Un artist care refuză confortul certitudinii și care transformă lumina, natura și trupul într-o poezie tăcută, Răzvan Alexandru Voiculescu este un fotograf român cu o carieră de peste 35 de ani, cunoscut pentru modul poetic în care surprinde relația dintre om, loc și timp. Absolvent al Institutului Regal de Arte Vizuale din Copenhaga (1985) și al Colegiului de Arte Vizuale din New York (1987), acesta a părăsit România în 1980, revenind în 1997 pentru a-și continua activitatea artistică. În tot acest timp, a expus la Copenhaga, Göteborg și Paris, iar în 2006 televiziunea franco-germană ARTE i-a dedicat un scurtmetraj.
Fotografia sa explorează frumusețea discretă a autenticului, fiind însoțită adesea de texte semnate de H.-R. Patapievici, Mihai Oroveanu, Grigore Leșe, Alexandru Andrieș și Cătălin Ștefănescu.
L-am întâlnit la Espace Minoux sau „Spațiul Răsfățat”, unde, printre sculpturile mătușii sale, Anca Săvulescu, cărți poștale ilustrate cu unele dintre cele mai frumoase fotografii pe care le-a realizat de-a lungul timpului, piese de mobilier cu patină și sobe cu cahle ce evocă o altă epocă, ne-a vorbit despre cel mai recent album al său: „Nud. Proiecție de Trup și Stare (2)”, o continuare, dar și o confesiune personală — despre curajul de a căuta mereu, chiar și atunci când răspunsurile rămân în umbră.
Două decenii de căutare între lumină, natură și trup
Au trecut douăzeci de ani de la apariția primului volum „Nud. Proiecție de Trup și Stare”. Pentru autorul acestui amplu proiect fotografic, noul album nu este o întoarcere, ci o continuare firească a unei explorări începute în 2005.
„Practic nu am revenit, în sensul direct al înțelesului. Aș spune mai degrabă că am continuat, încă din 2006. Mi-am dorit o abordare mai bine studiată, mai în tihnă realizată, unde să-mi dau timp să identific spațiile și detaliile mai aparte din natură în care urmează să încadrez nudul.”
În această nouă etapă, fotograful își rafinează privirea și răbdarea, explorând granița fragilă dintre estetic și autentic, dintre prezență și retragere, folosind trupul uman ca un limbaj și o căutare a veridicității.
Nudul feminin, prezent constant în lucrările sale, nu este un pretext estetic, ci o formă de adevăr. Fotograful nu caută echilibrul între frumusețe și vulnerabilitate, pentru că — spune el — imaginea se construiește singură, prin gesturile și privirile celor care aleg să i se arate:
„Nu cred că reușesc, de altfel nici nu pot spune că încerc. Doamnele și domnișoarele care au acceptat propunerea îmi ‘spun’, prin gestică, privire, eleganță, sfială sau chiar stângăcie, cum ar trebui să fie imaginea finală. Eu doar sintetizez informația primită de la ele.”
Fotografia devine astfel un dialog, nu o demonstrație de putere. Privirea nu domină corpul, ci îl ascultă.
Natura, un partener tăcut
În imaginile sale, natura nu este doar decor, ci protagonist. Delta Dunării, câmpurile sau pădurile nu servesc trupului, ci îl absorb, îl transformă în ecou al propriei respirații.
„Subiectul imaginii este chiar acel detaliu de natură. El spune povestea, el dă atmosfera; nudul o completează. Nu și invers.”
Această inversare subtilă — trupul ca extensie a naturii, nu natura ca fundal — devine una dintre semnăturile stilului său.
Cu o carieră de peste 35 de ani ca fotograf profesionist și artist, autorul mărturisește că tocmai nemulțumirea îl ține viu artistic.
„Știu că nu obțin ceea ce-mi propun, dar poate tocmai această concluzie intermediară îmi ține pasiunea ‘în priză’. Dacă într-o zi aș avea neșansa să mă declar mulțumit, asta ar însemna sfârșitul evoluției”, spune Răzvan Alexandru Voiculescu.
