, noi tot găsim obiecte în târgurile de vechituri, dar le luam pentru noi, nu le revindem. «Zâmbet larg».

Mi-a plăcut să văd că ați creat prispa unei case dintr-un sat cu 15 locuitori. Care este povestea ei?

Da, în satul Techereu din comuna Balșa mai sunt doar 15 locuitori. Ne-am bucurat când Andrei și Cristina Munteanu au dat speranță casei vechi în care locuiește bunica lui Andrei. Cu ajutorul lor, tradiția merge mai departe. Pe atunci lucram cu Viorel Bota; a fost o etapă importantă în evoluția noastră. De la el am învățat multe și încă mai colaborăm uneori. A fost muncă grea cu acea prispă, am pornit spre „satul la care se termină drumul” la ora 5 dimineața, abia răsărea soarele. Ne-am întors noaptea de la montaj, după ce am stat în arșiță toată ziua. A fost unică acea lucrare, am acceptat provocarea, dar nu am mai făcut de atunci. De exemplu la casele noastre din livadă am chemat echipe din Maramureș care doar cu asta se ocupă.

WhatsApp-Image-2023-02-05-at-8.03.51-PM-1

Știu din discuțiile noastre că aveți numeroase proiecte și atelierul vostru este mereu în mișcare (nimeni nu „șade” la voi). Care este proiectul cel mai apropiat de sufletul vostru?

ȘEZI la Cantacuzino Bușteni, au refacut salonul Ardelenesc pentru o expoziție care a durat 3 luni

Primul apartament amenajat în Amsterdam — Primul apartament amenajat in Amsterdam

Primul proiect, după ce am lansat pe internet scaunele pentru mire și mireasă, a fost să amenajăm un apartament în Amsterdam. Provocare mare, mai ales că nu aveam atelier și am acceptat comanda. Am lucrat la concept vreo două luni și mobilierul a fost realizat în atelierul lui Constantin Donisan din Bucovina, unchiul lui Luci. Am avut plăcerea să stăm în acel apartament de două ori, la Loredana Mavrodin, clienta care a avut încredere în noi și cu care am rămas prieteni. Poate acesta e proiectul de suflet, dar apoi au urmat muuulte altele, toate foarte importante și de care ne amintim cu drag. Un proiect cu care am făcut un salt uriaș a fost colaborarea cu Tissot, prin intermediul lui Ion Schiau și Albini Prassa. Am creat un simbol – emblemă pentru ceasul ediție limitată 1918-2018, medalioane din lemn, o masă și scaune cu simboluri din România. Amenajarea casei de vacanță a domnului doctor Săndesc și amenajarea Conacului Olarilor au fost iar proiecte importante pentru noi. Nu știu, cred că toate-s de suflet, că sigur lăsăm o parte din noi în fiecare.

Simbol-emblemă creat pentru ceasul ediție limitată 1918-2018, medalioane din lemn, o masă și scaune cu simboluri din România

Fotografiile sunt din arhiva proprie Șezi. Sper că atât fotografiile cât și răspunsurile cu tâlc ale Octaviei v-au făcut poftă să “șadeți” pe unul dintre obiectele create cu măiestrie de echipa ȘEZI în Alba!

Mar

2024

Fundația Comunitară București susține pregătirea individuală drept soluție în situația unui dezastru seismic

Un bucureștean din patru ar suferi pierderi majore în cazul unui mare seism, fie că e vorba de pierderea propriei vieți, a unei rude sau cunoștințe, a adăpostului sau a locului de muncă etc., arată un calcul bazat pe estimările Departamentului pentru Situații de Urgență. Cu toate acestea, discuțiile despre comportamentul necesar sau pregătirea corespunzătoare lipsesc din spațiul public. Fundația Comunitară București, inițiatorul singurului program dedicat pregătirii pentru cutremur și alte dezastre majore, Bucureștiul Pregătit, lansează pe 1 martie campania „Planul tău de CTRL”, care oferă modele de acțiune într-o perioadă în care se comemorează cutremurul din 1977.

Astfel, Fundația atrage atenția asupra necesității urgente de a pune pregătirea individuală pe agenda publică ca instrument de creștere a rezilienței populației Capitalei la cutremur. În acest sens, propune folosirea memoriei colective a unui dezastru național pentru prevenirea altuia, motiv pentru care elevi din peste 20 de școli din București vor fi instruiți în săptămâna 4-8 martie în cadrul campaniei „Planul tău de CTRL”.

Campania Planul tău de CTRL este lansată astăzi, 1 martie 2024, printr-un apel deschis către presă și media prin care Fundația Comunitară București își propune să aducă necesitatea pregătirii individuale în prim plan pe agendele publice.

Ca parte din apelul deschis către presă și media, Fundația propune popularizarea bunelor practici pentru pregătirea populației și siguranța salvatorilor folosite în alte țări vulnerabile la cutremur. Prin comparație, Istanbul a pregătit mai mult de 450.000 de persoane cu training-uri de reacție în caz de dezastru. Departamentul de Protecție Civilă din Italia a instruit peste 400.000 de oameni cu ajutorul voluntarilor, în decurs de cinci ani.

„În calitate de inginer, vorbesc mai mult despre pericolul pe care îl reprezintă clădirile vechi din București. Problema însă este mai mare decât cea a clădirilor, iar cea mai grea moștenire seismică nu e doar cea a clădirilor, ci aceea a mentalității, conform căreia ajungem să tratăm cu superficialitate pregătirea”, spune Matei Sumbasacu, fondatorul asociației Re:Rise, inginer constructor cu masterat în analiză și structura clădirilor cu risc seismic.

