arta

15
Jul
2026

Ladaniva, Zdob și Zdub, Baba Zula, Taraf de Caliu și mulți alții vin la Balkanik Festival #13, între 28 și 30 august, în Parcul Tei din București

Cel mai mare festival de world music din Sud-Estul Europei, Balkanik Festival – Home of World Music, fueled by OSCAR Downstream,  anunță line-up-ul ediției din 2026: trei zile de concerte, dans, artă, gastronomie, activități pe lac și bucurie pe malul Lacului Tei.

Festivalul revine între 28 și 30 august 2026 în București, cu cea de-a XIII-a ediție, și anunță un line-up care aduce împreună artiști din Armenia, Franța, Republica Moldova, România, Turcia, Polonia, Serbia și spații sonore cu rădăcini irakiene și yemenite.

După anunțarea mutării în Parcul Tei, într-un spațiu amplu, verde, pe malul Lacului Tei, ultimul mare festival al verii dezvăluie acum programul muzical al ediției: Ladaniva, Zdob și Zdub, Taraf de Caliu, Baba Zula, Bubliczki, Shiran & Bakal, Cümbüş Cemaat, Kristijan Azirović Orkestar și proiectul special Romica Puceanu Reimagined.

Sub tema „The Sounds of Heritage. The Rhythm of Now.”, ediția din acest an explorează felul în care tradițiile muzicale continuă să circule, să se transforme și să aprindă scenele contemporane. Timp de trei zile, Parcul Tei devine un univers al muzicilor lumii, al dansului sub copaci, al apusurilor pe lac, al artei contemporane, gastronomiei internaționale, meșteșugurilor, activităților pe apă și întâlnirilor care fac din Balkanik mai mult decât un festival: o comunitate.

Artiștii ediției #13

LADANIVA (Armenia / Franța)

Ladaniva este una dintre cele mai iubite apariții ale noii scene world music europene. Duo-ul format din Jaklin Baghdasaryan și Louis Thomas a cucerit publicul printr-un amestec luminos de folclor armean, ritmuri balcanice, maloya, jazz, reggae și energie de petrecere fără granițe. După reprezentarea Armeniei la Eurovision 2024, Ladaniva a devenit un nume familiar și pentru publicul din România, mai ales prin reinterpretarea piesei „Șaraiman”, din repertoriul Romicăi Puceanu. La Balkanik, Ladaniva aduce exact acel tip de concert care pare să fi fost inventat pentru vară: intens, liber, plin de culoare și imposibil de ascultat stând pe loc. https://www.youtube.com/watch?v=vGGbp88ziXU&list=RDvGGbp88ziXU&start_radio=1

ZDOB ȘI ZDUB (Republica Moldova)

Zdob și Zdub sunt, de peste trei decenii, una dintre cele mai explozive trupe ale Europei de Est. Născuți la Chișinău și crescuți la intersecția dintre rock, punk, ska, hardcore, hip-hop și folclor, Zdob și Zdub au dus sunetul Moldovei pe scene internaționale și în fața a milioane de oameni, inclusiv prin participările lor la Eurovision. Muzica lor are ceva rar: poate fi în același timp ironică, politică, populară, punk și profund afectivă. La Balkanik, vin cu energia unei trupe care știe cum se pornește un dans colectiv și cum se transformă o scenă într-o sărbătoare. https://www.youtube.com/watch?v=bGNT5Uh-WKw&list=RDbGNT5Uh-WKw&start_radio=1

TARAF DE CALIU (România)

Taraf de Caliu aduce pe scena Balkanik o linie vie a muzicii lăutărești românești, purtată de muzicieni legați de legendarul Taraf de Haïdouks. În centrul grupului se află Gheorghe „Caliu” Anghel, violonist de o intensitate rară, alături de muzicieni pentru care lăutăria nu este arhivă, ci viață trăită în timp real. Muzica lor vine din Clejani și a traversat continente, scene, filme, festivaluri și colaborări internaționale, păstrând acea forță directă și sălbatică pe care nu ai cum să nu o simți când ai asculți. La Balkanik, Taraf de Caliu înseamnă rădăcină, virtuozitate și foc. https://www.youtube.com/watch?v=Y5MTDsJQy8I&list=RDY5MTDsJQy8I&start_radio=1

BABA ZULA (Turcia)

Baba Zula reprezintă una dintre cele mai importante și inconfundabile trupe ale undergroundului din Istanbul. Fondat în 1996, proiectul lui Murat Ertel și al colaboratorilor săi amestecă saz electric, percuții, dub, improvizație, psihedelie anatoliană, sunete urbane și o estetică live care face fiecare concert să pară o ceremonie electrică. Muzica lor nu descrie Istanbulul, ci îl face să vibreze: străzi, Bosfor, zgomote, ritualuri, ecouri orientale, distorsiuni contemporan și un twist subversiv.. Baba Zula vin la Balkanik cu un concert hipnotic, intens și perfect pentru cei care caută muzica lumii în forma ei cea mai liberă. https://www.youtube.com/watch?v=ejyajnoPWEE&list=RDejyajnoPWEE&start_radio=1

BUBLICZKI (Polonia)

Bubliczki vin din regiunea Kashubia, în nordul Poloniei, și aduc cu ei una dintre cele mai energice formule ale scenei folk poloneze. Muzica lor combină tradiții kashubiene, armonii klezmer, sufluri balcanice și o poftă de scenă care transformă concertul într-un mic haos fericit. Fondată în 2007, trupa a devenit cunoscută pentru show-urile sale explozive, în care virtuozitatea merge mână în mână cu umorul și dansul.

https://www.youtube.com/watch?v=paGcTb-xwA4&list=RDEMTy6LXFtmIqwW1_hzqrA6jQ&ndex=5

SHIRAN & BAKAL (rădăcini irakiene și yemenite)

Shiran & Bakal aduc la Balkanik un sunet magnetic, născut din rădăcini irakiene și yemenite, tradiții familiale, cântece arabe și producție electronică contemporană. Proiectul lor recontextualizează melodii și fragmente de memorie muzicală prin sintetizatoare analogice, basslines grele și groove-uri de club, construind o punte între cântecul de acasă și ringul de dans global. În muzica lor, tradiția nu apare ca decor, ci ca materie vie, personală, adusă în prezent cu eleganță și forță. La Balkanik, Shiran & Bakal deschid un spațiu sonor unde Orientul, electronica și memoria se întâlnesc și se armonizează. https://www.youtube.com/shorts/rC6eUmkGjbc

CÜMBÜŞ CEMAAT (Turcia)

 Cümbüş Cemaat este un colectiv muzical născut în jurul scenei universitare din Istanbul, cunoscut pentru felul în care adună cântece din Balcani și Orientul Mijlociu și le trece printr-o energie de comunitate, improvizație și petrecere. După ce au urcat pentru prima dată pe scena unui festival internațional la Balkanik în 2015, au compus muzică originală pentru filmul „Djam” al regizorului Tony Gatlif și au colaborat cu Shantel pentru albumul „Istanbul”. Cümbüş Cemaat nu caută să fixeze tradiția într-o formă rigidă, ci o lasă să circule între voci, instrumente și ritmuri. La Balkanik, aduc un Istanbul plurivocal, cald, viu, în care cântecul devine imediat pretext de apropiere.

https://www.youtube.com/watch?v=aJDLP4xgx-M&list=RDaJDLP4xgx-M&start_radio=1

KRISTIJAN AZIROVIĆ ORKESTAR (Serbia)

Kristijan Azirović Orkestar vine din sudul Serbiei și aparține marii tradiții a fanfarelor balcanice. Condus de trompetistul Kristijan Azirović, premiat la celebrul Festival de Trompetă de la Guča, ansamblul este recunoscut pentru forța sa live, pentru energia brută și pentru felul în care transformă fiecare concert într-o sărbătoare a suflurilor, percuției și dansului. Muzica lor vine dintr-o zonă în care fanfara însoțește momentele importante ale vieții, de la nuntă la ritual comunitar. La Balkanik, Kristijan Azirović Orkestar promite exact ce trebuie: viteză, alamă, extaz și acel sentiment că pământul se mișcă sub tine. https://www.youtube.com/watch?v=PeKnIqqDN3c&list=RDPeKnIqqDN3c&start_radio=1

ROMICA PUCEANU REIMAGINED (România)

Ediția #13 a Balkanik Festival este dedicată memoriei și moștenirii muzicale a Romicăi Puceanu, una dintre marile voci ale muzicii lăutărești urbane românești. La 30 de ani de la dispariția sa și în apropierea centenarului nașterii, festivalul va prezenta în premieră proiectul special „Romica Puceanu Reimagined”: o întâlnire unică între artiști români exploratori ai sunetelor tradiționale, ai world music-ului și ai fusion-ului contemporan. Pentru prima dată împreună pe aceeași scenă în această formulă, ei vor reinterpreta repertoriul Romicăi Puceanu ca gest viu de ascultare, revitalizare și creație.

Mai mult decât concerte:

Pe lângă programul muzical, Balkanik Festival #13 aduce în Parcul Tei DJ seturi, târg meșteșugăresc, artă contemporană, activități pe lac, gastronomie internațională, video mapping, talks, ateliere, zone de relaxare și mult huzur.

Noul spațiu al festivalului, pe malul Lacului Tei, deschide o altă relație cu orașul: mai multă natură, mai mult aer, mai multe zone de întâlnire și o atmosferă de final de vară care transformă Parcul Tei într-o oază urbană pentru publicul venit din București, din țară și din afara ei.

Abonamentele sunt disponibile pe LiveTickets și IaBilet.

Presale: 180 lei + taxe – iunie–august (în număr limitat)
Acces general: 250 lei + taxe – la intrare
Bilete pe zile: 130 lei + taxe – disponibile din august

Promoție limitată: 3+1 gratis pentru abonamente.

Copiii cu vârsta de până la 9 ani inclusiv au intrare liberă, însoțiți de adulți. Copiii cu vârste între 10 și 15 ani beneficiază de reducere de 50% la abonamente și bilete.

Fondat în 2011 de Asociația Culturală Metropolis, Balkanik Festival a devenit primul mare festival din România care a construit o scenă durabilă pentru world music și patrimoniu viu contemporan. În fiecare an, festivalul reunește artiști și participanți din peste 20 de țări și transformă Bucureștiul într-un spațiu al diversității culturale și al bucuriei colective.

Balkanik Festival – Home of World Music #13 este organizat de Asociația Culturală Metropolis, fueled by OSCAR Downstream, proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, în parteneriat cu Primăria Sectorului 2, cu sprijinul Provident, al Uniunii Armenilor din România, al Centrului Cultural Armean din București, Pop Cola, Vitamin Aqua, Philip Morris România, Institutului Francez din București și Institutului Polonez.

Venue Partner & Official Festival Hotel: Hotel Caro

Parteneri media: PRO TV, Radio Guerrilla, Aici a stat, AGERPRES, Bookhub, Cărturești, Cultural, CVLTARTES, CriticEyez, GenȘtiri, Happ.ro, Iconcert, InfoMusic, Observator Cultural, Revista BIZ, Romania Journal, Spotmedia, Subversiv, Sunete, Trăiește Muzica, Utopia Balcanică, Zile și Nopți.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Pentru mai multe informații, urmăriți-ne pe Facebook, Instagram și pe www.balkanikfestival.ro.

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments
15
Jul
2026

Festivalul SoNoRo Musikland, la ediția a VIII-a, o sărbătoare a muzicii și a patrimoniului cultural saxon

 

Ediția a VIII-a a Festivalului SoNoRo Musikland va avea loc în perioada 17-27 iulie 2026 și se va desfășura în Sibiu, Avrig, Porumbacu de Sus, Copșa Mare, Sighișoara, Meșendorf, Criț, Viscri și Poiana Brașov. Prin intermediul celor 16 evenimente – concerte, jamsessions și ateliere muzicale pentru copii –, acest festival atât de îndrăgit de public este în continuare o reverență față de patrimoniul cultural saxon și tradițiile locale pe care organizatorii le readuc în contemporaneitate cu ajutorul muzicii de cameră.

Accesul la concerte și jamsessions se face în baza biletului achiziționat pe site-ul Eventbook, iar intrarea la atelierele dedicate copiilor este liberă.