Această luciditate, aproape ascetică, explică de ce fotografia sa rămâne mereu neliniștită, în căutare de sens, fără să îl impună.
Lumina — între control și supunere
„Lumina este limbajul meu”, spune adesea. Dar acest limbaj se schimbă odată cu locul. În studio, lumina poate fi controlată; în natură, ea se impune.
„În natură… natura-i ‘rege’. Îmi folosesc experiența pentru a obține ceea ce-mi doresc, dar în condițiile impuse de rege. În acest caz, lucrurile trebuie mai atent studiate înainte de-a face ‘click’.”
Această supunere în fața luminii devine, paradoxal, o formă de libertate.
De la fotografie la film
În ultimii ani, albumele sale sunt însoțite de filme care oferă o altă dimensiune poveștii vizuale.
„Filmul îmi oferă posibilitatea de a ilustra starea de fapt a ședințelor foto, vorbele, sunetele și dinamica interacțiunii. De la om la om sau de la om la natură.”
Pentru el, filmul nu este o simplă documentare, ci o continuare a atmosferei — o memorie vie a procesului artistic.
„Albumele mele sunt un exercițiu de estetică, un ansamblu de probleme privitoare la esența artei, pe care le interpretez prin viziunea mea; câteodată inspirată, câteodată mai puțin inspirată.”
Această modestie dezvăluie o viziune matură: arta ca întrebare, nu ca răspuns.
Întâlniri de suflet
De-a lungul anilor, fotograful a colaborat cu artiști precum Grigore Leșe, Nicu Alifantis sau Cătălin Ștefănescu.
„Colaborările cu cei pe care-i admir mă îmbogățesc, mă onorează și nu în ultimul rând mă validează. Pe mine vs. mine. Apoi pe mine vs. cei care sunt interesați de lucrările mele.”
Aceste întâlniri interdisciplinare au devenit parte din ADN-ul creației sale, un spațiu în care vizualul întâlnește muzica și poezia.
Criticii vorbesc despre un amestec între poezie vizuală și document etnografic. Dar el preferă o altă etichetă:
„Nu mă pot considera un documentarist; realitatea mea de cele mai multe ori nu are legătură prea strânsă cu realitatea universală. Este o bucurie personală să pot trunchia prin imagini realitatea universală fără a minți privitorul.”
În universul său, realitatea devine material poetic, nu probă de adevăr.
O căutare fără sfârșit
După 21 de albume și o viață dedicată imaginii, fotograful își păstrează aceeași neliniște creativă.
„Am în proiect să mai realizez patru albume. Cunosc temele, la unele deja lucrez. După cele patru mă voi opri — nu din a fotografia, ci din a realiza albume.”
Curiozitatea, spune el, nu e legată de temă, ci de sine:
„Curiozitatea este direct proporțională cu încercarea de a afla cine sunt de fapt. Nu-mi doresc un răspuns ferm, pentru că atunci căutarea ar lua sfârșit. Iar asta nu mi-aș dori-o niciodată.”
Invitație la întâlnire
Pe 26 noiembrie, ora 19:00, îl puteți întâlni pe Răzvan Alexandru Voiculescu la Teatrul Metropolis – Sala Gloria, la lansarea albumului. În cadrul evenimentului, „Nud. Proiecție de Trup și Stare (2)”, prezentat de Virgil Ianțu, vor fi proiectate două scurtmetraje documentar-lirice — realizate de Șerban Georgescu (2005) și Viorel Dobre (2024) — care completează universul artistic al albumului.
Lansarea, concepută ca un spectacol ce marchează 20 de ani de la primul proiect, se va încheia cu un recital de muzică fado susținut de Raluca Radu.
De asemenea, vă puteți programa la unul dintre evenimentele private de la Espace Minoux — o vilă din cartierul armenesc, spațiu de evenimente cu șarm, galerie de artă, gazdă pentru întâlniri private, concerte acustice, seri gurmande, ateliere tematice, degustări de vin și povești.
Articol și interviu realizat de Ioana Căpanu, jurnalist, consultant și om de marketing, PR și comunicare, fondator GlamPR.
