Astăzi, 18 aprilie, în prag de Paște ortodox, este Ziua Internațională a monumentelor și a siturilor, stabilită prin decizie UNESCO an de an, începând cu 1982. Tema acestui an, în contextul dificil actual, este de Valori comune, patrimoniu comun, responsabilitate împărtăşită. Am decis să marchez ziua aceasta printr-un monument istoric unic în România, un loc aflat astăzi între sacru și laic, construit prin relații trans-frontaliere valabile chiar și în secolul al XIII-lea, cu Banatul din România de azi și cu Pontigny din Franța. Astfel…
#Aiciastat Abația Cisterciană Cârța, unica mănăstire cisterciană din țară, fondată în sec. al XIII-lea de un grup de călugări cistercieni veniţi de la mănăstirea Igriş. Igriș a fost prima mănăstire cisterciană de pe teritoriul (actual al) țării noastre, fondată în anul 1179 de călugări veniți de la abația-mamă din Pontigny. În timp, Igriș a dispărut după invaziile tătare. Interesant este că la Igriș s-au pus și bazele primei biblioteci, de pe teritoriul țării noastre, bogată în manuscrise. Deci practic, din abație în abație, Cârța se înrudește și cu Pontigny.
Ordinul cistercienilor
Ordinul cistercienilor este un ordin catolic fondat în 1098 în orașul francez Citeux din Burgundia de către abatele Robert de Molesme (Citeux în latină se traduce în Cistercium). Cistercienii duceau o viaţă austeră, munceau intens, cu pauze la 3 ore pentru rugăciune, nu mâncau carne, nu își încălzeau locuințele, se îmbrăcau numai cu haine produse de ei și vorbeau între ei doar strictul necesar. Preceptul după care se ghidau era ‘Ora et labora‘ (‘Roagă-te și muncește‘).
Istoria Abației de la Cârța
La Cârța au fost mai multe faze de construcție, întrerupte de invazia tătară din 1241, după cum arată cercetările arheologice, astfel încât astăzi ansamblul îmbină stilul romanic cu goticul timpuriu. Călugării veniți aici au primit mlaștini și păduri de la regele maghiar pe malul stâng al Oltului, în apropiere de localitatea Cârța de astăzi. Au asanat mlaștinile și au început să practice agricultura și piscicultura, astfel încât să poată trăi din rezultatele propriei munci. Inițial, au ridicat o construcţie simplă din lemn. După câţiva ani, au adus maiştri pietrari din Franţa care au ridicat o construcţie gotică, care a servit drept inspiraţie pentru arhitectura viitoarelor biserici fortificate din Transilvania.
Spre deosebire de Abația Igriș, mănăstirea cisterciană de la Cârța a reușit să se refacă după marea invazie a tătarilor din 1241. Se pare că pentru a se apăra mai bine împotriva inamicilor şi-au construit două grote în apropierea mănăstirii unde se ascundeau. Legendele spun că aceştia ar fi săpat chiar şi un tunel ce pornea de sub altarul bisericii şi care ducea până la râul Olt.
Abația a fost desființată prin decizia regelui Matei Corvin la data de 27 februarie 1474. Este posibil ca Matei Corvin să fi desfiinţat abaţia deoarece localnicii din împrejurimi se plângeau că aceasta ar fi cauza atacurilor necontenite ale inamicilor. O altă teorie este că, în timp, călugării au devenit atrași de viața materială și luxoasă, lucru care a displăcut regelui maghiar. Chiar se spune că unii dintre călugări au adus la Cârţa soiuri de viţă nobilă din Burgundia și foloseau vinul pentru a avea putere la muncile lor.
Arhitectura Ansamblului Abației Cârța
În ciuda trecerii timpului și a distrugerilor suferite, monumentul şi-a păstrat arhitectura impunătoare. Fațada vestică a bisericii fostei mănăstiri are o fereastră polilobată, o rozetă, tipică pentru construcţiile cisterciene. Când am vizitat locul acesta special, în iarna lui 2017, am intrat printr-un portal gotic, călătorind în timp. În interiorul ruinelor mănăstirii am văzut cimitirul de soldaţi germani căzuţi la Porumbacu în septembrie 1916. Mormintele au fost mutate în 1928 aici pentru a fi protejate. În curtea bisericii, în același an, zidarul Rudolf Binder a ridicat în onoarea celor căzuți statuia lui Roland, erou germanic din secolul al VIII-lea, simbol al libertăţii şi dreptăţii căzut în război cu necredincioşii. După ce am trecut de cimitir, ne-a luat ochii exteriorul bisericii evanghelice care este decorat cu ferestre şi rozete tipice stilului gotic. Încă se văd contraforții masivi din piatră de nisip. Ruinele bibliotecii (‘reflectorium’) şi a dormitoarelor se află în partea dreaptă a bisericii. Ele sunt interesante din punct de vedere arhitectonic deoarece îmbină stilul romanic, prin coloanele încadrate de arcade în semicerc, cu gotic (tipic fiind arcul frânt). Impresia pe care ne-a făcut-o atmosfera întregului ansamblu este că pare rupt din ‘Numele trandafirului’ de Umberto Eco (cu toate că în poveste este vorba de o mănăstire benedictină din nordul Italiei).
În interiorul bisericii am văzut altarul baroc cu Sf. Petru şi Sf. Pavel și o orgă mecanică barocă care datează în jurul anului 1777. Cheia de boltă este ornată cu chipul Fecioarei Maria, care era ocrotitoarea cistercienilor. Astăzi biserica este frecventată de comunitatea evanghelică din localitatea Cârţa. Este interesant că abația Cârța își trage originea numelui de la cuvântul ‘Kerz‘, care în germană înseamnă ‘lumânare’.
Detalii Tehnice
Adresa: Biserica Evanghelică Cârța, Str. Principală nr. 110, Cârța, jud. Sibiu. Ansamblul arhitectonic figurează pe lista monumentelor istorice din 2010, cod LMI SB-II-a-A-12348.
Tel.: 0752.055.997 (pentru grupuri, se recomandă să sunați înainte)
Noi am vizitat Abația în februarie 2017, și ne-a deschis poarta preotul Misch, care oferă ghidaj în română și în germană. De obicei cheia se găsește la Info-Kiosk. Abația a fost renovată în 2013 cu fonduri UE. Programul de vizitare este de luni până sâmbătă între 09:00 – 18:00 și duminica între 11:00 – 18:00. Biletul pentru vizitare este de 5 lei pentru adulți și 2,5 lei pentru elevi, studenţi și pensionari.
Surse: Articol ‘O genealogie cisterciană enigmatică: Pontigny mama – Igriș fiica – Cârța nepoata‘ de Șerban Turcuș, apărut în Historica Cluj