 

Printre muzicienii care vor concerta anul acesta la Festivalul SoNoRo Musikland se numără violoniștii Nicolas Dautricourt, Abigél Králik, Alissa Margulis, Julia Puskér și Sebastian Manning; violiștii Răzvan Popovici, Mathis Rochat, Emanuel Vots și Ștefana Munteanu; violonceliștii Julian Arp, Alexey Stadler și Radu Nagy; pianiștii Dana Ciocârlie, Josu Okiñena și Ioan-Dragoș Dimitriu; harpista Miruna Nagy și acordeonistul Radu Rățoi.

 

Concertul de Deschidere – Con Spirito va avea loc vineri, 17 iulie 2026, ora 19:00, în Sala festivă a Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu, prima bibliotecă publică a românilor din Transilvania (1869). Concertele din acest an sunt programate în câteva locuri ale primelor ediții precum Biserica Parohială Romano-Catolică „Sfânta Treime”, Forumul Democrat al Germanilor din România – Sala Oglinzilor, Biserica Fortificată din Copșa Mare, Sala de Festivități a Primăriei Municipiului Sighișoara, Biserica fortificată Meșendorf și Meșendorf Gasthaus, Pensiunea Critz Cross din Criț, Casa din Viscri a Regelui Charles al III-lea și Pensiunea Viscri 125, dar include și patru spații noi: Muzeul de Artă Contemporană din cadrul Muzeului Național Brukenthal, Somarest din Avrig, Porumbacu 216 din Porumbacu de Sus și Swissôtel din Poiana Brașov.

 

Muzeul de Artă Contemporană din cadrul Muzeului Naţional Brukenthal este adăpostit de o clădire cu valoare arhitectonică şi istorică, datată 1901, care de-a lungul timpului a găzduit diverse instituţii de cultură, astăzi redefinindu-se treptat ca o secţiune destinată exclusiv artei contemporane. Acest muzeu își menţine o poziţie importantă în zona spaţiilor de promovare a artei contemporane româneşti, având un caracter orientat către public, spre o selecţie şi o prezentare cât mai liberă şi mai inovatoare a expoziţiilor. Începând din anul 2014, spațiului destinat expozițiilor temporare aflat la parterul clădirii i s-a adăugat depozitul vizitabil de artă contemporană, amenajat la etajul I și etajul al doilea al clădirii, iar în anul 2019 a fost deschisă o nouă sală de expoziții temporare.

 

În România, povestea Somarest a început în anul 2002, odată cu deschiderea primului atelier în Cisnădie – un oraș cu o puternică tradiție în industria textilă, recunoscut pentru cultura sa manufacturieră și pentru forța de muncă specializată, factori care au susținut dezvoltarea activității în domeniul marochinăriei. În 2008, pe fondul creșterii susținute a businessului, Somarest și-a extins capacitatea de producție prin construirea celui de-al doilea atelier în Avrig. După o perioadă de 22 de ani de activitate în Cisnădie, compania a marcat un nou capitol important în dezvoltarea sa. Începând cu anul 2024, activitatea atelierului din Cisnădie a fost relocată în Sibiu, unde a fost inaugurat un atelier modern, adaptat celor mai noi cerințe tehnologice și standarde internaționale, iar în prezent Somarest continuă să își dezvolte prezența internațională.

 

Acum câțiva ani, proprietarii de la Porumbacu 216 s-au îndrăgostit iremediabil și abrupt de Porumbacu de Sus și au cumpărat o proprietate în sat. O casă părintească, o șură și o bucătărie de vară erau cele trei clădiri așezate pe care le-au renovat complet. S-au născut niște spații frumoase, în care au fost păstrate elemente constructive tradiționale ca structuri sau fundamente ale unor spații moderne, luminoase, cu unele accente funky. Proprietatea are și o curte mare și o grădină superbă în spate care s-au combinat nu întâmplător și trăiesc fericite. Iar energia care i-a făcut pe proprietari să își spună că le-ar plăcea să locuiască aici s-a păstrat.

 

„Primul hotel de cinci stele din Poiana Brașov, Swissotel redefinește ospitalitatea montană prin luxul discret, eleganța contemporană și inspirația adânc înrădăcinată în patrimoniul transilvănean. Aici, rafinamentul modern se împletește cu farmecul autentic al Carpaților – pentru o experiență alpină cu adevărat quiet luxury.” (Shane Labrooy – General Manager)

Amplasat în proximitatea pârtiilor de schi, a traseelor pentru drumeții și a rutelor pentru ciclism, Swissôtel este destinația ideală pentru cei care caută aventura în mijlocul peisajelor de poveste, dar și confortul premium. Swissôtel din Poiana Brașov este un loc în care designul modern și materialele naturale se îmbină armonios cu stilul arhitectural inspirat din chalet-urile elvețiene și pun în valoare căldura tradițiilor locale, prin albastrul autentic transilvănean și ceramica de Viscri.

 

Răzvan Popovici, despre ediția a VIII-a

„Bine v-am regăsit la ediția a VIII-a a Festivalului SoNoRo Musikland! Deja ne uităm în urmă cu mirare, dar și cu mândrie, căci am depășit cei 7 ani de-acasă, iar de acum putem considera că am pus bazele unui proiect de viitor. În stilul SoNoRo, și la Musikland am privit mereu înainte, iar cu fiecare ediție nouă ne-am gândit ce putem să dezvoltăm și cum să onorăm cât mai expresiv patrimoniul impresionant al acestei zone din țara noastră. În stilul vechilor saloane de muzică de cameră, la concertele SoNoRo Musikland reunim o comunitate care vibrează la pulsul istoriei locale – atât cei care sunt gazdele concertelor și care fac enorm pentru ca spiritul locului să fie adus în contemporaneitate, cât și cei care formează publicul nostru, oameni care își doresc să cunoască și să respecte moștenirea saxonă de pe teritoriul României.

Suntem bucuroși să deschidem festivalul în Sibiu, un oraș pe care l-am inclus anul trecut pe harta Musikland și care are multe povești de spus în continuare. Anul acesta vom ajunge pentru prima dată în Avrig, în Porumbacu de Sus și Poiana Brașov, dar vom revizita Copșa Mare, Sighișoara și cele trei sate care sunt inima acestui festival: Meșendorf, Criț și Viscri. Copiii sunt așteptați să participe la atelierele muzicale pe care le va susține pianistul Ioan-Dragoș Dimitriu, în cadrul proiectului SoNoRo Kids. De asemenea, salutăm prezența excepționalului violonist Nicolas Dautricourt, un vechi prieten al festivalurilor SoNoRo, a violoncelistului Alexey Stadler și a pianiștilor Dana Ciocârlie și Josu Okiñena, invitați pentru prima dată în festival. Atât ei, cât și ceilalți artiști pe care i-am invitat și care interpretează pe cele mai importante scene ale lumii vor interpreta un repertoriu eclectic, din care nu vor lipsi lucrările-reper ale muzicii de cameră, dar vom avea și programe-surpriză, cu momente de improvizație în muzică clasică, jazz și crossover.

Este de fiecare dată o datorie de onoare să le mulțumim pentru încredere tuturor sponsorilor și partenerilor festivalului și să le fim recunoscători pentru că doar împreună am putut să ajungem la a VIII-a ediție a Festivalului SoNoRo Musikland. Invităm publicul să se bucure de aceste zile pline de frumusețea muzicii de cameră și a spațiilor de concert!” – a declarat Răzvan Popovici, directorul Festivalului SoNoRo Musikland.

 

Programul celor 11 zile de festival

 

CONCERT DE DESCHIDERE – CON SPIRITO

Vineri, 17 iulie 2026, ora 19:00, Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu

 

MELODIA INFINITĂ

Sâmbătă, 18 iulie 2026, ora 19:00 – Biserica Parohială Romano-Catolică „Sfânta Treime”, Sibiu

 

PASTORALE

Duminică, 19 iulie 2026, ora 11:00 – Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu – Sala Oglinzilor

 

JAMSESSION I – PIAZZOLLA’S DREAM

Duminică, 19 iulie 2026, ora 19:00 – Muzeul Național Brukenthal – Muzeul de Artă Contemporană

 

SUMMERTIME

Luni, 20 iulie 2026, ora 19:00 – Somarest, Avrig

 

THE FIDDLER ON THE ROOF

Marți, 21 iulie 2026, ora 18:00 – Porumbacu 216, Porumbacu de Sus

 

JAMSESSION II – CLOSER TO THE MOON

Marți, 21 iulie 2026, ora 21:00 – Porumbacu 216, Porumbacu de Sus

 

CONCERT SONORO KIDS LA BISERICA FORTIFICATĂ DIN COPȘA MARE

Miercuri, 22 iulie 2026, ora 10:00 – Biserica fortificată din Copșa Mare

 

INVENȚIUNI

Miercuri, 22 iulie 2026, ora 19:00 – Biserica fortificată din Copșa Mare

 

EASTERN PROMISES

Joi, 23 iulie 2026, ora 19:00 – Sala de Festivități a Primăriei Municipiului Sighișoara

 

ALLA CORDA

Vineri, 24 iulie 2026, ora 19:00 – Biserica fortificată din Meșendorf

 

JAMSESSION III – DREAMS

Vineri, 24 iulie 2026, ora 21:00 – Meșendorf Gasthaus

 

CONCERT SONORO KIDS LA CASA DIN VISCRI A REGELUI CHARLES AL III-LEA

Sâmbătă, 25 iulie 2026, ora 10:00 – Casa din Viscri a Regelui Charles al III-lea

 

JAMSESSION IV – LIEDER OHNE WORTE/ CÂNTECE FĂRĂ CUVINTE

Sâmbătă, 25 iulie 2026, ora 20:00 – Pensiunea Critz Cross din Criț

 

VIAȚA, O ROMANȚĂ

Duminică, 26 iulie 2026, ora 11:00 – Pensiunea Viscri 125

 

JAMSESSION V – CLOSER TO THE MOON

Luni, 27 iulie 2026, ora 19:00 – Swissôtel Poiana Brașov

 

*****

Accesul la concertele Festivalului SoNoRo Musikland se face în baza biletelor achiziționate de pe Eventbook.ro. Informații complete despre programul festivalului și artiști sunt disponibile pe site-ul festivalului.

 

UNESCO Bus, partener de mobilitate sustenabilă la SoNoRo Musikland 2026

SoNoRo Musikland ajunge în Colinele Transilvaniei – destinație de ecoturism, un loc în care patrimoniul, natura și comunitățile locale merită descoperite cu grijă și respect. În acest spirit, UNESCO Bus se alătură festivalului ca partener de mobilitate sustenabilă, contribuind la o experiență culturală mai responsabilă și mai prietenoasă cu destinația.

În zilele de 21, 22, 23, 24 și 25 iulie, UNESCO Bus va pune la dispoziția publicului curse speciale RedLine și Blue Line, adaptate programului festivalului. Cei care își rezervă locurile la concertele SoNoRo Musikland din datele menționate, pe site-ul Eventbook.ro, vor primi un cod de reducere de 20% pentru călătoria cu UNESCO Bus.

UNESCO Bus este un serviciu de mobilitate turistică dedicat descoperirii patrimoniului local, conectând vizitatorii cu sate, peisaje, obiective culturale și comunități din zonă. Mai mult decât un simplu mijloc de transport, UNESCO Bus propune o formă de călătorie mai lentă, mai conștientă și mai apropiată de spiritul locului.

Colinele Transilvaniei este o destinație de ecoturism, care leagă sate istorice, biserici fortificate, peisaje rurale, pajiști cu biodiversitate ridicată și comunități locale din zona Sighișoara–Târnava Mare–Hârtibaciu. Este un teritoriu în care deplasarea responsabilă contează: drumurile dintre sate, ritmul comunităților și fragilitatea patrimoniului natural și cultural au nevoie de soluții de mobilitate care să reducă traficul, aglomerația și impactul asupra mediului.