„În fiecare criză a reieșit că există agende și programe proprii din partea organizațiilor. Există fricțiuni, încercăm să le rezolvăm diplomatic, dar vor exista și după cutremur. Vorbim de un egoism instituțional pe care l-am văzut și experimentat, în care fiecare este cu organizația lui. Instituțiile pe care le avem reprezintă societatea noastră. Nu putem avea așteptarea ca la cutremur, după ce trece ora de aur, instituțiile sa funcționeze ceas. Vor fi 100 de organizații care vor oferi apă și niciuna care oferă biscuiți, acest lucru se va repeta. Dar mai puțin ca în pandemie, mai puțin ca în criza cu Ucraina. Se va întâmpla și la cutremur, se va întâmpla și în București”, a declarat Cosmina Simiean, șefa Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București (DGASMB).

Campania continuă cu un exercițiu demonstrativ în școli, în săptămâna 4-8 martie. 20 de școli din București își vor deschide porțile pentru trainerii Asociației pentru Educație, Dezvoltare și Implicarea Tineretului – E.D.I.T. care vor instrui 2.000 de elevi despre comportamentul corect înainte, în timpul și după un cutremur. Orele de pregătire pentru cutremur sau simulările anuale sunt necesare în orice oraș cu risc seismic, iar campania-fulger din această săptămână ar putea deveni model de acțiune anuală, preluată de autoritățile școlare.

Pe 4 martie, în prima zi a campaniei, reprezentanții Asociației E.D.I.T. vor fi prezenți în școlile gimnaziale nr. 80, 81, 97, 194 și 195 din București, urmând ca pe 5 martie să viziteze școlile gimnaziale nr. 32, 36, 131, „Tudor Arghezi” și „Ferdinand 1”. Campania continuă pe 6 martie, în școlile nr 5, „Elena Văcărescu”, „Pia Brătianu” și „Federico Garcia Lorca”, pe 7 martie, în liceele „Ștefan Odobleja” și „Dimitrie Bolintineanu”, încheindu-se pe 8 martie, în școlile nr. 113, 117, „Sfântul Andrei” și „Sfântul Calinic de la Cernica”.

În cei 5 ani de la lansare, programul Bucureștiul Pregătit a ajuns la aproape 20.000 de elevi, de la grădiniță, școală primară, până la gimnaziu și liceu, profesori și părinți informați pe tema riscului seismic. În plus, peste 30.000 de oameni au fost informați prin Ghidurile de pregătire ARCEN, peste 600 de oameni au participat la întâlniri comunitare pe tema riscului seismic, 17 câini de căutare-salvare sub dărâmături au fost instruiți și 300.000 de bucureșteni au fost expuși campaniilor de comunicare dezvoltate prin proiectele finanțate.

Prin programul Bucureștiul Pregătit au fost acordate finanțări de peste 1,7 milioane de lei și au fost susținute 13 proiecte implementate de către ONG-uri precum Asociația pentru Educație, Dezvoltare și Implicarea Tineretului – E.D.I.T., Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate – ARCEN în parteneriat cu Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic – Re:Rise, Asociația Make Better – MKBT, Asociația Clubul Câinilor Utilitari, Societatea Națională Română de Cruce Roșie, Filiala Sector 6, Asociația Română a Radioamatorilor, Asociația Medigate, Asociația pentru Dezvoltare și Mediu ADEMED.

Prin proiectele finanțate, organizațiile au lucrat în zona de educare și pregătire în școli, informare și pregătire în cartiere, creșterea rezilienței refugiaților și a organizațiilor care îi susțin, creșterea capacității pentru intervenția post-cutremur.

„În fiecare 4 martie, ne aducem aminte despre cutremurul din 1977. Vorbim despre asta, ne speriem despre ce ar putea să se întâmple, apoi uităm repede. Cu Bucureștiul Pregătit, invităm bucureștenii să se uite la soluțiile la care avem cu toții acces: planul cu familia, kitul de urgență, pregătirea locuinței. Fiecare din ele ar putea să salveze viața noastră sau a celor din jur. Putem să dăm un sens fricii noastre normale de dezastre, așa cum fac populațiile expuse la cutremure de peste tot din lume”, propune Alina Kasprovschi, directorul executiv al Fundației Comunitare București.

Bucureștiul, unul dintre primele 10 orașe din lume cu cea mai mare vulnerabilitate la risc seismic

Capitala României, aflată în zona de impact a seismelor din Vrancea, cu peste 1,7 milioane de locuitori, se află printre capitalele europene cu cel mai mare risc de dezastre și este unul dintre primele 10 orașe din lume cu cea mai mare vulnerabilitate la risc seismic, după cum arată datele Băncii Mondiale. Concluzia este influențată și de starea clădirilor, în București fiind peste 23.000 de clădiri cu scop rezidențial care ar putea suferi avarii grave la următorul cutremur mare și alte 1.000 care s-ar putea prăbuși, conform Planului de Analiză și Acoperire a Riscurilor al Municipiului București, realizat în 2022.

În București există o serie de factori de risc precum mii de clădiri vechi sau înalte, rețeaua subterană a metroului, un lac de acumulare cu un baraj vechi care poate inunda un sfert de oraș, precum și cea mai mare rețea de distribuție a gazului. De asemenea, toate instituțiile esențiale ale statului român au sediile în clădiri cu risc seismic. Un cutremur major ar putea opri funcționarea orașului pentru o perioadă semnificativă.

