Asociația Designers Thinkers Makers a lansat proiectul „Culture & Cultures. Connecting the dots”, o inițiativă dedicată valorificării patrimoniului cultural din colinele Transilvaniei, cu accent pe satele Biertan și Chirpăr. Proiectul urmărește să evidențieze moștenirea culturală valoroasă a regiunii, în special prin promovarea siturilor UNESCO și a valoroasei moşteniri locale aproape necunoscută publicului larg.
„Culture & cultures” este programul nostru de suflet. Sunt multe direcţii în care îl vedem crescând şi, aş spune, mult dincolo de educaţie pentru patrimoniu sau intervenţie culturală.
Prin toţi vectorii pe care îi putem pune în lucrare - ateliere, conţinut, publicaţii, conferinţe, design and build, evenimente şi poate şi altele - căutăm în fond să producem o atmosferă de bine, de dialog real, de cunoaştere şi deschidere către istorie, adevăr, frumos, care să îi susţină şi să îi inspire pe cei din jur în parcursul lor.
Andrei Tache
Preşedinte al Asociaţiei Designers Thinkers Makers
Album Peisaj cultural Transilvania
Oameni la lucru
O parte a echipei şcolii de vară Heritage Lab în vizită de studiu la Şona, alături de pictorul Ştefan Câlţia. Credite foto - Mihai Andrei
Participanţii workshopului Heritage Lab descoperă paşii aferenţi regenerării zidăriilor istorice
Unul dintre obiectivele principale ale proiectului este creșterea conștientizării turiștilor și localnicilor cu privire la importanța patrimoniului UNESCO, prin tururi audio în Biertan și Chirpăr. Acestea includ informații digitale accesibile prin coduri QR, integrând texte, imagini și ghiduri audio ce subliniază valoarea arhitecturii tradiționale și a culturii locale.
Lansarea turului ghidat al satului Biertan va avea loc pe 16 noiembrie, în Biserica Fortificată din Biertan. Un concert la orga Bisericii Fortificate susținut de Liv Müller va marca deschiderea oficială a turului cultural.
„Culture & cultures. Connecting the dots” deschide publicului larg o fereastră către apropierea şi înţelegerea patrimoniului cultural. Prin turul ghidat audio bilingv în situl Unesco Biertan localnicii şi vizitatorii vor descoperi tot ce e mai incitant în preajma cetății Biertanului. Despre biserica fortificată și închisoarea matrimonială, despre UNESCO și bisericile surori, despre farmacia satului, prima de acest fel din Transilvania rurală; despre obiceiuri, vecinătăți, etniile și multiculturalismul locului, despre arhitectură, ornament și parcelar, fără a uita de peisajul natural, de traseul Via Transilvanica ce traversează centrul satului, de „Donariul de la Biertan”, o piesă ce atestă prezența creștinătății pe aceste plaiuri în secolele III-IV.
Sperăm ca prin turul ghidat conceput de asociaţia noastră, localnicii şi vizitatorii de mâine să (re)descopere case şi obiecte însemnate, tradiții şi poveşti care clădesc ţesătura profundă şi fermecătoare a acestui loc. Pentru ca mai apoi, să înţeleagă, să protejeze şi să respecte zestrea locurilor de unde vin.
Nu ştim cum vor arăta generaţiile viitoare care vor privi şi vor folosi, spre exemplu, uşa sacristiei din Biertan (1515, considerată o bijuterie a tehnologiei medievale, premiată la Expoziţia Mondială din Paris în 1900); dar ştim că avem datoria de a contribui la construirea lor.
Alexandra Mihailciuc
Coordonator de proiecte al Asociaţiei Designers Thinkers Makers
Atelier practic de tencuieli exersate pe un zid istoric. Credite foto - Alexandra Mihailciuc
Atelier practic de tencuieli exersate pe un zid istoric. Credite foto - Petru Solomon
Workshopuri de educaţie pentru patrimoniu adresate tinerilor din comunitatea Biertan cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului
În luna decembrie, la Muzeul-Atelier Școala de la Piscu din imediata vecinătate a Bucureştiului, proiect laureat al prestigioaselor premii Europa Nostra, va avea loc vernisajul expoziției „Forgotten Ceramics of Transylvanian Highlands”, aducând în prim-plan frumusețea și valoarea ceramicii tradiționale de tip Chirpăr. Expoziția este un prim pas într-un plan de revitalizare a interesului pentru activități legate de această ceramică remarcabilă, marcând integrarea ei în turul local și propunând pentru viitor un centru de ceramică care îşi are rădăcinile în moştenirea locală.
Proiectul „Culture & Cultures. Connecting the dots” a inclus, de asemenea, o serie de inițiative educative: o școală de vară de arhitectură pentru studenți, în care accentul s-a pus pe diferite tipuri de activităţi de educaţie pentru patrimoniu, între care şi activităţi practice de educaţie în ceea ce priveşte tencuielile tradiţionale sau zidăria cu piatră. Alături de acestea, numeroase ateliere pentru copiii din comunităţi, fişe de parcurgere a monumentelor istorice pentru elevi, familii sau turişti și crearea unei hărți ilustrate a bisericilor fortificate UNESCO din regiune.
Workshopuri de educaţie pentru patrimoniu adresate tinerilor din comunităţile Biertan şi Chirpăr. Credite foto - Mihai Andrei
Educaţia pentru patrimoniu contează pentru toate păturile sociale şi pentru toate vârstele, făcând parte dintre urgenţele societăţii în România.
Alexandra Mihailciuc
Coordonator de proiecte al Asociaţiei Designers Thinkers Makers
Scopul acestor activități este de a forma o nouă generație de ambasadori locali ai patrimoniului și de a promova un climat favorabil conservării acestuia.
Culture & cultures. Connecting the dots este un proiect realizat de Asociaţia Designers Thinkers Makers, co-finanțat de AFCN & Primăria Comunei Biertan, realizat în parteneriat cu Ambulanța pentru Monumente – Transilvania Sud, Scoala de la Piscu, Nod Makerspace, Primăria Comunei Chirpăr & Şcoala Gimnazială Chirpăr.
Parteneri media: Aici a stat, Bookhub, Happ.ro, Haute Culture, Observator Cultural, Radio România Cultural, Revista Arhitectura, Revista Golan, The Institute, Zeppelin, Ziarul Metropolis.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
[EN] As part of the Poland-Romania Cultural Season 2024-2025, the Adam Mickiewicz Institute in Warsaw in partnership with the National Art Museum of Romania (MNAR), the Museum of Contemporary Art in Krakow (MOCAK), Cricoteka (Tadeusz Kantor’s Art Documentation Center) and the Polish Institute in Bucharest presents between October 20th, 2024 and March 9th, 2025 the exhibition “Tadeusz Kantor – artist anywhere and anytime” curated by Dr. Maria Anna Potocka. For those who want to explore the artist’s work, a program of accompanying events will be organized. The screenings of Kantor’s filmed plays will be taking place once a month from October 2024 to February 2025. By the end of the exhibition, in February 2025, an installation called “Personal Space” will be on display in the exhibition space, followed by workshops designed to engage visitors and unlock their creative potential.
I thus invite you to discover the universe of Tadeusz Kantor, a Polish artist of many talents, in the exhibition dedicated to him at the National Art Museum in Bucharest. It is the first time we can see a complete display of Kantor’s work in Romania as part of the Polish-Romanian cultural season organized by the Polish Cultural Institute Adam Mickiewiczand the Polish Cultural Institute in Romania. Tadeusz Kantor was a ravishing personality. He changed Polish art history: he painted, wrote, created “happenings” or performances and revolutionized theatre and all these stories are told by the exhibition at the National Art Museum in Bucharest.
Kantor is known around the world for his theatrical productions which did not resemble classical theatre. His shows were combinations of performances, in which the creator himself, in varying degrees of involvement, conducted the action continuously as part of what was happening. Both the actors and stage sculptures were precisely “designed” by Kantor in real time. His presence on stage set them into motion and imposed symbolic identity upon them.
Tadeusz Kantor built his own, specific and unique theatrical language. He was in a permanent search for meaning (or the lack of it!), and as a result he was a consistent innovator, both by working with actors and in the theatrical composition (space, use of objects, text, music). He successfully combined various fields of art: painting, scenography, theater, performance. Consequently, his creations go beyond the traditional understanding of art: for him, theater was not just a performance, but an experiment that erased the boundaries between life and art.
His performances, their physical and emotional instrumentation, were intended to shock the audience, to remind them of a ceremonial, a ritual. Tadeusz Kantor changed the face of theater by creating the “Theater of Death”: a space where actors and props came to life under his direction. It is a theater that asks questions about memory, the past and the fragility of human existence. During the exhibition, we discovered how Kantor created his “living paintings”, animating actors and objects, both through archival photos and through a wooden character who “played” in a show staged by the artist.
Kantor was a multifaceted painter: a draftsman and happening artist, although the most appropriate diagnosis would be to say he was a man who did not omit any field, even the smallest, where he could experiment with what the viewer could experiencing. He created art in three dimensions, starting from packaging and sculptures, to stage objects and scenography. All were aiming to shock, to create an emotional impact on the viewer. The intensity of experiencing his own emotions always created an intimate relationship with the viewer, both in his performances and in his art works. His works of art are terribly harsh and force us to confront our own feelings. His art acts as a universal mirror onto which we can project our own emotions which are often repressed.
At the Bucharest exhibition, Kantor’s versatility is on display. From his early paintings, through his famous umbrellas, visual experiments, sculptures and stage objects, to documentation of his theatrical performances. The peak of the exhibition is an introduction to the artist’s life through photographic portraits and documents. I recommend you to visit the exhibition at the National Art Museum in Bucharest until 9th March 2025 to gain insight into the expressions and very psyche of this difficult but fascinating man.
[RO]În cadrul Sezonului Cultural Polonia – România 2024-2025, Institutul Adam Mickiewicz din Varșovia în parteneriat cu Muzeul Național de Artă al României (MNAR), Muzeul de Artă Contemporană din Cracovia (MOCAK), Cricoteka (Centrul de documentare a artei lui Tadeusz Kantor) și Institutul Polonez din București prezintă în perioada 20 octombrie 2024 – 9 martie 2025 expoziția „Tadeusz Kantor – artist oriunde și oricând” curatoriată de dr. Maria Anna Potocka. Pentru cei care doresc să exploreze opera artistului, un program de evenimente va fi de asemenea organizat. O dată pe lună vor fi difuzate proiecțiile spectacolelor filmate ale lui Kantor, din octombrie 2024 până în februarie 2025. Până la sfârșitul expoziției, în februarie 2025, în spațiul expozițional va fi expusă o instalație numită „Spațiul personal”, urmată de ateliere concepute pentru a implica vizitatorii și a le stimula potențialul creativ.