*****

 

Informații despre proiectele SoNoRo:

Site: http://www.sonoro.org/

Facebook: https://www.facebook.com/festivalulSoNoRo

Instagram: https://www.instagram.com/sonorofestival/

Youtube: http://bit.ly/SoNoRo_Festival

 

Festival prezentat de Banca Transilvania & Visa

Sponsori principali: Philip Morris România, Infinity Capital, KUHN, JBL România

Sponsori: Somarest, Tello, Ludan Engineering, GRANO, iAdvise, Artegianale, Beyond Dracula, illy, Meșendorf Gasthaus, Viscri 125, Critz Cross

Partener de mobilitate: KIA România

Parteneri principali: Swissôtel Poiana Brașov, Romanian Romance, Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu, I love Sibiu, Filarmonica de Stat Sibiu, Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu, Biserica Parohială Romano-Catolică „Sf. Treime” din Sibiu, Muzeul Național Brukenthal, Porumbacu 216, Biserica Fortificată din Copșa Mare, Primăria Municipiului Sighișoara, Casa din Viscri a Regelui Charles al III-lea

Parteneri: Hochmeister, Consomeé, Cărturești, Colinele Transilvaniei, UNESCO Bus

Partener de monitorizare: Klarmedia

Parteneri media: RFI România, Radio România Muzical, Radio România Cultural, Zile și Nopți, Igloo, Zeppelin, Arhitectura, Les Dedans, Ziarul Metropolis, Happ.ro, The Institute, Designist.ro, LiterNet.ro, IQads.ro, Promenada-Culturala.ro, Flawless.ro, Aici a Stat, BookHub, Palindrom.eu, Litera9

 

Credit foto: Șerban Mestecăneanu

 

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments
29
May
2026

ELITE ART GALLERY la MoBU 2026 | 3-7 Iunie | ROMEXPO

Elite Art Gallery participă la MoBU 2026 – International Art Fair of Bucharest, desfășurat în perioada 3–7 iunie 2026, între orele 12:00–20:00, la Romexpo, Pavilionul Central, 65–67 Bulevardul Mărăști, 011465, București.

Prezența galeriei în cadrul uneia dintre cele mai importante platforme de artă contemporană din Europa Centrală și de Est marchează continuarea unei strategii curatoriale axate pe artiști cu parcurs solid, recognoscibili în discursul picturii românești contemporane și în circulația internațională a artei din regiune.

Pentru ediția din 2026, Elite Art Gallery reunește un grup de artiști care acoperă mai multe generații și direcții de lucru, cu accent pe pictură și pe explorări ale limbajului vizual contemporan: Andrei Grigorescu, Bogdan Sassu, Zinaida Căpățînă, Paul Hitter, Sergiu Grapă, Lucian Sebastian Radu, Ștefana Petre, Adelina Gavrilă, Raluca Drăghici, Constantin Flondor, Mihai Sârbulescu și Christian Paraschiv.

Selecția propune o hartă a unor practici artistice consolidate, în care pictura funcționează atât ca teritoriu autonom, cât și ca spațiu de intersecție între memorie, construcție conceptuală și investigație formală. Lucrările reunite conturează o perspectivă coerentă asupra modului în care pictura rămâne un mediu activ, capabil să absoarbă tensiuni istorice, personale și culturale, fără a pierde rigoarea construcției plastice.

În acest context, prezența unor artiști precum Constantin Flondor, Christian Paraschiv și Mihai Sârbulescu subliniază dimensiunea de continuitate a unor direcții esențiale ale artei românești postbelice și contemporane, în timp ce contribuțiile unor artiști precum Paul Hitter, Bogdan Sassu sau Sergiu Grapă indică variațiile actuale ale limbajului pictural, de la figurativ la structuri narative și investigații ale imaginii contemporane.

Participarea Elite Art Gallery la MoBU 2026 consolidează vizibilitatea scenei de artă românești în cadrul unei platforme care a reunit aproximativ 200 de artiști și peste 50 de galerii din mai multe țări, confirmând rolul evenimentului ca nod de conectare între piața locală și circuitul internațional al artei contemporane.

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments
17
Nov
2025

Festivalul Silvia Șerbescu: Peste 2.500 de vizitatori au celebrat excelența muzicală și memoria culturală românească

Festivalul Silvia Șerbescu, care a avut loc în perioada 16 septembrie – 19 octombrie 2025, s-a încheiat, după opt evenimente care au conectat sute de vizitatori cu memoria primei pianiste din România recunoscută internațional, în anul comemorării a 60 de ani de la trecerea acesteia în eternitate. Demersul a onorat școala românească de pian și a promovat excelența în artă prin concerte, recitaluri, expoziții multimedia, un simpozion și tururi ghidate, toate adresate publicului larg.

Acesta a fost prima ediție din seria anuală pe care și-o propune Asociația Culturală „Aici A Stat”, cu scopul de a aduce în atenția unui public cât mai larg aspecte de patrimoniu uitate și personalități culturale de excepție din România.

"În cei șapte ani de când spun povești pe platforma „Aici a Stat”, am observat cum crește apetitul pentru comorile sau secretele culturale pe care le ascund Bucureștii. Istoria pe care o descopăr săpând în literatură și arhive e una fermecătoare și aș vrea să o transmit către un public cât mai larg. Vrem să diversificăm formatele pe care le-am creat până acum: poveștile de pe social media, tururile ghidate, seratele culturale în care am deschis clădiri remarcabile de patrimoniu. Iar Festivalul Silvia Șerbescu e pasul firesc prin care am dat o nouă amploare poveștilor orașului."
Ana Rubeli
Președintele Asociației culturale Aici A Stat

Retrospectiva evenimentelor

16.09 – Recital inaugural de pian cu Alexandra Silocea, la Casa Vintilă Brătianu

Festivalului a început cu un recital privat sub egida Festivalului Internațional George Enescu. Prezența pianistei Alexandrei Silocea, artistă cu o carieră internațională remarcabilă, continuă o linie artistică de generații, pianista fiind formată la Paris de un discipol al Silviei Șerbescu.

Recital pian Aici a stat la Casa Vintila Bratianu - Ana Rubeli și Alexandra Silocea - Foto: Deers Photography

10.10 – Conferința-simpozion la Universitatea Națională de Muzică București

Simpozionul a onorat-o pe Silvia Șerbescu drept eminentă pianistă și pedagogă a secolului XX. În cadrul evenimentului deschis publicului au discutat prof. Mihai Cosma, Lavinia Coman, Cristian Dumitrescu, Constantin Laurențiu Erbiceanu, Veronica Gaspar, Ana Rubeli și Liana Șerbescu, fiica Silviei Șerbescu.

Simpozion "Silvia Șerbescu" la UNMB - Foto: Anca Arambașa

10 – 19.10 – Expoziția multimedia la Plan4

Expoziția despre universul marii pianiste care include și o instalație de realitate augmentată semnată de Ioana Nicoară și Sergiu Negulici a fost deschisă gratuit publicului la Plan4, o bijuterie arhitecturală de patrimoniu recent restaurată. Peste 250 de persoane au trecut pragul casei și s-au bucurat în perioada festivalului de fotografii de arhivă, scrisori și documente inedite, în formate multimedia, iar expoziția a fost itinerată și la Ateneu și la UNMB în cadrul evenimentelor dedicate. Deschiderea expoziției a avut loc alături de 60 de invitați, în cadrul unei serate private care a avut în prim-plan Cvartetul #Aiciastat și corul „Mugurașii” din Călărași. Parte a programului național Cantus Mundi, momentul corului a adus pe scenă 42 de copii din medii defavorizate de vârste între 6-14 ani, într-un demers de incluziune culturală. Copiii au făcut turul casei și al cartierului Mântuleasa alături de istoricul Anita Sterea.

Expoziția "Universul Silviei Șerbescu" la Plan4 - Foto: Anca Arambașa
Expoziția "Universul Silviei Șerbescu" la Plan4 - Foto: Anca Arambașa
Recitalul Corului de copii "Mugurași" din programul național Cantus Mundi din deschiderea Festivalul Silvia Șerbescu la Plan4 - Foto: Anca Arambașa
Recitalul Corului de copii "Mugurași" din programul național Cantus Mundi din deschiderea Festivalul Silvia Șerbescu la Plan4 - Foto: Anca Arambașa
Recital #Aiciastat în deschiderea Festivalul Silvia Șerbescu la Plan4 - Foto: Anca Arambașa
Recital #Aiciastat în deschiderea Festivalul Silvia Șerbescu la Plan4 - Foto: Anca Arambașa

14.10 – Recital extraordinar de pian cu Alexandra Silocea la Ateneul Român

Recitalul de pian Alexandra Silocea cu interludii lirice recitate de Natalia Cebanu a adus împreună la Ateneul Român peste 800 de participanți: oameni din domeniul cultural și artistic, jurnaliști, oameni de afaceri, personalități și lideri de opinie, precum și publicul larg. Programul artistic interpretat de pianista internațională Alexandra Silocea a constat într-un recital dedicat compozitorilor austrieci, marcând bicentenarul Johann Strauss. Partenerul de scenă al Alexandrei Silocea a fost un pian Bösendorfer 280 Vienna Concert, care a călătorit special de la Viena pentru acest recital. Interpretarea muzicală a fost îmbogățită de interludii literare pe baza unor fragmente inspirate din corespondența Silviei Șerbescu, recitate de actrița Natalia Cebanu.

Recital de pian Alexandra Silocea la Ateneul Român în cadrul Festivalului Silvia Șerbescu - Foto: Alex Damian

16.10 – Concert simfonic omagial la Universitatea Națională de Muzică din București

Sub bagheta dirijorului Andrei Iliescu, Orchestra Inginerilor „Petru Ghenghea” l-a avut ca solist pe pianistul prof. Vlad Dimulescu. Dariu Gavrilă, nepotul Silviei Șerbescu și profesor de Inteligență Artificială la TU Delft, a cântat la violoncel, ca omagiu adus bunicii lui. Peste 40 de artiști instrumentiști au făcut să răsune sala George Enescu din cadrul UNMB pentru un public de peste 270 de persoane, ca o reverență pentru generațiile de pianiști formate de Silvia Șerbescu la Conservator de-a lungul anilor.

Concert simfonic In Memoriam Silvia Șerbescu în Sala George Enescu de la UNMB - Foto: Alex Damian
Concert simfonic In Memoriam Silvia Șerbescu în Sala George Enescu de la UNMB - Foto: Alex Damian
Vlad Dimulescu la pian - Concert simfonic In Memoriam Silvia Șerbescu în Sala George Enescu de la UNMB - Foto: Alex Damian
Vlad Dimulescu la pian - Concert simfonic In Memoriam Silvia Șerbescu în Sala George Enescu de la UNMB - Foto: Alex Damian
Dariu Gavrilă la violoncel - Concert simfonic In Memoriam Silvia Șerbescu în Sala George Enescu de la UNMB - Foto: Alex Damian
Dariu Gavrilă la violoncel - Concert simfonic In Memoriam Silvia Șerbescu în Sala George Enescu de la UNMB - Foto: Alex Damian
Orchestra Inginerilor "Petru Ghenghea" - Concert simfonic In Memoriam Silvia Șerbescu în Sala George Enescu de la UNMB - Foto: Alex Damian
Orchestra Inginerilor "Petru Ghenghea" - Concert simfonic In Memoriam Silvia Șerbescu în Sala George Enescu de la UNMB - Foto: Alex Damian

12 și 18.10 – Seratele culturale alături de Cvartetul #Aiciastat

Atmosfera de salon muzical interbelic a fost recreată în cadrul a două serate culturale, care au invitat publicul larg în clădiri de patrimoniu spectaculoase: Casa Memorială-Muzeu Pictor Alexandru Țipoia și Palatul Cesianu-Racoviță / Artmark. Alături de peste 100 de participanți au fost evocate povești despre viața Silviei Șerbescu, Cvartetul #Aiciastat a concertat și au fost făcute tururi ale expoziției din casa pictorului Țipoia precum și a licitației de toamnă de la Artmark.