Banca Mondială estima, în studiul din 2019, că în cazul unui cutremur major pierderile economice în București – de la viețile oamenilor la clădirile distruse, de la încetarea producției la asigurarea adăpostului și hranei pentru sinistrați – s-ar ridica la mai mult de 10 miliarde de euro, adică 7% din valoarea PIB.

În acest context, Fundația Comunitară București continuă să dezvolte inițiative și campanii de educare seismică a populației prin programul Bucureștiul Pregătit, care este inițiat cu sprijinul partenerilor Lidl, ING Bank România și IKEA.

Bucureștiul Pregătit, programul pentru cutremur și alte dezastre majore

Lansat acum cinci ani de Fundația Comunitară București, Bucureștiul Pregătit își propune să pregătească bucureștenii pentru următorul cutremur major. Programul adună resurse private și susține proiecte care cresc gradul de informare și educare a populației, pentru ca oamenii să știe care sunt comportamentele corecte înainte, în timpul și după cutremur, cât și pentru crearea unui sistem de suport după producerea dezastrului. Pentru mai multe detalii, vizitați www.bucurestiulpregatit.ro.

Fundația Comunitară București

Fundația Comunitară București pune împreună donatori, ONG-uri sau grupuri de inițiativă pentru a dezvolta comunități în care să ne simțim ca acasă. Construiește mecanisme de donație, fonduri de finanțare sau incubatoare de idei pentru oraș. În 12 ani, a finanțat peste 800 de proiecte și burse din București și Ilfov, cu 4,7 milioane de euro. Fundația Comunitară București este parte dintr-o mișcare națională, alături de alte 17 fundații comunitare din țară. Pentru mai multe detalii, vizitați www.fundatiacomunitarabucuresti.ro.

Mar

2024

Lansare de carte “Casa de-a casa” – Exerciții de auto-etnografiere în pandemie – 8 martie 2024, ora 19, Londohome

Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă vineri, 8 martie 2024, de la ora 19, la Londohome, la lansarea cărții CASA DE-A CASA [exerciții de auto-etnografiere în pandemie], Editura MARTOR, 2023.

Participă: Călin Torsan, Cosmin Manolache, Lila Passima, Iris Șerban, Ioana Popescu, Ciprian Voicilă

Moderator: Bogdan Iancu

Treziți peste noapte într-o criză globală, eram nevoiți să ne reconfigurăm viețile după noile reguli ale izolării. O lume transformată în motor de căutare părea să fi devenit supra-conștientă de ceea ce i se întâmpla, dar și asaltată de dileme. Ce fel de muzeu vom fi în condiții de distanțare socială? Ne puteam face un aliat real din rețele de socializare? Ne vom transforma casele în variante ale muzeului unde lucram? Dacă muzeul și arhiva pot fi considerate forme bizare – dar și salvatoare – de reconfigurare a umanității, cum ar fi putut afecta muzeele această criză neașteptată? Refugiul neprevăzut transformat în homeworking ne redescoperea treptat calitățile latente și posibilități de auto-explorare.

CASA DE-A CASA [exerciții de auto-etnografiere în pandemie] transpune în volum tipărit un proiect on-line derulat în perioada pandemiei de SARS-Cov 2 (aprilie – iulie 2020), fiind un experiment etnografic derulat de mai mulți specialiști ai Muzeului Național al Țăranului Român. Proiect de comunicare și interacțiune cu diverse segmente de public, acesta a constat în publicarea pe paginile de Facebook ale muzeului a unei serii de texte care surprindeau diverse ipostaze sau elemente ale locuirii, dar și practici și relații subsecvente acesteia: ce ne leagă de spațiul în care locuim, cum am ajuns acolo, de ce am plecat, relații de vecinătate, relocări și mobilitate urbană, petreceri, nostalgii, reactivarea memoriei locului, sărbătoare, colțurile nevăzute, reinventarea spațiilor, curățenia, spațiile exterioare adiacente, grădina, locurile sfinte, spațiile comune, relația rural-urban etc. Scopul era acela de a transforma experiența izolării la domiciliu într-un exercițiu de auto-etnografiere ca posibilă terapie culturală, folosind spațiul și arhivele personale, poveștile locuirii, memoria, tehnologia, aplicațiile asociate smartphone-ului și platformele de socializare ca pe o soluție eficientă de comunicare în menținerea legăturii cu publicul.

Volumul a apărut cu sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național. Intrare liberă, acces în limita locurilor disponibile.

Parteneri media ai MNȚR: Radio România, Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio România Internațional, RFI România, Igloo, Arhitectura, Observator Cultural, Infinitezimal, Revista Timpul, Ziarul Lumina, LiterNet.ro, Agenția Națională de Presă AGERPRES, spotmedia.ro, www.ordineazilei.ro, www.modernism.ro, propagarta.ro, www.matricea.ro, www.promenada-culturala.ro, www.daciccool.ro, www.gokid.ro, www.invietraditia.ro, www.accmediachannel.ro, revistapatronatuluiroman.ro, cult-ura.ro, www.iqool.ro, www.Financiarul.ro, www.News24.ro, www.qmagazine.ro, visitbucharest.today, zelist.ro

Mar

2024

Timișoara este JAZZx și în 2024

Ediția cu numărul 12 JAZZx se întâmplă din nou la Timișoara, între 5-7 iulie, în centrul orașului iar accesul este gratuit.

JAZZx continuă să fie o platformă unde talentul și pasiunea pentru jazz se îmbină pentru a crea experiențe memorabile pentru public.