Vă invit să descoperiți universul lui Tadeusz Kantor, un artist polonez cu multiple talente, la expoziția dedicată acestuia la Muzeul Național de Artă din București. Este prima oară când putem vedea o expoziție completă dedicată acestui mare artist la noi în țară (deși opera sa teatrală a fost apreciată pe scară largă în Europa). Tadeusz Kantor a fost o personalitate incredibilă și a influențat radical arta poloneză: a pictat, a desenat, a sculptat și a revoluționat teatrul.
Kantor este cunoscut în întreaga lume pentru producțiile sale teatrale atipice. În spectacolele sale creatorul însuși, în diferite grade de implicare, conducea acțiunea continuu ca parte a ceea ce se întâmpla. Atât actorii, cât și sculpturile de scenă au fost “proiectate” de Kantor în timp real. Prezența lui pe scenă îi punea într-o mișcare teribilă ce friza absurdul.
Tadeusz Kantor și-a construit un limbaj teatral propriu, specific și unic. Se afla într-o permanentă căutare a sensului (sau a lipsei sale), drept urmare fost un inovator consecvent, atât în domeniul lucrului cu actorii, cât și în compunerea spațiului scenic, folosirii obiectelor, textului, muzicii. A combinat cu succes diverse domenii ale artei: pictura, scenografia, teatrul, performance-ul. În consecință, creațiile sale depășesc înțelegerea tradițională a artei – teatrul era pentru el nu doar o reprezentație, ci un experiment care ștergea granițele dintre viață și artă.
Spectacolele lui, instrumentarul lor fizic și emoțional, erau menite să producă publicului un șoc, să amintească de un ceremonial, un ritual. Tadeusz Kantor a schimbat chipul teatrului creând „Teatrul Morții”: un spațiu în care actorii și recuzita prindeau viață sub conducerea lui. Este un teatru care pune întrebări despre memorie, trecut și fragilitatea existenței omenești. În cadrul expoziției am descoperit modul cum își crea Kantor „tablourile vii”, însuflețind actorii și obiectele, atât prin fotografii de arhivă cât și printr-un personaj de lemn care “a jucat” într-un spectacol montat de artist.
Kantor a fost un artist plurivalent: pictor, desenator, și de fapt nu a omis niciun domeniu în care să experimenteze ceea ce spectatorul trăiește. A creat artă în trei dimensiuni, pornind de la ambalaje și sculpturi, până la obiecte de scenografie, toate având scopul de a șoca, de a acționa emoțional asupra privitorului. Intensitatea trăirii propriilor emoții crea de fiecare dată o relație intimă cu privitorul, atât în spectacolele sale cât și în lucrările sale de artă. Creațiile lui au în ele o duritate care ne forțează să ne confruntăm cu propriile sentimente. Arta sa acționează ca un ecran universal, pe care ne putem proiecta propriile emoții, adesea reprimate.
La expoziția de la București este vizibilă versatilitatea sa. De la picturile sale timpurii, cu celebrele sale umbrele, experimente vizuale, sculpturi și obiecte de scenă, până la documentarea spectacolelor sale teatrale. Suntem introduși în viața artistului prin portrete și documente fotografice. Vă recomand să vizitați expoziția la MNAR până pe 9 martie 2025 pentru a înțelege expresiile și psihologia acestui om complex, interesant, în același timp dificil, dar absolut fascinant.
I had the amazing pleasure of interviewing Muhammed Muheisen, a world-renowned photographer, during his visit in Romania with the occasion of the extraordinary photo exhibition “Bearing Witness” in Bucharest. “Bearing Witness” photo exhibition by Muhammed Muheisen and Howard G. Buffett was on display from September 19th till September 26th at Palais Ghica Victoria and it showcased a collection of unique images, moments in time, captured by the two change-makers: Muhammed Muheisen and Howard G. Buffett, Chairman and CEO of the Howard G. Buffett Foundation. Those images took visitors on a visual journey of 50 untold stories spanning 25 years from different parts of the world. Through this exhibition, the two photographers wanted to create more awareness, change stereotypes, and raise the voices of those photographed. The exhibition was in display until now in Athens, Hague, Amsterdam, Bucharest and it will tour the world in order to change perceptions throughout the globe.
Muhammed Muheisen is a two-time Pulitzer Prize-winner, a National Geographic photojournalist and Explorer, founder and chairman of the Dutch non-profit organization Everyday Refugees Foundation, Global Ambassador for Jordan Tourism Board and Canon. Muheisen is a Jordanian national who was born in Jerusalem in 1981, graduated with a B.A. degree in journalism and political science. Named in 2013 by TIME Magazine as Best Wire Photographer. Since 2001 he has documented major events around the world, in Asia, Europe, the Middle East, Africa and the USA and for over a decade and a half he has been documenting the refugee crises in different parts of the world. Most recently he is the recipient of the 2023 National Geographic Wayfinder Award. I was amazingly lucky to have the chance to know him better, and I invite you to deep-dive into his universe:
Thank you very much for the opportunity of having this discussion in this amazing place in Bucharest in the front of a so well-deserved photograph that speaks of so much pain, suffering and loss. How was it for you to experience this and then to show it to the world in such format?
Thank you, Ana! It is an absolute pleasure to share with you my experience. At the end of the day I remind myself how lucky and blessed I am. I am the person always taking the picture, not the person in front of the camera. For me, there are not just pictures. These are voices, the are messeges and these are testimonies. I am a missioner and my mission is to change the world; one picture at a time, but the fact that I am a deep believer and the power of photography as a force is what keep me going. It’s not easy at the end of the day, but the big question that always rises is Did I give justice to the people? and What am I doing about it? So this is literally what keep me going.
This is like your engine, your inside engine that gives you the power to actually survive emotionally speaking through these disasters that you see. So the idea is to bring it to the people.
It aches sometimes at the end of the day that you didn’t help anybody but the idea that you gave something to someone is what keeps you also going. Helping one is better than none and that if you start believing in the difference you can make small or big, then believe me, that becomes your fuel to continue.
And what about the points in time when you say `I stop here, I decide that this photograph tell a story and I have to tell it to the world? What ist hat trigger, the stopping point when you freeze in time for eternity?
We all pass through stages in our lives. 24 years ago I was a young man on fire, on a mission to carry this camera and travel the world to document stories and gold shifted in a way and insted of showing the war I wanted to show the people afected by the war. The next stage was How can i make an actual difference in the lifes of these people? So my point is not a hundread miles spread, it’s a marathon, especially when you love what you do. When it s passion, it’s not a job, and when you love something, you can go the meadline mile with it. So love what you do, this is the key to succes.
Absolutely. For example, you witness something terrible, a child in chains, let s say, this is one of the images that broke my heart because I am a mother and the children are the hope of the world, this is what you said at the opening exhibition… How do you decide to stop at the picture, how do you find these amazing moments in time that actually tell the story?
Thank you for explaining what photography is. The photo is a moment in time, it’s a moment in time that passes us by and to capture it you have to anticipate. So I don’t pass by and take pictures, I spend time, I invest, I get to know people and they become part of the landscape as there is nobody away to tell the story, then being part, and I believe that you are doing the same with your own projects. You cannot tell a story from the outside. To tell the story, you have to be on the inside, and in order to be on the inside, you have to win people’s trust and respect. So in order to be able to capture these pictures, you have to be welcomed.
I hope…you know, I always ask myself this question – Did I gave all of me? Did I do enough? Did I respect everybody? And that keeps me going, this moral compass inside us is actually what makes you the person or who you are. You want to succeed? You have to be honest. With yourself and with the people you photograph. That’s the key for me: respect.
Did you manage to keep contact with one of the subjects… the subject is such an impersonal word, but the persons, the souls that you capture in your photos?
I keep in touch with almost everybody that I had an opportunity to keep in touch with. I stay in touch with many of the children, with many of their parents and my last experience was in Syria and Romanian and Ukrainian war. I met a young Ukrainian girl, her name is Nicole and we managed to stay in touch, she is in Belgium, so for me that information is the most important. I approach the people and I seek their permission, I take their stories and I get their consent. And that allows me to come back again. I don’t like to be an outsider. I have to be an insider to get your attention and to have this picture of giving justice to the people photographed in it.
Aveți o serie de obiecte construite din lucruri vechi pe care le restaurați. Unde găsiți aceste obiecte și cum le re-integrați în contemporan?
În afară de obiectele pe care le realizăm din lemn nou, uneori folosim și lemn reciclat, dar nu restaurăm obiecte, este cu totul un alt domeniu și necesită multă pregătire. Am încercat doar de câteva ori, să vedem dacă ne place, dar îi lăsăm pe alții cu mai multă rabdare să se ocupe de restaurări. (nu știu exact la ce obiecte te referi, noi tot găsim obiecte în târgurile de vechituri, dar le luam pentru noi, nu le revindem. «Zâmbet larg».
This is amazing and this photography that you create brings justice to the world. I write about heritage. Can photography be considered a heritage element?
Can you imagine walking out one day without having a picture in the newspaper? What would you have learned about history if there was no photograph? So for me, the picture is the documentation from yesterday to today, tomorrow and the coming generations. We write history trough photographs, that is the power of the picture, it lives forever.
I truly believe that as well. Heritage has three components that draw people: the architectural, the aesthetical value, that is obviously underlined in all your photographs, and the historical value, which is quite mathematical: we can calculate it. There have been so many conflicts in the world and you have been documenting conflict for years and years. I think one of the most important values that is underlying in your photography is the memorial and symbolical value. Especially in our world, which is relying a lot on image, on transmitting images across borders.
Many of these pictures were taken 25 years ago and they look as if it’s just happened and that is the power of the picture, it literally lives forever and I always say, if it’s not documented, is as if it never occured. They are credible pictures. We live in a difficult time where we have the revolution of information – you have news, you have AI, so these photographs that documented with credibility, with integrity, this is your right source to what happened yesterday.
Indeed. Did you see in all these years of documentation that we go towards something good or are we increasing our conflict situation?
I am a very optimistical person, I am positive and I believe in colours, I believe in positive signs, I believe in the goodness in the people. For me there is nobody bad or good, everybody is good if you try to find that good seed in people. So I believe in humanity, I believe that if we are together we can do a lot of great things. One hand doesn’t clap without the other. But we need more hands to clap. Of course there are so many tragical stories but I choose to look at the ones that colour, I try so see the hope in some of the children s and I picture now the image with the balloons. Altough the story behind it is critical. How do you find this hope behind your photographs? Hope is all that I ve got. I am a storyteller, I am an artist, I am hopeful, I was a child one day and when I take these pictures I feel like a child again.