Ana Rubeli la Serata #Aiciastat din cadrul Festivalului Silvia Șerbescu la Casa memorială Muzeu Alexandru Țipoia - Foto: Alex Damian
Ana Rubeli la Serata #Aiciastat din cadrul Festivalului Silvia Șerbescu la Casa memorială Muzeu Alexandru Țipoia - Foto: Alex Damian
Recital #Aiciastat din cadrul Festivalului Silvia Șerbescu la Casa memorială Muzeu Alexandru Țipoia - Foto: Alex Damian
Recital #Aiciastat din cadrul Festivalului Silvia Șerbescu la Casa memorială Muzeu Alexandru Țipoia - Foto: Alex Damian
Irina Margareta Nistor la Recital #Aiciastat din cadrul Festivalului Silvia Șerbescu la Casa memorială Muzeu Alexandru Țipoia - Foto: Alex Damian
Irina Margareta Nistor la Recital #Aiciastat din cadrul Festivalului Silvia Șerbescu la Casa memorială Muzeu Alexandru Țipoia - Foto: Alex Damian
Recital #Aiciastat din cadrul Festivalului Silvia Șerbescu la Palatul Cesianu-Racoviță - Foto: Andrada Pavel
Recital #Aiciastat din cadrul Festivalului Silvia Șerbescu la Palatul Cesianu-Racoviță - Foto: Andrada Pavel
Publicul la recitalul #Aiciastat din cadrul Festivalului Silvia Șerbescu la Palatul Cesianu-Racoviță - Foto: Andrada Pavel
Publicul la recitalul #Aiciastat din cadrul Festivalului Silvia Șerbescu la Palatul Cesianu-Racoviță - Foto: Andrada Pavel
Ana și Andrei Rubeli la recitalul #Aiciastat din cadrul Festivalului Silvia Șerbescu la Palatul Cesianu-Racoviță - Foto: Andrada Pavel
Ana și Andrei Rubeli la recitalul #Aiciastat din cadrul Festivalului Silvia Șerbescu la Palatul Cesianu-Racoviță - Foto: Andrada Pavel
Flaut și oboi la recitalul #Aiciastat din cadrul Festivalului Silvia Șerbescu la Palatul Cesianu-Racoviță - Foto: Andrada Pavel
Flaut și oboi la recitalul #Aiciastat din cadrul Festivalului Silvia Șerbescu la Palatul Cesianu-Racoviță - Foto: Andrada Pavel
Principele Nicolae și Alina Marie de Roumanie la deschiderea Festivalului Silvia Șerbescu la Plan4 - Foto: Anca Arambașa
Principele Nicolae și Alina Marie de Roumanie la deschiderea Festivalului Silvia Șerbescu la Plan4 - Foto: Anca Arambașa
Violoncel la recitalul #Aiciastat din cadrul Festivalului Silvia Șerbescu la Palatul Cesianu-Racoviță - Foto: Andrada Pavel
Violoncel la recitalul #Aiciastat din cadrul Festivalului Silvia Șerbescu la Palatul Cesianu-Racoviță - Foto: Andrada Pavel

19.10 – Tur ghidat pe urmele Silviei Șerbescu susținut de Ana Rubeli

Peste 30 de persoane au pornit prin cartierul istoric din zona Cișmigiului, cu povești urmărind firul vieții Silviei Șerbescu. A fost inclusă și istoria vechii mahalale Sf. Constantin, cu detalii despre cine a locuit acolo și căror stiluri arhitecturale aparțin clădirile.

Tur ghidat pe urmele Silviei Șerbescu cu Ana Rubeli - Foto: Andrada Pavel

Silvia Șerbescu (1903–1965) a fost prima pianistă de renume internațional formată în România. A studiat la Academia Regală de Muzică din București și la École Normale de musique din Paris, unde a obținut cu distincție „licence de concert”. A concertat pe marile scene internaționale și a susținut recitaluri alături de George Enescu, care i-a dedicat în 1942 cuvintele: „Partenerei mele atât de remarcabile din această seară, admirație și respect”. Ca profesoară la Conservatorul din București, a format generații de pianiști, iar bustul său, semnat de sculptorul Gheorghe D. Anghel, se află astăzi în sala principală a Universității Naționale de Muzică din București.

Asociația Culturală Aici a Stat, fondată de Ana Rubeli în anul 2021, a devenit un reper în promovarea patrimoniului românesc. Formatele adresate publicului larg constau în evenimente ce împletesc istoria clădirilor și memoria personalităților cu experiențe culturale contemporane. Cu o comunitate online de peste 70.000 de urmăritori și peste 50 de evenimente organizate din 2022 până în prezent, #Aiciastat a reușit să transforme case istorice în spații vii pentru concerte, expoziții și serate muzicale, oferind publicului larg acces la experiențe culturale profunde și autentice.

 

Sponsorul principal al ediției a fost Kaufland România, a cărui susținere a contribuit la deschiderea socială și educațională a festivalului. Peste 10% din locurile disponibile la evenimente au fost oferite gratuit persoanelor cu dizabilități, beneficiarilor din centre sociale și elevilor de la liceele de muzică, pentru ca arta și patrimoniul să fie accesibile tuturor.

 

Sponsori: JBL, BMW România, Freywille, Jidvei, Urban Spaces, Cadoul special și Nika

Festivalul a beneficiat de sprijinul Ministerului Culturii și Artexim.

În parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului, Universitatea Națională de Muzică București, Festivalul Enescu, Bösendorfer, Sound Creation, Forumul Cultural Austriac, Austria Tourism, Zestal, Privileg Catering, Zelateria, Hotel Eclectico și PiArt Vision

 

Parteneri media: Radio România Cultural, RFI, Igloo, Zeppelin, Women in Music Romania, Munteanu Recomanda, Promenada culturala, Pagina de psihologie

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments
17
Nov
2025

Răzvan Alexandru Voiculescu, fotograful din Spațiul Răsfățat

Un artist care refuză confortul certitudinii și care transformă lumina, natura și trupul într-o poezie tăcută, Răzvan Alexandru Voiculescu este un fotograf român cu o carieră de peste 35 de ani, cunoscut pentru modul poetic în care surprinde relația dintre om, loc și timp. Absolvent al Institutului Regal de Arte Vizuale din Copenhaga (1985) și al Colegiului de Arte Vizuale din New York (1987), acesta a părăsit România în 1980, revenind în 1997 pentru a-și continua activitatea artistică. În tot acest timp, a expus la Copenhaga, Göteborg și Paris, iar în 2006 televiziunea franco-germană ARTE i-a dedicat un scurtmetraj.

Fotografia sa explorează frumusețea discretă a autenticului, fiind însoțită adesea de texte semnate de H.-R. Patapievici, Mihai Oroveanu, Grigore Leșe, Alexandru Andrieș și Cătălin Ștefănescu.

L-am întâlnit la Espace Minoux sau „Spațiul Răsfățat”, unde, printre sculpturile mătușii sale, Anca Săvulescu, cărți poștale ilustrate cu unele dintre cele mai frumoase fotografii pe care le-a realizat de-a lungul timpului, piese de mobilier cu patină și sobe cu cahle ce evocă o altă epocă, ne-a vorbit despre cel mai recent album al său: „Nud. Proiecție de Trup și Stare (2)”, o continuare, dar și o confesiune personală — despre curajul de a căuta mereu, chiar și atunci când răspunsurile rămân în umbră.

 

Albumul „Nud. Proiecție de Trup și Stare (2)”

Două decenii de căutare între lumină, natură și trup

Au trecut douăzeci de ani de la apariția primului volum „Nud. Proiecție de Trup și Stare”. Pentru autorul acestui amplu proiect fotografic, noul album nu este o întoarcere, ci o continuare firească a unei explorări începute în 2005.

„Practic nu am revenit, în sensul direct al înțelesului. Aș spune mai degrabă că am continuat, încă din 2006. Mi-am dorit o abordare mai bine studiată, mai în tihnă realizată, unde să-mi dau timp să identific spațiile și detaliile mai aparte din natură în care urmează să încadrez nudul.”

În această nouă etapă, fotograful își rafinează privirea și răbdarea, explorând granița fragilă dintre estetic și autentic, dintre prezență și retragere, folosind trupul uman ca un limbaj și o căutare a veridicității.

Nudul feminin, prezent constant în lucrările sale, nu este un pretext estetic, ci o formă de adevăr. Fotograful nu caută echilibrul între frumusețe și vulnerabilitate, pentru că — spune el — imaginea se construiește singură, prin gesturile și privirile celor care aleg să i se arate:

„Nu cred că reușesc, de altfel nici nu pot spune că încerc. Doamnele și domnișoarele care au acceptat propunerea îmi ‘spun’, prin gestică, privire, eleganță, sfială sau chiar stângăcie, cum ar trebui să fie imaginea finală. Eu doar sintetizez informația primită de la ele.”

Fotografia devine astfel un dialog, nu o demonstrație de putere. Privirea nu domină corpul, ci îl ascultă.

 

Fotografie de Razvan Alexandru Voiculescu

Natura, un partener tăcut

În imaginile sale, natura nu este doar decor, ci protagonist. Delta Dunării, câmpurile sau pădurile nu servesc trupului, ci îl absorb, îl transformă în ecou al propriei respirații.

„Subiectul imaginii este chiar acel detaliu de natură. El spune povestea, el dă atmosfera; nudul o completează. Nu și invers.”

Această inversare subtilă — trupul ca extensie a naturii, nu natura ca fundal — devine una dintre semnăturile stilului său.

Cu o carieră de peste 35 de ani ca fotograf profesionist și artist, autorul mărturisește că tocmai nemulțumirea îl ține viu artistic.

„Știu că nu obțin ceea ce-mi propun, dar poate tocmai această concluzie intermediară îmi ține pasiunea ‘în priză’. Dacă într-o zi aș avea neșansa să mă declar mulțumit, asta ar însemna sfârșitul evoluției”, spune Răzvan Alexandru Voiculescu.

Această luciditate, aproape ascetică, explică de ce fotografia sa rămâne mereu neliniștită, în căutare de sens, fără să îl impună.

Lumina — între control și supunere

„Lumina este limbajul meu”, spune adesea. Dar acest limbaj se schimbă odată cu locul. În studio, lumina poate fi controlată; în natură, ea se impune.

„În natură… natura-i ‘rege’. Îmi folosesc experiența pentru a obține ceea ce-mi doresc, dar în condițiile impuse de rege. În acest caz, lucrurile trebuie mai atent studiate înainte de-a face ‘click’.”

Această supunere în fața luminii devine, paradoxal, o formă de libertate.

De la fotografie la film

În ultimii ani, albumele sale sunt însoțite de filme care oferă o altă dimensiune poveștii vizuale.

„Filmul îmi oferă posibilitatea de a ilustra starea de fapt a ședințelor foto, vorbele, sunetele și dinamica interacțiunii. De la om la om sau de la om la natură.”

Pentru el, filmul nu este o simplă documentare, ci o continuare a atmosferei — o memorie vie a procesului artistic.

„Albumele mele sunt un exercițiu de estetică, un ansamblu de probleme privitoare la esența artei, pe care le interpretez prin viziunea mea; câteodată inspirată, câteodată mai puțin inspirată.”

Această modestie dezvăluie o viziune matură: arta ca întrebare, nu ca răspuns.

Întâlniri de suflet

De-a lungul anilor, fotograful a colaborat cu artiști precum Grigore Leșe, Nicu Alifantis sau Cătălin Ștefănescu.

„Colaborările cu cei pe care-i admir mă îmbogățesc, mă onorează și nu în ultimul rând mă validează. Pe mine vs. mine. Apoi pe mine vs. cei care sunt interesați de lucrările mele.”

Aceste întâlniri interdisciplinare au devenit parte din ADN-ul creației sale, un spațiu în care vizualul întâlnește muzica și poezia.

Criticii vorbesc despre un amestec între poezie vizuală și document etnografic. Dar el preferă o altă etichetă:

„Nu mă pot considera un documentarist; realitatea mea de cele mai multe ori nu are legătură prea strânsă cu realitatea universală. Este o bucurie personală să pot trunchia prin imagini realitatea universală fără a minți privitorul.”

În universul său, realitatea devine material poetic, nu probă de adevăr.

Espace Minoux 1
Espace Minoux 1
Espace Minoux 2
Espace Minoux 2
Espace Minoux 3
Espace Minoux 3

O căutare fără sfârșit

După 21 de albume și o viață dedicată imaginii, fotograful își păstrează aceeași neliniște creativă.

„Am în proiect să mai realizez patru albume. Cunosc temele, la unele deja lucrez. După cele patru mă voi opri — nu din a fotografia, ci din a realiza albume.”

Curiozitatea, spune el, nu e legată de temă, ci de sine:

„Curiozitatea este direct proporțională cu încercarea de a afla cine sunt de fapt. Nu-mi doresc un răspuns ferm, pentru că atunci căutarea ar lua sfârșit. Iar asta nu mi-aș dori-o niciodată.”

Invitație la întâlnire

Pe 26 noiembrie, ora 19:00, îl puteți întâlni pe Răzvan Alexandru Voiculescu la Teatrul Metropolis – Sala Gloria, la lansarea albumului. În cadrul evenimentului, „Nud. Proiecție de Trup și Stare (2)”, prezentat de Virgil Ianțu, vor fi proiectate două scurtmetraje documentar-lirice — realizate de Șerban Georgescu (2005) și Viorel Dobre (2024) — care completează universul artistic al albumului.