Creat în anul 2013, ca parte a efortului de a obține titlul de Capitală Europeană a Culturii, JAZZx și-a propus și a reușit să devină un festival muzical simbol pentru Timișoara. JAZZx celebrează multiculturalismul și energia vibrantă a orașului, reabilitând valoarea acțiunilor culturale accesibile publicului larg.

Ediția de anul acesta aduce o linie incredibilă de artiști de talie mondială, care vor susține spectacole remarcabile și vor încânta audiența cu improvizații și creativitate neîngrădite. Fiecare artist aduce o perspectivă unică asupra muzicii jazz, transformând fiecare moment într-o călătorie sonoră captivantă.

Primii artiști confirmați pentru JAZZx 2024 sunt:

Jordan Rakei: Maestrul neo-soul-ului și al jazz-ului, Jordan Rakei, va aduce un amestec captivant de sunete și improvizații inovatoare.

De la spectaculoasele sesiuni live pentru COLORS, NPR’s Tiny Desk și BBC 6 Music până la concertele sold-out la Brixton Academy, Jordan a strâns peste un miliard de audiții în întreaga lume. A colaborat atât ca autor/producător, cât și ca solist cu Loyle Carner, Tom Misch, Disclosure, Bonobo, FKJ și mulți alții. Jordan Rakei este mult mai mult decât un nume pe o afiș – este o adevărată experiență muzicală.

Video: https://youtu.be/JtBmUxz4GsM?si=xmmIASf2zLQx7RpT

Website: https://www.jordanrakei.com/

GoGo Penguin: Trio-ul de jazz contemporan GoGo Penguin va încânta audiența cu explorarea lor dinamică a jazz-ului modern.

Au fost numiți “Radiohead ai jazz-ului britanic”, însă se inspiră în egală măsură din jazz, rock, cu influențe minimal.

Cu numeroase turnee internaționale la activ, trupa a concertat la festivaluri de renume mondial precum Coachella, Outside Lands, Fuji Rock, Blue Dot, Montreal Jazz Festival, La Vienne, Pukkelpop, North Sea Jazz și multe altele.

Video: https://youtu.be/4XmMlwVs4jg?feature=shared

Website: https://gogopenguin.co.uk/

Roberto Fonseca: Pianistul și compozitorul cubanez Roberto Fonseca va oferi o reprezentație incendiară aducând influențe diverse în sunetul său distinctiv.

A devenit unul dintre marii ambasadori ai muzicii cubaneze, cu un amestec elegant de vechi și nou. Deși principala sa pasiune rămâne jazz-ul, stilul pianistului este la fel de divers ca și populația din Havana: blues, funk, hip-hop, afro-jazz. O multitudine de influențe se revarsă de la clapele sale.

Video: https://youtu.be/vtNpZQMYBcU?si=KZsH1OH0WSQ4CEiF

Website: https://www.robertofonseca.com/en/

MonoNeon: Artistul experimental MonoNeon, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a bass-ului și a sunetului funk, va oferi un spectacol plin de energie și creativitate.

A fost ultimul basist al lui Prince și a colaborat, de asemenea, cu George Clinton, Nas și Mavis Staples, printre alții. Sub pseudonimul MonoNeon, muzicianul premiat cu Grammy creează piese cu infuzie funkadelică, pline de sample-uri, sunete atonale și voci polifonice distorsionate care par să iasă la suprafață de sub apă.

Video: https://youtu.be/KLR0n5hsV-Q?si=QWFrOEKCnATahK9y

Website: https://www.mononeon.com/

Jazzbois: Trio-ul Jazzbois, cunoscut pentru amestecul lor neconvențional de jazz, hip-hop și muzică electronică, va aduce o vibrație fresh și inovatoare în cadrul festivalului.

Inspirându-se din contemporanii lor precum Yussef Dayes, Moses Boyd, Robert Glasper și Madlib, în timp ce sunt spiritual conectați la maeștrii jazz-ului fusion din trecut precum Azymuth, Chick Corea și Weather Report, procesul creativ al grupului pentru noul album “Higher Dimension Waiting Room” a început ca o sesiune improvizată, trăind și creând în momentul prezent, înainte de faza de editare în studio, unde au transformat în cântece fragmentele create.

Video: https://youtu.be/FcxGz78kuHw?si=j_JFwqd7dVNED9L4

Website: https://www.facebook.com/jazzbois/

Matteo Mancuso: Artist cu multiple fațete, clasic sau electric, aspectul care este cu adevărat uimitor și care îi ia pe toți prin surprindere este tehnica unică și folosirea degetelor în loc de un picking obișnuit.

În 2020, Matteo a fondat cel de-al doilea trio al său, cu Stefano India la bas și Giuseppe Bruno la tobe, prezentându-și talentul de compozitor prin intermediul unor compoziții originale. Anul 2022 a fost anul turneului european al lui Matteo, incluzând apariții la Festivalul Internațional din Bremen și la Auditorium Parco della Musica din Roma. Iar pe 21 iulie 2023 a lansat albumul “The Journey”, care surprinde esența diverselor sale influențe muzicale.

Marsdelux: Un proiect care a luat naștere la finalul anului 2023, format din Marina Arsene (voce, fx) Denis Bolborea (voce, beatbox, looping) și Lucas Contreras (chitară, fx). Într-o formulă extinsă, saxofonistul Paolo Profeti s-a alăturat trio-ului, aducând pe scenă o energie electrică și inovatoare.

Identitatea stilistică a trupei a pornit de la vocabularul comun al armoniei de jazz, îmbinat cu groove-uri dansante și influențe variate din bagajul muzical distinct al fiecărui membru, integrând elemente de muzică electronică, soul și world music.

