memorie

Art Safari Taine și Comori

 

O nouă ediție se deschide din 8 martie, cu un Muzeu Secret, mari maeștri ai artei românești, mari voievozi și capodopere

 

București, 22 ianuarie 2024. Art Safari revine în această primăvară cu o ediție ce marchează un deceniu de existență. În prim plan, marii maeștri ai artei românești: Eustațiu Stoenescu, Grigorescu, Tonitza, Luchian, Pallady, Baba, Petrașcu, Mützner, Dărăscu, Ressu, Iser. Noul sezon prezintă 5 expoziții de artă, ce pot fi văzute în perioada 8 martie-28 iulie, la Palatul Dacia-România de pe Lipscani.

 

Experiența Art Safari va fi plină de taine și comori! Vei descoperi, începând cu 8 martie, vârfurile și comorile artei românești, un muzeu secret, un maestru prea puțin cunoscut care a avut succes de la Craiova până la New York, dar și Istoria României în 100 de portrete. Mulțumim tuturor partenerilor și muzeelor care ne-au fost alături și ne-au sprijinit eforturile din 2014 până azi.

Ioana Ciocan, CEO Art Safari și comisar al României la Bienala de Artă de la Veneția.

 

 

„Muzeul secret”, curator: Lelia Rus Pîrvan, expoziție realizată în parteneriat cu Muzeul de Artă Constanța, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța și al Primăriei Topalu

 

Comuna Topalu, județul Constanța, păstrează din 1960 o comoară fără asemănare în Europa: Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă”, unde se află una dintre cele mai importante colecții de artă românească interbelică, ce cuprinde capodopere de Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Corneliu Baba, Gheorghe Petrașcu, Samuel Mützner, Alexandru Ciucurencu, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu, Iosif Iser și Constantin Piliuță.

Muzeul de Artă de la Topalu este amenajat în casa părintească a răposatului medic colecționar Gheorghe Dinu Vintilă (1898-1978), apropiat al marilor artiști români, pe care el a donat-o, împreună cu toate lucrările strânse de-a lungul vieții, în memoria părinților și a comunei sale natale, în anul 1960. Colecția „Dinu și Sevasta Vintilă” este formată din 228 de opere.

Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu este singura instituție de artă de acest fel din mediul rural din întreaga Europă. O frântură din istoria țării, redată printr-o colecție de artă de un mare rafinament. „Muzeul secret” de la Art Safari este prima expunere externă de până acum a colecției impresionante de la Topalu.

„Eustațiu Stoenescu. Portretistul aristocrației”, curator: Angelia Iacob, scenograf: Cosmin Florea, expoziție realizată cu susținerea Ambasadei Statelor Unite ale Americii în România și în parteneriat cu Muzeul Municipiului București și Muzeul Național de Artă al României

Eustațiu Stoenescu (1884, Craiova –1957, New York) a fost un artist cu o carieră internațională remarcabilă și cu o operă vastă, insuficient cunoscută după perioada comunistă, ale cărei autorități l-au șters din cărțile istoriei artei. A fost considerat, la vremea sa, printre cei mai rafinați portretiști ai Europei, dar a pictat, în tradiție locală, și peisaje ori naturi moarte, toate impresionante prin valoarea lor plastică.

Maestrul român a fost recompensat cu numeroase premii și distincții, iar operele sale, mai ales portretele, au ajuns în semnificative colecții internaționale, în Franța, Italia, SUA, Marea Britanie, Belgia, Olanda sau Elveția. A creat portrete care-I reprezintă pe regele Ferdinand, pe regele Carol al II-lea, pe regele Mihai I, pe regina Elena și multe alte capete încoronate ale Europei, dar și multe alte personalități ale perioadei interbelice, de la aristocrați și oameni de lume la sportivi și guvernanți.

A participat la trei ediții ale Bienalei de la Veneția, inclusiv la cea din 1938, când a fost inaugurat Pavilionul Românesc din Giardini della Biennale. Expoziția de la Art Safari dezvăluie personalitatea complex a acestui artist valoros, care a cunoscut succesul atât în țară, cât și în străinătate, în special la Paris și la New York.

„Istoria României în 100 de portrete”, curator: Cornel Ilie, expoziție realizată în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a României, cu un design de Diana Nicolaie

Regi, regine, conducători, politicieni, sportivi, oameni de cultură și știință, precum și alte personalități marcante sunt reunite într-o expoziție aniversară. Portretul a fost dintotdeauna un martor al istoriei. De-a lungul timpului, celebrități și personalități au fost imortalizate pentru posteritate, de la oameni providențiali precum Nicolae Bălcescu și Tudor Vladimirescu, la sportivi notorii, precum Gheorghe Hagi și Nadia Comăneci. Portretele din această expoziție provin majoritar din colecții muzeale, de la cea a Muzeului Național de Istorie a României la cea a Muzeului Național Militar, și sunt expuse majoritar în premieră.

„Atelierele din Pangratti”, curator: Simona Vilău

Tablou al unei elite culturale, strada Ermil Pangratti a concentrat timp de 50 de ani cele mai valoroase talente artistice ale României. Deopotrivă investiție a sistemului, cât și galerie de merite, atelierele din strada Pangratti au reprezentat locul de creație al artiștilor contemporani importanți, marcați în conștiința publică, dar și îmbrățișați de sistem și conducerea Uniunii Artiștilor Plastici din România. Aceste spații au avut multiple funcții: oaze creative, școală pentru neofiți, centru de boemie, „saleroom” pentru colecționari, mulțumire a sistemului către artiștii oficiali și răsplată pentru recunoașterea artistică.

Printre marii artiști care au creat aici se numără Corneliu Baba, Ion Nicodim, Ovidiu Maitec, Paul Vasilescu, Gheorghe Iliescu-Călinești, Vasile Gorduz, Alin Gheorghiu, Sultana Maitec, Georgeta Năpăruș etc.

 

Având ca nucleu colecția discretă a Ruxandrei Garofeanu, istoric și critic de artă, una dintre importantele figuri ale vieții culturale din România ultimilor 50 de ani, expoziția pune în valoare creația unor personalități importante ale artei postmoderne românești, care au lucrat în atelierele Uniunii Artiștilor Plastici din strada Ermil Pangratti, și reface, parțial, un traseu istoric și vizual important, într-un stil asumat, adaptat și construit caleidoscopic, specific Ruxandrei Garofeanu, fosta lor mare prietenă și susținătoare.

„Grădinile palatului” – prima expoziție temporară a sezonului Taine și Comori, 8 martie – 14 aprilie

 

Florile artei românești, în viziunea marilor maeștri Luchian, Grigorescu, Tonitza, Aman, precum și a Reginei Maria. Cele mai frumoase și valoroase flori vor fi re-plantate expozițional, temporar, în grădinile Palatului Dacia-România de pe Lipscani: trandafiri și cârciumărese, crizanteme, anemone, maci și alte flori de câmp, surprinse în naturi statice, în buchete, în parcuri și în grădini.

 

Ateliere pentru copii și tururi speciale

 

Și copiii sunt așteptați la atelierele de creație și tururile ghidate personalizate, în cadrul Art Safari Kinder.

 

Noua ediție debutează cu 3 evenimente speciale care cuprind tururi ghidate, muzică live și bule de șampanie, dedicate studenților (Students Art Night Out), seniorilor (Întâlnirea Seniorilor la Art Safari) și Ladies Night Art Out, eveniment special de 8 martie. Biletele pentru cele 3 evenimente sunt disponibile aici: https://www.artsafari.ro/project/night-tours/.

 

Program Art Safari (8 martie-28 iulie 2024)

·         Joi-duminică – 12:00-21.00 (ultima intrare – 20:30)

·         Bilete: artsafari.ro sau direct de la intrare

·         Palatul Dacia-România, strada Lipscani, nr. 18-20, București

 

Despre Art Safari BucureștiArt Safari, susținut de Glo, Lidl, Porsche, Kinder, Schweppes, este specializat în realizarea de pavilioane expoziționale. Partenerul oficial Art Safari este BCR. Organizatorul anual al Pavilionului de Artă București – cel mai mare conglomerat de expoziții de artă din România – ajuns la a 14-a ediție, realizează, în parteneriat cu muzeele de artă din România și internaționale și colecționarii privați, ample expoziții retrospective care își propun recuperarea valorilor de patrimoniu. Având o puternică latură educaţională, misiunea sa este de a apropia arta de public și de a educa noile generații prin organizarea de ateliere de artă pentru copii, tururi ghidate și expoziții de artă contemporană în spații neconvenționale, cum ar fi Aeroportul Henri Coandă sau metroul bucureștean. Art Safari este proiect cultural național strategic și este realizat în parteneriat cu Muzeul Municipiului București. În cele 13 ediții de până acum a înregistrat aprox. 500.000 de vizitatori. Mai multe detalii: artsafari.ro.

 

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Reptilianul a lansat o campanie de crowdfunding pentru cumpărarea și restaurarea unui conac din jud. Ialomița

Este vorba despre un mic conac fermecător situat lângă Urziceni, în apropierea Bucureștilor, ascuns undeva sub dealurile Buzăului, pe vechiul drum către Marea Neagră. Cu o istorie care se întinde până în 1928 și o arhitectură neoromânească bine păstrată, această casă cu tavan înalt, pereți masivi și o curte generoasă reprezintă una dintre cele mai vechi proprietăți din sat. A aparținut profesorului de matematică din sat care și-a construit casa după planurile sale, integrând în construcție principii matematice. În perioada comunistă, a fost transformată într-o clădire de poștă, pierzându-și din farmecul său rezidențial. După retrocedare, conacul și-a recăpătat statutul rezidențial și a fost achiziționat de un pasionat colecționar de artă și antichități. Acesta a îngrijit casa cu atenție, folosind-o ca loc de vacanță și păstrând fiecare element identitar găsit în interior.

În urma discuțiilor cu actualul proprietar, fotojurnalistul Alex Iacob (cunoscut drept Reptilianul) a hotărât să creeze o campanie de crowdfunding pentru a strânge suma de bani necesară achiziționării și ulterior reamenajării conacului cu scopul de a o transforma într-o casă primitoare, de a oferi și altora sentimentul inegalabil al intimității și liniștii acestui spațiu rural situat în vecinătatea unui râu și a unei păduri cu arbori seculari, parte dintr-o rezervație naturală protejată. 

După restaurarea minuțioasă a conacului, aici vor avea loc evenimente culturale, seri de cinema sub cerul înstelat, concerte de muzică live, ateliere de artă și grădinărit, și multe altele. De asemenea, inițiativa are un potențialul uriaș de dezvoltare rurală și locuire sustenabilă, crearea de locuri de muncă și sprivinirea economiei și turismului regional.

Campania de crowdfunding durează până la finalul lunii ianuarie, timp în care este absolut necesar să se atingă pragul minim de 40.000 de euro pentru a reuși să fie puse în practică aceste idei. Fiecare contribuție la realizarea acestui vis va fi considerată de fapt o rezervare anticipată în acest conac tradițional cu grădină și cerdac, care merită să strălucească din nou.

Alex Iacob ne invită să ne alăturăm proiectului, contribuția noastră nu este numai o investiție, ci și o invitație de a face parte din poveste, de a crea amintiri de durată și de a deveni un martor activ al salvării patrimoniului României rurale.

 

Campania noastra de crowdfunding continuă. Am primit recent o donație generoasă, dar încă nu am atins pragul final. Dacă reușim să atingem pragul campaniei de crowdfunding vom putea deschide casa si gradina pentru activități culturale și artistice sub umbrela asociației pe care tocmai am inființat-o. Ne dorim ca în cadrul evenimentelor să implicam oameni de la oraș si de la sat.

Alex Iacob, fotojurnalist

Fiecare contribuție aduce o schimbare reală în eforturile de a conserva și revitaliza patrimoniul rural românesc. Obiectivul este de a păstra o parte esențială din istoria și cultura noastră. Fiecare poate alege cum dorești să contribuie la această cauză nobilă:

  • Contribuție de până la 500 de euro: Primiți o revistă în ediție limitată, plină cu imagini captivante, texte inspirate și interviuri exclusiviste despre micul conac și satul în care se află. Această revistă vă va permite să vă apropiați mai mult de povestea locurilor. De asemenea, veți avea acces exclusiv la evenimentele viitoare.
  • Contribuție de 500 euro: Rezervare anticipată la conac pentru 3 nopți, unde veți experimenta farmecul și liniștea acestui loc unic. De asemenea, veți avea acces exclusiv la evenimentele viitoare.

  • Contribuție de 1000 euro: Rezervare anticipată la conac pentru 6 nopți (o săptămână), pentru o experiență mai îndelungată și relaxantă, și acces exclusiv la evenimentele viitoare.

  • Contribuție de 2000 euro: Rezervare anticipată la conac pentru 12 nopți sau 2 săptămâni, pentru a vă bucura pe deplin de viața la țară și frumusețea locului, și acces exclusiv la toate evenimentele viitoare.

Posted by Ana in Case, Contemporane, 0 comments

Decorațiunile de Crăciun de La Mița Biciclista Stabiliment Creativ, un dar pentru București și bucureșteni în luna decembrie

Casa istorică a Miței Biciclista a anunțat sezonul sărbătorilor de Crăciun. Inaugurarea decorațiunilor și ornamentelor de pe fațada art-nouveau a casei din Piața Amzei a fost însoțită de un weekend plin de momente artistice.

Astfel, La Mița Biciclista Stabiliment Creativ creează o tradiție, ca an de an, să întâmpine oficial iarna și să bucure locuitorii Bucureștiului cu un spectacol de  design unic care să pună și mai mult în valoarea ideea de recuperare și valorificare a clădirilor istorice din București.

Împodobim casa din strada Biserica Amzei din dorința de a transmite că înfrumusețarea orașului stă în puterea fiecăruia dintre noi. Și marcăm acest îndemn cu multe momente care vor aduce tuturor bucurie și un puternic sentiment de comunitate. 

Ziua Națională a României a fost marcată cu aprinderea luminițelor casei La Mita Biciclista și de lansarea decorului special de Crăciun din acest an. Începând cu ora 19:00, casa La Mița a transmis un mesaj sonor către Bucuresti și toată țara, printr-un spectacol popular românesc: maestrul Ovidiu Lipan Țăndărică a adus magie și bucurie cu toaca sa.

Sâmbătă, pe 2 decembrie, sărbătoarea a continuat la Casa Mița Biciclista Stabiliment Creativ, cu un invitat special ce a venit de la Timișoara, unul dintre cei mai cunoscuți DJ din România. 

“Prin evenimentele  de 1 decembrie din acest an, ne dorim sa creăm un simbol al readucerii aminte a ceea ce înseamnă acasă. La Mița Biciclista e acel loc al Bucureștiului unde ești binevenit, unde te simți ca acasă, acel loc unde mereu visezi să te întorci. Lansăm  un Manifest pentru înfrumusețarea orașului, de care Bucureștiul are atâta nevoie. Casa Mița Biciclista este un cadou oferit bucureștenilor și aici vom continua să construim povești de aducere aminte și de intersectare a comunităților urbane, artistice și culturale. A istoriei, a arhitecturii, a oamenilor simbol pentru România, a frumosului. ”, spune Edmond Niculușcă.

Fațada Casa Mița Biciclista, decorată de cel mai apreciat artist floral din Europa

Creatorii fațadei de Crăciun din acest an sunt cei mai buni floriști și designers din Europa, sub coordonarea lui Mantas Petruskevicius, un artist floral și designer de evenimente recunoscut în toată lumea pentru talentul ieșit din comun și pasiunea pentru crearea unor concepte de decor unice, ce stau sub semnul armoniei și eleganței. 

Pentru decorarea fațadei La Mița Biciclista, s-au folosit 11 lămpi speciale de 2,5 m înălțime, aproape 50 de acadele bastonaș gigant, de peste 2 m înălțime fiecare, peste 200 m ghirlande de brad, peste 2000 m ghirlande de lumină led și 6 brazi de 4 m înălțime. Foto credit: @24ciprian.

Pe tot parcursul lunii, Expoziția “Monica Lovinescu. Vocea care ni s-a dat.”, o incursiune emoționanță în trecutul nostru recent și o expoziție manifest pentru libertatea cuvântului și curaj, se poate vizita în continuare atât prin acces general, cât și în cadrul vizitelor ghidate: https://lamitabiciclista.iabilet.ro/.

Accesul publicului larg se va face pe bază de bilet, achiziționat prin www.iabilet.ro, pe linkul: https://lamitabiciclista.iabilet.ro/. Biletele pornesc de la 15 lei.

Vreau să vizitez expoziția

Concept curatorial expoziție: Edmond Niculușcă si Andreea Apostu        

Arhitectură: Attila KIM architects     

Producţie: Atelier VAST       

Scenografie Concept: Velica Panduru, Sabina Reus, Irina Artenii

Producţia scenografiei: Tukuma Works (arhitect Ioan Moldovan)   

Sunet: Unanim Acoustic Design       

Vocile Monicăi Lovinescu, creaţia sonora, concept, editare, pian: Maria Balabaș & Mihai Balabaș

Concept vizual: Eyez&Handz

Comunicare: Amazers Nest   

Coordonator de expoziţie și evenimente: Sabine Schneider-Maunoury

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

JAZZx ediția 12 – Timișoara 5-7 iulie 2024

Prin JAZZx, Timișoara continuă să fie, în 2024, o capitală culturală vibrantă și armonică în care jazz-ul, gen muzical divers și multicultural, devine un catalizator pentru toleranță și acces liber la actul cultural de excelență. JAZZx, festival fanion al Capitalei Europene a Culturii, nu este doar o manifestare muzicală, ci și un gest semnificativ care consolidează identitatea culturală a orașului, marcând Timișoara ca un simbol al multiculturalismului în România și Europa și ca un centru al energiei culturale vibrante.

JAZZx va continua să fie o platformă unde talentul și pasiunea pentru jazz se îmbină pentru a crea experiențe memorabile pentru public. În 2024, vom prezenta o linie incredibilă de artiști de talie mondială, care vor susține spectacole remarcabile și vor încânta audiența cu improvizații și creativitate neîngrădite. Fiecare artist aduce o perspectivă unică asupra muzicii jazz, transformând fiecare moment într-o călătorie sonoră captivantă.

 

JAZZx este finanțat de Consiliul Județean Timiș. Organizat de Muzeul Național al Banatului, produs și dezvoltat de Centrul Cultural PLAI. Evenimentul va avea loc în perioada 5  – 7 iulie 2024 și îi va avea alături pe partenerii care au susținut proiectul de-a lungul etapelor sale de dezvoltare: UniCredit Bank, Profi, Regina Maria și Mercedes-Benz.

 

Primii artiști confirmați pentru JAZZx 2024 sunt:

 

Jordan Rakei: Maestrul neo-soul-ului și al jazz-ului, Jordan Rakei, va aduce un amestec captivant de sunete și improvizații inovatoare.

 

De la spectaculoasele sesiuni live pentru COLORS, NPR’s Tiny Desk și BBC 6 Music până la concertele sold-out la Brixton Academy, Jordan a strâns peste un miliard de audiții în întreaga lume. A colaborat atât ca autor/producător, cât și ca solist cu Loyle Carner, Tom Misch, Disclosure, Bonobo, FKJ și mulți alții. Jordan Rakei este mult mai mult decât un nume pe o afiș – este o experiență muzicală ce ne va îmbogăți sufletul!

 

Video: https://youtu.be/JtBmUxz4GsM?si=xmmIASf2zLQx7RpT

Website: https://www.jordanrakei.com/

 

GoGo Penguin: Trio-ul de jazz contemporan, GoGo Penguin, va încânta audiența cu explorarea lor dinamică a jazz-ului modern.

Au fost numiți “Radiohead ai jazz-ului britanic”, însă se inspiră în egală măsură din jazz, rock, cu influențe minimal.

 

Cu numeroase turnee internaționale la activ, trupa a concertat la festivaluri de renume mondial precum Coachella, Outside Lands, Fuji Rock, Blue Dot, Montreal Jazz Festival, La Vienne, Pukkelpop, North Sea Jazz și multe altele.

 

Video: https://youtu.be/4XmMlwVs4jg?feature=shared

Website: https://gogopenguin.co.uk/

 

Roberto Fonseca: Pianistul și compozitorul cubanez, Roberto Fonseca, va oferi o reprezentație incendiară aducând influențe diverse în sunetul său distinctiv.

A devenit unul dintre marii ambasadori ai muzicii cubaneze, cu un amestec elegant de vechi și nou. Deși principala sa pasiune rămâne jazz-ul, stilul pianistului este la fel de divers ca și populația din Havana: blues, funk, hip-hop, afro-jazz… O multitudine de influențe se revarsă de la clapele sale.

 

Video: https://youtu.be/vtNpZQMYBcU?si=KZsH1OH0WSQ4CEiF

Website: https://www.robertofonseca.com/en/

 

MonoNeon: Artistul experimental MonoNeon, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a bass-ului și a sunetului funk, va oferi un spectacol plin de energie și creativitate.

 

A fost ultimul basist al lui Prince și a colaborat, de asemenea, cu George Clinton, Nas și Mavis Staples, printre alții. Sub pseudonimul MonoNeon, muzicianul premiat cu Grammy creează piese cu infuzie funkadelică, pline de sample-uri, sunete atonale și voci polifonice distorsionate care par să iasă la suprafață de sub apă.

 

Video: https://youtu.be/KLR0n5hsV-Q?si=QWFrOEKCnATahK9y

Website: https://www.mononeon.com/

 

Jazzbois: Trio-ul Jazzbois, cunoscut pentru amestecul lor neconvențional de jazz, hip-hop și electronica, va aduce o vibrație fresh și inovatoare în cadrul festivalului.

 

Inspirându-se din contemporanii lor precum Yussef Dayes, Moses Boyd, Robert Glasper și Madlib, în timp ce sunt spiritual conectați la maeștrii jazz-ului fusion din trecut precum Azymuth, Chick Corea și Weather Report, procesul creativ al grupului pentru noul album “Higher Dimension Waiting Room” a început ca o sesiune improvizată, trăind și creând în momentul prezent, înainte de faza de editare în studio, unde au transformat în cântece fragmentele create.

 

Video: https://youtu.be/FcxGz78kuHw?si=j_JFwqd7dVNED9L4

Website: https://www.facebook.com/jazzbois/

 

JAZZx se va desfăşura la Timişoara, în centrul orașulul, în perioada 5 – 7 iulie 2024, iar accesul este gratuit.

 

JAZZx a adus pe scenă nume precum (în ordine cronologică): Richard Bona, Marcus Miller, Macy Gray, Terri Lyne Carrington / Lizz Wright, Al Jarreau, The Cat Empire, The Chick Corea Elektric Band, Miles Mosley x The West Coast Get Down, Christian Scott aTunde Adjuah și Monty Alexander, Gregory Porter, The Cinematic Orchestra, Kurt Rosenwinkel, R+R=NOW, Laura Mvula, Jazzmeia Horn, Moses Boyd, Yussef Dayes, Tank & the Bangas, Bokante, Gonzalo Rubalcaba, Ibrahim Maalouf și Jazz at Lincoln Center with Wynton Marsalis, Stanley Clarke, Hiromi, Ashley Henry, Thundercat, SHAKTI [John McLaughlin, Zakir Hussain, Shankar Mahadevan, Ganesh Rajagopalan, SelvaganeshVinayakram], Ezra Collective, The Comet is Coming, Tigran Hamasyan o parte dintre aceștia în premieră în România.

 

JAZZx este finanțat de Consiliul Județean Timiș. Organizat de Muzeul Național al Banatului, produs și dezvoltat de Centrul Cultural PLAI.

 

Prezentat de: UniCredit Bank

Parteneri premium: Profi, Regina Maria

Mașina oficială: Mercedes-Benz

 

 

Mai multe detalii despre festival pe: www.plai.ro/jazz | www.facebook.com/JAZZxofficial | www.instagram.com/jazzx_official/   

 

 

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

Cumpărături de Sărbători cu sclipiri de patrimoniu

WhatsApp Image 2023-12-19 at 01.57.51 (4)

Îmi place să merg în case cu poveste atât să le vizitez, dacă sunt muzee, să le aflu trecutul, să stau de vorbă cu proprietarii lor de ieri și de azi, cât și să simt că pulsează în acord cu ritmul orașului – cel mai fericit caz pentru o clădire de patrimoniu. Iar zilele acestea ritmul orașului este dinamizat de Sărbătorile de Crăciun care iau cu asalt spiritele, dorințele și listele de cumpărături. Iar pe mine lista de cumpărături de cadouri mă trimite cel mai adesea în case cu poveste, case de patrimoniu, case care mă familiarizează cu orizontalitatea spațiului construit în armonie cu valorile urbanistice de odinioară. Așa că prefer cumpărăturile făcute în astfel de case care mă fac să mă simt mai prezentă și mai ancorată în rădăcinile orașului nostru istoric frumos. În momentul în care pășesc într-o astfel de casă și cumpăr un obiect cu care rezonez, simt că gestul de a cumpăra transcende mercantilitatea frustă și devine un act mai nobil și mai bun. Vă fac astfel 3 recomandări de locuri unde puteți face cumpărături pentru cadourile de sărbători, cumpărături cu glitter de patrimoniu și de bun gust:

  • Cărturești Verona în casa politicianului D.A. Sturdza

    #Aiciastat politicianul liberal Dimitrie Sturdza (1833-1914), istoric, economist, numismat, iubitor de cărți, membru al Academiei Române și prim-ministru al României. Casa găzduiește astăzi librăria Cărturești Verona și este un loc ideal de a descoperi cărți și cadouri pentru cei dragi. Minunata librărie și cărțile sale creează un univers fantastic alături de povestea clădirilor care fac astăzi parte din ansamblul său (da, este vorba de două clădiri, nu de una singură!). Casa Sturdza construită în 1883 este reprezentativă pentru familiile înstărite de la jumătatea secolului al XIX-lea, având un hol central și camere dispuse simetric de-o parte și de alta a sa. Interiorul și exteriorul casei sunt decorate bogat, unele ornamente încadrându-se în registrul neorenascentist. Casa își menține și astăzi ornamentația interioară originală la plafoane, la ancadramentele ușilor și la sobele albe. O parte dintre ușile casei sunt duble și pictate cu diverse ornamente asemănătoare cu arabescuri. În anii '40 casa a adăpostit Librăria Hasefer şi apoi un anticariat caritabil care ajuta persoanele într-o stare financiară precară după război să supravieţuiască vânzându-și cărţile. După naționalizare casa a avut diverse funcțiuni. În anii '90 aici a funcționat un club al copiilor, unde îmi amintesc cu drag că aveam cursuri de pictură, balet, franceză și chiar informatică (desenam omizi în QBasic și scriam linii de cod de bază în Pascal). Proprietarul inițial, Dimitrie Sturdza, iubea foarte mult cărţile, astfel încât după recuperarea casei de către arh. Șerban Sturdza (moștenitorul familiei) închirierea ei către librăria Cărturești s-a potrivit perfect. Este interesant că librariile Cărturești au intrat în posesia imobilului de lângă (unde a funcționat o vreme Teatrul Ion Creangă) și a extins spațiul librăriei. Și acolo găsim elemente originale extrem de bine păstrate, cuptorul pe lemne de la subsol este autentic, la fel câteva sobe. Continuitatea ansamblului este un proces continuu, viu, în asonanță cu spiritul celor două case.

  • Showroom-ul MURMUR în casa din 1916 a profesorului Ștefan Stoicescu, profesor de matematică la liceul Lazăr

    #Aiciastat Ștefan Stoicescu, profesor de matematică la liceul Lazăr, în această casă ridicată la marginea cartierului evreiesc în 1916. Casa a fost supraetajată în perioada interbelică, fiind plătită cu un credit de la “Creditul funciar urban” în anii 1920, fapt ce înscrie construcția în valul modernizator de urbanism din prima jumătate de secol XX. Stilul arhitectural este neoromânesc, cu structură de lemn. A rezistat la cutremurele din 1940 și 1977. A fost confiscată de autoritățile comuniste în anii ‘50, așa că în casă au trait de-a lungul anilor, pâna în 1995, aprox. 15-20 familii pe toate nivelele, incluzând subsolul. Recuperată în 1995 a fost renovată în 1996 si 2021. Proprietarii au copilărit aici, apoi ulterior au închiriat. Renovarea recentă a casei a fost realizată de arh. Bogdan Ciocodeică pentru a găzdui showroom-ul brandului Murmur fondat de Andreea Bădală, cea care a reinventat feminitatea într-o societate în care ea a fost adesea suprimată. Casa găzduiește astfel în mod delicat faldurile unor rochii cu transparențe arhitecturale ce clădesc naturalețe și eleganță atemporală. Aici găsiți piese vestimentare ce vor intra în patrimoniul personal al celor ce le poartă, aflate la confluența dintre modă, distincție și trend. Ba mai mult, hainele realizate de Andreea Bădală au diferite grade pe scala curajului: ea a creat atât haine cu transparențe pronunțate sau delicate, cu forme accentuate sau doar intuite, cu goliciuni sugerate sau doar ghicite, însă unul este punctul comun al acestora: feminitatea. Pentru cadouri cu o feminitate debordantă, vă recomand să treceți pragul acestui showroom desprins parcă dintr-o altă lume: aici atmosfera este relaxată, nu se pune presiunea cumpărării finale, puteți sta ore întregi pentru a proba sau pentru a vă bucura de atmosferă cu un pahar de prosecco.

  • Showroom-ul COS în casa unde a copilărit Martha Bibescu și unde a fost cândva vestitul restaurant Caraiman sau Salonul Spaniol

    #Aiciastat Martha Lahovary (viitoare prințesă Bibescu) în copilăria sa, desfășurată între casele din București, moșiile familiei și călătoriile în Franța. În ceea ce privește casa de pe Calea Victoriei (ce avea la data respectivă numărul 126-128), știm din cercetările Oanei Marinache prezentate în cartea "Familia Bibescu - Basarab Brâncoveanu între Paris și București" apărută la Editura Istoria Artei în 2016 următoarele: proiectul din 1908 fusese depus de firma de antreprenori Grant & Perlasca, în numele arhitectului Victor Ștefănescu (1877-1950). Fațadele prezentate în dosarul de arhivă 222/1908 A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic erau semnate de arhitectul Grigore Cerkez (1850-1927) și de E. Grant: o clădire cu etaj și parțial două etaje (ușor retrase), cu mai multe intrări laterale, cu o decorație în stil eclectic de factură academistă franceză, tipică perioadei. Planurile etajelor sunt semnate de Johann Seewaldt, care semnează de asemenea și un plan de situație cu o construcție nouă, pe limita de vecinătate, pe lot mai fiin prezente casa principală, aliniată la stradă, dar și o dependință aflată în curte. Cel mai probabil clădirea adăpostea numeroase odăi, având în vedere adâncimea parcelei. La stradă, vestita Cale a Victoriei, se afla un salon-prăvălie, probabil închiriat de familia Lahovary pentru a obține venituri suplimentare. Este remarcabil că și această fațadă s-a păstrat în proporție covârșitoare la reabilitarea realizată de biroul Popp&Asociații (deși fotografiile din perioada 2008-2009 ne indică pierderea ornamentelor de odinioară). Felicit astfel de proiecte excelente de reabilitare și de punere în valoare a patrimoniului construit. Merită menționate atracțiile bucureștene care și-au avut sălașul aici: vestitul Restaurant Caraiman (unde veneau personalități să mănânce: știm sigur din memoriile profesorului Petre Anghel chiar și Petre Țuțea a mâncat aici cel puțin o ciorbă!), și apoi Salonul Spaniol devenit "Viking", oază a muzicii rock de odinioară. Iar astăzi pătrundem în vechea prăvălie care adăpostește universul COS, un magazin cu produse statement care mie îmi plac extrem de mult, atât pentru mine cât și pentru cei dragi (în măsura în care stilul vestimentar li se potrivește, desigur).

Planurile clădirii copilăriei Marthei Bibescu - dosar de arhivă 222/1908 A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic apud Marinache Oana, "Familia Bibescu - Basarab Brâncoveanu între Paris și București", Editura Istoria Artei, 2016, București
Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

Dezvelirea statuii Monica Lovinescu-Virgil Ierunca în Cotroceni, un duet al forței exilului românesc

Statuie Monica Lovinescu-Virgil Ierunca

Statuia închinată Monicăi Lovinescu (1923–2008) și lui Virgil Ierunca (1920–2006), cele mai importante voci ale exilului românesc, operă a sculptorului Virgil Scripcariu, monument de for public inițiat de Fundația Humanitas, a fost dezvelit astăzi, 17 decembrie, în prezența comanditarului, a oficialităților și a publicului iubitor de patrimoniu și de frumos, fiind donat orașului București cu prilejul Anului Centenar Monica Lovinescu.

 

Duminică, 17 decembrie, ora 12.30, a avut loc ceremonia de dezvelire a grupului statuar Lovinescu–Ierunca. Evenimentul a avut loc în Cotroceni, la intersecția dintre străzile dr. Grigore Romniceanu și dr. Petre Herescu. Anul acesta se marchează 100 de ani de la naşterea Monicăi Lovinescu, centenar care a fost marcat prin multiple evenimente inițiate sau sprijinite de Fundația Humanitas și care își atinge apogeul prin publicarea monografiei-album scrise pe baza documentației impresionante “Monica Lovinescu, o voce, o viață un destin” de Cristina Cioabă, și prin acest monument de for public, grupul statuar Lovinescu-Ierunca, închinat orașului. Astăzi se împlinesc și 34 de ani de la începerea revoluției anticomuniste la Timișoara, așa că data aleasă pentru dezvelirea statuii are o dublă însemnătate (chiar dacă prima dată aleasă pentru eveniment, 19 noiembrie, când se împlineau chiar 100 de ani de la nașterea Monicăi Lovinescu, nu a putut fi onorată din cauza lipsei de profesionalism a unuia dintre furnizorii de materiale de construcție, mai precis andezitul din care ar fi trebuit să fie realizat soclul). La ceremonie au vorbit Gabriel Liiceanu, inițiator al Anului Centenar Monica Lovinescu și președinte al Fundației Humanitas, istoricul de artă Ioana Beldiman și sculptorul Virgil Scripcariu, dar și primarul general, Nicușor Dan, și ministrul culturii, Raluca Turcanu.

 

Adrian Dinu Rachieru, profesor universitar, critic literar, eseist și prozator scria că: ‘pentru faimosul cuplu Monica Lovinescu-Virgil Ierunca, ascultat cu emoție la Europa liberă (1962-1992), exilul a însemnat „o lungă ucenicie în doi”, purtând – prin legătură destinală – „o osândă” împreună: adică, înfruntarea unui sistem totalitar, ca „încăierare cotidiană”. Deosebiți, dar complementari, cei doi au sigilat o epocă, fiind „un cuplu indiscernabil”. Dacă Monica Lovinescu, mitizată, devenise, cu vocea-i inconfundabilă, o instituție, Virgil Ierunca, secondând-o, a acceptat un rol de fundal, slujind aceeași cauză.‘ Fix acest lucru este astăzi transmis prin vocea puternică a sculpturii lui Virgil Scripcariu. O voce în bronz și oțel inoxidabil, o voce triumfătoare. Triumful asupra harpiilor este evident: copacul Securități cu ele sale păsări feroce care te pot ataca oricând și de oriunde, stă la distanță, a(s)muțit de forța binelui. Mantia care învăluiește duetul Monica Lovinescu-Virgil Ierunca strălucește ca firul de borangic, în bătaia soarelui, așa cum ne-a decriptat istoricul de artă Ioana Beldiman la ceremonia de dezvelire a statuii. Mantia din oțel a fost realizată cu bătăi de toporișcă, metaforă pentru multiplele lovituri de ordin fizic și psihologic pe care le-au suferit cei doi. Astfel că simbolul loviturii devine și simbolul supraviețuirii și al puterii de dincolo de cortina de fier, prin vocea Monicăi Lovinescu și susținerea și demnitatea lui Virgil Ierunca.

Timp de 30 de ani, milioane de români care au ascultat-o pe Monica Lovinescu la Radio Europa Liberă au putut să înţeleagă ce face comunismul din ei, au putut să aibă repere, au putut să îşi păstreze speranţele, să ştie încă ce înseamnă a rosti adevărul, fără cenzură. Monica Lovinescu, critic literar şi eseist, a fost una dintre personalităţile centrale ale exilului românesc, una dintre vocile cele mai cunoscute ale criticii literare româneşti, prin intermediul postului anticomunist Radio Europa Liberă. Încă din perioada tinereţii ea a publicat pagini literare și cronică dramatică în importante reviste culturale ale vremii. În anul 1947, a obţinut o bursă a statului francez şi a plecat la Paris, cu ultimul tren al democrației dinaintea așternerii Cortinei de Fier. De atunci a început exilul său, departe de mama sa, soția criticului Eugen Lovinescu, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, arestată de comuniști la vârsta de 71 de ani. Monica Lovinescu a menținut corespondența cu mama sa până în momentul în care a murit în închisoarea din Jilava, fiind înhumată într-o groapă comună, ca “pedeapsă” pentru că a refuzat să își “toarne” fiica comuniștilor.

 

Din 1962 Monica Lovinescu a început colaborarea la Radio Europa Liberă, unde, din 1967, a realizat emisiunea săptămânală „Teze şi antiteze la Paris”, a scris cronici literare despre literatura română pentru emisiunea „Actualitatea culturală”. În această perioadă, Monica Lovinescu a devenit, alături de soţul său, Virgil Ierunca, una din marile voci ale exilului cultural românesc din perioada comunistă. A fost permanent urmărită și atacată de Securitate, fiind bătută chiar până în pragul comei. Însă vocea ei a răzbit către milioane de ascultători care au căpătat la rândul lor forță datorită ei. După Revoluţia din 1989, după întoarcerea în ţară, a publicat mai multe cărţi de memorialistică şi despre literatura română şi contextul acesteia din trei decenii, cele mai multe publicate de Editura Humanitas. Din ciclul „Undelor scurte” fac parte: „Seismograme. Unde scurte” (1993), „Posteritatea contemporană. Unde scurte” (1994), „Est-etice. Unde scurte” (1994), „Pragul. Unde scurte” (1995) şi „Insula şerpilor. Unde scurte” (1996), ultimul cuprinzând perioada anilor 1988-1989. Monica Lovinescu a scris primul roman distopic din literatura română.

 

A murit la 20 aprilie 2008, la spitalul Charles Richet din Val d’Oise, la 15 km de Paris. A fost decorată post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Ofiţer. La 25 aprilie 2008, urnele funerare ale Monicăi Lovinescu şi soţului ei, care murise în septembrie 2006, au fost aduse în ţară. Au fost depuse la Ateneul Român, unde a avut loc un moment comemorativ, apoi la Casa Lovinescu din Bucureşti, şi în cele din urmă, la 16 mai 2008, au fost depuse în cripta familiei de la Cimitirul Grădini din Fălticeni.

 

Virgil Ierunca a fost critic literar, publicist şi poet. A debutat în ziaristică la ziarul „Timpul”. Între anii 1940 şi 1944 a colaborat la principalele reviste literare şi la săptămânalul „Vremea”. El a plecat, de asemenea, în Franţa, în 1947, cu o bursă din partea Guvernului de la Paris. Pentru activitatea sa democrată şi anticomunistă a fost distins cu medalia „Iuliu Maniu”, iar pentru cea literară cu Diploma de Onoare a Academiei Romano-Americane de Artă şi Ştiinţă (1987).

 

Statuia face un nou apel către lichele, la fel cum făcea și Liiceanu acum mai bine de 30 de ani când a publicat al său Apel către lichele (pe care am avut șansa să îl studiez și să îl analizez la Retorică la Facultate în 2009:

 

Încă nu ne-am vindecat [făcând referire la opera autoarei Hannah Arendt, "Originile totalitarismului"]. Suntem încă bolnavi, de vreme ce distrugătorii, nu numai că nu au fost condamnați, ci continuă să fie regretați. Un popor care își regretă în proporție de 50% distrugătorii, așa rezultă dintr-un sondaj recent: <în comunism era mai bine>, și acesta este doliul nostru național pe care îl purtăm de 34 de ani de la căderea comunismului. Nu numai că distrugătorii nu au fost condamnați, dar nici măcar memoria lor pare că nu a fost damnată. În sediul Casei Poporului, prin mesajul președintelui de atunci, adresat Parlamentului în ziua de 18 decembrie 2006, și care numea regimul comunist de la noi "un regim ilegitim și criminal". Ca și cum raportul final al comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, elaborat de un amplu colectiv de istorici, experți și analiști, raport de 879 de pagini care a stat la baza mesajului Președintelui, și care a fost publicat în anul următor de Editura Humanitas, nu ar fi existat. Nu ne mai rămâne acum decât acest lucru, să-i comemorăm pe cei care n-au obosit, vreme de 40 de ani, să amintească zi de zi că ordinea istorică ne fusese distrusă.

[...] Numai comunismul a avut viclenia de a face promisiunea mincinoasă a fericirii pentru toată lumea. Dragii mei, fericirea nu este un proiect realizabil de la nivelul unui stat, al unui guvern, al unui partid. Este o chestiune a fiecăruia dintre noi. Așa încât să nu credeți în promisiuni. Să cereți de la o societate adevărată, democratică, să asigure condițiile prin care putem căuta cu toții un sens al vieții și fericirea care este strict individuală. Nu există fericire în grup.

Gabriel Liiceanu, Președintele Fundației Humanitas

Dacă la nivel simbolic statuia face un act de recuperare istorică prin repunerea pe harta culturală a acestor două mari personalități ale exilului românesc, la nivel estetic ea este de o desăvâșire fără egal. Virgil Scripcariu a lucrat la această operă începând cu luna februarie, și a spus că este cea mai importantă provocare a vieții sale de sculptor de până acum. Doamna Ioana Beldiman, critic de artă și profesor de artă monumentală, a explicat înțelesurile estetice ale acestui ansamblu statuar de excepție astfel:

 

 

Prin comanda monumentului ce se inaugurează acum, destinul a oferit sculptorului Virgil Scripcariu o provocare profesională și umană de înaltă exigență [...]. O exigență pe măsura staturii umane și morale a celor mai importante voci ale exilului românesc [...], voci pe care le rememorează acest grup statuar. Avem în față un ansamblu de plastică monumentală destinat publicului și destinat orașului. Elementelor sculpturale figurative definitorii pentru monument, personajele și pomul cu stihii, artistul le adaugă geometria de o frustă frumusețe a prismei din beton aparent, banca ce invită la meditația asupra istoriei și eticii, asupra menirii artei. Fiecare dintre elementele acestei compoziții este purtător de simbol și participant la construcția de idei a întregului.

Sunt greu de trecut în revistă nenumăratele alianțe pe care artistul le concepe între forma sculptată și semnificația simbolică a acesteia. Un binom permanent de contraste presupuse de starea de luptă, de forță, pe de-o parte și suferința, sacrificiul, fragilitatea pe de alta, ritmează întreaga lucrare. Statui Monicăi Lovinescu ne înfățișează un personaj cu chip de statuie greacă, chip reunind frumusețea datelor naturale și unda de transfigurare creată de artist. Este reprezentată în picioare, în contrapost, grațioasă și fragilă în feminitatea ei fizică, adresându-se publicului prin gestul oratoric al mâinii drepte ridicate, cu degetele răsfirate. Este postura ei de voce a exilului, în care s-a situat decenii de-a rândul, vorbind despre literatura română și despre conștiință. Imaginând-o astfel pe Monica Lovinescu, sculptorul intersectează amintiri celebre din istoria sculpturii precum "Oratorul", cel care cheamă mulțimea, faimoasă statuie etruscă în bronz, păstrată la Muzeul Arheologic din Florența, venind din colecțiile medicee. Alături, verticală stabilă, statuia lui Virgil Ierunca e percepută ca zonă de sprijin, de calm și echilibru ce i-a fost mereu alături. Un văl din oțel inoxidabil cu scăpărări de argint și finețuri de maramă din borangic înfășoară cuplul. E scut de forță și iubire pe care și l-au construit împreună și care i-a apărat în epopeea luptei de o viață. Prin delicatețea și consistența materialului, vălul devine concomitent simbol al nobleței interioare a personajelor îngemănată cu ideea de rezistență neabătută. Profunzimea demersului de investigare a temei de către sculptor a determinat evitarea a acelui convenționalism des întâlnit la monumentele de artă publică. Curaj și sacrificiu nu au fost simple noțiuni în cazul acestor eroi români ai contemporaneității.

Apariția monumentului Monica Lovinescu-Virgil Ierunca în spațiul bucureștean ne determină să reamintim ceea ce s-a întâmplat în 1948 la momentul schimbării regimului politic. La acel prag ideologic al înlocuirilor violente, capitala României a fost mutilată prin distrugerea brutală a monumentelor de sculptură publică ce simbolizau nu doar fostul regim, ci o Românie în plină afirmare europeană: splendidele ecvestre Carol I și Ferdinand și monumentul dedicat Reginei Maria, întruchipând victoria din Marele Război.

Ioana Beldiman, critic de artă

Sculptorul Virgil Scripcariu și Ana Rubeli, Președintele Asociației culturale Aici A Stat
Sculptorul Virgil Scripcariu și Ana Rubeli, Președintele Asociației culturale Aici A Stat

Am sorbit fiecare cuvânt și fiecare inflexiune a personalităților culturale care și-au expus puncte de vedere, bucăți de suflet, motivații, animații și gândire la acest eveniment. Am putut să îi strâng mâna și să îi mulțumesc lui Virgil Scripcariu că ne-a oferit acest cadou. Este o onoare să îl cunosc, de când i-am descoperit universul la Școala de la Piscu mă simt un om puțin mai împlinit. Mă bucur din suflet că am asistat la acest moment istoric și că de acum locuitorii bucureșteni vor putea să trăiască și să respire un pic la umbra acestui duet al exilului românesc: Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Vă rog să vă faceți drum pe Romniceanu intersecție cu Herescu. În încheiere, vă las câteva cuvinte spuse cu sens de Liiceanu:

[Din] formidabila aventură spirituală pe care am trăit-o alături de Virgil Scripcariu. Îl întrebam:

- Dar îi voi recunoaște?

Era trist când îl întrebam așa.

- Nu, nu asta e cel mai important, accentul cade altundeva, îmi spunea.

- Unde să cadă? Vreau să îi recunosc! Sunt unii dintre oamenii cei mai dragi pe care i-am cunoscut în viață. O să vreau să îi recunosc!

- Nu, lăsați, accentul, o să vedeți...

Unde cade accentul? Sunt trei elemente care pe orice privitor care a trecut în zilele acestea pe aici l-au pus în alertă. Dragii mei, arta sculpturală din antichitatea greco-romană trecând prin Renaștere, trecând prin baroc, trecând prin arta academistă, toate au mers pe un cod mimetic, al imitării de către artist a realului. Arta contemporană nu mai e așa. S-a întâmplat ceva cu totul nou, înainte exista un consens între privitor, comanditar și artist cu privire la opera de artă. Nu își punea nimeni întrebarea în fața lui David al lui Michelangelo ce reprezintă și dacă îi place. Frumusețea era un cod comun.

Astăzi nu mai e așa. Arta contemporană și în speță sculptura contemporană se află în fața unei provocări pentru că artistul nu mai vrea să facă nici măcar ca Rodin la sfârșit de secol XIX. Nu. Este o dorință extraordinară de a-și afirma eul prin căutarea și găsirea a ceva nou. Cum se manifestă acest nou în cazul acestui monument? Sigur că da, în final îi recunosc pe cei doi. Îi recunosc, sunt fericit că îi recunosc, dar sunt fericit mai ales că îi recunosc  fără să fie doar recunoașterea mimetică a chipului Monicăi Lovinescu și al lui Virgil. Îi recunosc în noblețea lor, în simbolismul lor, în tot ce a însemnat măreț în viața lor. Sunt 3 elemente formidabile: cele două statui ca atare, mantia care a fost subiectul de discuție cel mai apăsat pe parcursul creației între mine, Virgil Scripcariu și soția sa, care s-a numit "Pacificatoarea" [...], și în sfârșit, acest straniu arbore.

Vă spun repede despre mantie. Evident că nu are o funcție imitativă, nu o să găsiți nicăieri doi oameni înfășurați în mantie mergând pe stradă, decât dacă plouă poate puțin [...]. Dar acesta este un mod de a traversa viața. Virgil Scripcariu a vrut să arate că doi oameni pot face una, într-o voință, într-un gând și într-o singură viață. Așa înfășurați laolaltă. Mantia aceasta e formidabilă. Știți de ce? Nu numai că este aleasă cu un gust formidabil, raportul dintre bronz și oțel, ci pentru că ea este bătută cu toporișca. Știți ce se obține în felul acesta? Tot o trimitere simbolică. Poate sunt răni, poate sunt cicatrice...

Al treilea lucru care a stupefiat lumea în aceste 3-4 zile [am stat mult aici] este pomul harpiilor. Homer vorbește primul în Odiseea despre harpii: personaje reprezentate cu corp de pasăre și cap de femeie. Erau răpitoare, răpeau oameni la comanda zeilor. Erau rele. Într-un pas ulterior, la Hesiod, după Homer, au rămas doamne cu trup de pasăre, dar erau de o frumusețe nespusă. Își pierduseră simbolismul clar, pluteau în ceva nedefinit. Deodată, însă, capul de femei superbe de la Hesiod a devenit capul unor femei bătrâne, urâte și urât mirositoare. Erau foarte rele. Acum acest simbolism al răului trebuie interpretat prin metamorfozele pe care le-a suferit. Și atunci, dacă e vorba de un arbore al răului, [...] cele 5 figuri, iată, în varianta lui Virgil Scripcariu [...] au devenit capetele unor bărbați urâți. Și în contextul istoric în care s-a petrecut această întâlnire între Rău și mâna opozitivă a Monicăi Lovinescu care spune "Stop! Nu! Nu așa!", acele capete sunt ale unor oameni îmbătrâniți în rele. Și trebuie să le dăm alt nume. Virgil Scripcariu le-a transformat după 2000 și ceva de ani în capetele unor lichele, cărora unii dintre noi le-au făcut un apel să facă un pas înapoi, să nu ne însoțească în continuare în mizeria istorică pe care o creaseră. Ca dovadă că e așa, artistul a avut în minte pentru fiecare figură câte un om din Securitate care a avut de-a face cu infiltrarea în Europa Liberă. Unuia dintre ei i s-a celebrat centenarul la Academie, în același an cu Monica Lovinescu...

Asta e, ca să vă dați seamă ce înseamnă să fii un mare artist care pornește de la o bază reală și ajunge la transfigurări succesive. Nu pot să îi mulțumesc îndeajuns și nu pot să vă zic cât de fericit sunt că am ajuns să trăiesc acest moment.

Gabriel Liiceanu, Președintele Fundației Humanitas

Posted by Ana in București, Istorisiri, 2 comments

O vilă antebelică aflată la 3 minute de Piața Victoriei se închiriază cu 2.100 de euro pe lună pe platforma de imobiliare Storia

image00004

O vilă antebelică aflată pe o stradă splendidă la numai 3 minute de Piața Victoriei se închiriază cu 2.100 de euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila este interesantă din punct de vedere arhitectural, tipică parcelării Blanc în care se află, are o curte spațioasă și este poziționată ultra-central. Are trei camere dispuse pe două niveluri și o suprafață de 140 metri pătrați. Vila este complet mobilată și utilată, având toate facilitățile necesare pentru o experiență de locuit de poveste, într-un loc privilegiat, cu un ambient plăcut și elegant.

 

Cei 140 metri pătrați sunt împărțiți între un living deschis cu șemineu, două dormitoare și trei băi. Curtea are 80 de metri pătrați. Vila se află pe o stradă istorică a capitalei, cunoscută pentru diversitatea arhitecturală cu evoluții stilistice și artistice care atestă succesiunea mai multor generații de locuitori, de arhitecți și de ingineri constructori. Detaliile ornamentale ale vilei sunt realizate din materiale de bună calitate, piesa de rezistență fiind fațada extrem de bogat decorată în stil eclectic de factură Beaux-Arts ce inspiră atmosferă antebelică.

 

Accesul se face printr-o curte elegant amenajată și umbroasă, pătrunzând pe ușa cu tâmplăria originală sculptată într-un hol ce se deschide către salonul principal al casei și scara ce urcă la mansardă. Camerele sunt luminoase, spaţiile interioare dovedesc un confort rafinat. Poziționarea vilei permite o perspectivă deosebită asupra vecinătăților care întregesc povestea istorică a arealului. Strada Argentina pe care se află vila este liniștită și în același timp emblematică pentru construcții elegante.

 

Parcelarea Louis Blanc în care se află această vilă antebelică este una dintre cele mai vechi parcelări din zona Dorobanți, fiind realizată la sfârșitul secolului al XIX-lea. Parcelarea cuprinde zona delimitată de Str. Paris, Bld. Iancu de Hunedoara, Sediul Guvernului dar și porțiuni din străzile arh. Louis Blanc (fostă Aleea Blanc A), Argentina (fostă Aleea Blanc B) sau Mexic. Cele mai vechi construcții din parcelare datează din anii 1890 – 1900. Arhitectul elvețian Louis Pierre Blanc este cel care a realizat această parcelare la momentul în care orașul se deschidea către nord. El a cumpărat între 1892-1893 terenuri aflate la vremea aceea pe Șoseaua Bonaparte (Iancu de Hunedoara de astăzi) pe care ulterior le-a vândut, dovedind un simț de afaceri foarte bun. Este o parcelare cu standard mediu cu locuințe joase dispuse izolat sau cuplat pe loturi înguste. Construcțiile inițiale din această parcelare, la fel cum este și această vilă, aparțineau păturii de mijloc ale socității. Erau de tip casă-vagon cu intrarea prin curte, cu 1-2-3 ferestre la stradă, uneori cu parter înalt, cu elemente decorative vegetale din teracotă. Zona protejată păstrează elemente de autenticitate ce conferă un farmec aparte acestui nucleu bucureștean de excepție.

 

Istoricul vilei este îngemănat cu istoricul parcelării Blanc. Moșiile din această zonă aparțineau Mănăstirii Sf. Spiridon Vechi care oferea terenuri cu embatic, dar situația se schimbă mult după secularizarea averilor mănăstirești. Primele inițiative de parcelări private apar chiar de la sfârșitul secolului al XIX-lea, arhitectul elvețian Louis Pierre Blanc fiind unul dintre cei mai importanți investitori. Alături de edificiile impresionante al căror autor este Louis Pierre Blanc (Facultatea de Medicină și Institutul Bacteriologic, Ministerul Agriculturii și Domeniilor), s-a ocupat și de astfel de investiții imobiliare care au dus în timp la ridicarea unui cartier elegant cu parfum de epocă. În 1911 proprietatea aparținea căpitanului Constantinescu, ulterior vila a intrat în proprietatea Luciei Petrescu, soția maiorului Th. Petrescu. Arhivele indică o anexă ridicată în 1925 după planurile arhitectului Emil Guneș.

 

Arhitectura vilei este eclectică, ornamentele vegetale și florale ale ancadramentelor ferestrelor sunt extrem de delicate. Coloanele ce străjuiesc intrarea și scările de acces conferă o eleganță sporită. Atât ușa cât și ferestrele sunt protejate de mascaroane ce înfățișează chipuri feminine, posibil zeități. Interiorul a fost modificat de-a lungul timpului, dar ușa, soba și tavanul cu grinzi de lemn păstrează elemente de originalitate.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul Storia.ro își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză.

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia

 

 

Storia e platforma de imobiliare lansată de OLX, unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. Storia își propune să îi ajute pe români în găsirea acelei case pe care o pot transforma în acasă. În 2022, Storia a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă ce vine în întâmpinarea unor nevoi încă neacoperite ale românilor în găsirea unei locuințe: standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, densitatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat al imobiliarelor, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 2 comments

Expoziția manifest „Monica Lovinescu. Vocea care ni s-a dat” la Mița Biciclista este deschisă

Joi, 16 noiembrie, a avut loc evenimentul de deschidere al expoziției  „Monica Lovinescu.Vocea care ni s-a dat”, creată pentru a celebra 100 de ani de la nașterea celei ce a fost vocea postului de Radio Europa Liberă și care a avut curajul să țină piept terorii regimului comunist din România. Expoziția poate fi vizitată până pe data de 30 decembrie, în fiecare zi, La Mița Biciclista Stabiliment Creativ, de luni până vineri de la ora 18.00 la 22.00, iar sâmbăta și duminica începând cu ora 12.00.

În doar câteva ore de la deschiderea expoziției, aproape 2000 de persoane au făcut deja o incursiune în viața Monicăi Lovinescu, tururile ghidate au fost sold în toate zilele primului week-end, iar sâmbătă, expoziția a fost completată de  conferința, „Parisul și Bucureștiul Monicăi Lovinescu”, un dialog fascinant între Gabriel Liiceanu, Ioana Pârvulescu, Cristina Cioabă, Teodor Iova și Cristian Mureșan.

Sunt aduse în fața publicului, în premieră, fotografii din arhiva Lovinescu de la Paris, scrisori și obiecte personale iar publicul se poate bucura de o serie de dialoguri emoționante ale Monicăi Lovinescu cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca, Angela Marinescu, Sorin Alexandrescu, Ana Blandiana sau Octavian Paler.

Expoziția al cărui design este semnat de arh. Attila Kim este una interactivă,  o adevărată călătorie în timp,  completată cu o scenografie specială creată de scenografa Velica Panduru, care permite vizitatorului să exploreze în detaliu viața Monicăi Lovinescu, așa cum a arătat aceasta din 1923 și până în 2008. Este o traversare emoționantă a ceea ce a însemnat un destin care s-a modelat sub teroarea Istoriei secolului XX, un drum pavat cu sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Expoziția este „dedicată părinților noștri și părinților lor a căror viață a fost complet mutilată de regimul totalitar. Și care au sperat pentru noi că vom trăi într-o lume mai bună”. E un demers colectiv de regăsire a fiecăruia dintre noi cu dramele, speranțele și poveștile părinților și bunicilor, o încercare de asumare și vindecare a unui trecut dureros și neînchis, ale cărui repercursiuni se resimt până azi în societatea românească.

Expoziția este găzduită de una dintre cele mai frumoase case din inima Bucureștiului, Casa La Mița Biciclista. Pe lângă lecția de istorie oferită prin intermediul expoziției, cei care trec pragul casei se pot bucura și de zona de coffee & cocktail bar de la etajul 1 și de punctul de carte nocturn, de la parter, de saloanele impunătoare și de atmosfera cu parfum parizian, care vor schimba cotidianul ieșirilor în oraș.

Expoziția este realizată de ARCEN prin La Mița Biciclista Stabiliment Creativ, cu sprijinul Fundației Humanitas Aqua Forte și a Editurii Humanitas.Vizitarea expoziției și a Casei La Mița Biciclista Stabiliment Creativ, va fi posibilă în fiecare zi, de luni până duminică.

Program expoziție:

Luni – Vineri: 18:00 –  22:00

Sâmbătă – Duminică: 12:00 – 22:00

Accesul publicului larg se va face pe bază de bilet, achiziționat prin www.iabilet.ro, pe linkul: https://lamitabiciclista.iabilet.ro/. Biletele pornesc de la 15 lei.

Vreau să vizitez expoziția

Concept curatorial expoziție: Edmond Niculușcă si Andreea Apostu        

Arhitectură: Attila KIM architects     

Producţie: Atelier VAST       

Scenografie Concept: Velica Panduru, Sabina Reus, Irina Artenii

Producţia scenografiei: Tukuma Works (arhitect Ioan Moldovan)   

Sunet: Unanim Acoustic Design       

Vocile Monicăi Lovinescu, creaţia sonora, concept, editare, pian: Maria Balabaș & Mihai Balabaș

Concept vizual: Eyez&Handz

Comunicare: Amazers Nest   

Coordonator de expoziţie și evenimente: Sabine Schneider-Maunoury

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Concertul Extraordinar de Anul Nou organizat de Fundația Calea Victoriei ediția a X-a

Fundația Calea Victoriei vă invită sâmbătă, în 6 ianuarie, de la ora 19.00, la Concertul Extraordinar de Anul Nou, ediția a X-a, un eveniment de gală dedicat celui mai mare muzician din toate timpurile, Wolfgang Amadeus Mozart.

Publicul prezent la această celebrare a muzicii clasice se va bucura, la început de an, de întâlnirea cu patru artiști de marcă: dirijorul Tiberiu Soare, soprana de coloratură Mădălina Barbu, pianistul Horia Mihail și baritonul Adrian Mărcan.

Acești muzicieni înzestrați cu sensibilitate, forță și o mare expresivitate vor aduce în fața noastră capodopere ale muzicii compuse de W. A. Mozart, de la Concertul nr. 23 în La Major pentru pian și orchestră până la uverturi, arii și duete celebre.

Vom călători imaginar în Viena lui Mozart, în saloanele palatelor din secolul al 18-lea, unde artistul era invitat să încânte publicul aristocrat, în sălile de concerte ale epocii, vom auzi foșnetul costumelor de mătase și tafta, vom simți parfumul perucilor fanteziste, pașii dansatorilor de menuet. Vom experimenta stări de grație și introspecție luminoasă, vom trăi extazul produs de o muzică atemporală, toate acestea în decorul fastuos și elegant al Operei Naționale București.

Mădălina Barbu, una dintre cele mai fermecătoare soprane de coloratură, o voce specială, cu o luminozitate de cristal, va juca rolurile feminine din spectacol, între ingenuă și seducătoare, fiind însoțită de către baritonul Adrian Mărcan, o voce robustă, senzuală și rafinată, care va interpreta rolurile masculine, făcând publicul feminin să ofteze, visător.

Excepționalul pianist Horia Mihail va aduce în fața noastră unul dintre cele mai frumoase concerte de pian ale lui Mozart, o compoziție cu elemente romantice, tumultoase, nostalgice și jucăușe, care ne va imersa în universul fascinant al marelui Wolfgang Amadeus Mozart. 

Carismaticul Tiberiu Soare va dirija Symphactory Orchestra, un ansamblu de tineri muzicieni care abordează repertorii variate, de la baroc la muzica modernă, de la cameral la simfonic şi operistic. Orchestra noastră a participat la festivaluri precum „George Enescu”, „Mozartissimo”, „Simfonii de vara”, „Zilele Europei la Casa Lipatti”, „Bucharest Music Film Festival”. 

Vârsta minimă recomandată pentru acest spectacol este de 10 ani.

Bilete sunt disponibile pe site-ul ONB.

Vreau bilet la Concertul Extraordinar de Anul Nou

Evenimentul este realizat cu sprijinul Casei de Avocatură BONDOC & ASOCIAŢII, Midas Electronics, PwC România, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, Sloop și WIN Gallery.


Coproducători: TVR Cultural şi Radio România Muzical


Parteneri media: Radio România Cultural, Radio France International, Magic FM, Metropola TV, Observator Cultural, Forbes, Zile și Nopti, Avantaje, Radio Guerrilla, Cărturești, Munteanu, Aici a Stat, Bookhub, TPU, Spotmedia, Kudika, IQads, Smark, Bucureștii Vechi și Noi, România Pozitivă, București City News.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Casa lui Dichiciu din Maidanul Dulapului, astăzi Piața Concordiei

Această casă i-a aparținut la 1911 unui anume Dichiciu și este o casă reprezentativă din vechiul Maidan al Dulapului din proximitatea mahalalei Sf. Ecaterina: un spațiu situat în apropierea intersecției Căii Șerban Vodă cu bulevardul Mărășești. Maidanul Dulapului apare pe multe hărți și planuri de epocă: planul Borroczyn din 1846-1847 (unde apărea ca cel mai mare maidan, dar nu avea un nume), planurile Papazoglu 1871 și Cerkez 1883. Numele îi vine din vremea când domnia îngăduia un singur dulap (adică scrânciob sau leagăn) de Paști în tot orașul, iar acest leagăn se afla chiar aici înainte de 1790. Maidanul Dulapului a luat numele de Piața Concordiei probabil pe vremea lui Cuza, dar sistematizarea pieții a început pe la mijlocul anilor 1880 și s-a finalizat în jurul Primului Război Mondial. Atunci s-au delimitat proprietăți noi, printre care și aceasta.

Piața Concordiei este astăzi doar o denumire de stradă, aproape orice urmă a vechii piețe și a scuarului existent odată a dispărut. Dacă Piața Concordiei este cea mai mare din Paris, în București ea are mai degrabă valoare memorial-simbolică, și de aceea casele aflate pe Strada Piața Concordiei sunt extrem de importante în memoria colectivă a orașului. Arealul se află în zona centrală a Bucureștiului, pe una dintre cele mai vechi artere ale orașului: Șerban Vodă zis și vechiul Pod al Beilicului. Dezvoltarea axei nord-sud a trecut în plan secundar Calea Șerban Vodă, dar a însemnat și o protejare a unor elemente importante ale istoriei Bucureștiului.

Un element de reper important al zonei este Școala Ienăchiță Văcărescu ridicată în jurul anului 1890, fosta piață fiind astăzi parte din curtea Școlii Ienăchiță Văcărescu. Spațiul este retras de la circulațiile majore, bulevardul Cantemir și Mărășești, forma sa rectangulară fiind generată de străzi și construcții tradiționale de sfârșit de secol XIX și început de secol XX. Zona are ca funcțiune principală locuirea, în majoritatea cazurilor în construcții individuale tipice pentru mahalaua bucureșteană. Iar Casa Dichiciu este emblematică pentru acest stil, fiind inerent legată și de Școala Ienăchiță Văcărescu, deoarece aici a funcționat în perioada comunistă școala de pionieri și se țineau cursuri pentru elevi.

Stilul arhitectural este eclectic cu elemente neoclasice. Elemente deosebite ale casei sunt coloanele cu capitel corintic, scara de piatră și soclul valoros al imobilului, ușa de la intrare cu vitralii, frontonul semi-circular (pe care poate era marcat cândva anul de construcție), denticulii  de la cornișă, decorațiunile cu frunză de acant, ancadramentele ușilor și ale ferestrelor, mascaronul de deasupra ușii care poate fi interpretat și cu o zeitate masculină și care funcționează ca un gardian al spiritelor rele. Un aspect interesant este legat de numele proprietarului casei de la 1911 (conform cadastrului de la acea dată): „dichiciu” înseamnă unealtă de lemn cu care cismarul face florile pe talpă, de unde putem face o inferență legată de meseria sa. Cu toate acestea, bogația ornamentelor și amplitudinea casei antebelice denotă o putere financiară ridicată a proprietarului pentru acele vremuri.

Fotografii realizate cu Xiaomi 13T. Zoom-ul digital de până la 20x m-a ajutat să surprind Castelul Vlad Țepeș de la o distanță considerabilă, iar rapiditatea cu care lentila principală ajustează focusul a fost perfectă ca să pot fotografia rapid din niște unghiuri dificile.

Adresa: Strada Piața Concordiei nr. 2, Sector 4

Materialul face parte dintr-o serie susținută de Xiaomi care documentează clădirile pe lângă care trecem zilnic pe străzile Bucureștiului și care ascund povești remarcabile, sub conceptul lansării celei mai noi serii Xiaomi 13T, „Masterpiece in Sight”.

Xiaomi 13T oferă o configurație de cameră triplă cu obiective Summicron proiectate împreună cu Leica, inclusiv o cameră cu unghi larg de 50 MP cu distanță focală echivalentă de 24 mm și o lentilă asferică 7P concepută pentru a capta mai multă lumina, ce suportă fotografierea cu gamă dinamică înaltă, și un teleobiectiv de 50 MP cu distanță focală echivalentă de 50 mm. O cameră cu unghi ultra-larg de 12 MP cu o distanță focală echivalentă de 15 mm este ideală pentru a realiza fotografii panoramice și a surprinde peisaje uimitoare.

Datorită camerei Leica am obținut imagini spectaculoase ce se joacă cu conturul casei antebelice dincolo de gardul original și de vegetația luxuriantă ce străjuiește curtea. Fotografiile de calitate reies din puterea culorilor și modurile de fotografiere pe care telefonul Xiaomi 13T, modelul folosit de mine, dar și Xiaomi 13T Pro, le pune la dispoziție prin parteneriatul cu Leica. Eu mi-am personalizat stilul fotografic în modul Pro pentru a ajusta vibrația culorilor, luminozitatea și tonul, schimbând focusul între zonele de gard-casă-vegetație.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 2 comments