Lansarea, concepută ca un spectacol ce marchează 20 de ani de la primul proiect, se va încheia cu un recital de muzică fado susținut de Raluca Radu.

De asemenea, vă puteți programa la unul dintre evenimentele private de la Espace Minoux — o vilă din cartierul armenesc, spațiu de evenimente cu șarm, galerie de artă, gazdă pentru întâlniri private, concerte acustice, seri gurmande, ateliere tematice, degustări de vin și povești.

 

Espace Minoux

Articol și interviu realizat de Ioana Căpanu, jurnalist, consultant și om de marketing, PR și comunicare, fondator GlamPR.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments
28
Oct
2025

„Bucureștiul care n-a mai fost”  – o expoziție despre orașul posibil, la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”

Vernisaj: 28 octombrie 2025, ora 17:30
Spațiu: Holul principal al UAUIM
Perioada de vizitare: 28 octombrie – 10 noiembrie 2025

Uniunea Arhitecților din România, în parteneriat cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, vă invită marți, 28 octombrie, de la ora 17:30, în holul principal al UAUIM, la vernisajul expoziției „Bucureștiul care n-a mai fost”.

După luni de cercetare, documentare și dialoguri cu arhitecți din mai multe generații, proiectul cultural „Bucureștiul care n-a mai fost” deschide o serie de dezbateri despre prezentul și viitorul orașului printr-o expoziție-eveniment dedicată proiectelor arhitecturale care ar fi putut schimba imaginea și sensul capitalei, dar care nu au fost niciodată construite.

Vă invităm să privim împreună orașul cu luciditatea distanței și cu o curiozitate reînnoită. Prin randări animate, planșe și documente de arhivă, expoziția reconstituie o parte din istoria imaginară a Bucureștiului – o istorie a viziunilor neîmplinite, a concursurilor de idei și a propunerilor care au rămas doar în stadiul de desen, schiță sau plan.

„Bucureștiul care n-a mai fost” nu este o retrospectivă clasică, ci un exercițiu de memorie urbană și un mod de a înțelege orașul prin ochii celor care l-au visat altfel: arhitecți, urbaniști, istorici și artiști. Este o invitație la reflecție asupra ideilor care au modelat și continuă să modeleze identitatea spațiului bucureștean.

Proiectul propune o întâlnire între cercetarea arhitecturală și interpretarea artistică, între rigoarea tehnică și sensibilitatea vizuală. Este, totodată, o formă de a recupera „orașul posibil” – acel București care există doar în planșe, machete și imaginația colectivă, dar care ne influențează felul în care gândim și locuim capitala de astăzi.

Documentarea include proiecte ale următorilor arhitecți: Amy Christie Anderson, Vladimir Arsene, Romeo Ștefan Belea, Ricardo Bofill, Georgeta Gabrea, Meinhard von Gerkan și Joachim Zais, Augustin Ioan, Viorel Simion, Adrian Soare și Mario Cuibuș, Dorin Ștefan.

____________________________________________

Organizatori și parteneri


Expoziția face parte dintr-un amplu demers cultural și educațional inițiat de Uniunea Arhitecților din România, în parteneriat cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Mindcraft Stories și Fundația Friends For Friends, CESI – Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, SG Studio S.R.L. – editor al publicațiilor Zeppelin și e-zeppelin.ro, Asociația Tomorrow’s Architects, Filiala Teritorială București a Ordinului Arhitecților din România, Asociația Arhipera și Asociația Barză Viezure Mânz.

Proiectul cultural „Bucureștiul care n-a mai fost” este co-finanțat de Primăria Municipiului București prin ARCUB, în cadrul Programului „București. Împreună” 2025. Pentru informații detaliate despre programul de finanțare al Primăriei Municipiului București, prin ARCUB, puteți accesa www.arcub.ro.)

Posted by Ana in Contemporane, Dialoguri, 0 comments
26
Sep
2025

Ce descoperi dacă reușești să ajungi la Cucuieții din Deal

(P) Dacă nu te rătăcești în căutarea viitoarei autrostrăzi ce leagă Bucureștii de  Moldova, e foarte posibil ca înainte să ajungi la Bacău să nimerești la Cucuieți. Nu la Cucuieții din Deal, nici la cei din vale (nu de alta, dar cucuieții din vale nu există, ar fi complet contraintuitiv să faci un cucui într-o depresiune, trebuie musai să fie o zonă mai înaltă, să ai cu ce să te fălești).

Aici mi-am dat seama că cea mai importantă întrebare pentru oamenii locului este dacă ai sau n-ai o vacă. Am auzit de atât de multe ori întrebarea aceasta, încât mi-am dat seama că trebuie să fac și eu cumva rost de o vacă, măcar una mică, de jucărie, să pot să le aduc copiilor mei o amintire din Cucuieți. Ce-i drept, vacă nu am găsit, dar am găsit câteva cărticele în format simpatic cu povestirile nemuritoare ale lui Creangă: „Capra cu trei iezi” (pică la fix într-o explorare a cucuieților), „Fata babei și fata moșneagului”, „Punguța cu doi bani”, „Soacra cu trei nurori” (pe asta le-o dau când or fi puțin mai mari). Și am luat aceste cărți tocmai de la Muzeul Răzeșilor Găzari din Prăjești, de pe lângă Cucuieți, din mâinile redactorului lor, Constantin Parascan, scriitorul care a păstorit pentru mulți ani de zile bojdeuca lui Creangă, acolo unde au fost scrise aceste povestiri. Și am ajuns să îl cunosc pe Constantin Parascan datorită prietenilor de la ING Bank care m-au luat cu ei într-o explorare cu cardul de credit ING Bank cu chef de cutreierat. Și dacă vrei să explorezi serios, te duci până hăt, departe, nu așa, colea. Așa că această explorare a mers dincolo de suprafață, dincolo de fațadele gospodăriilor tradiționale și a intrat în profunzimea lucrurilor. Tocmai pentru a vedea că putem plăti cu cardul de credit cu chef de cutreierat cam peste tot, pentru a descoperi locuri și experiențe noi. Șă știți și voi, pentru când veți pleca în cutreierat, cardul se deschide gratuit, direct din Home’Bank, poate fi folosit pe loc, peste tot în lume, are 0 costuri de emitere și livrare și oferă 3 rate fără dobândă la cumpărături de peste 500 lei.

Gospodăria tradițională a familiei Parascan din Prăjești
Gospodăria tradițională a familiei Parascan din Prăjești
Doamna Elena Creangă și poveștile sale
Doamna Elena Creangă și poveștile sale
Slatină cu saramură
Slatină cu saramură
Plimbare cu căruța printre dealurile din Cucuieți
Plimbare cu căruța printre dealurile din Cucuieți

Cu alte cuvinte, iată cum ne-am făcut noi amintiri memorabile fără griji. Așa am descoperit, printre altele, atelierul pictorului Dumitru Macovei la Moinești. Am aflat detalii despre viața unui răzeș găzar (adică sătean care deține pământ, pe vorba locului mai bine zis „poduri, pământuri și fâneață”, și care se ocupa cu transportul păcurii prin țară: păcura fiind din belșug pe aici, pe lângă Cucuieți). Am mers cu căruța, am fost la un punct gastronomic local, am frământat un pic, mai bine zis mângâiat, aluatul poale-n brâu. Am mâncat bunătăți. Am urcat pe deal până la o sondă, și am descoperit acel sunet liniștitor repetitiv al brațelor sale de fier care scurmă pământul și care îmi amintesc de copilărie.

Sondă la Cucuieți
Sondă la Cucuieți
Panoramă peste Cucuieți
Panoramă peste Cucuieți
Pictorul Dumitru Macovei și cățelul său
Pictorul Dumitru Macovei și cățelul său
Conacul de la Tescani - secție a Muzeului George Enescu
Conacul de la Tescani - secție a Muzeului George Enescu

Am descoperit povestea de dragoste dintre Maruca Cantacuzino și George Enescu, tocmai la Tescani, la conacul familiei boiereşti Rosetti-Tescanu. Conacul este astăzi muzeu și monument istoric, a fost construit în 1880 într-un parc dendrologic lângă o alee de plopi unde ateriza Bâzu Cantacuzino când venea acasă la familia mamei lui. Aici, la Tescani, Enescu a terminat capodopera sa lirică, Oedip, pe care a dedicat-o Marucăi, iar astăzi au loc tabere de sculptură, expoziții de artă, concerte, întâlniri cu artiști. După ce am văzut în vechea capelă (transformată în spațiu expozițional inedit, cu îngeri-cântăreți pe pereți) expoziția pictorului Dumitru Macovei, am avut surpriza să ajungem acasă la el și să îi descoperim atelierul chiar în aceeași seară, când se așternea crepusculul peste grădina sa flori. Dumitru Macovei și soția sa au creat la Moinești un univers fantastic într-o căsuță ce i-a aparținut familiei doamnei Macovei: picturi, obiecte de colecție, pânzeturi, covoare vechi protejate de levănțică în lupta cu moliile, obiecte de anticariat, flori, plante, pomi fructiferi. Căsuța este printre puținele care a supraviețuit sistematizării comuniste și este martora a peste 150 de ani de istorie a localității. Ei sunt pasionați de tot ceea ce este vechi și are valoare și sunt înconjurați de frumos. Și aici, la domnul Macovei în atelier, mai precis pe zidul exterior al căsuței supraviețuitoare, am descoperit o vacă. O vacă supra-realistă, albastră într-un univers Belle Epoque parizian care îi amintește pictorului de un moment din copilărie, când tatăl său a fost nevoit să ducă vaca în târg în timpul regimului comunist, să scape de ea, pentru a nu mai fi obligați să dea contribuție la colectivizare. Nimeni nu a luat vaca (albă, frumoasă, dar cam slabă, din amintirile domnului Macovei) așa că au lăsat-o acolo, în târg. Pentru că am conștientizat valoarea vacii pentru gospodărie, pentru bunăstare, acest episod reiterează ideea privării de libertate, de individualitate din perioada comunistă, atât prin ochii triști ai vacii abandonate în târg, cât și prin albastrul vacii supra-realiste așternute de domnul Macovei pe pânza ca un colaj al timpurilor și valorilor.

Atelierului pictorului Dumitru Macovei
Atelierului pictorului Dumitru Macovei
Gramofonul albastru din atelierul pictorului Dumitru Macovei
Gramofonul albastru din atelierul pictorului Dumitru Macovei
Vaca suprarealistă albastră pictată de Dumitru Macovei
Vaca suprarealistă albastră pictată de Dumitru Macovei

Am descoperit gospodării tradiționale și multe case restaurate exemplar. Am ascultat povești de-ale locului direct de la sursă: oameni cu suflet, adevărate tezaure umane vii care au împărtășit cu noi vorbe culese din bătrâni. Am învățat să dansăm și acum mă simt pregătită de Festivalul Nedeea din Pădurăreni, unde vin ansambluri folclorice din tot județul. Am aflat unde jucau copiii oină, dar numai până pe la 13-14 ani, că apoi se „domnișoreau” și nu le mai ardea de jucat. Când am degustat bunătățile locului, printre care de departe se califică în finală poalele-n brâu, am aflat de la gospodine că „în ceaunul dintr-o gospodărie tradițională se află toată istoria culinară a acelei familii”. Am cunoscut un doctor al satului Măgirești care are 600 de oi și l-am cunoscut și pe cioban din mâinile căruia am degustat 5 tipuri diferite de brânză. Am aflat despre moașa satului Cucuieți, Bălănel Anica, vestită peste dealuri și văi. A îngrijit sute de copii, avea grijă de lăuză 40 de zile, scălda copilul și dădea verdictul asupra sănătății copilului cu înțelepciune, verdict pe care îl aștepta îngrijorată orice mamă care năștea acasă: „cum e copilul?”, „păi cum să fie, e ca toată lumea”. Își punea în pod căte o pietricică pentru fiecare copil pe care l-a moșit, așa știa să le țină numărul.

