arhitectura

Nov

2025

O vilă monument istoric construită în 1913 în centrul capitalei se vinde cu 1.500.000 euro pe platforma Storia

(P)

O vilă monument istoric în stil eclectic, ce datează din 1913,se vinde cu 1.500.000 euro pe Storia – cea mai vizitată platformă imobiliară din România. Casa are aproximativ 260 mp dispuși între parter și etaj și este situată pe Strada Paris, în apropiere de Piața Victoriei, într-o zonă istorică centrală. Are 8 camere, având în plus spațiu de depozitare la subsolul parțial și pod, dar și în curte un garaj cu subsol și cameră deasupra. Casa prezintă elemente decorative de inspirație pariziană și farmecul autentic al perioadei antebelice, îmbinând ornamentele cu un interior generos, potrivit atât pentru rezidență privată, cât și pentru un sediu de firmă sau activități culturale. Investitorii pasionați de arhitectură și istorie au ocazia de a achiziționa această vilă care are elemente arhitecturale și decorative deosebite: brâul sculptat cu motive vegetale, turnul acoperișului cu două fleșe, simboluri florale, încăperile ample și luminoase cu tavane înalte.

Casa a fost martoră a evoluției orașului din perioada antebelică până în prezent. A fost renovată cu respect pentru istoria sa, iar toate elementele decorative din exterior au fost păstrate, inclusiv tâmplăria din lemn cu ochiuri multiple. Feroneria ușii și a marchizei de la intrare a fost păstrată și pusă în valoare.

Stilul arhitectural al vilei este Beaux-Arts. A fost dezvoltat de Școala de Arte Plastice din Paris (École des Beaux-Arts), de unde își ia numele, combinând elemente antice și din stiluri care se inspiră din Antichitatea Clasică, cum sunt Renașterea sau barocul.

Clădirea prezintă o volumetrie compactă, ridicată pe un plan de formă aproape dreptunghiulară. Fațada clădirii este decorată cu o friză continuă în partea de sus, decorată cu lujeri de frunze de acantă, cu o execuție de calitate. Lujerii se continuă cursiv și peste colțuri, fără despărțituri forțate. Deasupra frizei și sub acoperiș se află o cornișă proeminentă, bogat profilată, cu o succesiune de console mici decorative ce amintesc, la fel ca friza cu acante, de templele Greciei și Romei Antice.

Vila este marcată de un turnuleț amplasat în dreptul intrării principale, un tambur ornamental cu arcadă semicirculară, specifică stilului Beaux-Arts, ridicat peste planul fațadei și prevăzut cu un mic acoperiș piramidal în solzi de tablă. Acoperișul este realizat din tablă tip romb, tipic pentru vilele elegante proiectate înainte de Marele Război. Această învelitoare romboidală impune un joc geometric fin, care prinde lumina diferit în funcție de momentul zilei. Ansamblul este pus în valoare de două elemente verticale metalice fine, tipice arhitecturii bucureștene din perioada Belle Époque.

Camerele ample și luminoase cu plafoane înalte au fost redecorate recent, dar păstrează referințe către trecut. Poziționată într-un areal cu acces facil, casa oferă tot confortul contemporan într-un cadru elegant, încărcat de istorie. Curtea de aproximativ 150 mp cu vegetația ce oferă protecție și echilibru între densitatea urbană și nevoia de spațiu verde, reprezintă o oază de liniște în ton cu liniile arhitecturale ale fațadei, o raritate pentru zona ultra-centrală în care se află.

Pereții sunt din zidărie de cărămidă, iar planșeele sunt executate cu grinzi din lemn și termoizolație. Plafonul este tencuit pe șipci din lemn, iar acoperișul are o structură din lemn și învelitoare din tablă galvanizată. Pentru acces la etaj se folosește scara din lemn. Structura de rezistență a construcției este realizată cu fundații din beton, iar subsolul are pereții din beton. Accesul principal este marcat printr-o marchiză metalică decorativă, cu geam curbat, susținută de console din fier forjat cu desen vegetal. Gardul metalic care a fost parțial păstrat reia motivele decorative ale feroneriei clădirii, creând o coerență de ansamblu.

Istoria parcelei duce până la arhitectul elvețian Louis Pierre Blanc, aici fiind trasată la sfârșitul secolului al XIX-lea parcelarea care i-a preluat numele, de unde vine și numele străzii adiacente. Proiectul acestei împărțiri de teren este unul dintre cele mai vechi din zonă, fiind materializarea primelor intenții de a extinde Bucureștiul spre nord cu cartiere rezidențiale de un statut ridicat. De aceea aici există un ansamblu de clădiri foarte variat din punct de vedere stilistic și totuși echilibrat. O primă clădire cu dependințe a fost edificată pe acest lot de teren aflat în proprietatea lui M. Paraschivescu în 1913, după planurile arhitectului Cristo Sotiriu[1]. Ulterior proprietar era prof. S. Mândrescu, urmând ca în 1923 arhitectul Constantin Popescu să adauge un corp nou. În 1937 proprietatea le aparținea lui Rică și Mariette Constantinescu. Arhitectul Cristo Sotiriu a proiectat monumentul „Avântul Țării” din Constanța (demolat de trupele de ocupație bulgare la doar 6 luni de la edificarea sa, în 1916), a proiectat casa I. E. Abramoglu tot în Constanța (dispărută) și casa negustorului Vanghele din zona Chirigii, de pe Coșbuc, astăzi restaurată.

Cristo Sotiriu fusese angajat de prințesa Elena Kretzulescu să facă unele lucrări și modernizări la palatul și conacele sale. Prințesa pe atunci călătorea prin oraș într-un landou decorat cu garoafe roșii, tras de doi cai albi cu hamuri albastre și locuia în palatul de la marginea Cișmigiului, de pe Știrbei Vodă. Cristo Sotiriu a devenit faimos din cauza implicării sale în jaful bijuteriilor de aur și perle ale prințesei în valoare de 300.000 lei și a altor 400.000 lei. Deși amprentele sale au fost găsite la locul faptei, printr-o metodă inovatoare pentru vremea respectivă, în palatul Kretzulescu, până la urmă s-a descoperit că nu fusese vinovat.

Cristo Sotiriu s-a născut la 27 martie 1870 în localitatea albaneză Pogradec. În 1875 s-a stabilit împreună cu familia la Bucureşti, apoi la Tulcea, unde a urmat clasele primare. A absolvit liceul la Galaţi. Între 1893-1898 a urmat cursurile facultății de inginerie civilă ale Universităţii din Padova. Stabilit la Veneţia, după 6 ani de studii la Academia Regală de Arte Frumoase a obținut și diploma de arhitect, pe ștampila sa pe dosarele de autorizație apărând titulatura „arhitect diplomat de guvernul italian”. A revenit în România în 1909 unde s-a bucurat de sprijinul reginei Elisabeta. A activat inițial la Constanța, ca președinte al unui birou de proiectare. S-a repatriat în Albania în 1920 și a devenit arhitectul Curții Regale albaneze. A murit în 1953. Considerat drept un pionier al arhitecturii culte albaneze, a fost declarat de către intelectualitatea orașului Durrës „Om al secolului”[2].

Poziționarea vilei permite o perspectivă deosebită asupra împrejurimilor care întregesc povestea istorică a locului, aflându-se într-o zonă rezidențială cu coagulări locale de funcții publice și private: clădirea guvernului, reședințe de ambasadori, firme de lux, restaurante. Strada Paris (vechea Alee Blanc A) pe care se află vila este emblematică pentru construcții elegante, oferind acces direct către artere majore: Bulevardul Aviatorilor, Bulevardul Kiseleff, Piața Victoriei, Calea Dorobanților. Este un areal cu o configurație arhitecturală extrem de valoroasă și multiple monumente istorice. Zona protejată păstrează elemente de autenticitate ce conferă o eleganță aparte acestui nucleu bucureștean de excepție. Azi, pe Strada Paris, parcă încă se mai simte atmosfera de epocă a Bucureștilor, iar această vilă cu monumentalitatea și arhitectura sa așteaptă să ducă povestea Belle Epoque mai departe.

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli, specialist în patrimoniu și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

[1] Sursa: Oana Marinache, Revista ArhiTur, nr. 6/2019, Editura Istoria Artei

[2] Sursa: Mihai Petre Georgescu, „Avântul țării: Constanța și București – Monumente ale campaniei din 1913”, București Materiale de Istorie și Muzeografie XXVI, Muzeul Municipiului București, 2012

***

Despre Storia

Storia e cea mai vizitată platformă imobiliară din România și totodată platforma cu cele mai multe anunțuri de vânzare și închiriere din țară, care își propune să aducă mai multă claritate pe piața imobiliară. E locul unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Storia își propune să îi sprijine pe cei care caută locuința potrivită, oferind instrumente și informații valoroase despre piața imobiliară, cu scopul de a-i ajuta să ia decizii informate. În 2022, Storia a lansat un instrument care analizează calitatea vieții în cartierele din România. Indexul Storia (inițial T.R.A.I.) oferă un scor de la 0 la 100 pentru fiecare cartier, pe baza a 17 criterii importante pentru români. Acestea includ atât date obiective – precum traficul, calitatea aerului sau prețul locuințelor – cât și percepții subiective, colectate printr-un studiu aflat în desfășurare, la care au răspuns peste 109.000 de persoane. Printre aspectele evaluate se numără siguranța, curățenia, liniștea sau accesul la piste de biciclete. Scopul este ca oamenii să aibă o imagine mai clară asupra cartierelor în care trăiesc sau în care se gândesc să se mute.

Sep

2025

Ce descoperi dacă reușești să ajungi la Cucuieții din Deal

(P) Dacă nu te rătăcești în căutarea viitoarei autrostrăzi ce leagă Bucureștii de Moldova, e foarte posibil ca înainte să ajungi la Bacău să nimerești la Cucuieți. Nu la Cucuieții din Deal, nici la cei din vale (nu de alta, dar cucuieții din vale nu există, ar fi complet contraintuitiv să faci un cucui într-o depresiune, trebuie musai să fie o zonă mai înaltă, să ai cu ce să te fălești).