Mischa Blanos: Pianistul Mischa Blanos domină scena cu eleganță clasică, într-o sală de concerte liniștită, la un moment dat, iar în momentul următor, o transformă într-un club cu ritmuri pulsatorii.

Spectacolul său “Piano&Electronics – The Brave New World of Neoclassical” va fi prezentat în luna mai în turneu în toată Germania și același spectacol va urca pe scena Festivalului JAZZx – un rollercoaster muzical și o confruntare sonoră, în care pianul și sintetizatoarele se întâlnesc într-o coliziune frontală între analogic și digital.

Tereza Catarov: Solistă și compozitoare din Timișoara stabilită în Londra, Tereza și-a dezvoltat abilitățile muzicale studiind muzică clasică și jazz. Acum, compozițiile ei sunt in-

fluențate stilistic de jazz contemporan, muzicile tradiționale de la porțile Orientului și muzica clasică occidentală.

Ca muzician, Tereza Catarov, s-a format în universități de prestigiu din România, Olanda și Marea Britanie, a colaborat cu muzicieni precum David Binney, Jacob Collier, Kaya Thomas Dyke și Alex Simu și a cântat pe scene renumite ca: EFG London Jazz Festival, Barbican sau South Bank Centre.

“Prin JAZZx, Timișoara continuă să fie, în 2024, o capitală culturală vibrantă și armonică în care jazz-ul, gen muzical divers și multicultural, devine un catalizator pentru toleranță și acces liber la actul cultural de excelență. JAZZx, festival fanion al Capitalei Europene a Culturii, nu este doar o manifestare muzicală, ci și un gest semnificativ care consolidează identitatea culturală a orașului, marcând Timișoara ca un simbol al multiculturalismului în România și Europa și ca un centru al energiei culturale vibrante.”

Alin Nica, președinte Consiliul Județean Timiș

JAZZx este un proiect visat si produs de Centrul Cultural PLAI pentru comunități diverse, într-un parteneriat public-privat și efort comun de a accesibiliza forme artistice de calitate care ne aduc împreună.

Început în 2006 cu scopul de a organiza festivalul PLAI – festival de worldmusic, comunități și diversitate în toate formele ei, Centrul Cultural PLAI a luat de-a lungul timpului diferite forme și formate, toate cu scopul de a oferi soluții comunitare și de a genera sinergii și impact de durată. Pe lângă producția de evenimente comunitare și croite pentru parteneri, PLAI a dezvoltat și AMBASADA, proaspăt aniversând 9 ani de existență. Ea a devenit foarte repede locul de întâlnire, conectare și dezvoltare a comunităților de ‘doers’ din țară – primul centru cultural independent din România parte din Trans Europe Halles – rețea europeană de astfel de spații. Conectat prin proiecte cu o lume întreagă, PLAI a început din 2017 să dezvolte proiecte la nivel European care privesc regenerarea și inovarea urbană, impactul social și etica de mediu ca și ingrediente necesare pentru a oferi reziliența comunitară necesară în ecosisteme funcționale și sustenabile. În viziunea PLAI, inovarea de care avem cu toții nevoie pentru viitor este una socială și organizația își asumă rolul de a contribui la asta prin co-design, implementare și analiză complexă, reflectând alături de colegi de peste tot din lume care gândesc și acționează în același spirit.

Strada Fără Nume este unul din proiectele educaționale care s-a dezvoltat foarte organic din scena de SpokenWord @JAZZx, în același spirit în care scenele festivalului susțin talent local și la început de drum, recunoscând valoarea cuvântului scris și magia colaborărilor din arte, acolo unde poezia și improvizația muzicală crează povești ce mișcă suflete. Școală de creație și dezvoltare a abilităților de performance, Strada Fără Nume dă credit poeziei ca și formă de expresie unică și reprezentativă pentru generații întregi.

In cele 11 ediții trecute, JAZZx a adus pe scenă nume precum (în ordine cronologică): Richard Bona, Marcus Miller, Macy Gray, Terri Lyne Carrington / Lizz Wright, Al Jarreau, The Cat Empire, The Chick Corea Elektric Band, Miles Mosley x The West Coast Get Down, Christian Scott aTunde Adjuah și Monty Alexander, Gregory Porter, The Cinematic Orchestra, Kurt Rosenwinkel, R+R=NOW, Laura Mvula, Jazzmeia Horn, Moses Boyd, Yussef Dayes, Tank & the Bangas, Bokante, Gonzalo Rubalcaba, Ibrahim Maalouf și Jazz at Lincoln Center with Wynton Marsalis, Stanley Clarke, Hiromi, Ashley Henry, Thundercat, SHAKTI [John McLaughlin, Zakir Hussain, Shankar Mahadevan, Ganesh Rajagopalan, SelvaganeshVinayakram], Ezra Collective, The Comet is Coming, Tigran Hamasyan o parte dintre aceștia în premieră în România.

JAZZx este finanțat de Consiliul Județean Timiș. Organizat de Muzeul Național al Banatului, produs și dezvoltat de Centrul Cultural PLAI.

Prezentat de: UniCredit Bank

Parteneri premium: Profi, Regina Maria

Mașina oficială: Mercedes-Benz

Mai multe detalii despre festival pe: www.plai.ro/jazz | www.facebook.com/JAZZxofficial | www.instagram.com/jazzx_official/

Facebook: JAZZx

Instagram: @jazzx_official

Tik Tok: @jazzx.official

Feb

2024

O vilă mediteraneeană cu alură de palat venețian este de vânzare pentru 4 milioane de euro pe platforma de imobiliare Storia

Vila ce i-a aparținut dirijorului, compozitorului și directorului Operei Române, Constantin Silvestri, edificată în stil mediteraneean cu alură de palat venețian în perioada interbelică și aflată în imediata proximitate a Pieței Victoriei, se vinde cu 4 milioane de euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila are valoare istorică, arhitecturală și memorial-simbolică deosebită, atât exteriorul cât și interiorul fiind păstrate impecabil. Ornamentele de pe fațadă ascund simboluri heraldice, iar elementele decorative de tip gotic-venețian impresionează prin eleganță și rafinament.

Vila are o curte generoasă de 700 metri pătrați, cu o terasă împrejmuită de colonade cu arce care oferă note de noblețe. Are 29 de camere dispuse pe mai multe niveluri și o suprafață de peste 1.000 metri pătrați. Vila este restaurată și utilată, având toate facilitățile necesare pentru o reprezentanță sau o experiență de locuit de poveste, într-un loc privilegiat, cu un ambient plăcut și elegant, interiorul păstrând elemente de arhitectură specifice stilului mediteraneean, cu șeminee cu simboluri heraldice, vitralii colorate, stucaturi, lambriuri pictate, bolți cu ogive, uși culisante din lemn masiv, mobilierul original și orga lui Constantin Silvestri. Este un palazzetto extravagant, o destinație ideală cu aer nobil pentru o ambasadă, locuință diplomatică, spațiu destinat artelor și evenimentelor exclusiviste sau reședință pentru investitorii pasionați de arhitectură și istorie.

Cei peste 1.000 de metri pătrați sunt împărțiți între parter, două etaje și subsol tip cramă, toate având elemente decorative elegante de factură mediteraneeană: șeminee din piatră cu simboluri heraldice, feronerie dantelată, dragoni și lei din piatră, oglinzi venețiene, stucaturi și lambriuri pictate, bolți și colonete, parchet din lemn masiv și uși culisante din lemn masiv. Cele 29 de camere pot fi refuncționalizate păstrând rafinamentul mediteraneean interbelic. Surprizele interiorului sunt capela de rugăciune cu boltă pictată și orga ce a aparținut cel mai probabil lui Constantin Silvestri, care era atât dirijor, cât și organist și pianist. A fost directorul Filarmonicii din București în 1947, din 1953 a fost directorul Operei Române, iar în stagiunea 1958-1959 a fost prim-dirijor și director artistic al Orchestrei Radiodifuziunii Române. Vila este monument istoric, se află într-o zonă construită protejată fiind înconjurată de clădiri elegante și a fost restaurată impecabil în 2017

Prosperitatea economică de la mijlocul şi sfârşitul anilor 1930 din România a avut efecte înfloritoare pentru evoluția arhitecturală locală. Stilul arhitectural mediteraneean a pătruns în anii 1930-1940 în România din nordul Americii, mai precis din California și Florida, prin intermediul revistelor și al filmelor vremii, fiind inspirat și din elementele Renașterii italiene toscane și din goticul venețian. În SUA, această modă s-a format prin influența arhitecturii coloniale hispanice care, la rândul ei, valorificase stilul peninsulei iberice infuzat de influențe maure.

Vila lui Constantin Silvestri se încadrează perfect în stilul Mediteraneean revival, având elemente decorative de tip gotic-venețian. Elementele decorative sunt tipice arhitectului faimos Ion Giurgea, cunoscut pentru reperele sale arhitecturale în stil mediteraneean din capitală. Vila are o fațadă spectaculoasă, cu tencuială tip calcio vecchio ce are atât un rol estetic, cât şi funcțional, deoarece rezistă la diferențele de temperatură. Pe fațadă se află un joc de profiluri, basoreliefuri, ancadramente, colonete din piatră, feronerii grele cu model dantelat. De asemenea, acoperișul are olane în pante line, elementele gotice sunt foarte pitorești, iar multitudinea simbolurilor heraldice ascund povești pe care elitele vremii le transmiteau prin ornamentația arhitecturală. Fereastra împărțită în două printr-o colonetă, fiecare despărțitură fiind terminată cu un arc, este îmbogățită de un ancadrament sculptural ce amintește de palatele venețiene. Intrarea în vilă, cu detalii tip gotic flamboyant, multitudinea de terase aflate la niveluri diferite, labirintul de curți interioare încadrate de coloane și arce filtrează fermecător lumina și potențează aerul mediteraneean al vilei. Toate aceste elemente ne duc cu gândul la un veritabil palazzetto extravagant ce încorporează în mod rafinat elemente împrumutate din stiluri diferite.

Istoricul cunoscut al vilei ajunge până la 1929 când Zoe M. Romașcu ridică aici un imobil în stil eclectic după planurile arhitectului curții regale Siegfried Kofczinski, care a contribuit atât la Peleș, cât și la Carul cu Bere. Spectaculos este că același imobil eclectic a fost transformat în anii 1940 (cel mai probabil de arhitectul Ion Giurgea) în palazzeto-ul venețian de astăzi, conform gusturilor elitelor epocii.

După Zoe Romașcu, a locuit aici Constantin Silvestri până când a părăsit România în 1959 și s-a stabilit la Paris. El a fost o mare personalitate a muzicii clasice, fiind considerat de George Enescu un compozitor cu valențe universale. Constantin Silvestri s-a născut în 1913 la Bucureşti, s-a remarcat încă de la 6 ani, datorită calităţilor sale de pianist şi de organist. A studiat la Conservatorul din Târgu Mureş și la Conservatorul de Muzică din București, și a debutat în fruntea Orchestrei Simfonice Radio în 1930. A luat numeroase premii, a compus aproximativ 28 de creații într-un stil personal inconfundabil, a ocupat funcții de conducere în instituțiile muzicale din București, atrăgând în același timp atenția presei internaționale care îl compara cu Toscanini. După mutarea din țară a întreprins o serie de turnee în Australia, dirijând, în același timp Orchestra Simfonică din Chicago, dar şi Orchestra Simfonică din Philadelphia. Din 1957 a colaborat cu Orchestra Filarmonică din Londra, stabilindu-se în Marea Britanie, unde și-a încununat opera muzicală. Chiar dacă o mare parte dintre obiectele de artă şi colecţia valoroasă de tablouri a familiei lui Constantin Silvestri s-au pierdut, este remarcabil că în această vilă se păstrează elemente de mobilier original, capela de rugăciune a familiei și orga marelui dirijor și compozitor.

În ceea ce privește istoricul parcelei, o parte dintre terenurile din acest areal au aparținut arhitectului vestit Louis Blanc, aici fiind trasată la sfârșitului veacului al XIX-lea parcelarea care i-a preluat numele. Proiectul acestei lotizări este unul dintre cele mai vechi din zonă, fiind materializarea primelor intenții de a extinde Bucureștiul spre nord cu cartiere rezidențiale de un statut ridicat. Fondul construit valoros formează un ansamblu de clădiri foarte variat din punct de vedere stilistic și totuși echilibrat și elegant. Poziționarea vilei permite o perspectivă deosebită asupra vecinătăților care întregesc povestea istorică a arealului, aflându-se într-o zonă rezidențială cu coagulări locale de funcții publice și private: clădirea guvernului, reședințe de ambasadori, firme de lux, restaurante. Strada Paris (vechea Aleea Blanc A) pe care se află vila este emblematică pentru construcții elegante, oferind acces direct către artere majore: Bulevardul Aviatorilor, Bulevardul Kiseleff, Piața Victoriei, Calea Dorobanților. Este un areal cu un țesut arhitectural extrem de valoros și multiple monumente istorice. Zona protejată păstrează elemente de autenticitate ce conferă o eleganță aparte acestui nucleu bucureștean de excepție.

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia

Feb

2024

Casa antebelică Juliette Grunau cu foiță de aur de pe Strada Corbeni

Juliette Grunau este comanditara acestei vile antebelice realizate în stil neoromânesc conform cererii de autorizație depusă în 1914. Terenul aparținea în 1911 Mariei Simionescu, fiind vorba de o parcelă încă goală. Prima referire la această casă este o coală de culoarea oului de rață din 1914 care poartă timbrul fiscal de 30 de bani, cu portretul Regelui Carol I și vulturul încoronat, peste care au fost adăugate semnături și numere de înregistrare cu creion chimic sau cu penița, cu următoarea solicitare:

Domnule Primar, dorind a construi pe proprietatea mea din strada Aureliu, nr. 4, vă rog să binevoiți a-mi elibera autorizațiunea necesară. Construcțiunile ce voiesc a face sunt: un corp de case parter și în parte subsol și mansardă, cu două apartamente. Anexez aici și o coală timbrată de 25 de lei pentru transcrierea autorizațiunei și câte un plan în dublu exemplar de fiecare construcțiune, întocmit și semnat de dl. D. P. Antonescu, de profesiune arhitect, cu domiciliul în strada Otetelașanu, no. 5. Valoarea construcțiunea ce voiesc să fac este de aproximativ 70.000 de lei.

Arhiva PMB Fond Tehnic, Dosar 158/1914

Casa la origine includea și partea casei vecinei care este lipită astăzi (aproape în oglindă, construcția respectivă de fapt era parte din casa principală), însă turnura istoriei a decis ca cele două corpuri să devină locuințe de sine stătătoare.

Juliette Grunau a fost o reprezentantă a burgheziei capitalei cu o prezență puternică în economia orașului și o influență redutabilă, de la industrie la comerț, de la bănci, la servicii. Aceste familii puternice care au câștigat repede influență și notorietate au jucat un rol crucial în dezvoltarea urbană a capitalei.

În 1928 s-a mutat aici un anume Emil Wagner, sobar și ceramist din Bucovina. El provenea dintr-o familie germană, a făcut liceul la Cernăuţi, apoi s-a stabilit în Bucureşti în 1917. Emil Wagner a fost primul inginer ceramist din România. A proiectat fabrici de țiglă și teracotă, a construit sute de acoperișuri, a făcut sobe. A cunoscut multe personalități, le-a reparat acoperișurile sub care-și adăposteau celebritatea și tristețile. Îi păstra o amintire duioasă bunicii lui, care era rudă cu Richard Wagner, compozitorul. A fost decorat în Primul Război Mondial de Împăratul Franz Iosef. Într-un interviu acordat Silviei Iliescu pentru RADOR în 2000 povestea astfel:

Pe strada Aureliu, numărul 4. […] Lângă [Biserica] Armenească, din Armenească până în Calea Moşilor e strada Aureliu, acolo am stat. Dar prima dată am stat în Bulevardul Elisabeta, deasupra farmaciei Thüringer, când am venit la Bucureşti am stat acolo. O farmacie, Thüringer, la familia Lerescu, ăştia erau cei mai mari moşieri din România. Şi fata lor era măritată după general-doctor francez Pressy. Eu şedeam acolo şi ei şedeau mai mult în Franţa, dar proprietatea o aveau de la Brezoianu şi până la ei. Spitalul Eforiei, clădirile alea, erau proprietatea lor. Şi ei spuneau: <Emile, ai tu grijă de tot.> Eu luam chirie de la toţi, le trimiteam [chiriile], le puneam la bancă. […] Asta era după Primul Război Mondial, în 1921, până în ‘28.

Şi în ‘28 a murit domnul Lerescu şi nu ştiu ce au făcut pe urmă, că eu am cumpărat casa aia în [strada] Aureliu şi m-am mutat. De ce m-am mutat, pentru că m-am însurat şi nu mai puteam să stau în Bulevard. De ce nu puteam să stau în Bulevard, în Bulevard erau multe-multe femei, cocote, unde-i restaurantul <Gambrinus>, era plin acolo, case de rendez-vous erau. Şi eu şedeam… aveam garsoniera acolo şi fetele veneau la mine: <Emile, împrumută-mă cu 1 000 de lei…> Dar cinstite! Să ştii, cinstite ! Am trăit între ele acolo, în fiecare zi veneau: <Dă-mi 5 000 de lei, dă-mi 10 000 de lei, că mâine îţi dau>. A doua zi veneau şi dădeau banii înapoi.

Dar eu aveam pe una, Lenuţa de la Botoşani, o fată frumoasă, nici n-am mai văzut de atuncea o fată aşa frumoasă! Şi vroia… <Emile, hai să ne însurăm !> <Nu pot, măi fată! Tu eşti cocotă, nu pot, nu pot!…> Nu m-am agăţat niciodată de ele. Să ştiţi că ele erau profesoare, erau şi doctore, care erau curve. Dar în fiecare săptămână, schimbau blănurile, schimbau… Era barul <Mascota> în spatele Casei de Depuneri şi veneau acolo la barul <Mascota>. Şi pe timpul ăla cu 5 000 de lei […] cumpărau cinci haine de blană. Erau elegante, cocotele, erau foarte elegante!

Emil Wagner, sobar și ceramist din Bucovina

424581588_18176274583294603_3492972069253593090_n

Arhitectul care semnează proiectul în stil neoromânesc este Dumitru Antonescu care a finalizat studiile de arhitectură în 1908, intrând în Corpul Arhitecților în 1937 când a obținut și dreptul de liberă practică, având legitimația 544 și fiind domiciliat în Strada Sf. Apostoli nr. 60 (conform Tabloului Arhitecților din 1947). “>Am reușit să îl identific după semnătura sa, făcând câteva inferențe logice. “D.P. Antonescu” nu putea fi Petre Antonescu, semnăturile și numele fiind diferite, dar nici arhitectul Dinu P. Antonescu, care se năștea abia în 1909 la Bârlad (ar fi avut doar 5 ani la proiectarea acestei case, ceea ce ar fi fost cu totul nemaivăzut!).

O altă clădire proiectată de Dumitru Antonescu identificată de mine în Fondul Tehnic al Arhivelor P.M.B. se află pe Strada Muzelor nr. 22. Pe 3 martie 1924 Lisette Weinstein cerea autorizație pentru a ridica un garaj cu pivniță și parter din zid cu 7 încăperi în fundul curții (retras din aliniere), după planurile arhitectului D. Antonescu, cu aceeași semnătură.

Detaliile arhitecturale ale casei din Corbeni 4A sunt remarcabil de bine păstrate. Interiorul a fost restaurat exemplar, tavanul fiind decorat cu foiță de aur. Exteriorul păstrează de asemenea ornamentele în stil neoromânesc, bumbul, funia împrelită, marchiza de lemn. Proiectul de renovare a fost realizat cu echipa de arhitecți ICON Studio de arhitectură (ce a fost premiată la Anuala de Arhitectură în 2022 pentru proiectul vilei ing. Constantin Bușilă din Strada Rabat nr. 1), a durat aproape 5 ani și a costat aproximativ 1.5 milioane Euro. Apreciez invitația Dacianei Tise de a valorifica valoarea memorial-simbolică a patrimoniului casei restaurate în procesul de promovare a casei pentru vânzare.

memorie

Artistul Călin Țopa, invitat să prezinte publicului instalația audio la Veneția, în expoziția de artă contemporană Personal Structures

Like this:

Proiectul lui Șerban Savu, “What Work Is/ Ce este munca” la cea de-a 60-a Expoziție Internațională de Artă – La Biennale di Venezia

Like this:

Expoziția „Alexandru Ioan Cuza 150”, la Muzeul de Istorie din cadrul Muzeului Național al Bucovinei din Suceava

Like this:

O vilă monument istoric din cartierul evreiesc este de vânzare cu 1,6 milioane de euro pe platforma de imobiliare Storia

Like this:

Povești în lemn cu Octavia Loiș, co-fondator ȘEZI

Like this:

Fundația Comunitară București susține pregătirea individuală drept soluție în situația unui dezastru seismic

Like this:

Lansare de carte “Casa de-a casa” – Exerciții de auto-etnografiere în pandemie – 8 martie 2024, ora 19, Londohome

Like this:

Timișoara este JAZZx și în 2024

Like this:

O vilă mediteraneeană cu alură de palat venețian este de vânzare pentru 4 milioane de euro pe platforma de imobiliare Storia

Like this:

Casa antebelică Juliette Grunau cu foiță de aur de pe Strada Corbeni

Like this:

Caută

Articole recente

Aiciastat pe Instagram

aiciastat

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Caută

Articole recente

Aiciastat pe Instagram

aiciastat