Satul Cucuieți din comuna Solonț este renumit pentru bogatele sale zăcăminte de petrol şi gaze naturale (la fel cum este toată zona Moineștilor ce încă trepidează pe ritmul sondelor ce extrag petrol neîncetat), precum şi pentru izvoarele sale sărate, a căror apă prezintă reale virtuţi curative. Sătenii vorbesc despre o legendă: cum că pe-aici ar fi trecut voievodul Ştefan cel Mare care ar fi utilizat păcura ce se extrăgea din satul Cucuieţi pentru nevoile oştirii sale. De asemenea, se spune din bătrâni că Ştefan cel Mare folosea apa din fântânile sărate de aici, slatine cum le numesc ei, a căror apă avea bune proprietăţi şi în conservarea alimentelor. Am cunoscut-o pe Elena Creangă care ne-a spus o mare parte dintre aceste povești îmbrăcată în port popular și cu opinci și șosete de lână. Profesoară și directoarea de școală timp de multe zeci de ani, ne-a dus să ne arate slatina din care gospodinele extrăgeau saramura pentru brânză și pentru gogonele. Le-am cunoscut pe Savin Ana și Anamaria Sava, vecine cu familia Parascan pe care o respectă mult. Ele au locuit aici toată viața și erau tare mirate că am venit tocmai de la București (mirare pe care mi-au reiterat-o mulți săteni în călătoria noastră).

Capra Angelica și doamnele sale la Biserica Sf. Voievozi din Cucuieți
Capra Angelica și doamnele sale la Biserica Sf. Voievozi din Cucuieți
Biserica Sf. Voievozi din Cucuieți
Biserica Sf. Voievozi din Cucuieți
Scările cu păcate de la Biserica Sf. Voievozi din Cucuieți
Scările cu păcate de la Biserica Sf. Voievozi din Cucuieți

În călătoria noastră, am urcat simbolic mai multe trepte. Dar unele aveau ceva cu adevărat special: pe ele stăteau scrise păcatele omului, păcate de care ne descotoroseam pe măsură ce urcam treaptă după treaptă, tocmai sus până la Biserica Sfinții Voievozi din Solonț. Această biserică vopsită în albastru grecesc răvășitor a fost mutată din deal în secolul al XVIII-lea după ce călugării greci care fondaseră mânăstirea au plecat înapoi acasă. Oamenii au vrut să aibă biserica mai aproape de vale și au adus-o aici, unde am găsit-o și noi, lemn cu lemn, icoană cu icoană. În capul scărilor ne aștepta capra Angelica, cu rude tocmai din Franța, alături de trei doamne care ne-au încântat cu povești dar ne-au și amintit greutățile vieții. Biserica Sfinții Voievozi ce datează de la 1786 și pe fațada de la miazăzi două sculpturi populare în lemn, un berbec și un lup, spun un basm despre lupta dintre bine și rău.

Un moment care mi-a rămas pe retină dar și în memoria urechii interne a fost cel în care scriitorul Constantin Parascan (pe care tatăl lui îl alinta „poezar” căci îi plăceau poeziile) a tras buhaiul cu borș alături de primarul satului. Constantin Parascan nu îl onorează doar pe Creangă, în cinstea căruia și-a făcut doctoratul și a scris și câteva cărți, dar își respectă mult familia, mai presus pe bunicul său, tâmplar talentat care a realizat pe la 1900 mare parte din mobilierul din casa familiei care va deveni muzeu, astăzi fiind în curs de restaurare. Avea doi ani când a pierit bunicul său și doar un an și un pic când a murit mama sa (se pare că ar fi fost otrăvită cu argint viu). Dar „greutățile îl întăresc pe om” iar el era dintr-o „familie din neam”, așa că a răzbit în viață. De asemenea, domnul Parascan îl admiră pe Florin Piersic pe care l-a invitat la deschiderea muzeului Răzeșilor Găzari pe terenul de lângă casa familei, proiect la care a visat o viață întreagă.

După ce am urmat firul Tazlăului Sărat, am traversat Valea Trotușului (care mai în glumă, mai în serios, poate fi asemănată cu Valea Loarei) și am descoperit chiar un castel: castelul Ghica din Dofteana. Pășești mai cu încredere în curtea castelului dacă ai ING Credit Card cu chef de cutreierat în buzunar, așa că nu am ezitat să pășim în universul său elegant. Castelul construit la sfârșitul secolului al XIX-lea în stil romantic, inițial destinat să servească drept castel de vânătoare, a avut o poveste tristă după naționalizare, când a adăpostit un orfelinat pentru copii cu deficiențe (soartă pe care o împărtășește cu multe alte bijuterii arhitecturale din țară, naționalizate și transformate în spitale, orfelinate sau instituții mai mult sau mai puțin de groază). Nu degeaba au și fost filmate aici două filme de Hollywood, cu reprezentări mai mult sau mai puțin artistice, după cum ne mărturisește ghidul nostru. În schimb sunt neștirbite valorile arhitecturale, istorice și memorial-simbolice ale întregului ansamblu.

Echipa Cucuieții din Deal
Echipa Cucuieții din Deal
Ana Rubeli la Castelul Ghica din Dofteana
Ana Rubeli la Castelul Ghica din Dofteana
Lupta dintre bine și rău de la Biserica Sf. Voievozi din Cucuieți
Lupta dintre bine și rău de la Biserica Sf. Voievozi din Cucuieți

Călătoria aceasta alături de ING mi-a arătat încă o dată ce iese din mâna omului atunci când are răbdare: fie să aștepte să se usuce lemnul în stivă înainte de a construi cu el (trebuie lăsat la uscat timp de un an pentru fiecare centimentru al lățimii sale), să pregătească amestecul de bălegar de cal cu argilă pentru a face liantul care dă caselor tradiționale acea structura ancestrală, fie să își facă ucenicia încă de copil, să facă chisăliță din cireșe amare culese de pe deal, să repare cizmele unui întreg sat așa cum făcea cizmarul Nicolae Pruteanu. Am descoperit cu uimire ce minunății de case sunt adunate în satele Cucuieților (de Solonț sau de Dofteana) de pe vremea când gospodarii își cunoșteau simțul proporțiilor, când își iubeau livezile și dealurile, când încă puneau cărămizi la fundația matricei culturale comune.

Material realizat de Ana Rubeli pentru ING Bank

Posted by Ana in Istorisiri, 3 comments
14
Sep
2025

Juriul Romanian Jewelry Week 2025

În contextul organizării Romanian Jewelry Week între 1-5 octombrie 2025 la Biblioteca Națională a României, eveniment aflat deja la a șasea ediție, ne-am dorit să aflăm ce spun marii experți internaționali despre noile provocări ale artei contemporane.

Romanian Jewelry Week 2025 aduce în capitala României un juriu de excepție, format din personalități marcante ale bijuteriei contemporane internaționale. Experți cu vastă experiență în domeniul artei aplicate, curatori renumiți și manageri de prestigiu ai unor importante platforme și evenimente de bijuterie din întreaga lume se reunesc pentru a evalua și susține excelența în designul de bijuterie contemporană. 

Juriul va stabili premiile ROJW din cadrul unei expoziții excepționale ce reunește 270 de designeri din peste 70 de țări, acordând Marele Premiu ROJW, alături de alte distincții importante, precum premii pentru tehnică, inovație și expresivitate artistică. Această selecție riguroasă transformă Romanian Jewelry Week într-un reper global și o platformă valoroasă pentru dialogul și recunoașterea bijuteriei de autor.

În contextul proceselor noastre de învățare, vedem o evoluție a creativității pe mai multe paliere. Peisajul creativ se îmbogățește cu artiști auto-didacți, pe lângă artiștii formați într-un cadru academic structurat. Odată cu cei care își asumă singuri formarea, tot mai mulți își asumă și un alt rol: acela al autopromovării, în special pe platformele sociale. Artiștii nu mai sunt doar creatori, ci și proprii lor manageri. Așadar, care sunt economiile integrității și autenticității creative trăite de artiști, în raport cu propria lor creație și mediatizare și, implicit, în raport cu sistemele de evaluare? Recunoscând metamorfoza unor concepte poate „învechite” despre formare, ar trebui instituțiile să-și regândească responsabilitățile în evaluarea lucrărilor creative, ținând cont de sursa de cunoaștere a fiecărui designer? Acestea sunt doar o parte din întrebările pe care le pune David Sandu, curator și fondator Romanian Jewelry Week către membrii ai juriul Romanian Jewerly Week.

Vă invităm să vă delectați cu răspunsurile lor, mai jos.

Andrea Eisenschink, Exhibition Manager of «Handwerk & Design», biography:

În calitatea mea de Exhibition Manager la «Handwerk & Design», colaborez îndeaproape cu artiști din medii diverse – atât cu formare academică, cât și autodidacți. Această experiență mi-a arătat că autenticitatea și integritatea creativă transcend educația formală. Ele se regăsesc în dedicarea artistului față de meșteșug, în viziunea sa unică și în poveștile pe care le transmite prin lucrările sale. Instituții precum a noastră au responsabilitatea de a-și adapta criteriile de evaluare pentru a onora această diversitate de cunoaștere și trasee creative. În loc să ne concentrăm pe sursa formării, prioritizăm calitatea, inovația și rezonanța emoțională a pieselor prezentate. Această abordare incluzivă reflectă nu doar transformarea peisajului creativ, ci și încurajează inovația și susține expresia autentică a artiștilor. Într-o perioadă în care artiștii trebuie să navigheze și prin procesul de auto-promovare și vizibilitate media, instituțiile devin ancore esențiale – oferind contexte care recunosc și validează forme diverse de creativitate, dincolo de cadrele academice tradiționale.

Byron Vafeiadis, Curator of Education & Collections, Ilias Lalaounis Jewelry Museum, Athens:

În peisajul creativ actual, granițele tradiționale ale învățării, practicii și identității profesionale devin tot mai fluide. Epoca digitală a deschis un acces fără precedent la cunoaștere, permițând designerilor și artiștilor să experimenteze liber și în propriul lor ritm. Autodidactismul nu reprezintă o amenințare pentru educația tradițională, ci o evoluție a procesului de învățare. Educația formală face mai mult decât să predea tehnici; ea adaugă valoare oferind context istoric, fundamente etice și perspective diverse, îmbogățind profunzimea artistică. Instituțiile au datoria să pregătească noua generație pentru realitățile de a împărtăși și susține creația într-o lume hiperconectată. Studenții trebuie învățați cum să utilizeze instrumentele digitale fără a deveni sclavii acestora, cum să navigheze în social media fără a-și compromite valorile și cum să-și construiască cariere financiar sustenabile fără a-și pierde sufletul artistic. Presiunile economice, precum creșterea costurilor, resursele limitate și publicul precaut, influențează modul în care arta este creată și percepută. Această situație economică a creat un fel de blocaj: artiștii produc sub presiune, iar publicul consumă cu prudență. Drept rezultat, toată lumea este nevoită să ia decizii financiare care afectează nu doar modul în care se face arta, ci și modul în care aceasta este evaluată și distribuită.

Bryna Pomp, Director and Curator of MAD About Jewelry, Museum of Arts and Design, New York:

Simt că este absolut esențial ca orice program de bijuterie dintr-o instituție academică importantă să pregătească studenții nu doar din punct de vedere tehnic, ci și tehnologic – în sensul tehnologiei sociale.
Dacă scopul unui student în bijuterie este să își dezvolte o practică și să își vândă lucrările, atunci bijutierul trebuie să fie echipat cu cunoștințe care depășesc procesul de creație propriu-zis: oportunități de vânzare la nivel global, galerii de bijuterie contemporană, apeluri deschise și competiții, precum și expunere pe rețelele de socializare. Și da – un „da” răsunător – în ceea ce privește complexitățile cu care se confruntă artiștii, fiind nevoiți să gestioneze toate aceste aspecte – implicate în menținerea unei practici în bijuterie – de unii singuri. Cu siguranță poate fi copleșitor, iar timpul consumat pentru aceste activități trebuie echilibrat cu atenție față de timpul necesar procesului de creație. În esență, cea mai mare provocare pe care o văd în fața artiștilor de azi este găsirea propriei identități autentice și rămânerea fidelă acesteia, în timp ce continuă să aspire la a crea lucrări vandabile.