Bine ați venit pe Strada Arthur Verona! Numită în secolul al XIX-lea strada Mercur, a găzduit multe personalități și case elegante de-a lungul timpului. O parte dintre ele încă se mai păstrează astăzi. Strada se întindea inițial până la strada Poşta Veche (Nicolae Golescu de astăzi) şi grădina Episcopiei (Ateneul Român), bulevardul Magheru fiind tăiat perpendicular și “înghesuind” strada noastră de interes abia după 1906. Pe această stradă au locuit Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, arh. Louis Pierre Blanc, D.A.Sturdza, arh. ing. Nicu Cerchez, colecționarul Anastasie Simu, prinţul George Bibescu și mulți alții. Este o stradă efervescentă din București, fiind dominată de casa lui D.A. Sturdza (reperul temporal de astăzi de aici fiind chiar locul nostru de întâlnire, Cărturești Verona), de Biserica Anglicană și în același timp de blocul ARO, cunoscut în mentalul colectiv drept blocul Patria (care își așteaptă cuminte restaurarea). Se află în centrul orașului, are o lungă și impresionantă istorie și beneficiază de un patrimoniu construit remarcabil. Clădirile care încă mai stau în picioare sunt martore ale periodei ante și interbelice. Aici puteți descoperi și infrastructura culturală alternativă a orașului, cu spații culturale inedite, street-art, baruri, cafenele și restaurante ce vibrează din nou cu fiecare ediție Street Delivery.
Ca să ne respectăm orașul, trebuie să îi înțelegem istoria, să îi aflăm poveștile, să îi iertăm greșelile. În ceea ce privește pasiunea pentru oraș și pentru cartierele sale, vă invit să îl (re)descoperim și să îl iubim împreună. Vă împărtășesc opinia arh. Mihaela Criticos care scria în 2021 astfel:
“În 1911, tânărul Le Corbusier, în voiajul său oriental, era fermecat de Bucureștiul cu femei frumoase și cochete, plin de copaci și învăluit în parfumul obsedant al crinilor pe care îi vindeau țigăncile, și ele frumoase – un oraș în care e duminică în fiecare zi, iar arhitectura, ca și viața însăși, nu e luată în serios. Bucureștiul le apărea străinilor ca un oraș atipic, un spațiu al vizaviurilor contrastante, pendulând între postura de târg levantin și ambiția de metropolă apuseană. Casele vagon și elegantele hôtels particuliers, clopotnițele de tinichea și cupolele monumentale, verandele cu geamlâc și colonadele solemne, maidanele prăfoase și marile bulevarde, căruțele și automobilele alcătuiau un peisaj eterogen și disonant. Amestec de tradițional și modern, rural și urban, Orient și Occident, Bucureștiul (de fapt, conform pluralului originar, „Bucureștii”) se prezenta(u) la începutul secolului XX ca o așezare în care, după cum observa Tudor Arghezi, erau adunate mai multe orașe și târguri. Toate aveau însă un numitor comun: spiritul ager și jovial, tipic meridional, al bucureșteanului, iubitor de petreceri, nonșalant și ironic, dar cu o aplecare naturală spre convivialitate și toleranță care se transmitea și orașului.”
Instrucțiuni
Vă invit să descoperiți delicii arhitecturale ascunse pe această stradă specială. Aveți 45 de minute pentru explorare. Urmăriți indiciile și harta. Unele indicii au un singur răspuns corect, altele au mai multe răspunsuri, dar este suficient să găsiți unul. Când găsiți un obiectiv, vă recomand să îi faceți o fotografie. După o oră ne reîntâlnim la Cărturești Verona unde ne veți arăta fotografiile obiectivelor descoperite menționând cărui indiciu corespund și vom povesti despre clădiri și stiluri de arhitectură.
Primele echipe ce descoperă toate indiciile corecte vor primi premii! Mult success!
Indicii
Cum pleci de la locul de întâlnire virează stânga pe Strada Pictor Arthur Verona, înainte de a porni la plimbare-vânătoare. Traversează și uite-te cu atenție în jos. Vei descoperi numele arhitectului clădirii moderniste ce a găzduit cândva cinema Patria. Turnul este construit pe 11 nivele (P+10 etaje), iar cele două aripi au P+7 etaje spre bulevard și P+4 etaje spre stradă. La parter a funcționat până în 2015 Cinema Patria, emblematic pentru București de când a fost deschis în 1935. Cinematograful a purtat denumirea de „Cinematograful Aro”. Sala nu a fost folosită la acel moment doar pentru filme, ci a găzduit și un concert al Filarmonicii susținut de renumitul violoncelist spaniol Pablo Casals, avându-l pe George Enescu dirijor. Din 1948, sub regimul comunist, cinematograful a fost redenumit „Patria”. Clădirea este monument istoric și urmează să fie restaurată.
Găsește și fotografiază un mascaron cu chip feminin. Bucureștiul este un muzeu în aer liber al mascaronilor, fiecare cu trăsături mai mult sau mai puțin delicate, cu nasurile turtite din teracotă și cu ghirlande frunze de acant la medalion. În arhitectură, un mascaron este un ornament în formă de chip, de față (de obicei umană), uneori înfricoșătoare sau himerică, care a avut inițial rolul de a înfricoșa spiritele rele pentru a le ține departe. Poate găsești chiar amazoana care străjuiește casa ce i-a aparținut lui Dimitrie Sturdza (1833-1914), istoric, economist, membru al Academiei Române și prim-ministru al României.
Fotografiază unul dintre semnele ce marchează intrarea în Grădina OAR, cândva amenajată de architectul Serban Sturdza în așa fel încât să complementeze spațiul de lângă sediul Ordinului Arhitecților și să preia din specificul locului. De asemenea, arhitectul a încercat prin amenajarea specială să recreeze atmosfera intimă din grădina unei locuințe.
Găsește o plăcuță memorială pe fațada unei case ce îți spune ce personalitate a locuit aici. Orașul este împânzit de plăcuțe memoriale, trebuie doar să te uiți cu atenție ca să le descoperi!
Sunt monograma comanditarului casei direct ancorată în ancadramentul ferestrei fațadei principale. Monograma era ca o carte de vizită, proprietarilor le plăcea să-și “aștearnă” în fier forjat inițialele lor, le conferea prestanță și eleganță. Fotografiază-mă și ghicește ce proprietar desemnez eu!
Suntem coloane interesante și străjuim o intrare sau fațadele imobilelor. Avem diverse modele prin cartier: avem modele neoclasice cu capiteluri florale, avem modele neoromânești inspirate de la Mânăstirea Hurezi, modele Art Deco geometrice stilizate. Pe care dintre noi ne-ai descoperit?
Fotografiază în dreptul Bisericii Anglicane anii de construcție. Indiciu: uite-te pe jos și “A.D.” îți va spune! Acest edificiu spectaculos a fost ridicat cu sprijinul Reginei Maria a României după planurile arh. Victor Ștephănescu în stil arhitectural neogotic victorian de sorginte elizabetană. Spațiul interior al bisericii are plafoanele înalte acoperite cu lambriuri din lemn, bolta poligonală și nava sa laterală cu două arcade în arc frânt. Emblematice sunt fațadele sale acoperite cu cărămidă aparentă, roșie, cu ferestre cu ancadramente din piatră, încadrate în arcade oarbe frânte. Nu uita să fotografiezi anii de construcție!
Găsește cel mai colorat street art de pe stradă și fotografiază-l! Dacă ești inspirat, poate îl găsești chiar pe cel care ne transmite un mesaj cheie: “Pasul este unitatea de iubire a orașului!”
Vei găsi în plimbarea ta o statuie-fântână interesantă. Din păcate nu mai funcționează ca fântână, dar i-a rămas rolul estetic. Statuile și fântânile la nivel urbanistic definesc piațetele sau rondurile înverzite cu rol extrem de important din punct de vedere estetic și social: loc de adunare, loc pentru comunități, pentru pauze. Descoperă Maternitatea sculptorului Virgil Scripcariu și fotografiază chipul șarpelui învins de puterea binelui. Virgil Scripcariu, născut în 1974, este unul dintre cei mai distincți sculptori români ai generației sale. A studiat Sculptura la Universitatea Naționanlă de Arte din București între 1998-2005, avându-l ca profesor și mentor pe faimosul sculptor român, de origine basarabeană, Vasile Gorduz. În 2004 Virgil Scripcariu a fost finalist al marelui premiu Prometheus Opera Prima, iar în 2008 a expus la Bienala de arhitectură de la Veneția, unde a contribuit la conceptul și structura Pavilionului României. Sculpturile sale, lucrări importante de for public, sunt expuse în București, Timișoara, Iași, Brașov. A participat la numeroase expoziții în țară: Art Safari, Romanian Design Week în București, expoziția personală de la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia 2012, expoziția de grup Lemn.ro de la MNAC 2010, iar pe plan internațional a expus în Israel, Belgia, Japonia, Italia, Marea Britanie. El trăiește împreună cu familia în satul Piscu, jud. Ilfov, lângă București, unde, alături de soție, istoricul de artă Adriana Scripcariu, coordonează activitățile de educație prin artă din cadrul Muzeului-Atelier Școala de la Piscu, pe care l-au fondat. Tot aici se află și atelierul de sculptură în care creează.
Că tot am povestit despre statui și Maternitate. Dacă intri în Parcul Grădina Icoanei vei mai găsi o “Maternitate“, de data aceasta de sculptorul Ion Vlasiu. Ideea de maternitate este reprezentată de Ion Vlasiu sub forma unei femei tinere, stând în picioare şi purtând în braţe doi copii. Ion Vlasiu (1908-1997) a studiat sculptura cu Romulus Ladea la Şcoala de Belle-Arte din Cluj. După o serie de călătorii (Praga, Belgrad şi Budapesta), a deschis o expoziţie personală de pictură şi sculptură la Paris, la Galerie Contemporaine. A expus la Salon des Tuileries dar şi la Bienala de la Veneţia (1976). Este autorul mai multor monumente dedicate unor evenimente sau figuri memorabile ale istoriei şi culturii româneşti – Horia, Closca şi Crişan (Cluj, 1974), Monumentul Unirii (Blaj, 1975), Monumentul lui Aurel Vlaicu (Târgu-Mureş, 1976), Ion Creangă (Piatra Neamţ, 1983). A primit numeroase distincţii: Premiul Academiei Române (1939); Premiul Anastase Simu (1942); Doctor Honoris Causa (1993, Cluj).
Ponturi
Asigurați-vă că vă uitați și în sus, deasupra nivelului ochilor.
Citiți bine indiciile înainte să porniți la drum și țineți minte cuvintele cheie ca să depistați ușor obiectivele.
Aveți în medie cam 4 minute pentru fiecare indiciu.