Aici mi-am dat seama că cea mai importantă întrebare pentru oamenii locului este dacă ai sau n-ai o vacă. Am auzit de atât de multe ori întrebarea aceasta, încât mi-am dat seama că trebuie să fac și eu cumva rost de o vacă, măcar una mică, de jucărie, să pot să le aduc copiilor mei o amintire din Cucuieți. Ce-i drept, vacă nu am găsit, dar am găsit câteva cărticele în format simpatic cu povestirile nemuritoare ale lui Creangă: „Capra cu trei iezi” (pică la fix într-o explorare a cucuieților), „Fata babei și fata moșneagului”, „Punguța cu doi bani”, „Soacra cu trei nurori” (pe asta le-o dau când or fi puțin mai mari). Și am luat aceste cărți tocmai de la Muzeul Răzeșilor Găzari din Prăjești, de pe lângă Cucuieți, din mâinile redactorului lor, Constantin Parascan, scriitorul care a păstorit pentru mulți ani de zile bojdeuca lui Creangă, acolo unde au fost scrise aceste povestiri. Și am ajuns să îl cunosc pe Constantin Parascan datorită prietenilor de la ING Bank care m-au luat cu ei într-o explorare cu cardul de credit ING Bank cu chef de cutreierat. Și dacă vrei să explorezi serios, te duci până hăt, departe, nu așa, colea. Așa că această explorare a mers dincolo de suprafață, dincolo de fațadele gospodăriilor tradiționale și a intrat în profunzimea lucrurilor. Tocmai pentru a vedea că putem plăti cu cardul de credit cu chef de cutreierat cam peste tot, pentru a descoperi locuri și experiențe noi. Șă știți și voi, pentru când veți pleca în cutreierat, cardul se deschide gratuit, direct din Home’Bank, poate fi folosit pe loc, peste tot în lume, are 0 costuri de emitere și livrare și oferă 3 rate fără dobândă la cumpărături de peste 500 lei.

Gospodăria tradițională a familiei Parascan din Prăjești

Plimbare cu căruța printre dealurile din Cucuieți

Cu alte cuvinte, iată cum ne-am făcut noi amintiri memorabile fără griji. Așa am descoperit, printre altele, atelierul pictorului Dumitru Macovei la Moinești. Am aflat detalii despre viața unui răzeș găzar (adică sătean care deține pământ, pe vorba locului mai bine zis „poduri, pământuri și fâneață”, și care se ocupa cu transportul păcurii prin țară: păcura fiind din belșug pe aici, pe lângă Cucuieți). Am mers cu căruța, am fost la un punct gastronomic local, am frământat un pic, mai bine zis mângâiat, aluatul poale-n brâu. Am mâncat bunătăți. Am urcat pe deal până la o sondă, și am descoperit acel sunet liniștitor repetitiv al brațelor sale de fier care scurmă pământul și care îmi amintesc de copilărie.

Conacul de la Tescani - secție a Muzeului George Enescu

Am descoperit povestea de dragoste dintre Maruca Cantacuzino și George Enescu, tocmai la Tescani, la conacul familiei boiereşti Rosetti-Tescanu. Conacul este astăzi muzeu și monument istoric, a fost construit în 1880 într-un parc dendrologic lângă o alee de plopi unde ateriza Bâzu Cantacuzino când venea acasă la familia mamei lui. Aici, la Tescani, Enescu a terminat capodopera sa lirică, Oedip, pe care a dedicat-o Marucăi, iar astăzi au loc tabere de sculptură, expoziții de artă, concerte, întâlniri cu artiști. După ce am văzut în vechea capelă (transformată în spațiu expozițional inedit, cu îngeri-cântăreți pe pereți) expoziția pictorului Dumitru Macovei, am avut surpriza să ajungem acasă la el și să îi descoperim atelierul chiar în aceeași seară, când se așternea crepusculul peste grădina sa flori. Dumitru Macovei și soția sa au creat la Moinești un univers fantastic într-o căsuță ce i-a aparținut familiei doamnei Macovei: picturi, obiecte de colecție, pânzeturi, covoare vechi protejate de levănțică în lupta cu moliile, obiecte de anticariat, flori, plante, pomi fructiferi. Căsuța este printre puținele care a supraviețuit sistematizării comuniste și este martora a peste 150 de ani de istorie a localității. Ei sunt pasionați de tot ceea ce este vechi și are valoare și sunt înconjurați de frumos. Și aici, la domnul Macovei în atelier, mai precis pe zidul exterior al căsuței supraviețuitoare, am descoperit o vacă. O vacă supra-realistă, albastră într-un univers Belle Epoque parizian care îi amintește pictorului de un moment din copilărie, când tatăl său a fost nevoit să ducă vaca în târg în timpul regimului comunist, să scape de ea, pentru a nu mai fi obligați să dea contribuție la colectivizare. Nimeni nu a luat vaca (albă, frumoasă, dar cam slabă, din amintirile domnului Macovei) așa că au lăsat-o acolo, în târg. Pentru că am conștientizat valoarea vacii pentru gospodărie, pentru bunăstare, acest episod reiterează ideea privării de libertate, de individualitate din perioada comunistă, atât prin ochii triști ai vacii abandonate în târg, cât și prin albastrul vacii supra-realiste așternute de domnul Macovei pe pânza ca un colaj al timpurilor și valorilor.

Gramofonul albastru din atelierul pictorului Dumitru Macovei

Vaca suprarealistă albastră pictată de Dumitru Macovei

Am descoperit gospodării tradiționale și multe case restaurate exemplar. Am ascultat povești de-ale locului direct de la sursă: oameni cu suflet, adevărate tezaure umane vii care au împărtășit cu noi vorbe culese din bătrâni. Am învățat să dansăm și acum mă simt pregătită de Festivalul Nedeea din Pădurăreni, unde vin ansambluri folclorice din tot județul. Am aflat unde jucau copiii oină, dar numai până pe la 13-14 ani, că apoi se „domnișoreau” și nu le mai ardea de jucat. Când am degustat bunătățile locului, printre care de departe se califică în finală poalele-n brâu, am aflat de la gospodine că „în ceaunul dintr-o gospodărie tradițională se află toată istoria culinară a acelei familii”. Am cunoscut un doctor al satului Măgirești care are 600 de oi și l-am cunoscut și pe cioban din mâinile căruia am degustat 5 tipuri diferite de brânză. Am aflat despre moașa satului Cucuieți, Bălănel Anica, vestită peste dealuri și văi. A îngrijit sute de copii, avea grijă de lăuză 40 de zile, scălda copilul și dădea verdictul asupra sănătății copilului cu înțelepciune, verdict pe care îl aștepta îngrijorată orice mamă care năștea acasă: „cum e copilul?”, „păi cum să fie, e ca toată lumea”. Își punea în pod căte o pietricică pentru fiecare copil pe care l-a moșit, așa știa să le țină numărul.

Satul Cucuieți din comuna Solonț este renumit pentru bogatele sale zăcăminte de petrol şi gaze naturale (la fel cum este toată zona Moineștilor ce încă trepidează pe ritmul sondelor ce extrag petrol neîncetat), precum şi pentru izvoarele sale sărate, a căror apă prezintă reale virtuţi curative. Sătenii vorbesc despre o legendă: cum că pe-aici ar fi trecut voievodul Ştefan cel Mare care ar fi utilizat păcura ce se extrăgea din satul Cucuieţi pentru nevoile oştirii sale. De asemenea, se spune din bătrâni că Ştefan cel Mare folosea apa din fântânile sărate de aici, slatine cum le numesc ei, a căror apă avea bune proprietăţi şi în conservarea alimentelor. Am cunoscut-o pe Elena Creangă care ne-a spus o mare parte dintre aceste povești îmbrăcată în port popular și cu opinci și șosete de lână. Profesoară și directoarea de școală timp de multe zeci de ani, ne-a dus să ne arate slatina din care gospodinele extrăgeau saramura pentru brânză și pentru gogonele. Le-am cunoscut pe Savin Ana și Anamaria Sava, vecine cu familia Parascan pe care o respectă mult. Ele au locuit aici toată viața și erau tare mirate că am venit tocmai de la București (mirare pe care mi-au reiterat-o mulți săteni în călătoria noastră).

Capra Angelica și doamnele sale la Biserica Sf. Voievozi din Cucuieți

Scările cu păcate de la Biserica Sf. Voievozi din Cucuieți

În călătoria noastră, am urcat simbolic mai multe trepte. Dar unele aveau ceva cu adevărat special: pe ele stăteau scrise păcatele omului, păcate de care ne descotoroseam pe măsură ce urcam treaptă după treaptă, tocmai sus până la Biserica Sfinții Voievozi din Solonț. Această biserică vopsită în albastru grecesc răvășitor a fost mutată din deal în secolul al XVIII-lea după ce călugării greci care fondaseră mânăstirea au plecat înapoi acasă. Oamenii au vrut să aibă biserica mai aproape de vale și au adus-o aici, unde am găsit-o și noi, lemn cu lemn, icoană cu icoană. În capul scărilor ne aștepta capra Angelica, cu rude tocmai din Franța, alături de trei doamne care ne-au încântat cu povești dar ne-au și amintit greutățile vieții. Biserica Sfinții Voievozi ce datează de la 1786 și pe fațada de la miazăzi două sculpturi populare în lemn, un berbec și un lup, spun un basm despre lupta dintre bine și rău.

Un moment care mi-a rămas pe retină dar și în memoria urechii interne a fost cel în care scriitorul Constantin Parascan (pe care tatăl lui îl alinta „poezar” căci îi plăceau poeziile) a tras buhaiul cu borș alături de primarul satului. Constantin Parascan nu îl onorează doar pe Creangă, în cinstea căruia și-a făcut doctoratul și a scris și câteva cărți, dar își respectă mult familia, mai presus pe bunicul său, tâmplar talentat care a realizat pe la 1900 mare parte din mobilierul din casa familiei care va deveni muzeu, astăzi fiind în curs de restaurare. Avea doi ani când a pierit bunicul său și doar un an și un pic când a murit mama sa (se pare că ar fi fost otrăvită cu argint viu). Dar „greutățile îl întăresc pe om” iar el era dintr-o „familie din neam”, așa că a răzbit în viață. De asemenea, domnul Parascan îl admiră pe Florin Piersic pe care l-a invitat la deschiderea muzeului Răzeșilor Găzari pe terenul de lângă casa familei, proiect la care a visat o viață întreagă.

După ce am urmat firul Tazlăului Sărat, am traversat Valea Trotușului (care mai în glumă, mai în serios, poate fi asemănată cu Valea Loarei) și am descoperit chiar un castel: castelul Ghica din Dofteana. Pășești mai cu încredere în curtea castelului dacă ai ING Credit Card cu chef de cutreierat în buzunar, așa că nu am ezitat să pășim în universul său elegant. Castelul construit la sfârșitul secolului al XIX-lea în stil romantic, inițial destinat să servească drept castel de vânătoare, a avut o poveste tristă după naționalizare, când a adăpostit un orfelinat pentru copii cu deficiențe (soartă pe care o împărtășește cu multe alte bijuterii arhitecturale din țară, naționalizate și transformate în spitale, orfelinate sau instituții mai mult sau mai puțin de groază). Nu degeaba au și fost filmate aici două filme de Hollywood, cu reprezentări mai mult sau mai puțin artistice, după cum ne mărturisește ghidul nostru. În schimb sunt neștirbite valorile arhitecturale, istorice și memorial-simbolice ale întregului ansamblu.

Ana Rubeli la Castelul Ghica din Dofteana

Lupta dintre bine și rău de la Biserica Sf. Voievozi din Cucuieți

Călătoria aceasta alături de ING mi-a arătat încă o dată ce iese din mâna omului atunci când are răbdare: fie să aștepte să se usuce lemnul în stivă înainte de a construi cu el (trebuie lăsat la uscat timp de un an pentru fiecare centimentru al lățimii sale), să pregătească amestecul de bălegar de cal cu argilă pentru a face liantul care dă caselor tradiționale acea structura ancestrală, fie să își facă ucenicia încă de copil, să facă chisăliță din cireșe amare culese de pe deal, să repare cizmele unui întreg sat așa cum făcea cizmarul Nicolae Pruteanu. Am descoperit cu uimire ce minunății de case sunt adunate în satele Cucuieților (de Solonț sau de Dofteana) de pe vremea când gospodarii își cunoșteau simțul proporțiilor, când își iubeau livezile și dealurile, când încă puneau cărămizi la fundația matricei culturale comune.

Material realizat de Ana Rubeli pentru ING Bank

Aug

2025

Școala de vară DRAGU, un demers despre patrimoniu, cultură și comunitate

În comuna Dragu din județul Sălaj urmează două săptămâni dedicate cercetării, conservării și reconectării comunității cu patrimoniul cultural, natural și uman. Școala de vară DRAGU, organizată de Asociația ARCHÉ, aduce împreună tineri din România și din străinătate într-un proiect internațional de regenerare rurală. Între 18 și 30 august 2025, participanții vor lucra în echipă în cadrul atelierelor practice, vor vizita situri UNESCO din Transilvania, vor lua parte la întâlnirea morarilor din regiune, la mese comunitare și la dialoguri cu profesioniști din domeniul patrimoniului cultural și dezvoltării rurale durabile. Finalul celor două săptămâni este marcat de festivalul Fain de Dragu: experiențe ale culturii vii (29 – 31 august), un eveniment care transformă patrimoniul într-o sărbătoare a tuturor.

Proiectul vizează restaurarea și valorificarea turistică, economică și comunitară a castelului Wesselényi-Bethlen, parte a unui ansamblu monument istoric de importanță națională, a morii cu valțuri, a bisericii de lemn din localitate (monument istoric de clasa A) și a peisajului cultural rural transilvănean cu multiple straturi de istorie, în care patrimoniul construit, tehnic și imaterial se împletesc într-un tot unitar. Toate aceste elemente au în prezent mare nevoie de o reconectare semnificativă a comunității locale cu propria istorie, pentru a avea o șansă la regenerare.

Astfel, Școala de vară DRAGU este o oportunitate pentru un grup de tineri viitori profesioniști în arhitectură, peisagistică, istorie, geografie, antropologie și jurnalism să experimenteze direct legătura dintre spațiu și comunitate, să urmărească și să participe la discuții de specialitate între experți și sesiuni de co-creare cu comunitatea locală și să-și dezvolte o serie de abilități de gestiune a patrimoniului, cercetare și inventariere digitală, precum și de conservare propriu-zisă a clădirilor de patrimoniu din Dragu.

Copiii din comunitate au fost deja fermecați de castelul Wesselényi-Bethlen, având ocazia să-l exploreze, să-i descopere secretele, să înțeleagă relevanța sa pentru viitor și să lucreze direct cu materiale istorice: piatră și cărămidă. În cadrul acestui atelier, susținut de ARCHÉ în luna iulie, ziua a fost completată cu momente de explorare, masă împreună și voie bună, iar apoi au continuat descoperirile în Grădina Botanică „Vasile Fati” din Jibou.

În contextul unui atelier de antreprenoriat, accentul a fost pus pe transformarea patrimoniului în motor de dezvoltare. Discuțiile s-au axat pe direcții strategice clare, incluzând dezvoltarea punctelor de gastronomie locală, constituirea de cooperative agricole, obținerea certificărilor ecologice și integrarea produselor în scheme de calitate recunoscute la nivel național și european. George Cățean a susținut aceste idei prin exemple din activitatea propriei ferme din județul Brașov, din promovarea produselor locale de calitate și din experiența sa de la nivel internațional.

Au avut loc și tururi ghidate la castel, cu bunătăți, idei și povești felurite, o masă comunitară propusă de arhitectul artist și chef Steven Santander, care a adus conceptul Traveling Supper Club printr-o instalație culinară. Nu în ultimul rând, toate aceste energii s-au dezlănțuit într-un Danț în șură. Evenimentul a transformat tradiția vie a dansurilor comunitare sătești într-o experiență contemporană, adunând peste 400 de oameni – localnici, participanți din județ și regiune, turiști români, oaspeți din Europa și America, voluntari, membri aiechipei, autorități și personalități locale – care, în ciuda ploii torențiale, s-au bucurat împreună de o seară plină de energie.

Toate aceste evenimente au fost menite să pregătească și să inspire comunitatea din Dragu în raport cu propriul patrimoniu și imensul său potențial, iar studenții care vor ajunge în sat pe data de 18 august vor avea ocazia, pe parcursul Școlii de vară DRAGU, să mențină și să sporească această energie bună prin schimburi și discuții cu echipa ARCHÉ şi specialiștii invitaţi. În cele două săptămâni, aceștia vor participa la ateliere de conservare a morii cu valțuri, a bisericii de lemn și a castelului, ultimele două fiind monumente istorice de importanță națională, de arheologie a ruinei, de interpretare a patrimoniului, de bioarheologie și de cercetare digitală a patrimoniului.

Totodată, vor participa la o excursie de studiu amplă prin Transilvania, pentru a vizita mai multe situri UNESCO (Porolissum – parte din situl UNESCO Frontierele Imperiului Roman – DACIA, Sighișoara – sit urban locuit; Biertan – biserică fortificată; Sibiu – centru istoric aflat în Lista tentativă UNESCO), Centrul ASTRA pentru Activități și Resurse Regionale (câștigător în 2025 la categoria Educație, Formare și Competențe al Premiilor pentru Patrimoniu European / Premiile Europa Nostra), Alba Iulia (sit de importanță regională și națională care surprinde evolutia istorică multistrat a Transilvaniei). Vor avea loc și dezbateri cu inițiatori ai unor proiecte extraordinare: Ambulanţa pentru Monumente, Via Transilvanica, Biserici Înlemnite, Front la Dunăre, Făuritorii de Case, IMUAU Summer School – Schönberg (Dealu Frumos), formându-se astfel o perspectivă largă asupra exemplelor de bune practici în conservarea și revitalizarea patrimoniului din România, o sursă de inspiraţie pentru Dragu.

Școala de vară se va încheia cu două zile de festival dedicate culturii, naturii și oamenilor din zonă, pline de evenimente pentru public de toate vârstele și cu interese foarte variate, de la ateliere de ciupercărit cu Ursit, gastronomie de patrimoniu cu Chef Horia Simon, un târg cu producători locali, până la discotecă de pe casete audio în șură, concerte, inclusiv cu îndrăgita trupă Semnal M, și chiar sesiuni de reenactment istoric. Printre tururi ghidate, plimbări cu căruța, șezători cu povești și amintiri ale localnicilor și un meci de oină, atât participanții școlii de vară, cât și publicul larg vor descoperi și trăi atmosfera unică a comunei Dragu și a bogatei sale moșteniri culturale.

Mai multe informații despre Școala de vară DRAGU și festivalul Fain de Dragu sunt disponibile pe canalele de social media ale ARCHÉ.

Asociația ARCHÉ este o organizație dedicată cercetării, conservării, valorificării și promovării patrimoniului cultural. Scopul său principal este de a sprijini și de a încuraja interesul față de patrimoniu, punând accent pe înțelegerea importanței sale sociale și a valorilor specifice. Încă de la înființare, ARCHÉ a avut în vedere facilitarea dialogului între specialiști din diverse domenii implicați în protejarea monumentelor istorice, precum și între acești specialiști și publicul larg.

Proiectul DRAGU: regenerare comunitară prin patrimoniu și inovație a fost selectat în cadrul#RaiffeisenComunități, acceleratorul de ONG-uri în sustenabilitate, o inițiativă Raiffeisen Bank, cu sprijinul Asociației pentru Relații Comunitare.

DRAGU – Documentare și Restaurare pentru Activarea Generațiilor Următoare este un proiect organizat de Asociația ARCHÉ, în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului, Institutul de Cercetări Socio-Umane din Sibiu al Academiei Române, Institutul de Antropologie Francisc I Rainer, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, Direcția Județeană de Cultură Sălaj, Primăria comunei Dragu, Asociația Arhaic (Ambulanța pentru Monumente Sălaj), BDS Topografie, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național și susținut de Ordinul Arhitecților din România, din timbrul de arhitectură, și The King’s Foundation.

Parteneri media: Aici a stat, Bookhub, Ceașca de Cultură, Curatorial, Happ.ro, IGLOO, Iscoada, LIFE.ro, Litera9, Modernism, Observator Cultural, Radio România Cultural, Radio România Internațional, Revista Arhitectura, Revista BIZ, The Institute, Zeppelin.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Jun

2025

O vilă interbelică din fostul cartier evreiesc al Capitalei se vinde cu 890.000 euro pe platforma Storia

O vilă grandioasă în stil neoromânesc, ce datează din prima parte a secolului XX, din cartierul evreiesc, se vinde cu 890.000 euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Casa are o suprafață construită desfășurată de 658 mp dispuși pe 3 niveluri și este situată pe Strada Labirint, în apropiere de Piața Unirii, într-o zonă istorică centrală. Are 9 camere, spațiu în foișorul cu grătar, dar și în curtea de 400 mp. Casa păstrează farmecul autentic al perioadei interbelice, îmbinând elemente decorative rafinate cu un plan funcțional generos, potrivit atât pentru rezidență privată, cât și pentru un sediu de reprezentanță sau activități culturale. Investitorii pasionați de arhitectură și istorie au ocazia de a achiziționa această vilă care are elemente arhitecturale și decorative deosebite: brâu decorativ, bumbi, simbolul funiei împletite, încăperi ample și luminoase cu tavane înalte cu stucaturi

Casa a fost martoră a evoluției orașului din perioada interbelică până în prezent. Este consolidată și complet renovată, și chiar dacă a avut parte de modificări ulterioare, păstrează referințe către trecut. Fațada a fost refacută, dar s-au păstrat elementele decorative, s-a schimbat instalația electrică și sanitară.

Clădirea este impunătoare și are o volumetrie masivă, tipică reședințelor urbane ale burgheziei micului Paris. Fațada clădirii este marcată de un turn poligonal, ferestre arcuite ce păstrează proporțiile originale, decorațiuni florale și brâuri geometrice, elemente tipice stilului neoromânesc. Acoperișul, la origine cu țiglă roșie, cu streașină largă, completează imaginea unei case care a traversat un secol cu demnitate și eleganță. Elementul decorativ al acoperișului, ce sugerează un coif elegant, accentuează stilul eclectic al construcției, cu influențe brâncovenești și orientale.

Interiorul păstrează farmecul epocii prin plafoanele înalte, ușile și ancadramentele originale, dar și prin oglinda din salonul de la intrare, din lemn masiv sculptat manual, în ton cu atmosfera boemă a unei reședințe istorice. Oglinda are monograma proprietarului inițial: S.B.D. Holurile ample, camerele luminoase, scara originală cu fier forjat și finisajele din lemn masiv redau autenticitatea unei locuințe cu suflet, care a fost martora unor vremuri de glorie. Proprietatea este ideală atât pentru reședință, cât și pentru sediu de firmă, boutique-hotel sau centru cultural.

Cele 9 camere sunt înalte și luminoase, cu ușile cu tâmplăria originală. Din holul monumental se intră într-un salon de primire cu oglinda originală de formă hexagonală. În jurul său sunt dispuse radial încă 3 încăperi. Casa are o suprafață de 610 mp, 9 camere, o curte generoasă de 400 mp unde se află și un foișor unde a fost amenajat un grătar și o zonă de luat masa. Poziționată într-o zonă cu acces facil și liniște urbană, casa oferă tot confortul contemporan într-un cadru nobil, încărcat de istorie.

Ascunsă într-una dintre cele mai fermecătoare zone istorice ale Bucureștiului, casa se află pe strada Labirint, o arteră cu nume emblematic, desenată într-un traseu cu 7 onduleuri care păstrează spiritul mahalalei urbane de altădată. Zona, deși în imediata apropiere a centrului orașului, e cunoscută pentru liniștea sa și pentru densitatea ridicată de clădiri cu valoare de patrimoniu. Strada Labirint a fost martora transformărilor sociale și arhitecturale ale capitalei din ultimele două secole, iar astăzi rămâne un loc căutat pentru autenticitate, discreție și farmecul discret al vechii burghezii bucureștene.

Istoria zonei Labirint este strâns conectată de Bucureștiul Evreiesc aflat în proximitatea nodului reprezentat de Hala Traian. La acea vreme, zona era animată de prăvălii și piețe ale negustorilor evrei care s-au remarcat prin determinare și implicare. Prezența evreilor în București este semnalată de timpuriu în documentele vremurilor, încă din secolul al XVI-lea. Această minoritate, comunitatea de evrei sefarzi, provenea din regiunea spaniolă, fugind din calea persecuțiilor de tip religios. Ei s-au așezat în București și au început să desfășoare diverse activități: erau zarafi, medici, creditori. După Unirea Principatelor Române, un nou val de evrei a pătruns în România. De această dată, era vorba despre așa numiții evrei Așkenazi, care veneau din Polonia și țările adiacente. Aceștia s-au alipit comunității de evrei spanioli care locuiau deja în cartierul din București. Evreii și-au pus amprenta asupra dezvoltării Bucureștilor, datorită spiritului burghez și meșteșugăresc pe care îl aduceau culturii noastre. Ei sunt cei care au introdus comerțul ambulant, vânzarea en-gros și numeroase meșteșuguri. Un alt segment al populației de evrei se ocupa cu diverse meserii; erau frizeri, cizmari, tapițeri etc. Viața lor era una aparte. Seara se adunau în ceainării și se delectau cu numeroase cântece religioase evreiești, ce cântau în gramofon. Erau o comunitate compactă și împărtășeau aceleași valori. Zona era presărată cu lăptării și măcelării cu tradiție, iar locuințele evreilor constituiau mici prăvălii sau apartamente.

Azi, pe Strada Labirint, parcă încă se mai simte în aer ceva din acea epocă a Bucureștilor, iar această vilă cu monumentalitatea și arhitectura sa remarcabilă așteaptă să își ducă povestea mai departe.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul Storia își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză. Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli, specialist în patrimoniu și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia

Storia e platforma de imobiliare lansată de OLX care își propune să aducă mai multă claritate pe piața imobiliară. E locul unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Storia își propune să îi sprijine pe cei care caută locuința potrivită, oferind instrumente și informații valoroase despre piața imobiliară, cu scopul de a-i ajuta să ia decizii informate. În 2022, Storia a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă care oferă informații despre traiul în cartierele din România, măsurând standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, densitatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat al imobiliarelor, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte. În 2024, indexul a fost actualizat cu secțiunea „Vocea Cartierelor” în care sunt integrate date subiective despre cartiere, obținute direct de la locuitorii din fiecare zonă evaluată. Oricine dorește să-și evalueze cartierul în care locuiește este invitat să completeze chestionarul de pe trai.storia.ro.

Jun

2025

O vilă interbelică ce i-a aparținut uneia dintre cele mai frumoase femei din România se vinde cu 1.18 milioane de euro pe platforma Storia

O vilă interbelică în stil eclectic, în care a locuit Miss România din anul 1931, una dintre cele mai frumoase femei din țara noastră, se vinde cu 1.180.000 euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Imobilul de aproximativ 215 mp este situat pe Bulevardul Mărăști, în apropiere de Arcul de Triumf, într-o zonă ofertantă din nordul Bucureștiului și are 5 camere dispuse pe demisol, parter, etaj și mansardă. Investitorii pasionați de arhitectură și istorie au ocazia de a achiziționa această vilă care a găzduit mai multe personalități din trecutul României.

Aflat pe Bulevardul Mărăști, la câteva minute de Arcul de Triumf și Parcul Herăstrău, imobilul a fost ridicat în 1922 și modernizat în anul 1932 de către unul dintre arhitecții renumiți ai vremii, Haralamb Georgescu. Arhitectul Haralamb H. (Bubi) Georgescu (1908-1977) a fost un cunoscut arhitect interbelic și a fost partener al arhitectului Horia Creangă. Planșeele casei sunt de beton, iar renovarea din 2023 i-a adaptat farmecul istoric confortului contemporan.

Proprietarul inițial a fost Cezar L. Hărjescu, director general în Ministerul Industriei și Comerțului. Casa a fost vândută de Cezar L. Hărjescu către familia Peretz, mai exact către Erastia Peretz. Tatăl Erastiei, Ioan Peretz, era profesor la Universitatea București, director general al Teatrelor, specialist în istoria dreptului românesc și preocupat de influența bizantină asupra vechiului nostru drept.

Erastia Peretz, zisă și Tia, era născută în 1914. A fost Miss România în 1931. În articolul “Miss România 1931” – publicat în revista „Realitatea Ilustrată” – numărul din 11 iunie 1931 era descrisă astfel: „Blondă, cu ochii verzi şi talia înaltă, tânăra aleasă răspândeşte în jurul ei un farmec deosebit, farmecul simplicităţii, al modestiei”.

A debutat în librării cu volumul de proză scurtă „Îmi placi!…” în 1933 (la doar 19 ani). În 1934 i-a fost publicat volumul „Ceai dansant”. Erastia Peretz vorbea franceza, engleza şi germana, unul dintre romanele ei a fost scris în franceză şi a fost editat de o mare casă din Paris. Devenită actriță, îl întâlnise pe Septimiu Sever la teatrul din Sibiu și fuseseră transferați împreună la București, unde s-au căsătorit.

Erastia Peretz și Septimiu Sever au fost un cuplu fascinant din istoria teatrului și a cinematografiei. Septimiu Sever s-a născut în 1926 la Turda și în 1947 a absolvit Academia de Muzică și Artă Dramatică din București. A fost angajat la Teatrul din Sibiu și la teatrul Bulandra din București și a jucat în filme faimoase ale timpului. Ulterior, Septimiu Sever și Erastia Peretz au emigrat în Franța, iar de acolo s-au îndreptat spre Canada.

După emigrare, Septimiu Sever și-a continuat cariera artistică.Până în 2002 a condus Teatrul din Marieville (Quebec) și în același an, în vizită în România, a primit Diploma de Onoare a Teatrului Național din București.

Vila s-a păstrat în formă foarte bună de-a lungul timpului și în prezent este de vânzare pe platforma Storia. Stilul arhitectural în care a fost edificată vila este cel eclectic. Fațada este dominată de un turn care conferă monumentalitate clădirii și de vitraliile ferestrelor de la parter. Gardul vilei este marcat de o feronerie florală care se regăsește și la interior.

La interior s-au păstrat vitraliile, scara cu lei și feroneria originală, corpurile de iluminat, câteva elemente de mobilier și sobele cu motive antropomorfe și vegetale din teracotă ce amintesc de fabrica de la Văcărești. Pereții casetați, ușile cu sticlă și glasvand, parchetul și nișele semi-circulare elegante conferă prestanță vilei. La demisol regăsim camera tehnică și zona de spălătorie. La parter se află livingul cu o înălțime de 3,5m și respectiv 6m cu deschiderea către etaj, spre scară, bucătăria închisă, baia, zona de dining si ieșirea spre terasa exterioară. La etaj și mansardă se afla biroul, dormitoarele, dressing-ul și băile care deservesc dormitoarele. Vila are suprafața construită totală de 215 mp. Terenul are 250 mp, este aerisit și luminos, fiind amenajat ca o zonă discretă de luat masa. Clădirea are certificat energetic clasa A.

Renovarea imobilului din 2023 a fost coordonată de un arhitect specializat cu scopul conservării elementelor originale de mare valoare ale casei: sobele, candelabrele, parchetul din lemn masiv și ferestrele cu vitralii. Proiectul a inclus refacerea fațadei și a acoperișului și o renovare de interior completă, atât a instalațiilor electrice și sanitare, cât și a pereților, parchetului și pardoselii din piatra sintetizată natural pe bază de granit. Vila dispune de un garaj alături de care se află încă două locuri de parcare.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză. Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia

Storia e platforma de imobiliare lansată de OLX care își propune să aducă mai multă claritate pe piața imobiliară. E locul unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Storia își propune să îi sprijine pe cei care caută locuința potrivită, oferind instrumente și informații valoroase despre piața imobiliară, cu scopul de a-i ajuta să ia decizii informate. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. În 2022, Storia a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă care oferă informații despre traiul în cartierele din România, măsurând standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, densitatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat al imobiliarelor, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte. În 2024, indexul a fost actualizat cu secțiunea „Vocea Cartierelor” în care sunt integrate date subiective despre cartiere, obținute direct de la locuitorii din fiecare zonă evaluată. Oricine dorește să-și evalueze cartierul în care locuiește este invitat să completeze chestionarul de pe trai.storia.ro.

May

2025

Vânătoare de comori arhitecturale pe Strada Armenească

Bine ați venit în cartierul Armenesc! Comunitatea armenească din București este atestată în București încă de la începutul secolului al XVI-lea, la 13 noiembrie 1593. În capitală armenii s-au așezat în jurul bisericii construite de ei. Și-au deschis prăvălii și ateliere. Mahalaua Armenească apare menționată prima dată în anul 1831, în jurul Bisericii și Uliței Armenești. Biserica Armenească, cu arhitectură inspirată de cea a catedralei din Echmiadzin din Armenia (una dintre cele mai vechi din lume, fiind construită între anii 301-303), este o construcţie impunătoare, realizată după planurile arhitectului Dumitru Maimarolu (1859-1926). În 1911 i-a fost pusă piatra de temelie și a fost finalizată în 1915. Primul lăcaş de rugăciune al armenilor din Bucureşti a fost ridicat în perioada 1581-1629 şi a rezistat până în 1685. Pe locul actualei Biserici Armeneşti a existat o altă biserică, clădită în 1743. Distrusă de un incendiu în 1781, biserica a fost refăcută complet în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Ipsilanti (1796-1797).

Cea mai populată arteră din mahalaua Armenească era Ulița Armenească, devenită Strada Armenească. Ea pornește din Calea Moșilor și traversează bulevardul Carol I. Face nod cu strada Popa Rusu și se oprește în strada Maria Rosetti. Meseriașii de aici erau cizmari, negustori de cafea și delicatese, de manufactură, de cereale sau covoare orientale. Totodată, comunitatea număra un număr important de intelectuali, printre care medici, arhitecți, juriști, politicieni, profesori, scriitori, ziariști.

Ca să ne respectăm orașul, trebuie să îi înțelegem istoria, să îi aflăm poveștile, să îi iertăm greșelile. În ceea ce privește pasiunea pentru oraș și pentru cartierele sale, vă invit să îl (re)descoperim și să îl iubim împreună.

În 1911, tânărul Le Corbusier, în voiajul său oriental, era fermecat de Bucureștiul cu femei frumoase și cochete, plin de copaci și învăluit în parfumul obsedant al crinilor pe care îi vindeau țigăncile, și ele frumoase – un oraș în care e duminică în fiecare zi, iar arhitectura, ca și viața însăși, nu e luată în serios. Bucureștiul le apărea străinilor ca un oraș atipic, un spațiu al vizaviurilor contrastante, pendulând între postura de târg levantin și ambiția de metropolă apuseană. Casele vagon și elegantele hôtels particuliers, clopotnițele de tinichea și cupolele monumentale, verandele cu geamlâc și colonadele solemne, maidanele prăfoase și marile bulevarde, căruțele și automobilele alcătuiau un peisaj eterogen și disonant. Amestec de tradițional și modern, rural și urban, Orient și Occident, Bucureștiul (de fapt, conform pluralului originar, „Bucureștii”) se prezenta(u) la începutul secolului XX ca o așezare în care, după cum observa Tudor Arghezi, erau adunate mai multe orașe și târguri. Toate aveau însă un numitor comun: spiritul ager și jovial, tipic meridional, al bucureșteanului, iubitor de petreceri, nonșalant și ironic, dar cu o aplecare naturală spre convivialitate și toleranță care se transmitea și orașului.

Arh. Mihaela Criticos,

2021

Instrucțiuni

Vă invit să descoperiți delicii arhitecturale ascunse pe străzile Armenească, Spătarului, Semilunei, Franzelarilor, Licurg, Latină, Corbeni și Silvestru din acest cartier superb. Atenție să nu vă rătăciți în mrejele străzilor Arcului sau Cercului. Aveți o oră pentru explorare. Urmăriți indiciile și harta indicativă de mai jos. Nu trebuie să vă limitați la străzile de pe harta indicativă, dacă grăbiți pasul pe Strada Pasului vă puteți arunca privirea și pe Strada Speranței, sperând să găsiți cât mai multe indicii. Unele indicii au un singur răspuns corect, altele au mai multe răspunsuri, dar este suficient să găsiți unul. Când găsiți un obiectiv, faceți-i o fotografie. După o oră ne reîntâlnim la Centrul Cultural Armean (Strada Armenească nr. 13) unde ne veți arăta fotografiile obiectivelor descoperite menționând cărui indiciu corespund și vom povesti despre descoperiri și stiluri de arhitectură.

Primele echipe ce descoperă toate indiciile corecte vor primi premii din partea Centrului Cultural Armean! Mult succes!

Hartă indicativă

Indicii

1. Găsește “omul verde” care protejează ferestrele unui demisol al unei casei hoch-parter. Oare e un zeu, un semi-zeu, un spirit, sau un om ca mine și ca tine? Dar dacă ne ducem pe firul istoriei artei, ajungem până în Antichitate. Este un mascaron care reprezintă o față umană combinată cu motive vegetale. Este un simbol al regenerării în fiecare primăvară, și noi încă suntem în mai, nu-i așa? Se află de obicei deasupra golurilor (uși sau ferestre) pentru a îndepărta spiritele
rele (are rol apotropaic).

2. Gasește o plăcuța memorială ce marchează o personalitate istorică ce a locuit aici, în cartierul Armenesc. Suntem mai multe pe aici.

3. Găsește simbolul fleur-de-lis, un simbol heraldic, reprezentând o floare stilizată de crin sau iris, folosit în heraldică și ca simbol politic. Este un simbol al regalității, în special în tradiția monarhică franceză.

4. Suntem coloane interesante și străjuim o intrare sau fațadele imobilelor. Avem diverse modele prin cartier: avem modele neoclasice cu capiteluri florale, avem modele neoromânești inspirate de la Mânăstirea Hurezi, modele Art Deco geometrice stilizate. Pe care dintre noi ne-ai descoperit?

5. Sunt o fereastră rotundă, oculus mă numesc. Sunt tipică stilului Art Deco, inspirată din vapoarele streamline care străbăteau Atlanticul. Mă mai găsești alături de luminatoare de scară geometrice și speciale. Art Deco este stilul arhitectural cel mai în vogă începând cu anii 1920, stilul care a contopit tendințele momentului, inovațiile tehnice și practicile societății în plină evoluție, cu ecouri ale evenimentelor culturale sau mondene și la moda vremii: cubismul, jazz-ul, cinematograful, expresionismul, constructivismul și Școala Bauhaus. Treptat, apetența pentru Art Deco a cucerit capitala (și chiar lumea întreagă) în construcții, artele spectacolului, în publicitate, la nivelul tiparului și designului industrial, devenind imaginea unui stil de viață modern, pentru care automobilul, music-hallul și moda pret-à-porter au devenit repere curente. Dar oculus-ul are și rude mai îndepărtate, de vârste mai venerabile: ele definesc stilul eclectic beaux-arts (de inspirație franceză), și sunt mult mai bogat ornamentate, cu ornamente florale și frunze de acant. Pe care dintre noi ne-ai depistat?

6. Găsește leii care susțin un balcon cu feroneria originală. Parcă-și străjuiesc stăpânii: leii au gurile deschise, gata să își protejeze casa de orice intenții rele. Fotografiază balconul cu feroneria și geometria sa fantastică!

7. Găsește-mă, sunt o clădire în stil mediteraneean. Să nu mă confunzi, te rog, cu casa maură de pe Corbeni. Și ea e special, dar povestim altă data despre ea. Stilul mediteraneean, așa-numit venețiano-florentin, este extrem de valoros în București. Îl recunoști la clădirile cu colonade subțiri și delicate, cu tencuiala aspră ce duce cu gândul la nisipul Mediteranei. Din 1930 până prin 1947, în marile oraşe, mai ales în Bucureşti şi Constanţa, a prins teren acest curent care iniţial s-a numit “mauro-florentino-brâncovenesc”, căci prin aspectul său trimitea către aceste stiluri. Deşi multe case particulare au fost ridicate în capitală purtând amprenta acestui stil şi mulţi arhitecţi l-au preferat, el a fost respins de breaslă la început, iar după 1950 a fost uitat complet. Aspectul cel mai important și mai cunoscut e tencuiala stucco sau calcio vecchio, care are rol atât estetic, cât şi funcțional, căci rezistă la diferențele de temperatură. Acoperișul poate fi cu olane în pante line sau cu elemente gotice. La început au apărut elementele din zona Andaluziei, cu arhitectură hispanică de tip “mudejar” (numele dat constructorilor arabi care au rămas în Spania după Reconquista). Apoi au apărut elemente din zona Italiei, din Toscana, şi elemente ale Renașterii italiene, în care parterul este mai înalt şi etajele sunt tratate mai simplu. În ultima fază, cea mai complexă a acestui stil mediteraneean, apar cele mai interesante elemente de decorație de tip gotic veneţian. Forma ferestrelor mele parcă aduce a gotic, nu-i așa? Și dacă îți place acest stil, cu siguranță vei mai descoperi case proiectate astfel în plimbarea ta.

8. Găsește marca unui arhitect care a proiectat una dintre casele din cartierul Armenesc. Dacă ai descoperit numele unui arhitect care a proiect un imobil Art Deco, să știi că și fontul literelor care stau mărturie în tencuiala fațadei este tot în stil Art Deco.

9. Că tot vorbim de arhitecți, găsește casa în care a locuit una dintre primele arhitecte din România, Virginia Haret Andreescu, și uite-te cu atenție pentru a descoperi scurgerea de la un balcon cu chip zoomorf. E leu, e lup, tu ce spui?

10. Găsește o ușă, un fronton sau un gard cu monograma comanditarului casei. Monograma era ca o carte de vizită, proprietarilor le plăcea să-și “aștearnă” în fier forjat sau în tencuială inițialele lor, le conferea prestanță și eleganță.

11. Suntem figuri umane masculine de mici dimensiuni, aproape niște pitici, și nu avem neapărat o funcție de „susținere” deși pare că ducem tot greul ferestrelor
casei pe umerii noștri. Suntem elemente decorative, suntem numiți uneori „herme” sau chiar „grotescuri umane”. Facem parte dintr-o fațadă compusă teatral, în care elementele decorativ-simbolice adaugă narativ și spirit ludic clădirii.

12. Avem și figuri umane de mari dimensiuni, aproape monumentale, în cartierul Armenesc. Suntem atlanți, figuri masculine sculptate folosite în arhitectură ca elemente de susținere sau decorațiuni verticale. Îndeplinesc funcția estetică și (uneori) structurală a unei coloane sau console. Numele nostru provine de la Atlas, titanul din mitologia greacă, condamnat să țină cerul pe umerii săi. Există și un echivalent feminin: cariatida. Dacă te uiți cu atenție la o casă cu fațadă principală bogat decorată cu amorași, scoici, frunze de acant și chipuri feminine drept mascaroni, apoi, dacă arunci privirea și la fațada secundară, dinspre curte, o să ai parte de surpriza de a ne vedea. Suntem doi atlanți la intrare. Fotografiază-ne și bucură-te de noi, căci suntem speciali în peisajul bucureștean.

13. Găsește fisurile seismice de pe o clădire cu bulină roșie. Fisurile seismice și bulinele roșii, mai mult sau mai puțin decolorate de soare și de timp, ne amintesc de cutremurul de la 1977 care a distrus o bună parte dintre clădirile istorice ale capitalei. Și ne înfioară când ne gândim la pericolul unui viitor cutremur, dar ne dau un imbold să ne consolidăm clădirile și relația noastră afectivă cu ele.

14. Se spune că e cea mai veche casă din București. Nu suntem foarte siguri de această legendă urbană, dar știm sigur că Iacob Melik, pașoptist și autor al cărții “L’Orient devant L’Occident” a locuit aici. A cui este statuia din curte? Să știi că a fost sculptată în bronz de sculptorul Dimitrie D. Anghel.

15. Găsește casa primadonei de pe Strada Spătarului. Dacă am juca rece-cald și dacă v-ați îndrepta privirea ușor în spate, în apropiere de Casa Melik, v-aș spune “cald, cald, fierbinte!” Admirați vă rog frontonul bogat decorat cu frunze de acant pe care stă scris anul ridicării casei: “1886”. Aici a locuit Elena Teodorescu, celebră cântăreață de operă la vremea ei, fiica basului George Teodorescu, de asemenea solist la operă. Ea a fost căsătorită cu așa-numitul print al Operetei, Nicolae Leonard. În anul 1961 au fost filmate aici scene din filmul Hariclea Darclee. Aflăm de la Victoria Dragu Dimitriu în cartea sa “Doamne și Domni la Răspântii bucureştene” că aici, în casa sopranei, „totul era legat de muzică. Pianul, încărcat de fotografii cu dedicații, tablouri, portrete mari, în rame frumoase, teancuri de partituri, afișe de spectacole vechi, de aici și din străinătate, scrisori, hârtii cu antet de la diverse Opere”. Nora Elenei Teodorescu, rămasă văduvă, a donat casa Academiei Române, în speranța că va deveni casă memorial, dar dorința sa nu s-a îndeplinit. Toate obiectele cu valoare memorial-simbolică ale sopranei, „au fost aruncate pe maidan, toate lucrurile acelea pentru ea sfinte, menite să ajungă în muzeul dorit. Sigur numai notele muzicale, sute de pagini, cărți, afișele spectacolelor, fotografii, sute și ele, scrisori, cărți poștale ilustrate, ziare și reviste vechi, toate astea aruncate în praf.” Vă invit să vă imaginați interioarele somptuos decorate cu fresce în stil pompeian din această casă monument istoric, interioare evocate de istoricul de artă Petre Oprea, în timp ce ascultați acordurile vocii lui Nicolae Leonard în bucata “Prin lumea mare/My darling” (din opereta “Printesa circului”):

Ponturi:

A. Asigurați-vă că vă uitați și în sus, deasupra nivelului ochilor.

B. Încercați să nu treceți de mai multe ori în același loc, chiar dacă străzile par ușor labirintice. Nu e de mirare că o stradă se cheamă chiar Strada Arcului și este în formă de… arc, iar alta se numește strada Cercului și te poți învârti pe ea la nesfârșit.

C. Citiți bine indiciile înainte să porniți la drum și țineți minte cuvintele cheie ca să depistați ușor obiectivele.

D. Aveți în medie cam 4 minute pentru fiecare indiciu.

E. Unele indicii sunt dificile. Nu vă impacientați dacă nu găsiți obiectivele, scopul este să vă simțiți bine și să vă bucurați de plimbare și de deliciile arhitecturale pe care le întâlniți.

Plimbare plăcută!

Proiect desfășurat în cadrul Festivalului Strada Armenească. Partener: Centrul Cultural Armean.

May

2025

Vânătoare de comori arhitecturale #Aiciastat pe Strada Armenească – 25 mai 2025

Asociația culturală “Aici a stat” vă invită alături de Centrul Cultural Armean în cadrul Festivalului Strada Armenească la o vânătoare de comori arhitecturale în cartierul evreiesc, un culoar urbanistic cu arhitectură și povești extrem de interesante, pe 25 mai 2025 la ora 16:30.

Vânătoare de comori arhitecturale, generaționale, povești scrise în tencuieli și pe asfalt. Vânătoarea de comori #Aiciastat vă va ajuta să priviți altfel clădirile pe lângă care treceți și să le decriptați misterul prin propriul limbaj. Ca să ne respectăm orașul, trebuie să îi înțelegem istoria, să îi aflăm poveștile, să îi iertăm greșelile. Nu intervenim asupra fondului construit, strada, casele și decorațiunile lor sunt chiar… comorile propriu-zise, iar voi veți fi niște fini observatori.

Vânătoarea de comori va începe la ora 16:30 în fața Centrului Cultural Armean (Strada Armenască nr. 13). Veți primi indicii și veți porni la explorat timp de 60 de minute acest fragment de oraș interesant ce ne îmbie la antropologie urbană. După explorare vă așteptăm înapoi în fața Centrului Cultural Armean să validăm descoperirile voastre. Primele echipe care ajung înapoi la punctul de întâlnire cu toate indiciile descoperite vor primi premii-surpriză.

Vânătoarea de comori se poate desfășura individual sau pe echipe de până la 5 persoane, în limita locurilor disponibile. Prin această vânătoare de comori veți descoperi câte ceva din farmecul străzii, cine a locuit acolo, căror stiluri arhitecturale aparțin clădirile pe care le vedeți și alte surprize. Cu această ocazie veți reuși să priviți cu alți ochi clădirile și elementele arhitecturale pe lângă care treceți.

Participarea la vânătoarea de comori arhitecturale se face în baza achitării a 50 lei/ persoană ca donație în contul Asociației culturale Aici A Stat, IBAN: RO65INGB0000999911589980, ING Bank. Copiii până în 12 ani pot participa alături de părinții lor în mod gratuit.

Prin participarea la acest eveniment sunteți de acord cu procesarea informațiilor cu caracter personal, conform GDPR. La eveniment se va înregistra material audio-video cu participanții la vânătoarea de comori.

Pentru a participa vă puteți înscrie prin formularul de înscriere, disponibil mai jos, iar participarea vă va fi validată prin email.

Nume și prenume *

Email *

Vârsta *

Participarea la vânătoarea de comori arhitecturale se face în baza achitării a 50 lei/ persoană ca donație în contul Asociației culturale Aici A Stat. Copiii până în 12 ani pot participa alături de părinții lor în mod gratuit. Donația se poate face la fața locului sau prin transfer bancar în contul Asociației culturale Aici A Stat cu sediul în București, str. Profesorilor nr. 10, sector 4, având cod fiscal 44366110, reprezentată legal prin presedinte Ana-Ruxandra Rubeli. Cum preferați să faceți plata?(*) *

Online, prin transfer bancar în contul Asociației culturale Aici A Stat
Cash, la fața locului

Prin participarea la acest eveniment sunteți de acord cu procesarea informațiilor cu caracter personal. La eveniment se va înregistra material audio-video atât cu dvs., cât și cu minorii care vă însoțesc la eveniment. Dacă vreți să ne transmiteți un mesaj special, vă rugăm să scrieți mai jos.

Website

După completarea formularului de înscriere, prin email vi se va transmite confirmarea la participare.

Evenimentul poate suferi modificări în funcție de prognoza meteo. Vom publica orice modificări intervenite pe parcurs. Vă mulțumim!

May

2025

Un apartament într-o vilă de patrimoniu de acum 100 de ani

Un apartament într-o vilă în stil neoromânesc, ce datează din prima parte a secolului XX din cartierul evreiesc, se vinde cu 550.000 euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Apartamentul de aproximativ 200 mp este la parterul vilei situate pe Strada Dr. Burghelea, în apropiere de Hala Traian, într-o zonă istorică centrală, cu aer boem și ambasade. Are 5 camere, având în plus spațiu în garaj și la subsol. Investitorii pasionați de arhitectură și istorie au ocazia de a achiziționa acestapartament remarcabil care are elemente arhitecturale și decorative deosebite: stucaturi cu foiță aurită, o sobă din ceramică de Meissen, tavane înalte cu stucaturi și încăperi ample și luminoase.

Construită în stil neoromânesc, casa a fost martoră a evoluției orașului premodern către contemporaneitate. Conform Listei Monumentelor Istorice din București, vila este clasificată drept monument istoric cu codul B-II-m-B-18256, ceea ce indică recunoașterea oficială a valorii istorice și arhitecturale a clădirii. Aici a locuit la 1911 dr. Georgescu, iar la 1950 Georgescu Viorica, cel mai probabil moștenitoarea sa, care deținea la vremea aceea 9 apartamente în această clădire. În cadastrul de la 1911 proprietatea avea adresa Strada Grațioasă numărul 15, o adresă cu o rezonanță elegantă din cartierul evreiesc. Cadastrul indică faptul că vila și-a păstrat amprenta la sol încă din 1911, chiar dacă a avut parte de modificări ulterioare.

Clădirea are o compoziție simetrică, impunătoare, tipică reședințelor urbane ale burgheziei micului Paris.

Cele 5 camere sunt înalte și luminoase. Din holul monumental sunt dispuse radial încă 3 încăperi. Livingul de 30 mp este spectaculos și se poate extinde cu altă cameră de 24 mp de care este separată printr-un glasvand elegant. Apartamentul are o suprafață de 200mp, o terasă de 25 mp către curte, un garaj de 20 mp și două boxe însumând 29 mp.

Elementul dominant este turnul de colț, semicircular, cu balcoane etajate și decorație bogată, ceea ce sugerează o intenție de monumentalitate. Acoperișul înalt, cu streșini late și ferestre mici, indică de asemenea influențe neoromânești. Benzile decorative dintre etaje sunt ornamentate cu motive florale (vrejul de dovleac împletit) și geometrice (motivul funiei) reliefate, detalii comune în arhitectura neoromânească.

Ferestrele arcuite, încadrarea lor cu relief și ancadramente din tencuială profilată indică o influență Beaux-Arts franceză, preluată și adaptată în stil local. Frontonul turnului rotund, cu pilaștri și arcade fine, adaugă un element de rafinament care subliniază importanța acestui colț al clădirii. Fațada este finisată cu similipiatră, specifică epocii. Ferestrele păstrează proporțiile originale, iar feroneria balconului și a gardului sunt cele originale.

La interior s-au păstrat numeroase elemente originale. Remarcabile sunt uşile cu cristal, soba din ceramică de Meissen cu elemente florale și acrotere aurii, stucaturile tavanelor. Apartamentul este o reşedinţă somptuoasă, restaurată cu foiță aurită. Bijutieri, doctori, ceasornicari, bancheri, aceștia erau reprezentanții elitelor evreiești care au format și au locuit în acest cartier fermecător. I. Peltz scria în volumul „Calea Văcăreşti”, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1962, în timpul Primului Război Mondial, astfel: „Ocupau case mari cu grădini înconjurând ziduri curate. Aveau guvernante la copiii lor nemţiţi şi franţuziţi. Plecau vara la Karlsbad sau la Vichy. Unii îşi instalaseră magazinele în plină inimă a oraşului.” Dacă inițial adresa casei era legată de strada Grațioasă, astăzi ea este poziționată pe Strada Dr. Burghelea, care a fost formată după 1911, după data construcției casei, conform cadastrului și a istoricului nomenclatorului stradal din București. Artera reuneşte astăzi 10 clădiri cu statut de monument istoric și are o atmosferă aristocrată.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză. Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli, specialist în patrimoniu și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

***

Despre Storia

Apr

2025

Vânătoare de comori arhitecturale pe Calea Victoriei

Bine ați venit în inima capitalei, pe vechea arteră numită Calea Mogoșoaiei. Gheorghe Crutzescu a scris o carte numită “PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI” pe care a dedicat-o Căii Victoriei, făcându-i o dedicație de dragoste astfel:

“[…] dacă sunt zile în care te cuprinde nostalgia unui fel de viaţă pe care nu ai apucat-o, care-ţi pare însă cunoscută;

dacă îţi sunt dragi unele cuvinte bătrâneşti, care te duc într’o lume pe veci apusă, dar în care a trăit bunicul şi străbunicul tău;

dacă nu crezi că moşii noştri erau toţi nişte sălbatici şi că adevărata noastră „civilizaţie” a început odată cu automobilele, casele „block” şi matchurile de football;

atunci, dacă vrei, s’o luăm în sus, împreună, pe podul Mogoşoaiei, vom merge încet, plecând urechea la poveştile de ieri, sau de demult, pe care zidurile vechi şi locurile bătătorite de veacuri le mai şoptesc, încă, celor ce vor să asculte.

Rândurile ce urmează sunt născute din dragoste pentru o stradă.”

De aici din fața Bibliotecii Central Universitare (proiectată de arhitectul familiei regale, Paul Gottereau), de lângă statuia ecvestră a lui Carol I (ridicată la origine de sculptorul croat Ivan Meštrović în 1939, topită și refăcută în 2010 de Florin Codre), în fața Muzeului Național de Artă, amenajat în fostul Palat Regal, vă invit să porni și voi în căutarea unor povești. Dar înainte de a porni, vă rog să vă uitați la piciorul calului regelui Carol I: deși Carol I nu a murit propriu-zis din cauza rănilor dobândite în război, calul său este totuși reprezentat cu piciorul din față în aer, ceea ce înseamnă, potrivit obiceiurilor, că personajul înfățișat a murit din cauza rănilor de război. Se spune că regele a murit de inimă rea: moartea sa, intervenită subit pe 27 septembrie 1914, a fost atribuită rănilor sale sufletești, în contextul izbucnirii Primului Război Mondial, când țara sa adoptivă, România, a ales să lupte împotriva țării sale natale, Germania. Statuile, zidurile, ornamentele arhitecturale ne spun povești despre arhitecți, comanditari, artiști. Și vă provoc să le descoperiți.

Instrucțiuni

Vă invit să descoperiți delicii arhitecturale ascunse într-un fragment selectat de pe Calea Victoriei: între statuia ecvestră a lui Carol I și strada Frumoasă. Aveți o oră pentru explorare. Urmăriți indiciile care au un singur răspuns corect. Când găsiți un obiectiv, faceți-i o fotografie. După o oră ne revedem la punctul de întâlnire unde un membru al echipei îmi va arăta fotografiile obiectivelor descoperite menționând cărui indiciu corespund și vom povesti despre stiluri de arhitectură.

Prima echipă ce a descoperit toate indiciile corecte va fi premiată! Mult succes!

Indicii

1. Aici se afla tronul regal si alte săli impunătoare care adunau marile personalități ale vremii. Edificiul monarhic în esență, fațada mea ascunde multe secrete, chiar dacă a trecut prin bombardamente și incendii: caută plăcuța memorială care amintește despre boierul Golescu.

2. Sunt simbolul muzical al capitalei, răsună instrumentele muzicale în timpul concertelor și repetițiilor. Datorită unei subscripții publice am ajuns să domin astăzi piațeta mea. În părculețul pe care îl veghez (vechea grădină a Episcopiei) statuia lui Eminescu realizată în bronz de sculptorul Gheorghe D. Anghel în atelierul său de la Mănăstirea Pasărea. Iar dacă te uiți în sus poți descoperi cei doi grifoni din unghiurile laterale.

3. Ca să mă găsești, trebuie să te uiți în jos în fața imobilului ARO Palace proiectat de Horia Creangă. Sunt o plăcuță de gresie pe care scrie numele manufacturii cu sediul Sălciilor nr. 8. Aici a locuit poetul și actorul Dinu Ianculescu (1925-2006) dar și Tiberiu Olah (1927-2002), compozitor, profesor și muzicolog român, de etnie maghiară, doctor în muzică cu lucrarea „Unele probleme în legătură cu timpul și spațiul muzical”. New York, Washington, Londra, Paris, Berlin, Praga, Roma, San Francisco, Köln sau Darmstadt sunt câteva din orașele în care s-au cântat lucrări ale compozitorul român, care a semnat peste 120 de opusuri, printre care se numără Simfonia I (1956), Sonata pentru clarinet solo (1963), Poarta sărutului, poem simfonic pentru orchestră mare (1965). În perioada 1959-1984 a semnat, de asemenea, coloane sonore pentru mai mult de 20 de pelicule românești.

4. Pe vremuri apa tâșnea și răcorea curtea interioară a blocurilor din interbelic pe care eu îl ornez. Am un stil modernist reprezentativ și se spune că arhitectul Mac Constantinescu m-a proiectat cu geometria aceasta intersantă. Ca să mă găsești trebuie să cauți curtea interioară cu acces dinspre vestita Cale a Victoriei. Gangul este pavat cu plăci mici de gresie, care se regăsesc şi la imobilul ARO Palace a lui Horia Creangă. Fotografiaza-mi unul dintre basoreliefuri, toate sunt superbe, nu-i așa?

5. Găsește plăcuța memorială care marchează un fragment din documentul de inaugurare a Palatului Societății Politehnice semnat la 11 martie 1928. Planurile cladirii și supravegherea construcției s-au făcut de arh. P. Antonescu (care s-a ocupat și de toate decorațiile și mobilierul de la etajul I). Clădirea a fost executată de întreprinderea ing. C. M. Vasilescu. Construcțiile au trenat mult între 1909, momentul cumpărării terenului de la moștenitorii lui Ghita Ion (unde era instalat pe atunci Clubul Regal) și 1928, din cauza Marelui Război. Pentru a debloca proiectul, ing. Anghel Saligny a fost de acord ca mai multe societăți Societăți să contribuie la construcție: Societatea Politehnică urma sa aduca drept aport terenul pe care se va face clădirea, care urma a se construi de mai multe societati. Acestora li se lăsa în deplină proprietate câte unul sau două etaje întregi, iar Societații Politehnice i-ar rămâne etajul I pentru a se instala, subsolul și parterul pentru a le închiria și a-și procura astfel venituri cu care sa întrețină localul și să-i mai rămână și sume pentru a face față celorlalte cheltuieli. Inginerul C. Bușilă a dat gratuit personalul necesar pentru studierea si supravegherea instalațiilor. Societatea Creditul Industrial a facut o donatie de 500 000 lei pentru a veni in ajutorul construcției Palatului Societatii Politehnice.

6. Găsește ancadramentul neoclasic triunghiular de pe fațada palatului în care a locuit vistiernicul grec Grigore Romanit. El era în 1823 efor al Casei podurilor, care se ocupa de întreținerea străzilor orașului, un fel de precursor al CNADNR. Un mare iubitor al luxului, acesta a decorat palatul după ultimele tendințe ale modei începutului sec. XIX, cu mobilier de abanos și mahon, cu oglinzi de cristal venețian, cu marmură, bronz și sidef. Palatul a fost loc preferat pentru baluri, apoi s-a transformat în Cancelarie Domnească, Curte administrativă și apoi sediu al Ministerului Finanțelor (funcție pe care a îndeplinit-o timp de un secol). O extindere a palatului a fost necesară, așa că a fost contractat arh. Nicolae Cerchez care a desenat planurile actuale în forma de U în stil neoclasic cu elemente eclectice. Astăzi în curte se regăsesc statui de Cornel Medrea, iar în interior colecții private minunate, precum cea a lui Corneliu Baba, Iosif Iser, Beza, Simu și mulți mulți alții.

7. Sunt decorată cu lei și coloane cu capiteluri, ba chiar am și două urne monumentale la intrare, pe care te rog să le găsești. Arhitecții Ion Mincu și Nicolae Cuțarida s-au ocupat de reamenajarea mea în stil eclectic francez (sau beaux-arts). Am o grădină la intrare, ba chiar și statui. Proprietarul meu era mare moșier și s-a îmbogățit de la petrol, pe moșiile sale de la Sărata Monteoru.

Bonus: Am două felinare distinctive pe fațadă, le-ai depistat?

8. Găsește 3 arcade sprijinite pe coloane cu caneluri răsucite unite la bază prin balustrade de piatră sculptată cu motive ornamentale, tipice stilului neoromânesc. Aici a locuit profesorul şi juristul Constantin G. Dissescu (1854-1932), în această vilă realizată în 1908 în stil neoromânesc după planurile arhitecţilor Grigore Cerchez şi Alexandru Clavel. Constantin Dissescu a fost profesor la Facultatea de Drept din Bucureşti, ministru al justiţiei şi instrucţiunii publice, deputat de Vâlcea. Astăzi aici este sediul Institutului de Istoria Artei “G. Oprescu” al Academiei Române.

Bonus: Găsește în grădina vilei și fantâna circulară din piatră care apare pe planurile de arhivă încă din anii 1895-1899.

9. Suntem două stimabile doamne cu alură greco-romană și sprijinim o casă venerabilă. Privim agale către Palatul Nababului și abia așteptăm să iasă de sub pecetea restaurării. Aici a stat cândva Palatul lui Caragea Vodă, domnitor fanariot ce a domnit 6 ani. Fata lui cea mică, domnița Ralu, a fost vestită pentru întemeierea primei trupe de teatru din țările române și înființarea teatrului de la Cișmeaua Roșie.

10. Găsește plăcuțele metalice de imobil asigurat la “Dacia Bucuresci” și “Abonat la serv. ridicărei gunoielor” de pe fațada casei Hristu, unde a locuit și prințesa Zoe Văcărescu-Bagration în ultimii ani ai vieții. Prințesa fusese soţia căpitanului în armata rusă Alexei Kirilovici Bagration-Muhranski, ce provenea dintr-o veche familie nobiliară georgiană. Zoe era fiica marelui logofăt Ştefan Văcărescu, zis “Orbul”. Ea la rândul ei a avut o fiică, Alina, măritată în 1832 cu marele vornic Emanoil Băleanu (1794-1862), de care s-a despărţit 3 ani mai târziu. Se pare că Alina a avut o relație amoroasă cu generalul P.D. Kiseleff, începută la Bucureşti şi continuată după 1834 în Rusia. Împreună au avut 4 copii. Generalul nu a primit permisiunea țarului să divorțeze, așa că toți copiii născuți din relația ilegitimă au fost înfiaţi în 1845 de un unchi al Alinei, Iacovache Prejbeanu. Numele lui rusificat, Prejbeanov, a fost purtat de descendenţi în linie masculină ai contelui Kiseleff. Una dintre fiicele din poveste era Saşa (1842-1922), măritată cu scriitorul Alexandru Odobescu. Sașa a primit această casă de la bunica sa, prințesa Zoe Bagration. Casa are o curte adâncă, semănând cu un han cu geamlâc la etaj în spatele ușii masive de lemn cu grilaj metalic care e mereu închisă. La etajul I, balconul cu feronerie decorativă este sprijinit pe trei console de piatră sculptată în formă de lei. Se prea poate să fie una dintre puţinele clădiri vechi ce se mai păstrează în această parte a vechiului Pod al Mogoşoaiei. Istoria casei duce până la 1843, când avea doar parter și subsol și o anexă în curte. În 1871 a fost înălțată și a primit fațada eclectică ce încă se păstrează și astăzi, deși mult degradată. Pe fațadă se află și pilaștrii cu capiteluri corintice și mascheronul de protecția la intrare.

Bonus: pe fronton poți distinge monograma MH şi anul de construcție 1871.

11. Fațada mea principală cu marchiză adăpostea cândva trăsuri ce aduceau protipendada bucureșteană la bal. Luminatorul meu faimos ilumina sala de bal, acum perfect pentru ruletă. Dar nici fațada dinspre Podul Mogoșoaiei nu e de lepădat: fotografiază-mi ghirlandele cu frunze de acant de sub ferestrele încadrate de coloane cu capiteluri bogat ornate, simbol al arhitecturii beaux-arts.

12. Găsește plăcuța memorială care evocă un general, personalitate politică a României interbelice cu un rol important în războiul de independență. El a cumpărat această casă în 1868 de la aga Dimitrie Ioanidis. Casa a fost construită în 1843 în stil sobru neoclasic de marele logofăt Alecu Florescu, care la rândul său a vândut-o în 1853 lui Ioanidis contra unei sume fabuloase la acea vreme de 8000 de galbeni austrieci. Este consemnat că a primit încuviințarea să clădească pe “ulița Mogoșoaiei” o casă cu un cat și pivniță dedesubt și cu “depărtarea de la linia uliții de peste un stânjen”. În anii ‘60 erau planuri ca această casă să fie transformată într-un muzeu al porțelanului, dar acest lucru nu s-a materializat. Casa a fost retrocedată urmașului familiei, Şerban Alexandru Manu (1937-2020), care a cerut în repetate rânduri, fără succes, și restituirea colecţiei Manu: 40 de portrete mari în ulei, fotografii vechi în culori şi fotografii color după tablouri vechi, reprezentând numeroşi domnitori şi boieri români, piese de mobilier, cărţi valoroase şi două obuze aduse de pe câmpul de bătaie de la Plevna de general.

Ponturi:

A. Asigurați-vă că vă uitați și în sus, deasupra nivelului ochilor și în jos.

B. Citiți bine indiciile înainte să porniți la drum și țineți minte cuvintele cheie ca să depistați ușor obiectivele.

C. Puteți să porniți explorarea pe partea dreaptă a Căii Victoriei și după ce ați ajuns la punctul final (Strada Frumoasă) să vă întoarceți pe partea stângă pentru a găsi restul indiciilor.

D. Aveți în medie cam 5 minute pentru fiecare indiciu.

E. Unele indicii sunt dificile. Nu vă impacientați dacă nu găsiți obiectivele, scopul este să vă simțiți bine și să vă bucurați de plimbare și de deliciile arhitecturale.

Plimbare plăcută!

Proiect desfășurat în cadrul Străzi deschise – București, Promenadă urbană, un proiect al Primăriei Municipiului București, organizat prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, în calitate de operator zonal.

Apr

2025

Desiring Neighbourhoods. Learning from and building on the Past. Observing Today. Romanian Design Week 2025

Locations: Urban Spaces Sfintii Voievozi, OTOTO Station
Date: May 18, 15:00
Organized by: Urban Spaces & Aici a stat

An exploration into how neighborhoods shape who we are and how we can shape them in return. Through walks, conversations and public viewings, we reflect on the past, observe the present and imagine a more beautiful, healthier and human-centered urban life for tomorrow.

We start at 15:00 at Urban Spaces Sfintii Voievozi, OTOTO Station with a talk with Ana Rubeli, Iulia Stanciu and Andreea Boldojar.

Starting from Ana Rubeli’s book „Mahalale de Patrimoniu”, we explore how neighborhoods are made—through architecture, commercial life and the people who inhabit them.

After the talk, at 16:00, we start the Guided Tour – the urban exploration from Urban Spaces towards Maria Rosetti, linking Sfinții Voievozi neighborhood to Popa Chițu neighborhood, their stories, their mysteries and their famous residents. As we move through the city, we reflect on the power of micro-neighborhoods to offer alternatives to dense, impersonal urban zones—places where design, memory, and community shape a better quality of life. The tour will trace both visible heritage and hidden histories.

17:15 – Hotăranu Pharmacy, Maria Rosetti corner with Vasile Lascăr

We continue with a short visit inside the beautiful Hotăranu Pharmacy, a remarkable early 20th-century building that served the community for decades. Designed by architect Statie Ciortan, it stands as a testament to the way local businesses anchored neighborhoods and brought elegance and utility together in daily life. A moment to reflect on the role of these civic spaces—past and future. We will see its frozen-in-time charm and we will find out about the future plans to transform this emblematic building into the Pharmacy Museum.

17:30 – Maria Rosetti 53

The guided tour will culminate with discovering the apartments building designed by famous architect Arghir Culina in 1918 for engineer Nicolae Pissiota and soon to be transformed into Urban Spaces Maria Rosetti. Architect Iulia Stanciu will share the architectural vision and transformation process behind the project. Participants will explore a restored commercial space on the ground floor and a typical apartment on the first floor—getting a glimpse of life in the old city and how it can be reimagined for the future.

We end the tour with a glass of wine and a warm conversation with our neighbors from the nearby Anticariat Store, who will share stories and hidden histories of the house and the surrounding streets.

The participation at the guided tour is based on a recommended donation of 150 RON/ person, payable at the Aici A Stat cultural association, IBAN: RO65INGB0000999911589980, ING Bank. Kids below 12 years-old can participate for free accompanier by their parents.

By taking part in this event you agree to the processing of personal data in accordance with GDPR regulations. Audio and video recordings of participants will be made during the guided tour.

To join the event, please register using the form available below. Your participation will be confirmed via email, subject to availability.

Name and surname *

Email *

Age *

If you are registering more than one person, please write their number and the first and last name of each person who will accompany you to the event.

Participation in the guided tour is based on the payment of 150 lei/person as a donation to the account of the Aici A Stat Cultural Association. Children up to 12 years old can participate with their parents for free. The donation can be made on site or by bank transfer to the account of the Aici A Stat Cultural Association with headquarters in Bucharest, str. Profesorilor no. 10, sector 4, with fiscal code 44366110, legally represented by president Ana-Ruxandra Rubeli. How do you prefer to make the payment?

Online, bank account IBAN: RO65INGB0000999911589980, ING Bank, Asociatia culturala Aici A Stat (please write at the payment details “Donație”)
Cash, at the meeting point

Do you agree to the recording of audio-video materials with you and the minors accompanying you to the event (if applicable)?

Name

Our partners are Urban Spaces, OTOTO, Romanian Design Week.

The event can be subject to change depending on weather forecasts. We will publish any changes. Thank you!

arhitectura

O vilă monument istoric construită în 1913 în centrul capitalei se vinde cu 1.500.000 euro pe platforma Storia

Like this:

Ce descoperi dacă reușești să ajungi la Cucuieții din Deal

Like this:

Școala de vară DRAGU, un demers despre patrimoniu, cultură și comunitate

Like this:

O vilă interbelică din fostul cartier evreiesc al Capitalei se vinde cu 890.000 euro pe platforma Storia

Like this:

O vilă interbelică ce i-a aparținut uneia dintre cele mai frumoase femei din România se vinde cu 1.18 milioane de euro pe platforma Storia

Like this:

Vânătoare de comori arhitecturale pe Strada Armenească

Like this:

Vânătoare de comori arhitecturale #Aiciastat pe Strada Armenească – 25 mai 2025

Like this:

Un apartament într-o vilă de patrimoniu de acum 100 de ani

Like this:

Vânătoare de comori arhitecturale pe Calea Victoriei

Like this:

Desiring Neighbourhoods. Learning from and building on the Past. Observing Today. Romanian Design Week 2025

Like this:

Caută

Articole recente

Aiciastat pe Instagram

aiciastat

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Share this:

Like this:

Caută

Articole recente

Aiciastat pe Instagram

aiciastat