Claudia Lassner, Designer, Curator, and Co-Organisation for SCHMUCK München:

Această întrebare este într-adevăr foarte actuală, deoarece granițele dintre învățarea autodidactă, pregătirea academică și formarea profesională devin tot mai neclare. În opinia mea, calitatea este întotdeauna pe primul loc – și, în cele din urmă, poți simți acest lucru imediat ce ții o piesă în mâini: poți spune dacă o idee a fost gândită până la capăt, dacă s-a investit grijă, reflecție și profunzime tehnică. Acest lucru se aplică atât lucrărilor autodidacte, cât și celor cu pregătire academică și/sau tehnică. În același timp, platformele sociale creează o competiție enormă, dar deschid și noi oportunități. Vizibilitatea, prezentarea, limbajul vizual – toți acești factori modelează percepția asupra muncii artistice astăzi. Acest aspect nu trebuie privit doar critic, ci și înțeles ca o resursă. În special pentru artiștii independenți, platforme precum Instagram au devenit de mult mai mult decât o simplă vitrină: funcționează ca o carte de vizită vizuală, un multiplicator, un instrument de auto-promovare – și adesea gratuit. În acest context, instituțiile au de asemenea sarcina de a-și regândi responsabilitățile. Pe lângă pregătirea în design, trebuie pus un accent mult mai mare pe predarea modului în care pozițiile artistice pot fi făcute vizibile și aduse în discursul public. Marketingul, strategiile de comunicare și prezența digitală fac acum parte la fel de mult dintr-o carieră artistică ca și competențele tehnice sau de design și, prin urmare, ar trebui integrate în cadrul educațional.

 

Charon Kransen, Charon Kransen Arts, New York:

Academia nu este, cu siguranță, pentru toată lumea și nici nu garantează, neapărat, o calitate remarcabilă și constantă a lucrărilor. Este, însă, un cadru în care un artist își poate dezvolta propria voce, beneficiind de îndrumare. Există un mare potențial în artiștii autodidacți. Alegerea de a deveni artist pornește adesea dintr-o înțelegere naivă a cât de imens de provocatoare este această profesie. În școală învățăm, într-adevăr, să fim profesioniști, nu doar în ceea ce realizăm, ci și în felul în care ne prezentăm. Dar asta este o cu totul altă poveste. Nu cred că școlile sunt cadrul potrivit pentru a învăța cum să fii un bun manager – acel capitol ar trebui să vină mai târziu, după încheierea studiilor. Școala ar trebui să fie concentrată pe dezvoltarea vocii tale și pe experimentare până la epuizare. Este, de multe ori, singurul moment din viață în care te poți dedica în totalitate creației. Da, autopromovarea este intimidantă – mai ales pe rețelele de socializare – dar aceasta este epoca în care trăim.

Irina Probst, Exhibition Manager at INHORGENTA MUNICH:

Peisajul creativ este din ce în ce mai influențat de artiști autodidacți și de rețelele sociale, ceea ce transformă modul în care arta este produsă și evaluată. Deși educația academică rămâne esențială pentru aprofundarea meșteșugului și a teoriei, căile alternative de învățare aduc puncte forte unice. Echilibrul dintre menținerea integrității artistice și cerințele auto-promovării complică economia autenticității. Pe măsură ce social media prioritizează vizibilitatea în detrimentul calității, artiștii se confruntă cu provocarea de a-și păstra expresia autentică. Instituțiile educaționale ar trebui să-și revizuiască metodele de evaluare pentru a recunoaște corect diversitatea formelor de învățare, fără a compromite standardele. Mai mult, integrarea antreprenoriatului și a educației media în programele academice poate sprijini artiștii în a-și susține carierele într-un mod autentic și sustenabil.

 

Justyna Teodorczyk, Director Of The Gallery Of Art In Legnica, Poland:

Odată, academia forma artistul. Aceasta însemna contactul cu alți creatori și tutori, discuții despre procese, lecturi comune și creștere într-un mediu creativ colectiv. Astăzi, experiența comună este adesea o experiență solitară. Ecranele înlocuiesc oamenii, iar tutorialele înlocuiesc tutorii. În trecut, absolventul, la pragul părăsirii școlii, trebuia să înfrunte lumea exterioară, care îl evalua. Acum, deseori, este invers – lumea descoperă, acceptă sau respinge, ba chiar ridică artistul înainte ca academia să o facă. Cu toate acestea, cred că școlile de artă ar trebui să încurajeze și să aprecieze nu doar abilitățile artistice, ci și competențele de autopromovare și organizare esențiale pentru a urma consecvent o carieră aleasă. Totuși, doar autopromovarea nu poate forma un artist. Abilitatea tehnică și talentul sunt indispensabile. De asemenea, este nevoie de curaj și carismă adevărată – chiar dacă asta înseamnă curajul și carisma de a rămâne în afara lumii social media sau a circuitelor instituționale, diplomatice și formale ale vieții artistice.

Magdalena Vélez Salinas, President and Co-founder of  AdOC and organizer of the Exhibition· Contemporary Goldsmithing:

A existat o vreme când figura patronului le permitea artiștilor să se dedice exclusiv demersului lor artistic – fie că era vorba despre o pânză, o sculptură sau o clădire. Totuși, acest lucru ducea adesea la o lipsă de conștientizare a ceea ce se întâmpla sau evolua în jurul lor, întrucât atenția lor era concentrată doar pe satisfacerea intereselor mentorului. Astăzi, platformele sociale îi determină pe creatori să aloce timp promovării. Însă, în cele mai multe cazuri, acest lucru favorizează contactul direct între artist și client, îmbogățindu-l pe primul cu perspectiva celui din urmă și conectând creațiile la preocupările actuale sau la nevoi specifice. Ca în orice demers artistic, experiența este legată de timp. O abordare academică inițială poate scurta ani întregi de învățare, însă este foarte dificil de stabilit un singur criteriu sau judecător pentru a evalua creații care țin de aspecte diferite ale artei.În cele din urmă, cel mai bun judecător rămâne capacitatea fiecăruia de autocritică.

Romanian Jewelry Week este cel mai amplu eveniment internațional de bijuterie contemporană din România și se va desfășura între 1-5 octombrie 2025 la Biblioteca Națională a României. Mai multe detali despre eveniment:https://www.romanianjewelryweek.com/

Material realizat de echipa Romanian Jewelry Week: Alexandra Bujeniță, Ilinca Sandu

Posted by Ana in Contemporane, Dialoguri, 0 comments
21
Aug
2025

Școala de vară DRAGU, un demers despre patrimoniu, cultură și comunitate

În comuna Dragu din județul Sălaj urmează două săptămâni dedicate cercetării, conservării și reconectării comunității cu patrimoniul cultural, natural și uman. Școala de vară DRAGU, organizată de Asociația ARCHÉ, aduce împreună tineri din România și din străinătate într-un proiect internațional de regenerare rurală. Între 18 și 30 august 2025, participanții vor lucra în echipă în cadrul atelierelor practice, vor vizita situri UNESCO din Transilvania, vor lua parte la întâlnirea morarilor din regiune, la mese comunitare și la dialoguri cu profesioniști din domeniul patrimoniului cultural și dezvoltării rurale durabile. Finalul celor două săptămâni este marcat de festivalul Fain de Dragu: experiențe ale culturii vii (29 – 31 august), un eveniment care transformă patrimoniul într-o sărbătoare a tuturor.

Proiectul vizează restaurarea și valorificarea turistică, economică și comunitară a castelului Wesselényi-Bethlen, parte a unui ansamblu monument istoric de importanță națională, a morii cu valțuri, a bisericii de lemn din localitate (monument istoric de clasa A) și a peisajului cultural rural transilvănean cu multiple straturi de istorie, în care patrimoniul construit, tehnic și imaterial se împletesc într-un tot unitar. Toate aceste elemente au în prezent mare nevoie de o reconectare semnificativă a comunității locale cu propria istorie, pentru a avea o șansă la regenerare. 

Astfel, Școala de vară DRAGU este o oportunitate pentru un grup de tineri viitori profesioniști în arhitectură, peisagistică, istorie, geografie, antropologie și jurnalism să experimenteze direct legătura dintre spațiu și comunitate, să urmărească și să participe la discuții de specialitate între experți și sesiuni de co-creare cu comunitatea locală și să-și dezvolte o serie de abilități de gestiune a patrimoniului, cercetare și inventariere digitală, precum și de conservare propriu-zisă a clădirilor de patrimoniu din Dragu.


Copiii din comunitate au fost deja fermecați de castelul Wesselényi-Bethlen, având ocazia să-l exploreze, să-i descopere secretele, să înțeleagă relevanța sa pentru viitor și să lucreze direct cu materiale istorice: piatră și cărămidă. În cadrul acestui atelier, susținut de ARCHÉ în luna iulie, ziua a fost completată cu momente de explorare, masă împreună și voie bună, iar apoi au continuat descoperirile în Grădina Botanică „Vasile Fati” din Jibou. 

În contextul unui atelier de antreprenoriat, accentul a fost pus pe transformarea patrimoniului în motor de dezvoltare. Discuțiile s-au axat pe direcții strategice clare, incluzând dezvoltarea punctelor de gastronomie locală, constituirea de cooperative agricole, obținerea certificărilor ecologice și integrarea produselor în scheme de calitate recunoscute la nivel național și european. George Cățean a susținut aceste idei prin exemple din activitatea propriei ferme din județul Brașov, din promovarea produselor locale de calitate și din experiența sa de la nivel internațional.

Au avut loc și tururi ghidate la castel, cu bunătăți, idei și povești felurite, o masă comunitară propusă de arhitectul artist și chef Steven Santander, care a adus conceptul Traveling Supper Club printr-o instalație culinară. Nu în ultimul rând, toate aceste energii s-au dezlănțuit într-un Danț în șură. Evenimentul a transformat tradiția vie a dansurilor comunitare sătești într-o experiență contemporană, adunând peste 400 de oameni – localnici, participanți din județ și regiune, turiști români, oaspeți din Europa și America, voluntari, membri aiechipei, autorități și personalități locale – care, în ciuda ploii torențiale, s-au bucurat împreună de o seară plină de energie.

Toate aceste evenimente au fost menite să pregătească și să inspire comunitatea din Dragu în raport cu propriul patrimoniu și imensul său potențial, iar studenții care vor ajunge în sat pe data de 18 august vor avea ocazia, pe parcursul Școlii de vară DRAGU, să mențină și să sporească această energie bună prin schimburi și discuții cu echipa ARCHÉ şi specialiștii invitaţi. În cele două săptămâni, aceștia vor participa la ateliere de conservare a morii cu valțuri, a bisericii de lemn și a castelului, ultimele două fiind monumente istorice de importanță națională, de arheologie a ruinei, de interpretare a patrimoniului, de bioarheologie și de cercetare digitală a patrimoniului.

Totodată, vor participa la o excursie de studiu amplă prin Transilvania, pentru a vizita mai multe situri UNESCO (Porolissum – parte din situl UNESCO Frontierele Imperiului Roman – DACIA, Sighișoara – sit urban locuit; Biertan – biserică fortificată; Sibiu – centru istoric aflat în Lista tentativă UNESCO), Centrul ASTRA pentru Activități și Resurse Regionale (câștigător în 2025 la categoria Educație, Formare și Competențe al Premiilor pentru Patrimoniu European / Premiile Europa Nostra), Alba Iulia (sit de importanță regională și națională care surprinde evolutia istorică multistrat a Transilvaniei). Vor avea loc și dezbateri cu inițiatori ai unor proiecte extraordinare: Ambulanţa pentru Monumente, Via Transilvanica, Biserici Înlemnite, Front la Dunăre, Făuritorii de Case, IMUAU Summer School – Schönberg (Dealu Frumos), formându-se astfel o perspectivă largă asupra exemplelor de bune practici în conservarea și revitalizarea patrimoniului din România, o sursă de inspiraţie pentru Dragu.

Școala de vară se va încheia cu două zile de festival dedicate culturii, naturii și oamenilor din zonă, pline de evenimente pentru public de toate vârstele și cu interese foarte variate, de la ateliere de ciupercărit cu Ursit, gastronomie de patrimoniu cu Chef Horia Simon, un târg cu producători locali, până la discotecă de pe casete audio în șură, concerte, inclusiv cu îndrăgita trupă Semnal M, și chiar sesiuni de reenactment istoric. Printre tururi ghidate, plimbări cu căruța, șezători cu povești și amintiri ale localnicilor și un meci de oină, atât participanții școlii de vară, cât și publicul larg vor descoperi și trăi atmosfera unică a comunei Dragu și a bogatei sale moșteniri culturale.

 

​Mai multe informații despre Școala de vară DRAGU și festivalul Fain de Dragu sunt disponibile pe canalele de social media ale ARCHÉ. 