Unele indicii sunt dificile. Nu vă impacientați dacă nu găsiți obiectivele, scopul este să vă simțiți bine și să vă bucurați de plimbare și de deliciile arhitecturale pe care le întâlniți.
Concertul Regal caritabil organizat de Fundația Regală Margareta a României, unul dintre cele mai longevive și de succes evenimente de strângere de fonduri din România, revine la Ateneul Român pe 25 octombrie 2024, cu ediția a XV-a. Seara muzicală de gală cu scop caritabil are loc în prezența Familiei Regale a României. Muzicieni excepționali, alumni de succes ai programuluiTinere Talente, vor performa de această dată pentru a susține ei înșiși o nouă generație de bursieri.Pentru a achiziționa bilete, vă invităm să accesațiwww.frmr.ro/concert-regal.
Evenimentul reunește personalități din lumea artei și culturii, membri ai societății civile, lideri ai companiilor din România, reprezentanți mass-media, sponsori și susținători ai Fundației Regale, precum și public doritor să susțină cultura românească. Ateneul Român este, astfel, în mod tradițional, gazdă a valorilor autentice și a generozității. Participanții la acest eveniment se bucură de o experiență muzicală de înaltă ținută și primesc o confirmare elocventă a faptului că susținerea lor face o diferență semnificativă.
Pe 25 octombrie, pe scena Ateneului Român,dirijorul Tiberiu Soare și Orchestra Universitariaa Universității Naționale de Muzică București (UNMB) acompaniază tineri muzicieni de valoare, premiați internațional:pianiștii Cadmiel Boțac și Mihai Ritivoiu, violonceliștii Constantin Borodin și Izabela Ghergu și violoniștii Mircea Dumitrescu și Paul Răducanu.Soliștii sunt alumni de succes din primele generații ale programuluiTinere Talente.
Tiberiu Soare, unul dintre cei mai apreciați dirijori români, se alătură pentru a cincea oară Concertului Regal caritabil, fiind mentor și membru în juriul de selecție al bursierilorTinere Talentedin anul 2012. Este dirijor al Operei Naționale București și inițiator al Studioului Experimental de Operă şi Balet “Ludovic Spiess” din cadrul Operei Naționale București. Tiberiu Soare colaborează frecvent cu principalele Orchestre Simfonice şi Teatre de Operă din România. Pe plan internațional, activitatea artistului constă în colaborări cu numeroase ansambluri de prestigiu: Royal Philharmonic, London Philharmonic Orchestra, Kammer Ensemble N (Stockholm), Musica Vitae Chamber Orchestra (Suedia), Osaka Chamber Symphony Orchestra (Japonia), și multe altele.
”Vă așteptăm în superba sală a Ateneului Român să fiți alături de noi la Concertul Regal caritabil,un eveniment în care vrem să arătăm ceea ce am reușit să facem până acum prin intermediul programului Tinere Talente, desfășurat de Fundația Regală Margareta a României, dar și să vă solicităm să fiți aproape de noi pentru a face ca viața muzicală și culturală din România să fie una mult mai bună”,este invitația dirijorului Tiberiu Soare.
Orchestra Universitaria a UNMBeste ansamblul reprezentativ de dimensiuni simfonice al Universității Naționale de Muzică din București, sub îndrumarea permanentă a conf. univ. dr. Alexandru Ganea. Numeroși studenți ce alcătuiesc ansamblul sunt membri ai Orchestrei Române de Tineret sau colaboratori ai orchestrelor Filarmonicii George Enescu, Radioului (Orchestra Națională Radio și Orchestra de Cameră), Operei Naționale Române, etc. De-a lungul timpului, Universitaria a cântat sub bagheta unor muzicieni de mare prestigiu: Tiberiu Soare, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Christian Badea, Leo Hussain, Konrad von Abel, Daisuke Soga.
Pianistul Mihai Ritivoiueste laureat al Concursului Internațional „George Enescu”, unde a fost distins și cu premiul special pentru cea mai bună interpretare a unei sonate pentru pian de George Enescu, iar în prezent are o carieră prolifică în Europa și Asia. Stabilit la Londra, a câștigat numeroase competiții naționale și internaționale, printre care Concursul Național „Dinu Lipatti” de la București și „Concursul Intercolegial al Societății Beethoven Piano din Europa” din Londra. A fost invitat să concerteze la festivaluri prestigioase, inclusiv Young Euro Classic din Berlin și Festivalul Enescu din București, și a interpretat în săli precum Barbican Centre, Wigmore Hall, Cadogan Hall, etc. A apărut în direct, de mai multe ori, în programul „In Tune” de pe BBC Radio 3. În plus, față de recitalurile sale solo și aparițiile în concerte, Mihai Ritivoiu are o activitate bogată în muzica de cameră. Bursier în anul 2011, Mihai Ritivoiu își amintește:”Grație bursei am călătorit pentru prima oară la Londra, în 2011, pentru admiterea la cursurile de master de la Guildhall School of Music & Drama. De asemenea, mi-a facilitat participarea la cursurile de vară ale Universității Mozarteum din Salzburg, sau participarea la un alt masterclass, la Academia muzicală de la Villecroze.”
PianistulCadmiel Boțaceste absolvent al Universității de Muzică și Artele Spectacolului din Viena. Un talent înnăscut, câștiga la doar 6 ani primul concurs național. Au urmat si alte premii naționale și internaționale – la concursul “Young Virtuoso” (Zagreb), la Concursul “Dinu Lipatti”, la Concursul Internaţional “Astana Piano Passion” (Kazahstan, 2014), precum și în cadrul „Milano Piano Talents”, „Adilia Alieva” din Franţa, „Carl Filtsch”, „Transylvanian Piano Competition””. În 2019, tânărul artist a avut ocazia să interpreteze lucrarea“Fantezie pentru pian și orchestră”de George Enescu, la peste o sută de ani de la prima și singura interpretare a lucrării. Despre aportul burseiTinere Talenteîn viața sa, între anii 2013-2015, Cadmiel Boțac spune:”Am avut posibilitatea să îmi dezvolt talentul în mod armonios, prin participarea la cursuri de măiestrie la Salzburg, Viena și Strasbourg și am avut ocazia să particip la câteva concursuri naționale și internaționale, care m-au ajutat și m-au motivat să cresc și mai mult!”
Violoncelistul Constantin Borodinare peste 20 de premii naționale și internaționale în palmares, dintre care: Premiul II la Concursul Internațional George Enescu (București, 2022), semifinalist la Concursul Internațional Aram Khachaturian (Armenia, 2022), Premiul III la Concursul Internațional Domenico Gabrielli (Berlin, 2021), Premiul I și Premiul Special al Ambasadei Franței la concursul Mihail Jora (București, 2019), finalist la Concursul Internațional Riga Classic Strings (Letonia, 2018). A fost studentul distinsului profesor Marin Cazacu la Universitatea Națională de Muzică din București. Și-a aprofundat studiile muzicale la Conservatorul Regal din Ghent și la Universitatea de Arte din Berlin. Este membru al Orchestrei Naționale Române și al ansamblului Violoncellissimo, iar din octombrie 2020 este student la Master la Universitatea de Arte din Berlin. Pentru Constantin Borodin, anii 2016, 2017 și 2018 când a fost bursier, au reprezentat:”un pilon pentru dezvoltarea mea personală și artistică. Pe lângă ajutoare financiare, mentorate, îndrumare, mi-au dat încredere, perseverență și curaj să îmi continui visul și să merg înainte.”
Violoncelista Izabela Ghergucolaborează cu Orchestra Română de Tineret, ansamblul Violoncellissimo, Orchestra Operei Naționale din București și este artist instrumentist în Orchestra de Cameră Radio. Este laureată a numeroase competiții naționale și internaționale: Marele Premiu la Concursul Național “Alexandru Moroșanu’’ (2014); Marele Premiu la Concursul Internațional al Tinerilor Interpreți “Eugen Coca” din Chișinău (2015); Marele Premiu la Concursul Național “Paul Constantinescu“ (2016); Premiul I la Olimpiada Națională de Interpretare instrumentală (2008-2016); Marele Premiu la Concursul Național de Interpretare “Eduard Caudella” (2020). În anul 2022 ajunge până în semifinala Concursului Internațional “George Enescu”. Bursieră în cadrul programului în anii 2014, 2015, 2016, Izabela Ghergu își amintește:”Experiențele trăite atunci au contribuit la maturizarea și dezvoltarea mea ca om și muzician. Sprijinul financiar a contribuit enorm la evoluția mea profesională, mai ales că în acea perioadă am participat la multe concursuri, cursuri de măiestrie și aveam nevoie de diverse accesorii”.
Considerat la 11 ani „micul Paganini” de către mass-media națională, violonistul Mircea Dumitrescu a câștigat prima sa competiție internațională la 12 ani, la Concursul Internațional „Alice Bel Colle” din Acqui Terme din Italia. A câștigat peste 60 de concursuri, dintre care 25 internaționale. În anul 2017 a participat într-un turneu internațional în Franța cu orchestra Les Dissonances condusă de maestrul David Grimal, a cântat ca solist cu multe orchestre prestigioase din România și din străinătate precum Orchestra Operei Naționale Române ,Orchestra Simfonică București, Orchestra Simfonică din Genova și multe altele. A concertat în recitaluri în Italia, Germania, Suedia, Spania, Franța, Croația, Slovenia, Bulgaria, Elveția, Grecia. Despre perioada când a fost bursier – în anii 2012, 2013, 2015 și 2016 – Mircea Dumitrescu povestește:”Nu numai că am putut să-mi achiziționez propriul instrument și toate accesoriile necesare acestuia, dar am putut să particip la cursuri de masterclass cu mari muzicieni ai lumii, precum David Grimal, Mihaela Martin, Liviu Prunaru, Gabriel Croitoru, Silvia Marcovici și mulți alții.”
Violonistul Paul Răducanueste membru al Orchestrei Române de Tineret și laureat a numeroase competiții, printre care Concursurile Internaționale „Paul Polidor”, „Timotei Popovici ”, „Miniatura Romantică” și „W. A. Mozart ”. În prezent, Paul urmează studii de Master la clasa de vioară a domnului prof. univ. dr Gabriel Croitoru și concertează alături de prof. univ. dr. Gabriel Croitoru și Ioana Croitoru în proiectul numit”Cele 4 viori ale Maestrului George Enescu”având ocazia de a cânta pe vioara ”Paul Kaul”. A fost bursier în anii 2011 și 2013, iar pentru el acea perioadă a însemnat: ”Am avut șansa să îmi achiziționez vioara proprie – până atunci cântam pe o vioară a Liceului George Enescu, dar și multe alte accesorii (arcuș, corzi, etc), am participat la diferite cursuri de măiestrie, concursuri și olimpiade.”
România are nevoie de artă!
Pasionații de muzică clasică și artă pot contribui în mod activ la susținereatinerilor talentați prin participarea la Concertul Regal caritabil șiachiziționarea de bilete.
De asemenea,companiileau oportunitatea de a se alătura ca sponsori ai programuluiTinere Talente. Fondurile strânse în urma acestor inițiative vor avea un impact semnificativ asupra evoluției artiștilor aflați la început de carieră în următorul an, oferindu-le burse, mentorat și promovare esențială. Fără acest sprijin, tinerii talentați din România ar putea să-și atingă cu dificultate, sau chiar să nu atingă deloc, potențialul lor autentic.
Despre programul național Tinere Talente
Mulți copii talentați provin din familii ale căror posibilități financiare nu le permit să-și urmeze talentul. Astfel, România pierde în fiecare an zeci de tineri talentați, care altfel ar putea deveni ambasadori culturali. România are nevoie de artă! Ca răspuns la această problemă, Fundația Regală Margareta a României a creat un program național pentru a sprijini, îndruma și promova acești tineri artiști talentați, care provin din familii cu venituri reduse și care au nevoie de sprijin financiar pentru a-și atinge adevăratul potențial și a-și exprima talentul.
Astfel, cu 440 de burse au fost sprijiniți tineri cu vârsta între 14 şi 24 de ani, care studiază muzica sau artele vizuale în licee și universități din România, să-și depășească greutățile financiare și să continue să-și exprime valoarea artistică. Fundația Regală este unic beneficiar al Concertului Regal Caritabil, organizat anual, începând din 2008, iar fondurile strânse din vânzarea biletelor şi din sponsorizări sunt dedicate proiectuluiTinere Talente.
Concertul Regal a avut loc în mod tradițional în ziua de 25 octombrie, în ziua de naștere a Regelui Mihai I al României, fondator al Fundației alături de Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române și fiecare ediție a concertului aniversar a adus pe scena Ateneului Român cei mai valoroși muzicieni ai momentului și mari orchestre, în susținerea tinerilor artiști români.
Despre Fundația Regală Margareta a României
Fundația Regală Margareta a României (FRMR) a fost înființată în 1990 de către Regele Mihai I al României și Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române. Cu o activitate de 34 de ani, Fundația Regală sprijină copii, tineri și vârstnici prin intervenții durabile, bazate pe schimbul de experiență și valori între generații. De-a lungul timpului, Fundația s-a implicat în numeroase proiecte sociale, culturale şi de susținere a educației şi talentului artistic. Mai multe detalii despre programele Fundației sunt disponibile pewww.frmr.ro.
Asociația culturală “Aici a stat” vă invită la Serata culturală de Ziua Internațională a Muzicii în vila Sacha Silberman Roman, mai precis Casa Madrigal, pe Aleea Dealul Mitropoliei. Pe 1 octombrie vom celebra muzica: vom asculta atât lucrări de Vivaldi, Bach, Mozart, Händel în interpretarea Ansamblului muzical #Aiciastat cât și corul de copii parte din programul Cantus Mundi în deschidere. Vom degusta vin și bezele cu mesaje cheie, vom admira lucrări de artă, vom face turul ghidat al casei și vom asculta povești de patrimoniu. Abia așteptăm să vă arătăm această clădire superbă cu poveste interesantă. Spre exemplu aici vom vedea primul lift dintr-o clădire privată din București! Sascha Silberman Roman (1885-1967) a fost avocat, publicist licențiat în Drept și secretarul lui Nicolae Titulescu între 1909-1921. A fost consilier juridic al Legației Britanice la București, acționar în consiliile de administrație ale mai multor firme și președinte al consiliului de administrație al Societății Anonime Române Ciornei București, specializată în editarea de cărți.
Planurile clădirii în stil eclectic de la adresa Aleea Mitropoliei nr. 11 sunt semnate de arh. român de origine poloneză Alfred Popper (1874-1946) și îmbină elemente bizantine, neoromânești, gotice, dar și elemente de inspirație din culele oltenești.
Vă așteptăm la Casa Madrigal, pe Aleea Dealul Mitropoliei nr. 11, pe 1 octombrie, începând cu ora 18:30. Acolo ne vom bucura de turul vilei, vom gusta deliciile de la Bezelefănțica Rozi și vinul Jidvei. Apoi vom asculta interpretarea corului și la final muzica clasică pe notele muzicale ale compozitorilor de Vivaldi, Bach, Mozart, Händel.
Participarea la eveniment se face în baza achitării prețului biletului de 250 lei.
La eveniment se vor face fotografii și înregistrări video. Prin înscrierea și participarea la eveniment sunteți de acord cu înregistrarea materialului foto-video și cu prelucrarea datelor cu caracter personal, conform legii. Fragmente din recital vor fi înregistrate și transmise și pe paginile de social media ale Asociației culturale “Aici a stat”.
Parteneri: Madrigal, Cantus Mundi, Institutul Național al Patrimoniului, Jidvei, Aqua Carpatica, DeCorina, Zestal, EnRose Parteneri media: Radio România, Igloo, Cronicari Digitali, Asociația COOLturală Nouă Ne Pasă, Munteanu recomanda, Promenada Culturală
O ediție simbolică a ascensiunii și excelenței cinematografiei montane
În perioada 17 – 22 septembrie, Alpin Film Festival transformă Brașovul și împrejurimile sale într-un epicentru al culturii montane, o împletire armonioasă între artă, aventură și sustenabilitate, devenind gazda unui festival internațional de excepție. În 2024, conceptul Alpin Film Festival s-a conturatprintr-o selecție de 41 de filme spectaculoase, completată de 25 de evenimente conexe și prezența a peste 50 de invitați de renume mondial pe perioada festivalului.
„Atitudine la Altitudine!” este sloganul care descrie acest tărâm festivalier, în care arta, multiculturalitatea, respectul față de natură și dorința de ascensiune fuzionează organic, atingând apogeul la cea de-a 9-a ediție.
Cinematografia – elementul central al programului festivalului
Printre highlight-urile acestei ediții se numără filme premiate la festivaluri internaționale prestigioase, precum și producții românești și străine foarte noi.
În avanpremiera festivalului, pe 16 septembrie, la Cinema One, publicul se va putea bucura de „Wild Transylvania”, o proiecție realizată în prezența cunoscutului fotograf și regizor Dan Dinu. Documentarul irlandez explorează sălbăticia unică din inima Transilvaniei.
Filmul „A New Kind of Wilderness” (Norvegia), câștigător al Marelui Premiu al Juriului la Sundance Film Festival 2024, va deschide oficial seria de proiecții a celei de-a 9-a ediții, pe 17 septembrie printr-un voiaj retrospectiv surprins dintr-o perspectivă documentaristică fascinantă. Apoi, Gala de Închidere, din 21 septembrie, ne va aduce un alt film premiat internațional, „Full Circle” (SUA), în regia lui Josh Berman, câștigător al Marelui Trofeu Banff 2023.
Producțiile franceze dedicate escaladei și victoriei alpiniștilor în context extreme sunt completate de filmele „Mongolia, Valea Urșilor”, regizat de Hamid Sardar, și „Un Pasteur”, în regia lui Louis Hanquet, care explorează relația profundă și adesea dificilă dintre oameni și sălbăticia în care trăiesc. diversificând abordarea lungmetrajelor din COMPETIȚIA INTERNAȚIONALĂ.
COMPETIȚIA ROMÂNEASCĂ prezintă o selecție de producții care explorează frumusețea și varietatea peisajelor spectaculoase din România, sau care trag un semnal de alarmă referitor la anumite aspecte gestionate haotic, precum abuzurile asupra animalelor, poluarea sau defrișările necontrolate („OURS – THE MOVIE” sau ”BEARS UNCOVERED”). Alpin Film Festival 2024 aduce în atenția publicului frumusețea încă sălbatică a reliefului și biodiversității locale, prin producții românești noi, precum „Ținutul Zimbrului” (regia Dan Dinu), „Banatul Montan – Magia Zăpezii” (regia Sabin Dorohoi) sau„Apă și Talpă” – documentar regizat de Mircea Gherase, care urmează traseul Via Transilvanica, dezvăluind o Românie autentică, profund conectată cu natura.
Păstrându-și rolul de ambasador al peisajelor și tradițiilor românești, jurnalistul și regizorul britanic Charley Ottley revine la Alpin Film Festival cu „Discover Oltenia”. Scurtmetrajul este o extensie a seriilor documentare care au făcut cunoscută România peste hotare, aducând în focus bogăția culturală, diversitatea florei și faunei, dar și puterea subestimată a ecoturismului.
Invitați speciali prezenți la festival
Invitația de participare lansată de Alpin Film Festival către personalități fascinante din sfera artelor, a cinematografiei și a escaladei de pe întreg mapamondul, a fost onorată anul acesta într-un număr considerabil.
Dintre regizorii străini de a căror prezență ne vom bucura la Brașov, îi putem enumera pe francezul Bertrand Delapierre, care își va prezenta filmele „Linia Îngerilor” și „U.K. – Călătoria la Sursa Alpinismului” în cadrul competiției internaționale, alături de italianul Luca Cococcetta, cu care vom sta de vorbă după proiecția lungmetrajului său „Monte Corno”, și regizorul belgian Vincent Gross, care se înscrie cu „Climbing for Gold”.
Pe 17 septembrie, Jim Herrington, celebrul fotograf american, va fi prezent la lansarea expoziției „The Climbers” în Piața Sfatului, o colecție de fotografii remarcabile, care surprind spiritul alpinismului.
Alpin Film Festival 2024 oferă o ocazie specială de întâlnire cu artistul Dorin Crețu, rezident în Franța, invitat să expună colecția sa „MUNTELE” de grafică și pictură.
Pe 20 septembrie, la Centrul Cultural Reduta, îl vom putea asculta pe alpinistul basc Alex Txikon, povestind despre provocările extreme pe care le acceptă, fiind unul dintre puținii alpiniști care au încercat escaladarea Everestului fără oxigen suplimentar și în condiții de iarnă.
Încheiem cea de-a 9-a ediție alături de Radu Stoian, Maria Dănilă și Adrian Ahrițculesei cei trei alpiniști români care au realizat performanța extraordinară de a escalada Everestul în 2024 și vin să ne împărtășescă impresiile acestor experiențe unice pe 22 septembrie, la Cinema Modern.
Evenimente conexe În cadrul festivalului, vor avea loc expoziții fascinante, care surprind frumusețea sălbăticiei și complexitatea naturii umane:
• Expoziția foto „The Climbers” de Jim Herrington – vernisată pe 17 septembrie în Piața Sfatului.
• Expoziția de grafică și pictură „Muntele”, semnată de Dorin Crețu, deschisă la Banca de Cultură Apollonia între 16 septembrie – 17 octombrie.
• Expoziția foto „Fauna”, organizată în parteneriat cu FORONA, la Hotelul ARO PALACE și în zona pietonală a Primăriei Brașov.
Conferințele și dezbaterile din cadrul festivalului explorează teme relevante pentru turismul durabil și cultura montană:
• La Masa Rotundă „Cartea de Munte și Aventură” se așează invitați precum Ioana Cosman, Adrian Lăcătușu, David Neacșu și Mihai Ogrinji pentru a discuta despre literatura inspirată de descoperirea universului montan.
• Conferința „Unde-s Cabanele?”, ce va avea loc pe 21 septembrie la Muzeul Olimpia, aduce în discuție situația cabanelor montane.
• Conferința dedicată unui pioneer al munților – Karol Lehmann, organizată la Muzeul Olimpia, unde se va discuta despre moștenirea alpinismului și explorării montane.
Festivalul include și activități sportive interactive precum:
• Ateliere de cățărare supravegheate de Climb Again și Clubul Alpin Român și de orientare în labirint organizate de Clubul Babarunca, care vor avea loc în Parcul Nicolae Titulescu, în weekendul 21/22 septembrie.
• Pe 22 septembrie, publicul poate participa la o sesiune de Yoga of Presence ghidată în limba engleză de argentinianul Carlos L`Abbate, în Parcul Titulescu din Brașov.
• Tot pe 22 septembrie, cei mai aventuroși dintre montaniarzi se vor reuni la Pietrele lui Solomon, în cadrul Alpin Film Festival 2024, cu ocazia unui atelier de cățărare și picnicorganizat de Clubul Alpin Român Brașov.
Cea de-a 9-a ediție Alpin Film Festival se va desfășura în Brașov, în perioada 17 – 22 septembrie 2024, cu extensie de weekend în Predeal și Râșnov. Accesul la toate evenimentele și activitățile din cadrul Alpin Film Festival 2024 este gratuit, iar participarea la proiecții se va face pe baza unei rezervări prin intermediul platformei Eventbook.ro.
Mașina oficială a festivalului: HONDA – Rădăcini Motors Brașov
Radio oficial: Rock FM
Parteneri: Centrul Cultural Reduta, Centrul Cultural Apollonia, Clubul Alpin Român Filiala Brașov, Olimpia – Muzeul Sportului și Turismului Montan, Muzeul Județean de Istorie, Universitatea Transilvania Brașov, Centrul Multicultural al Universității Transilvania, FRAE, Salvamont România, Cinema One, SKV, Zilele Culturii Maghiare Brașov, FORONA, Clubul Sportiv Babarunca, FORTUNA, Asociația Mioritics, Salvamont Brașov.
Cu sprijinul: Institutul Cultural Polonez, Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar București, Institutul Cultural Italian, Institutul Francez din România, Alliance Française de Brașov,Swiss Sponsor Found, Ambasada Elveției, EKE – Asociația Societatea Carpatină Ardeleană, Munții Noștri, Asociația Montană Carpați, Fundația Conservation Carpathia, Asociația Culturală Artessentia, Revista România Pitorească, Hotel Belvedere, Hotel Aro Palace, Teracota Mediaș, AGMR, ANTREU, RATBV, Ferma Cățean, Bere Mustață, Buff, Patagonia, allmountain.ro, Pop Cola, Vitamin aqua.
Partenerii media care și-au anunțat deja susținerea festivalului sunt:
Agerpres, Zile și Nopți, IQads, Dilema, Cărturești, Coresi, Biz Brașov, Capital Cultural, Observatorul Cultural, RomaniaJournal.ro, Curatorial.ro, Liternet.ro, Cinemaraton,Brasovstiri.ro, NewsBrașov.ro, Aici A Stat, Radio România Cultural, Radio România Internațional, Radio România Târgu Mureș, myTEX.ro, Radio România Brașov, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Transilvania Expres, Infomusic.ro,Fashion Premium Magazine.
***
ALPIN FILM FESTIVAL este un eveniment cultural internaţional de film, carte și fotografie, care îşi propune să promoveze civilizația montană cu valorile ei patrimoniale, turistice, ecologice, economice, educaționale şi sportive.
Născut în inima țării, la poarta Transilvaniei, Alpin Film Festival a devenit rapid un reper pe harta evenimentelor culturale montane la nivel internațional. De-a lungul anilor, festivalul a reușit să pună Brașovul pe harta globală a iubitorilor de munte, alăturându-se unor festivaluri de renume din țări precum Italia, Spania, Germania, Austria, Argentina, Nepal și Coreea de Sud. Din 2020, festivalul face parte din prestigioasa International Alliance for Mountain Film (IAMF), alături de alte 27 de evenimente cinematografice din 20 de țări de pe 5 continente.
Mai multe informații puteți găsi pe pagina oficială www.alpinfilmfestival.ro și www.facebook.com/alpinfilmfestival/
Oradea, supranumit adesea “cel mai frumos oraș din România” are o bogată tradiție culturală și arhitecturală, fiind cunoscut mai ales pentru varietatea sa de clădiri în stil Secession, un curent al mișcării Art Nouveau. De altfel, Oradea este singurul oraș din România care face parte din Réseau Art Nouveau Network, rețeaua de cooperare la nivel european inițiată în Belgia în 1999 care are ca obiectve protejarea, schimbul de experiență și promovarea acestei mișcări. Și spun intenționat “mișcare” Art Nouveau, și nu stil, deoarece m-a convins prelegerea lui Deodáth Zuh cu ocazia zilei că Art Nouveau a fost mai degrabă o mișcare, nu un stil. Această mișcare arhitecturală, populară la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, este caracterizată predominant prin linii curbe, forme organice și decoruri elaborate.
Art Nouveau reprezintă o arhitectură modernă (deși nu era încă modernistă la vremea aceea) și a avut mai multe curente/ ramuri în funcție de țările care au adoptat această mișcare:
– una dintre ramurile “Art Nouveau” pornește de la “La Vie Nouveau” – viața nouă. Terminologia “Art Nouveau” a intrat rapid în țările francofone, inclusiv în România, în Olanda (Niuwe Kunst) și în Marea Britanie (New Style);
– altă ramură a fost cea florală – Stile Liberty, Stile Floreale, Lilienstil (care are la bază floarea de crin);
– o altă ramură se bazează mai degrabă pe caracteristica de a fi distins prin separare, numindu-se astfel Jugendstil, stilul tânăr (Finlanda), Sezession (în Germania, Bavaria), Secession, Wiener Secession (în Austria), Szecesszió, Secese, Secesja(HU/CZ/PL);
– o ultima caracteristică a dus la denominarea stilului modern – Modern Style (în Marea Britanie)/ Modernismo (în Spania)/ Модерн (în Rusia).
Conform dr. Zuh, profesor asociat la Universitatea Eszterházy Károly Katolikus Egyetem, Art Nouveau sau oricare dintre tendințele paralele ale protomoderismului din arta Europeană se distinge prin 3 caracteristici:
1. are preferințe stilistice convergente, dar niciodata comune bazate pe aproximativ trei principii de bază:
a) se bazează pe progresul tehnic (se folosește de sticlă, vitralii, de fier, beton, cărămidă aparentă),
b) include elemente naturale, organice (din care și omul face parte, de aceea vom vedea reprezentări ale chipului uman adesea în Art Nouveau, spre exemplu muzele, discobolul la Casa Darvas la Roche, Sisif),
c) include elemente de artă populară, de folclor, făcând referire la cultele și culturile primitive (primordiale, neatinse de civilizația industrială) – cumva contradictoriu cu punctul a);
2. a contribuit la tendințele de reînnoire socială reflectate în mai multe forme de artă totală;
3. reînnoirea socială nu a fost contradictorie cu tendințele de afirmare a identității nationale (desi identitățile naționale sunt uneori într-o stare intens de concurență).
Dacă teoretizăm puțin mai mult, Frigyes Spiegel, un mare arhitect promotor al mișcării Art Nouveau, spunea că: “Naturalismul nu poate fi scopul artelor, acesteia fiindu-i necesar exprimarea gândurilor inteligenței lăuntrice umane”. Practic asta arată că mișcarea Art Nouveau a venit mai degrabă ca un răspuns la psihologia umană: arhitectura ce are la bază o simbolistică puternică și elemente organice preluate din natură are darul de a îți oferi o stare de bine, de a te face eminamente fericit.Frigyes Spiegel (1866-1933) a fost un artist complex, cu preocupări în diverse domenii: arhitectură, amenajări interioare, arte aplicate, bijuterii, faimos pentru faptul că a proiectat la Budapesta primul imobil cu fațadă decorată în manieră Art Nouveau, Casa Lindenbaum (1896-1897). El a avut o concepție modernă pentru vremurile sale privind organizarea spațiului interior al imobilelor și locuințelor. Clădirile proiectate de else află la Budapesta, Debrecen, Szeged, Novi Sad, Cluj-Napoca (Teatrul de Vară – astăzi Opera Maghiară, 1909-1910). La Oradea, Spiegel a proiectat numeorase edificii ce se subscriu mișcării Art Nouveau: Casa Sonnenfeld (1898-1899); Casa Konrád (1909-1910); Casa Lajos Veiszlovits (1910-1911); Palatul Sonnenfeld (1911-1912); Casa Markovits-Mathéser (1911).
Vă las mai jos zece dintre cele mai reprezentative clădiri Art Nouveau din Oradea care mi-au rămas mie în suflet după ce am participat la Ziua Mondială Art Nouveau. Desigur că vă ofer și câteva informații, pe scurt, despre istoria lor, arhitecți și proprietari, iar dacă vreți să aflați muuuult mai multe lucruri interesante, vă recomand să vizitați paginile https://www.oradeaheritage.ro/ (unde documentația istorică și arhitecturală este excepțională) și https://www.visitoradea.com/ unde veți descoperi recomandări de călătorie și elemente inedite care vă vor ajută să vă planificați o vacanță de vis în acest oras minunat.
1. Palatul Vulturul Negru
Una dintre cele mai emblematice clădiri din Oradea, Palatul Vulturul Negru, a fost construit între 1907 și 1908. Pe amplasamentul clădirii actuale exista, la 1714, un local cu parter, hanul „Vulturul” sau „Berăria orașului”. La început a fost o clădire mică cu trei încăperi în care a funcționat și Primăria Orașului până la 1861. În anul 1807 a fost reconstruit, extins și supraetajat, iar după o altă modificare, din anul 1835, a devenit un hotel important din oraș: Hotel Vulturul. În 1903 primăria a hotărât să lanseze un concurs de proiecte pentru reconstruirea Hotelului Vulturul, dar a abandonat proiectul considerând că nu rentează să construiască “Vulturul Negru” din cauza costurilor mari de construcţie, şi a decis să vândă terenul şi clădirile existente.
Cei care au cumpărat proprietatea în 1906 au fost dr. Ede Kurländer şi dr. Emil Adorján, doi avocați, anteprenori, gazetari de seamă. Emil Adorján (1873, Oradea-1944, Matthausen, Austria) a fost un avocat, antreprenor de succes, scriitor, jurnalist, promotor al stenografiei, prieten apropiat al poetului Ady Endre. A publicat în ziarele locale sub numele Leander (Leandru). Ede Kenéz-Kurländer (1870 Oradea-1952, Budapesta), avocat, bancher, publicist, editorul cotidianului Sâmbăta de la Budapesta. Cei doi au preluat proiectul câștigător la concursul primăriei realizat de faimoșii arhitecți Komor Marcell și Jakab Dezső și l-au pus în practică cu ajutorul arhitectului Ferenc Sztarill (1859-1943) ca antreperenor al clădirii. Atunci când băncile au urcat dobânzile extrem de mult și accesarea creditelor a devenit complicată, Ede Kurländer şi Emil Adorján și-au deschis propria lor bancă, Banca Maghiară, în perioada interbelică cunoscută ca Banca Industrială.
Palatul adăpostește astăzi birouri, magazine, restaurante și pub-ul. În trecut găzduia un hotel și un cinematograf foarte iubit de orădeni ce urmează să fie restaurat. Pasajul său acoperit cu sticlă colorată ce portretizează chiar un vultur negru este una dintre atracțiile principale ale orașului, iar unul dintre vitralii s-a păstrat încă de la 1909, fiind execut de atelierul orădean Neumann K (celălalt fiind refăcut în cadrul procesului de restaurare). Clădirea a fost comandată de antreprenorul local Dr. Adorján Emil și reprezintă un simbol al prosperității economice din acea perioadă.
Vitraliul Vulturului Negru
2. Casa Darvas-La Roche
Casa Darvas-La Roche, situată pe strada Iosif Vulcan, este una dintre cele mai bine conservate clădiri Art Nouveau din Oradea. Construită între 1909 și 1912, clădirea a fost proiectată de frații arhitecți József Vágó și László Vágó pentru familia Darvas și La Roche. Stilul său este caracterizat prin motive florale și fațade decorate cu mozaicuri colorate. În prezent, clădirea găzduiește un muzeu dedicat stilului Art Nouveau, singurul de acest fel din țară și care face cinste Oradiei.
3. Palatul Moskovits – Adolf și Fiii
Palatul Moskovits – Adolf și Fiii, proiectat de arhitecţii Vágo Laszlo şi Vágo Jozsef în 1912 oferă o notă aparte în ansamblul urbanistic al Pieţei Unirii prin austeritatea sa rafinat geometrică. Imobilul a fost construit în două etape, așa că desenul faţadelor, deşi unitar, este totuși diferit ca distribuţie a accentelor. Faţada reprezintă marca de stil a fraţilor Vágo, având o muzicalitate cu ferestre dreptunghiulare cu colţuri rotunjite. Avem de-a face cu un Secession mult mai sobru cu accentele celor două bovindouri convexe care sparg liniaritatea de la nivelul streşinii, fiind terminate în nişte atice triunghiulare. Este inedit decorul cu plăcuțe ceramice și friza continuă plasată sub cornişă executată în tehnica sgraffitto.
4. Casa Poynár
Casa Poynár, amplasată la intersecţia Pieţei Regele Ferdinand I (Piața Bémer) cu strada Grigorescu (Mészáros), este unul dintre palatele proiectate și construite în stil secession la începutul secolului al XX-lea, anul 1907, finalizată în anul 1911, de către cunoscutul arhitect orădean, Ferenc Sztarill. Clădirea a fost proprietatea familiei Poynár, făcea parte din consiliul orășenesc și conducea depozitul de tutun (monopol de stat) de la Oradea. Comanditarul imobilului, Ioan Poynár, de origine macedoromână, făcea parte din compania negustorilor greci macedoromâni de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Stilul său distinctiv Art Nouveau se remarcă prin utilizarea feroneriei decorative și a formelor unduite ale acoperişului şi turnului de colţ.
5. Palatul Stern
Construit între 1909 și 1910, Palatul Stern a fost proiectat pentru familia Stern de arhitecţii Komor Marcell şi Jakab Dezső, renumiții arhitecti ce au proiectat şi palatul “Vulturul Negru” (da da, tot ei!). Lucrările au fost finalizate în anul 1909, oferind orădenilor un model de arhitectură funcţională, în armonie cu mediul natural. Situată pe strada Republicii, clădirea este recunoscută pentru fațada sa elaborată și pentru arcadele sale elegante cu muchii blând îndulcite de arabescul unor acolade. Banda florală de sub cornişa circulară a volumului rotunjit al colţului trimite la nivel stilistic către un limbaj decorativ al fecundităţii şi eflorescenţei. Palatul a fost recent renovat și funcționează ca spațiu pentru birouri și locuințe.
6. Palatul Moskovits-Miksa
Palatul Moskovits-Miksa, situat pe strada Republicii, a fost construit între 1904-1905, a fost comandat de industriașul Moskovits Miksa și se distinge prin detaliile sale arhitecturale rafinate și fațada decorată cu stucaturi și mozaicuri. Inginerul Moskovits Miksa a locuit în noul imobil. Familia Moskovits deținea la începutul secolului al XX-lea una dintre cele mai importante întreprinderi din Oradea: Fabrica de spirt, drojdie, rom, lichior și chimicale Moskovits Mór și fiul. Produsele lor au avut piață de desfacere în Serbia și Austria. La începutul secolului au realizat și distribuit, cu acordul episcopului romano-catolic de atunci, Laurențiu Schlauch, o băutură specială, exotică Lichorul „Lotus”, obținută din Nimphaea Lothus Thermalis de la Băile Episcopale (azi Băile 1 Mai). Lichiorul, numit și „băutura de masă a înaltei societăți”, a fost pus în vânzare numai în anumite prăvălii și cofetării. Chiar și poetul Ady Endre în anul 1906 i-a dedicat câteva rânduri („Lotusul moare”). La structura de rezistenţă a palatului s-au utilizat pentru prima dată în Oradea plăci cu nervuri din beton armat (de tip Hennebique), structura de rezistenţă fiind proiectată de profesorul universitar ing. Zielinszky Szilárd din Budapesta.
Palatul este o nouă mostră de secession de sorginte germană al lui Rimanóczy, secession münchenez, aşa-numitul Lilienstil. Caracteristicile vegetalo-simbolice ale Lilienstilului sunt vizibile la decorațiunea balconului din colț: motivul central se compune dintr-un cap de femeie într-un hățiș de ramuri, frunze și flori. Motivele laterale sunt alcătuite din câte un copac cu trunchiul noduros lipit de zid, ce începe jos, la nivelul balconului, și-și desface ramurile desfrunzite ce par coarne de cerb. Lângă capul de femeie, în stânga, se distinge un compas cu un echer dedesubt şi o roată zimţată. În partea dreaptă se găseşte sceptrul lui Mercur, simbol al comerţului, o mână şi o nicovală.
7. Casa Adorján I
Cele două clădiri cunoscute sub numele de Casele Adorján sunt primele edificii din Oradea ale arhitecţilor Komor Marcell şi Jakab Dezső (sper că ii mai țineți minte de la Palatului Vulturului Negru și Palatul Stern). Atreprenorul ambelor clădiri a fost Sztarill Ferenc. În casa așa-numităAdorján I, Adorján Emil (da, unul dintre proprietarii ComplexuluiVulturului Negru, iată cum se leagă lucrurile!) şi-a avut locuinţa şi biroul de avocatură. Clădirea este caracterizată prin fațadele sale simetrice cu butoni florali și o amplă decorațiune vegetală. În prezent, clădirea adăpostește birouri și locuințe.
8. Palatul Apollo
Palatul Apollo a fost construit în 1912 și proiectat de arhitectul Rimanóczy Kálmán junior. Locul unde se află,și anume intersecția străzilor Republicii (Fő utca) și Mihai Eminescu (Szaniszló utca), nu trebuie sa lipsească din plimbarea voastră prin Oradea. Zona este marcată de trei clădiri de mari dimensiuni, ridicate în perioada 1900-1914 în stilul secession: Palatul Stern, Palatul Moskovits Miksa și Palatul Apollo. În secolul al XIX-lea exista aici un han cu numele Apollo. În anul 1910, Consiliul Orășenesc a dorit să valorifice terenul și a hotărât ca pe acel amplasament să fie ridicat un nou imobil. Acesta a fost singurul imobil de raport ridicat la inițiativă publică, toate celelalte imobile de raport construite la începutul secolului al XX-lea fiind proprietăți private.
În 1911 Kálmán Rimanóczy junior a prezentat proiectul, iar serviciul tehnic și comisiile au propus municipalității să facă o licitație pentru ridicarea clădirii. În martie 1912 s-a ținut licitația, iar Kálmán Rimanóczy junior a și câștigat-o, având cea mai bună ofertă. Din păcate, el a decedat în 12 iulie 1912. Văduva arhitectului a cerut Consiliului Municipal să-l însărcineze pe inginerul-arhitect Tivadar Krausze cu coordonarea lucrărilor la noua clădire, deoarece acesta a fost colaboratorul arhitectului defunct. Orădeanul Ernő Bürger a închiriat cafeneaua de la parter și a deschis “Cafeneaua Orașului”, modernizând localul cu elemente de ultimă oră: un sistem de ventilație și de eliminare a prafului. La parter au fost amenajate loje pentru 32 de familii, iar etajul a fost ocupat de un balcon decorat cu gust. În aripa dinspre strada Mihai Eminescu a fost plasată sala de biliard. Scaunele au fost comandate de la frații Thonet. Deschiderea festivă a Cafenelei Orașului a avut loc în decembrie 1914 pentru protipendada.
9. Casa Deutsch
Casa Deutsch a fost de fapt magazinul de sticlărie al lui Deutsch K. Ignác situat pe strada Vasile Alecsandri. Familia negustorului Deutsch K. Ignác (scris și Karl Ignaz Deutsch) provenea din Cehia (Moravia), fiind a treia generație stabilită în oraș. În registrele din anii 1851-1853 apare numele Deutsch Simon. Acesta era croitor cu mașină de cusut în Orașul Nou și se presupune că ar fi fost bunicul lui Ignác. Magazinul a fost construit în perioada 1909-1911, unii specialiști fiind de părere ca vila ar fi fost construită de către arhitectul Sztarill Ferenc, iar alții fiind de părere că aceasta este lucrarea arhitectului Rimanóczy Kálmán junior. Societatea Deutsch ajunsese a doua firmă importantă după Budapesta în domeniul desfacerii articolelor de sticlă din zonă. Puterea lor comercială se reflecta și pe fațada magazinului, care a fost proiectat cu vitrine mari, în care erau etalate articole de sticlă colorate, gravate și porțelanuri pictate cu motive florale. Clădirea este un exemplu remarcabil de Art Nouveau prin utilizarea vitrinelor ample și a decorațiunilor florale. În prezent, casa este restaurată exemplar și găzduiește diverse funcțiuni comerciale.
10. Palatul Füchsl
Palatul Füchsl cuprinde două corpuri distincte, ascunse de fațada unitară, bogat ornamentată cu decorațiuni care dezvăluie câte ceva despre proprietarii clădirii, frații Füchsl, mari proprietari de podgorii în zona viticolă Biharia. Struguri ciorchine, vrejuri întortocheate de viță-de-vie și frunze palmate sunt plasate echilibrat pe fațada palatului și în feroneria balcoanelor. Sub ferestrele etajului 2 apar monogramele F.T, adică Fuchsl Testverek (Frații Fuchsl). Motivul vegetal apare pe ușile apartamentelor și în feroneria balustradei interioare. De altfel, cladirea este așezată pe o pivniță de mari dimensiuni, despre care se știe că adăpostea cantități impresionante de vin.
Palatul fost construit de arhitecții Zoltán Bálint şi Lajos Jámbor în stil secession, în perioada 1902-1903, sub îndrumarea inginerului Rendes Vilmos. În presa locală din iulie 1902, înainte de începerea lucrărilor s-a afirmat că va fi primul palat în stil secession din Oradea. Cei doi frați au avut inspirația de a investi și în afaceri imobiliare, anticipând corect nevoile unei piețe în plină ascensiune.
Aceste clădiri reprezintă doar o parte din bogata moștenire Art Nouveau a orașului Oradea. Fiecare dintre ele oferă o incursiune în istoria și cultura orașului, ilustrând perioada de prosperitate și inovație de la începutul secolului XX. Arhitecții și proprietarii acestor clădiri au lăsat în urmă o moștenire de neprețuit, care continuă să atragă turiști și să inspire locuitorii orașului. Pe site-ulOradea Heritage | Oradea, parte a moștenirii europene veți descoperi o multitudine de informații care sper să va convinga să vă planificați o excursie la Oradea!
Asociația culturală “Aici a stat” vă invită la Serata culturală a verii cu muzică clasică, ateliere de olărit, colaje, linogravură, pictură și povești de patrimoniu la Muzeul-Atelier Școala de la Piscu din Ciolpani, Ilfov. Muzeul-Atelier Școala de la Piscu este un spațiu cultural deschis din 2006 în inima unui vechi sat de olari. În trecut, la Piscu funcționau 200 de cuptoare de olărit, și, deși în sat mai există astăzi doar 2 olari, meșteșugul a renăscut într-un mod mai subtil, prin recuperarea tradiției și a poveștilor vârstnicilor, aici la Muzeul-Atelier Școala de la Piscu ce deschide inimile către patrimoniul cultural. Aici veți descoperi peste 1000 de piese de ceramică expuse, într-o clădire superbă, premiată la sfârșitul anului 2021 la Anuala de Arhitectură la secțiunea Arhitectură construită. Îi vom avea alături de noi pe istoricul de artă Adriana Scripcariu și pe sculptorul Virgil Scripcariu care ne vor spune povestea locului. Apoi, invitații speciali, copiii din Corul Noua Generație, coordonat de Georgeta Vrabie, ne vor încânta în deschidere cu muzică sacră. Corul face parte din Programul Național Cantus Mundi. La final, ansamblul cameral #Aiciastat va interpreta compoziții de Bela Bartok, Antonio Vivaldi și W.A. Mozart.
Vă așteptăm la Muzeul-Atelier Școala de la Piscu (Sat Piscu, str. Câmpului, nr. 39) începând cu ora 15:00. Acolo ne vom bucura de turul muzeului prin ghidul audio care poate fi descărcat direct pe telefonul dumneavoastră. Vă vom invita să ascultați povestea acestui monument la căștile personale sau la căștile ce vor fi puse la dispoziție de partenerii noștri JBL România. În paralel, vă veți putea înscrie la atelierele de olărit, linogravură și pictură susținute de echipa muzeului sau la atelierul de colaje organizat de Nicoleta Ababei. La 17:00 va începe povestea locului, apoi vom asculta interpretarea Corului Noua Generație a câtorva pricesne și la final muzica clasică pe notele muzicale ale compozitorilor de Bela Bartok, Antonio Vivaldi, Luigi Boccherini, W.A. Mozart va lua locul poveștilor și ne va pregăti spiritual pentru o vară bogată din punct de vedere cultural.
În cadrul evenimentului veți putea răsfoi și cumpăra cărți de patrimoniu de la Editura Vremea, vă veți bucura de farmecul muzeului de colecția de ceramică țărănească, de atelierele deschise, de zona multimedia și de memoria vechii comunități de meșteri de la Piscu. Evenimentul va fi acompaniat de vinurile Jidvei, veți avea gustări oferite de partenerii de la Privileg, apă Aqua Carpatica și alte surprize.
Vă invităm să veniți cu păturici sau salteluțe pentru a vă bucura de curtea cu iarbă și sculpturi de la Școala de la Piscu.
Atelierele de olărit, linogravură și pictură nu sunt incluse în prețul biletului și pot fi achiziționate direct de la muzeu. Atelierele sunt deschise și adulților. Accesul cu animale de companie nu este permis. Vârsta recomandată pentru ateliere: 4+. Copiii mai mici pot participa doar însoțiți de părinți. Vă puteți înscrie la ateliere la sosire, în limita locurilor disponibile, conform criteriului primul sosit, primul servit.
Puteți veni cu mașina personală (pe care o puteți parca în proximitatea Muzeului) sau cu autobuzul 444 pe care îl puteți lua din stație de la Casa Presei Libere (https://www.stb.ro/linie_tom?444) și vă lasă direct în fața muzeului.
Vă așteptăm cu drag!
Sponsor: JBL România Eveniment acompaniat de vinurile Jidvei. Parteneri: Aqua Carpatica, Privileg Catering, Editura Vremea, DeCorina Hats, EnRose, Institutul Național al Patrimoniului, Cantus Mundi, Zestal Store Parteneri Media: Radio România Cultural, Igloo Magazine, Zeppelin, Munteanu, Asociația COOLturală Nouă Ne Pasă, Promenada culturală
Fundația Calea Victoriei organizează în 12 iunie, de la ora 19:00, la Sala Luceafărul din București, a doua conferință din seria MEET THE DREAMERS – „Despre curajul de a fi tu însuți, Sandra Ecobescu în dialog cu actrița Maia Morgenstern”.
Proiectul „MEET THE DREAMERS – Cunoaște Visătorii” a fost inițiat de Fundația Calea Victoriei pentru promovarea oamenilor excepționali din comunitate care ne inspiră, care au inițiativă, care prin visurile și puterea lor pot schimba lumea în bine.
Sandra Ecobescu, președinta Fundației Calea Victoriei: „În ultimii 16 ani, am cunoscut oameni excepționali. Pe unii i-am admirat și m-au inspirat de la distanță, pe alții i-am cunoscut de aproape și m-au uimit cu naturalețea lor, entuziasmul, bunul-simț și charisma. Visători, oameni care formează comunități, generoși, inteligenți, vulnerabili, autentici, influenceri pe domeniile lor, actori, scriitori, teologi, istorici, muzicieni, gânditori, antropologi, artiști, vindecători, activiști și creatori de povești, mi-am propus să-i cunoaștem pe toți cei care vor dori să ne lase să-i descoperim”.
Conferințele „MEET THE DREAMERS – Cunoaște Visătorii” oferă publicului dialoguri savuroase, revelatoare, pline de emoție, moderate de Sandra Ecobescu, președinta Fundației Calea Victoriei.
Meet the dreamers that dream the world
Invitata Sandrei Ecobescu, la cea de-a doua conferință, va fi doamna Maia Morgenstern, una dintre cele mai talentate și iubite actrițe, cu o carieră impresionantă în teatru și film, directoarea Teatrului Evreiesc de Stat din București.
Energia sa debordantă, pasiunea, tenacitatea și inspirația extraordinară cu care se dedică proiectelor culturale în care este implicată, reprezintă un model pentru noi toți. De-a lungul timpului a colaborat și a realizat proiecte artistice de anvergură, atât în teatru, cât şi în film, alături de Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Andrei Şerban, Theo Angelopoulos, Marta Mészáros, Mel Gibson.
Printre spectacolele în care a jucat la TNB, amintim: „O trilogie antică”, după Euripide şi Seneca, „Dama cu camelii” după Al. Dumas fiul, „Vizita bătrânei doamne” de F. Dürrenmatt.
Colaborează cu teatre din ţară şi de peste hotare, iar printre filmele cele mai importante sunt „Balanţa”, „Cel mai iubit dintre pământeni” sau „Patimile lui Hristos”. A fost distinsă cu Premiul pentru „Cea mai bună actriţă” la Festivalul Emma, Premiul Felix al Academiei Europene de Film, Premiul UNITER pentru „Cea mai bună actriţă”, Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler, în Franţa, Ordinul Regal „Nihil Sine Deo”.
În anul 2003, Parlamentul European de la Strasbourg a desemnat-o „Actriţa şi Femeia Anului”, iar în anul 2018 a devenit Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti. A fost decorată de către Preşedintele României cu Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Mare Ofiţer.
Parteneri media: Zile şi Nopti, Avantaje, Cărtureşti, Munteanu, Aici a Stat, Bookhub, TPU, Spotmedia, Kudika, IQads, Bucureştii Vechi şi Noi, România Pozitivă, Bucureşti City News.
Fundația Calea Victoriei este locul în care te poți dezvolta cu ajutorul artei și culturii printr-o diversitate mare de cursuri și evenimente culturale și interactive. De peste 16 ani inspirăm prin arte și cultură și susținem tinerii talentați. Am reușit să ducem o muncă de pionierat în felul în care se organizează evenimentele culturale și, în timp, am devenit o academie în cadrul căreia peste 150 de cercetători, artiști și traineri s-au format ca lectori. Ne mândrim cu 90.000 de cursanţi care au participat la proiectele noastre și cu peste 15.000 de tineri care au beneficiat de burse (participare gratuită la cursurile preferate).