 

Asociația ARCHÉ este o organizație dedicată cercetării, conservării, valorificării și promovării patrimoniului cultural. Scopul său principal este de a sprijini și de a încuraja interesul față de patrimoniu, punând accent pe înțelegerea importanței sale sociale și a valorilor specifice. Încă de la înființare, ARCHÉ a avut în vedere facilitarea dialogului între specialiști din diverse domenii implicați în protejarea monumentelor istorice, precum și între acești specialiști și publicul larg.

Proiectul DRAGU: regenerare comunitară prin patrimoniu și inovație a fost selectat în cadrul#RaiffeisenComunități, acceleratorul de ONG-uri în sustenabilitate, o inițiativă Raiffeisen Bank, cu sprijinul Asociației pentru Relații Comunitare.

DRAGU – Documentare și Restaurare pentru Activarea Generațiilor Următoare este un proiect organizat de Asociația ARCHÉ, în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului, Institutul de Cercetări Socio-Umane din Sibiu al Academiei Române, Institutul de Antropologie Francisc I Rainer, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, Direcția Județeană de Cultură Sălaj, Primăria comunei Dragu, Asociația Arhaic (Ambulanța pentru Monumente Sălaj), BDS Topografie, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național și susținut de Ordinul Arhitecților din România, din timbrul de arhitectură, și The King’s Foundation.

Parteneri media: Aici a stat, Bookhub, Ceașca de Cultură, Curatorial, Happ.ro, IGLOO, Iscoada, LIFE.ro, Litera9, Modernism, Observator Cultural, Radio România Cultural, Radio România Internațional, Revista Arhitectura,  Revista BIZ, The Institute, Zeppelin.

 Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Posted by Ana in Case, Contemporane, 0 comments
03
Apr
2025

STUDIU BUCUREȘTIUL PREGĂTIT 2025: Bucureștenii sunt îngrijorați de cutremure: 8 din 10 consideră că orașul nu este pregătit

Cutremurele sunt unul dintre principalele motive de temere pentru bucureșteni. Un studiu recent realizat de Fundația Comunitară București, prin programul Bucureștiul Pregătit, arată că 82% dintre locuitorii Capitalei consideră că Bucureștiul nu este pregătit pentru un cutremur major. În plus, aproape jumătate dintre respondenți (45%) nu au luat încă măsuri de protecție, deși recunosc că ar trebui. În prezent, doar 23% dintre bucureșteni s-au informat prin cursuri sau ghiduri și doar 15% și-au făcut un plan de acțiune în caz de cutremur. Cercetarea scoate la iveală o criză de încredere, lipsa unei culturi a pregătirii și semnalează nevoia urgentă de acțiune. 

La 48 de ani după cutremurul devastator din 1977, teama de cutremure rămâne foarte ridicată. 59% dintre bucureșteni consideră cutremurele ca fiind un pericol major, plasându-le pe locul doi printre motivele de îngrijorare, după problemele de sănătate personală (70%), iar 57% se simt vulnerabili în fața unui cutremur major. Teama de cutremur este resimțită mai mult în rândul femeilor (62%) comparativ cu bărbații (51%), iar cele mai mari procente de neliniște sunt întâlnite în rândul bucureștenilor cu vârste cuprinse între 35 și 64 de ani. Tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani se arată mai optimiști, 39% dintre respondenți afirmând că orașul este într-un stadiu „așa și așa” de pregătire. Acest contrast între generații subliniază o diferență în modul de percepție a riscurilor și a responsabilității de pregătire.  

„Bucureștiul se află printre capitalele europene cu cel mai mare risc de dezastre și este unul dintre primele 10 orașe din lume cu cea mai mare vulnerabilitate la risc seismic, după cum arată datele Băncii Mondiale. Cutremurul din 4 martie 1977 a provocat cele mai mari pagube produse de un fenomen natural din istoria României: la nivel naţional 1.578 de persoane şi-au pierdut viaţa (1.424 în Bucureşti) şi 11.321 de persoane au fost rănite (7.598 în Bucureşti). Un număr de 32 de clădiri de înălţime mare sau medie s-au prăbuşit în Capitală, 32.900 de locuinţe au fost grav avariate la nivel naţional, aproximativ 200.000 de oameni fiind direct afectaţi. 48 de ani de ani mai târziu, un cutremur similar ar avea probabil efecte și mai devastatoare. În fața unui astfel de pericol iminent, pregătirea nu mai este o opțiune, ci o necesitate urgentă”, spune Alina Kasprovschi, directorul executiv al Fundației Comunitare București. 

 

În cazul unui cutremur major, principalele temeri ale bucureștenilor țin de pierderea unor persoane apropiate (83%), prăbușirea clădirilor (75%), posibilitatea să-și piardă viața sau să fie răniți (67%) sau pierderea locuinței (59%). Unele temeri sunt resimțite semnificativ mai mult în rândul femeilor: dezechilibre economice și sociale (37% vs. 24% bărbați), lipsa informării privind adăposturile (35% vs. 18%) sau pierderea de bunuri personale (32% vs. 22%), mai arată cercetarea inițiată de Fundația Comunitară București. Studiul cantitativ a fost desfășurat online în februarie 2025, în colaborare cu iZi data, pe un eșantion reprezentativ la nivelul Bucureștiului de 500 de respondenți.  

Când vine vorba de responsabilitatea pentru măsurile de pregătire în caz de cutremur, 91% dintre respondenți consideră Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) ca principal responsabil, urmat de Primărie și autorități locale, menționate de 1 din 2 respondenți, apoi propria persoană, pentru 45% dintre respondenți. În ceea ce privește încrederea bucureștenilor în măsurile de pregătire pentru un cutremur, 6 din 10 persoane preferă să se bazeze pe propria lor capacitate. 40% au încredere în autoritățile competente (DSU/ISU), un procent similar se sprijină pe familie și apropiați, iar doar 14% au încredere în Primărie și autoritățile locale. 

Deși 49% dintre bucureșteni se simt informați cu privire la ce trebuie să facă în caz de cutremur, 43% dintre bucureșteni nu au luat încă măsuri de precauție sau de informare. În același timp, aproximativ 33% dintre bucureșteni nu au discutat deloc în familie despre măsurile de urgență, iar 31% spun că ar ști doar instinctiv ce trebuie să facă în caz de cutremur, fără a avea un plan clar stabilit. Numai 2% dintre respondenți bifează toate măsurile de precauție recomandate în caz de cutremur. Luate separat, cele mai des menționate măsuri sunt stabilirea unui loc sigur în casă (22%), închiderea gazului și electricității (20%) și un plan de comunicare în caz de urgență (18%). Datele sugerează o nevoie acută de educație și conștientizare cu privire la măsurile de prevenție.  

 Tinerii de 18-24 ani, mai preocupați de educația pentru prevenirea cutremurelor 

 Tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani sunt cei care menționează cel mai des educația din școală ca principală responsabilitate pentru măsurile de pregătire în caz de cutremur (61%). Aceștia își exprimă dorința ca educația privind cutremurele să fie o prioritate în școli, indicând o sensibilizare crescută a acestei generații față de riscurile naturale și importanța educației pentru protecție. 

 În același timp, în ceea ce privește pregătirea școlilor și a instituțiilor de învățământ, cercetarea arată că părinții au o încredere relativ scăzută în rezistența clădirilor școlare în fața unui cutremur. Doar 43% dintre părinți au încredere că edificiile în care învață copiii lor sunt pregătite să reziste unui seism major. În ceea ce privește pregătirea cadrelor didactice, doar 33% dintre părinți au încredere că acestea ar ști cum să gestioneze o situație de urgență în caz de cutremur.  

O mare parte dintre bucureșteni iau în considerare să se mute într-o locuință mai sigură 

Dacă ar ști că locuința lor ar avea risc seismic ridicat, cei mai mulți bucureșteni (41%, dintre care 48% bărbați) se gândesc că o soluție ar putea fi să se mute într-o locuință mai sigură, în timp ce 27% ar căuta informații despre consolidarea locuinței existente, iar 12% ar aștepta sprijinul autorităților pentru lucrări de consolidare. În același timp, jumătate dintre respondenți consideră că locuința actuală este sigură, în timp ce aproape o treime (29%) nu au verificat niciodată siguranța locuinței lor și doar 13% cunosc categoria de risc seismic a locuinței.  

„Doar prin colaborare, informare și schimbări sistemice putem să dezvoltăm împreună soluții aplicabile și să creăm o rețea pentru un oraș care nu așteaptă dezastrul, ci îl anticipează, se pregătește pentru el și are capacitatea să-l gestioneze corect. În această zi în care comemorăm cutremurul devastator din 1977, lansăm o campanie de conștientizare prin această cercetare și printr-un program de burse de jurnalism – Bucureștiul Pregătit Superscrieri -, pentru investigarea în profunzime a vulnerabilităților orașului și a acțiunilor pe care autoritățile și societatea civilă trebuie să le ia pentru a crește pregătirea infrastructurii și oamenilor”, spune Alina Kasprovschi, directorul executiv al Fundației Comunitare București. 

În cadrul programului, susținut de Lidl România, Fundația Comunitară București va continua colaborarea cu factorii de decizie și responsabilii direcți pentru ca Bucureștiul Pregătit să dezvolte rețeaua de expertiză, resurse și suport care ajută comunitatea bucureșteană să înțeleagă riscurile seismice și să acționeze responsabil și coordonat pentru reducerea lor. De la lansare, programul Bucureștiul Pregătit a oferit soluții aplicabile și acțiuni coordonate care au ajuns la 26.983 de elevi și profesori, de la grădiniță, școală primară, până la gimnaziu. În plus, au fost oferite cursuri de prim ajutor pentru 3.189 de persoane, 17 câini de căutare-salvare sub dărâmături au fost instruiți, iar campaniile de informare și conștientizare organizate de parteneri și de fundație, online și prin evenimente, au avut o audiență de peste 2.000.000 de persoane. Prin programul Bucureștiul Pregătit au fost acordate finanțări de peste 1,98 milioane de lei și au fost susținute 18 proiecte implementate de către ONG-uri. 

3 burse de jurnalism – Bucureștiul Pregătit Superscrieri – în valoare de 20.000 de lei 

Programul Bucureștiul Pregătit a fost conceput ca urmare a unei investigații ample care a scos în evidență riscurile seismice ale Capitalei, „Cutremur în orașul vulnerabil”, publicată în 2017 în DoR de Georgiana Ilie. Deși s-au făcut progrese, Bucureștiul rămâne capitala europeană cu cel mai mare risc seismic și nu se discută suficient despre pregătirea pentru un cutremur major. 

Fundația Comunitară București, cu sprijinul Lidl România, lansează Bursele Bucureștiul Pregătit Superscrieri, prin care susține jurnalismul de investigație, oferind 3 burse de câte 20,000 lei, pentru realizarea unor materiale care să documenteze vulnerabilitățile orașului, blocajele instituționale și soluțiile pentru reducerea riscurilor seismice. Juriul de evaluare este format din jurnaliștii Georgiana Ilie, Emilia Șercan și Cristian Leonte. În plus, Emilia Șercan, unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști de investigație, va oferi sprijin editorial și mentorat. Jurnaliștii care vor să se înscrie în program pot face acest lucru în perioada 4 martie – 14 aprilie, individual sau în echipă. 

 

Bucureștiul Pregătit, programul pentru cutremur și alte dezastre majore 

Lansat acum șase ani de Fundația Comunitară București, Bucureștiul Pregătit își propune să pregătească bucureștenii pentru următorul cutremur major. Programul adună resurse private și susține proiecte care cresc gradul de informare și educare a populației, pentru ca oamenii să știe care sunt comportamentele corecte înainte, în timpul și după cutremur, cât și pentru crearea unui sistem de suport după producerea dezastrului. Pentru mai multe detalii, vizitați www.bucurestiulpregatit.ro. 

Fundația Comunitară București  

Fundația Comunitară București pune împreună donatori, ONG-uri sau grupuri de inițiativă pentru a dezvolta comunități în care să ne simțim ca acasă. Construiește mecanisme de donație, fonduri de finanțare sau incubatoare de idei pentru oraș. În cei 13 ani de activitate, fundația a finanțat 875 de proiecte și burse, cu o valoare totală de peste 28 milioane de lei. Pentru mai multe informații, vizitați  www.fundatiacomunitarabucuresti.ro.  

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments