arta

Proiectul lui Șerban Savu, “What Work Is/ Ce este munca” la cea de-a 60-a Expoziție Internațională de Artă – La Biennale di Venezia

În Pavilionul României şi în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică s-a deschis proiectul lui Șerban Savu, What Work Is / Ce este munca, la cea de-a 60-a Expoziție Internațională de Artă – La Biennale di Venezia.

În cadrul celei de-a 60-a Expoziții Internaționale de Artă – La Biennale di Venezia, pe 18 aprilie 2024, a avut loc deschiderea expoziției lui Șerban Savu What Work Is/ Ce este munca,  în Pavilionul României din Giardini della Biennale, curator Ciprian Mureșan.

Pe17 aprilie 2024, în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția, a avut loc prezentarea componentei proiectului lui Şerban Savu care va consta în realizarea, în acest spaţiu, a unui mozaic de mari dimensiuni, precum şi în desfăşurarea unui program de dezbateri publice. Expoziția din Pavilionul României din Giardini della Biennale şi realizarea proiectului din Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică se vor desfășura în perioada 20 aprilie – 24 noiembrie 2024.

Intitulată What Work Is / Ce este munca, expoziția din Pavilionul României examinează iconografia muncii, inspirându-se din realismul istoric și arta de propagandă din fostul Bloc de Est. Mai degrabă decât să conteste sau să demonteze direct aceste discursuri, Savu le chestionează prin reașezarea tropilor acestora, înfățișând momente de pauză și suspensie în care limita dintre muncă și timp liber se estompează, ele ajungând astfel să reflecte transformări și crize sociale mai ample.

           „Plecând de la tema muncii și a muncitorului, predilectă în arta realist-socialistă, dar îndepărtându-mă de ea, personajele din lucrările mele nu sunt nici eroice, nici utopice, sunt oameni obișnuiți aflați între lumi și sisteme, care scapă atât propagandei, cât și productivității economice. Această suspendare între muncă și timp liber conturează un spațiu anarhic, un spațiu al libertății personale, la care eu mă raportez prin filtrul istoriei artei”, a explicat artistul Șerban Savu.

În Pavilionul României, vizitatorii sunt întâmpinați de un poliptic amplu, cuprinzând 45 de picturi – o privire condensată asupra practicii lui Savu din ultimii cincisprezece ani. Protagoniștii dezorientați și figuranții stângaci din imagini par angrenați în ritualuri care seamănă în egală măsură cu munca și cu recreerea. Pe banca din fața polipticului oamenii se pot așeza pentru a admira și interacționa cu opera lui Șerban Savu. Mergând de la blocul în care Savu a crescut până la o biserică în ruină și un sit arheologic, machetele, din aceea zonă sunt decorate cu mozaicuri care se îndepărtează de temele uzual ilustrate în contexte religioase sau în cosmogoniile muncii din arta socialistă. În loc să înfățișeze mari realizări industriale sau apoteoze mistice, mozaicurile vorbesc despre eșec, ambiguitate și perplexitate. Picturile și mozaicurile compun un spațiu în care vizitatorii sunt confruntați cu o chestionare a muncii prin intermediul definițiilor sale negative: ce nu este munca, ce nu arată a muncă și ce nu înseamnă munca.

          „Participarea României la Bienala de Artă de la Veneția este o declarație constant reînnoită de apartenență la cultura europeană și mondială. Ministerul Culturii susține în mod tradițional prezența românească la Bienala de la Veneția, unul dintre cele mai prestigioase evenimente culturale din lume, iar în acest an, pentru realizarea expoziției Ce este munca, proiectul câștigător al concursului organizat de Ministerul Culturii pentru Bienala de la Veneția, am alocat o sumă în creștere față de cea de anul trecut. Sunt ferm convinsă că prin susținerea acestui proiect, prin sprijinirea artei și încurajarea artiștilor reușim să construim punți peste granițe, să conectăm oameni și idei, și să descoperim firescul, dar și ineditul din noi toți”, a declarat Raluca Turcan, ministrul culturii din România.

Răspunzând temei generale a celei de-a 60-a Expoziții Internaționale de Artă – La Biennale di Venezia, „Străini pretutindeni”, lucrările lui Savu sunt o reflecție asupra stării de suspendare într-un limb politic sau economic, asupra senzației de dislocare și dorului de casă asociate cu munca în străinătate, asupra rupturii dintre muncă și simțul apartenenței. Narațiunea găsirii unui loc de muncă peste hotare și a reîntoarcerii ulterioare la rădăcini pot duce adesea la o dublă înstrăinare, deopotrivă acasă și în străinătate, precum și la pierderea legăturii cu sine. Personajele din picturi par prinse într-un no-man’s-land temporal, între două lumi care se îndepărtează una de cealaltă.

          „Proiectul Ce este munca deține toate premisele pentru a fi remarcat, prin ambele sale componente, la această ediție aniversară a Bienalei de Artă de la Veneția. Sunt încrezător că peste șapte luni de la inaugurarea de astăzi vom împărtăși această concluzie. Sprijinul acordat proiectului României de anul acesta urmărește prima temă transversală a Strategiei ICR 2022-2026, înscriindu-se intr-una dintre cele mai dinamice implicări din istoria sa instituțională în promovarea artelor și industriilor creative din România”, a declarat Liviu Jicman, președintele Institutului Cultural Român.

Invitat să răspundă proiectului lui Șerban Savu, studioul de design grafic din Bruxelles Atelier Brenda (Sophie Keij și Nana Esi) propune o intervenție site-specific pe fațada și la începutul traseului expozițional. Pavilionului României. Lucrările lor sunt o reflecție asupra muncii, asupra corpului care muncește și asupra cuantificării lor financiare, și asupra iconografiilor contrapropagandei. La începutul traseului expozițional din Pavilion, o monedă de metal, rezultatul cercetării efectuate de Atelier Brenda despre transformarea într-un bun comercial a timpului liber, este prezentată într-un panou de sine stătător din sticlă. Amplasată la începutul traseului expozițional, moneda condensează unele dintre temele explorate de expoziție. Basorelieful realizat de Atelier Brenda pe fațada Pavilionului are un impact la o scară monumentală, subminând în același timp genul comemorativ, iar posterul lor – asemenea unei planșe dintr-un potențial atlas al figurilor care muncesc – acționează prin intermediul unei genealogii speculative a definițiilor contemporane ale muncii.

           „Participarea României la Bienala de Artă de la Veneția, eveniment emblematic în lumea artistică internațională, reprezintă o ocazie deosebită pentru noi și pentru țara noastră de a celebra creativitatea incontestabilă a artiștilor români și de a ne asuma consolidarea locului important pe care aceștia îl au pe scena artei vizuale contemporane, în peisajul cultural global”, a spus Andrei Novac, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe din România.

Completând  expoziţia din Pavilionul României, Savu va deschide la Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția un atelier de mozaic.

Pe durata celor șapte luni ale Bienalei, perechi de mozaicari vor lucra în spaţiul situat la parterul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneția la crearea unui mozaic de mari dimensiuni, pornind de la o pictură a lui Savu. Integrând performativ aspectul micilor ateliere venețiene, Noua Galerie le oferă astfel vizitatorilor un spațiu unde aceștia pot să asiste la nașterea unei lucrări de artă care îmbină interogații conceptuale și istorice și tradiția manufacturieră. Noua Galerie va găzdui, de asemenea, un program de dezbateri publice pe teme ce merg de la istoria artei mozaicului până la teoriile muncii din antropologia, economia și filosofia contemporană, ecologie și societatea post-muncă, coordonate de criticul cultural Ovidiu Țichindeleanu din Republica Moldova.

         „Asistăm, cu bucurie, la o perioadă de maximă intensitate în istoria relațiilor bilaterale dintre România și Italia. În contextul relansării Parteneriatului Strategic Consolidat România-Italia, prin semnarea Declarației Comune privind dezvoltarea Parteneriatului Strategic Consolidat româno-italian, în februarie 2024, componenta culturală se bucură de o atenție deosebită. Participarea României la cea de-a 60-a ediție a Bienalei de Artă de la Veneția reprezintă o încununare a eforturilor artiștilor români si autorităților de continuare și aprofundare a dialogului cultural între cele două state”, a declarat Gabriela Dancău, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţial al României în Republica Italiană.

Proiectul va fi  completat de publicarea unui catalog editat de Mihnea Mircan și Bertha Savu ce va reuni o serie de texte critice relevante pentru temele abordate în practica lui Șerban Savu.

Programul de vizitare a expoziţiei din Pavilionul României  şi, respectiv, de desfăşurare a proiectului din Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică este următorul:

  • în perioada 20 aprilie – 30 septembrie: între orele 11:00 – 19:00
  • în perioada 1 octombrie – 24 noiembrie: între orele 10.00 – 18.00.

În conformitate cu programul Bienalei, expozițiile sunt închise în zilele de luni, cu următoarele excepții:  22 aprilie, 17 iunie, 22 iulie, 2 și 30 septembrie, 18 noiembrie.

Seria de dezbateri din Noua Galerie va fi anunţată în timp util.

Posted by Ana in Contemporane, Muzee, 0 comments

Povești în lemn cu Octavia Loiș, co-fondator ȘEZI

Anul acesta ȘEZI împlinește 10 ani de activitate, timp în care fondatorii, Octavia și Lucian, și-au perfecționat procesul de căutare și de găsire a simbolurilor în patrimoniul cultural și natural, simboluri care ajung să fie sculptate într-un mic atelier din comuna Ciugud, judeţul Alba pe un scaun din lemn de paltin. Octavia și Lucian, artiști și arhitecţi, au pus bazele brandului ȘEZI în anul 2014. De atunci, ei studiază fondul stilistic autohton pentru a pătrunde în limbajul universal al simbolurilor. Armonia formelor din trecut îi inspiră, locuiesc în natură și îmbină imaginea prezentului cu arta trecutului, folosind tradiția ca punte de legătură. Complexitatea proiectelor create de ei atinge diverse domenii ale creativității, printre care sculptura și arta lemnului, arhitectura de interior, poezia, pictura, proiectarea și design-ul grafic. Eu m-am îndrăgostit de scaunele ȘEZI și de simbolistica lor bogată, și mă fascinează că este o afacere de familie. Scaunele ȘEZI pot fi ornate cu pernițe delicate pentru care au împrumutat culori din țesături vechi, culori pe care străbunica lui Lucian sau mama Octaviei le brodează fie pe pânză de sac, fie pe o serie de pernițe cu țărani simpatici. Dar dincolo de scaune, există și băncuțe, mese, obiecte de mobiler, obiecte de iluminat, piese de șah, chiar și paturi și noptiere. Am stat la povești cu Octavia Loiș, în timp ce pregăteam un proiect de suflet despre care abia așteptăm să divulgăm mai multe, și iată ce a ieșit:

„Șezi” este un nume pe cât de delicat, pe atât de imperativ. Ne invită să ne oprim din graba de zi cu zi, să luăm loc și să observăm cât de important este să ne ancorăm în tradițiile ancestrale ca să ne fixăm mai bine locul în lume. ȘEZI ne îndeamnă și ne oprește, ne ține în echilibru. Cum ați ajuns la acest nume atât de sonor și de frumos?

ȘEZI era inițial numele „scaunelor de lemn pentru casă de piatră”, un set de mobilier cu simboluri vechi, pentru tinerii care se căsătoresc și își construiec cuib, un îndemn la așezare, la încetinirea ritmului. Ne-am gândit la mai multe nume, dar acesta ne-a ales pe noi. 

Fiecare obiect pe care îl creați este unic. Cât de mult durează să realizați un astfel de scaun cu poveste?

La început, procesul de creație era mai îndelungat; pentru un singur model de scaun aveam nevoie de o săptămână bună. Etapele sunt aceleași și acum, dar timpul s-a înjumătățit. De-a lungul anilor, dinamica atelierului nostru s-a modificat, am avut diverși colaboratori care ne-au ajutat să evoluăm. De câțiva ani suntem în această formulă: ȘEZI se ocupă de partea de concept și proiectare, după care modelele construite pe calculator și planșele de execuție merg la Atelier53, la Masara sau la Grațian Dumitrașcu, trei echipe pe care ne bazăm. Cu ajutorul tehnologiei moderne, un scaun este acum gata în aproximativ două-trei zile, ceea ce nu e puțin, pentru că fiecare element trece prin mâini iscusite, de mai multe ori. Dar în general, o comandă conține mai mult de un scaun, așa că procesul este și mai eficient, pentru că vorbim de serii mici.
Chiar dacă avem colaboratori și totul merge bine, nu am renunțat la atelierul nostru mic în care am început să meșterim. Este dotat cu utilaje profesionale, situat chiar în curtea casei în care locuim. Lucrăm aproape zilnic aici, facem prototipuri și studiem proporții, onorăm chiar unele comenzi speciale, iar mobilierul din casa noastră e făcut în mare parte aici.

Unde ajung obiectele ȘEZI de obicei?

Obiectele ȘEZI ajung la oamenii care doresc să aibă o fărâmă de istorie crestată în lemn masiv. Piesele noastre se încadrează perfect în casele moderne, pentru a rupe un pic minimalismul și liniile monotone, dar și în case tradiționale, completând atmosfera fără să o încarce. Mobilierul ajunge la români plecați, cu dor de țară, dar și la vecini care apreciază. Credem în utilitatea artei în mediul în care trăim, mai ales că este artă românească, moștenită, reinterpretată și adusă în contemporan.

ȘEZI este o afacere de familie și voi amândoi sunteți arhitecți. Cum vă împărțiți responsabilitățile între voi?

Ne completăm foarte bine. Facem împreună partea de documentație, măsurători, vizite pe șantiere, apoi eu (Octa) dezvolt un concept, schițez, discut cu clienții, mă împrietenesc cu ei, trec schițele pe calculator, cu linii și dimensiuni, modele, simboluri. Îi pasez lui Luci toată treaba, pentru că el se ocupă de modelare grafică, construiește totul în 3d, se gândește la partea de structură, mai discutăm împreună până ajungem la forma dorită de noi și de client, iar apoi tot el face și randările obiectelor, cu texturi și materiale. Eu mă ocup de promovare și poze, site, mail-uri, contabilitate. Iar în atelier, el stă mai mult, face partea brută, eu mă ocup de finisaje. Și tot așa.

Octavia și Lucian - Foto de Alex Damian
Octavia și Lucian - Foto de Alex Damian

Unul dintre motto-urile voastre spune așa: „Există un limbaj comun al simbolurilor, ca și cel al cifrelor, care va fi întotdeauna actual.” De unde vă luați inspirația pentru a construi simbolurile care ornează scaunele și obiectele de mobiliez ȘEZI?

Daaa, chiar este un limbaj comun, pentru că prin simboluri poți înțelege, de exemplu, ce a vrut să exprime cineva care nu vorbește limba ta. Și e întotdeauna actual, pentru că în prezent putem descifra mesaje vechi de mii de ani doar prin interpretarea semnelor. E interesant să descoperim aceleași modele, sculptate sau cusute, la diferite culturi din colțuri îndepărtate ale lumii. Soarele și stelele, cometele, luna și florile, infinitul și pacea, treptele, ascensiunea, valurile, uneltele, abundenta, perioadele anului, toate apar în reprezentările de pe țesături, ceramică, lemn, piatră, metal. Inspirația o luăm din cărți și vestimentații vechi, vizite la muzee, excursii de studiu, dar și din liniștea mediului în care locuim.

Aveți o serie de obiecte construite din lucruri vechi pe care le restaurați. Unde găsiți aceste obiecte și cum le re-integrați în contemporan?

În afară de obiectele pe care le realizăm din lemn nou, uneori folosim și lemn reciclat, dar nu restaurăm obiecte, este cu totul un alt domeniu și necesită multă pregătire. Am încercat doar de câteva ori, să vedem dacă ne place, dar îi lăsăm pe alții cu mai multă rabdare să se ocupe de restaurări. (nu știu exact la ce obiecte te referi, noi tot găsim obiecte în târgurile de vechituri, dar le luam pentru noi, nu le revindem.  «Zâmbet larg».

Mi-a plăcut să văd că ați creat prispa unei case dintr-un sat cu 15 locuitori. Care este povestea ei?

Prispa casei din satul Techereu cu 15 locuitori

Da, în satul Techereu din comuna Balșa mai sunt doar 15 locuitori. Ne-am bucurat când Andrei și Cristina Munteanu au dat speranță casei vechi în care locuiește bunica lui Andrei. Cu ajutorul lor, tradiția merge mai departe. Pe atunci lucram cu Viorel Bota; a fost o etapă importantă în evoluția noastră. De la el am învățat multe și încă mai colaborăm uneori. A fost muncă grea cu acea prispă, am pornit spre „satul la care se termină drumul” la ora 5 dimineața, abia răsărea soarele. Ne-am întors noaptea de la montaj, după ce am stat în arșiță toată ziua. A fost unică acea lucrare, am acceptat provocarea, dar nu am mai făcut de atunci. De exemplu la casele noastre din livadă am chemat echipe din Maramureș care doar cu asta se ocupă.

Știu din discuțiile noastre că aveți numeroase proiecte și atelierul vostru este mereu în mișcare (nimeni nu „șade” la voi). Care este proiectul cel mai apropiat de sufletul vostru?

Primul proiect, după ce am lansat pe internet scaunele pentru mire și mireasă, a fost să amenajăm un apartament în Amsterdam. Provocare mare, mai ales că nu aveam atelier și am acceptat comanda. Am lucrat la concept vreo două luni și mobilierul a fost realizat în atelierul lui Constantin Donisan din Bucovina, unchiul lui Luci. Am avut plăcerea să stăm în acel apartament de două ori, la Loredana Mavrodin, clienta care a avut încredere în noi și cu care am rămas prieteni. Poate acesta e proiectul de suflet, dar apoi au urmat muuulte altele, toate foarte importante și de care ne amintim cu drag. Un proiect cu care am făcut un salt uriaș a fost colaborarea cu Tissot, prin intermediul lui Ion Schiau și Albini Prassa. Am creat un simbol – emblemă pentru ceasul ediție limitată 1918-2018, medalioane din lemn, o masă și scaune cu simboluri din România. Amenajarea casei de vacanță a domnului doctor Săndesc și amenajarea Conacului Olarilor au fost iar proiecte importante pentru noi. Nu știu, cred că toate-s de suflet, că sigur lăsăm o parte din noi în fiecare.

Fotografiile sunt din arhiva proprie Șezi. Sper că atât fotografiile cât și răspunsurile cu tâlc ale Octaviei v-au făcut poftă să “șadeți” pe unul dintre obiectele create cu măiestrie de echipa ȘEZI în Alba!

Posted by Ana in Dialoguri, 0 comments

Laliaflower, atelier de design floral sustenabil

Laliaflower este un atelier de design floral sustenabil care creează povești vizuale și olfactive custom made.

Brandul a fost creat în Ucraina, la Kiev, de către Iulia Burunciuc, în anul 2019. Acolo Iulia le-a întâlnit pe Iuliana Dima și pe Natasha Davis, iar după izbucnirea războiului, s-au reîntâlnit în România. Chiar în primăvara anului 2022 Iulia și Natasha au decis să creeze împreună design floral- Laliaflower / Arta Florii. Iuliana s-a alăturat echipei anul acesta, după ce a încurajat-o Gregor Lersch, celebrul designer floral, la un master- class la care aceasta a participat.

“Make flowers, not War”, un punct și de la capăt pentru Iulia Burunciuc, care a lăsat la Kiev atelierul și sera și tot ce însemna “acasă”.

Conceptul Laliaflower este tradus prin design floral B2B, aranjamente florale unicat într-un melanj de elemente din natură – mușchi de copac, crengi, frunze, plante marine, stuf și materiale brutaliste, precum cimentul sau piatra.

Sustenabilitatea și designul unic sunt reprezentative pentru Laliaflower. Toate florile folosite sunt de sezon, cumpărate de la piața de flori sau de la fermierii locali, un liant ce duce către copilăria Iuliei din Republica Moldova de astăzi, când mama sa crea buchete pentru copiii de la liceul unde era profesoară (la început și sfârșit de an școlar), folosind florile din grădina sa.

Plantele sunt stabilizate iar un aranjament floral poate rezista intact pentru o perioadă îndelungată, de până la 6 luni.

Echipa Laliaflower lucrează de fiecare dată cu brief-ul clientului iar flexibilitatea și atenția la fiecare detaliu sunt rezultatele a sute de ore de curs și practică cu designeri floriști internaționali.

“Laliaflower este un omagiu adus aranjamentelor florale din secolul 20, când designul floral a devenit o formă de artă și totodată o componentă importantă a vieții private. Aranjamentele noastre au o notă avangardistă, în fiecare context de spațiu: lobby-uri de clădiri de birouri sau SPA-uri, evenimente corporate și private sau proiecte ample de design interior. Iubim natura și felul în care aceasta se transformă în fiecare anotimp. Iar uneori ne place să prelungim amintirile unei vacanțe de vară prin aranjamente care să dureze până la prima zăpadă sau să facem o magie și sărbătorile de iarnă să se termine când înflorește liliacul. Designul floral este o mică parte din istoria omenirii - din Egiptul antic, Grecia și Roma și până în perioada renascentistă, din care avem primele picturi cu aranjamente florale, China, Japonia, Mexicul cel plin de culoare. Iuliana, Natasha și cu mine iubim arta florii. Aceasta este povestea noastră.”
Iulia Burunciuc
Posted by Ana in Patrimoniu personal, 0 comments

Classix Festival 2024 – dorințe îndeplinite la cea de-a cincea ediție

O suită de premiere muzicale și toate concertele sold out

Cea de-a cincea ediție a festivalului ieșean Classix Festival s-a încheiat pe 26 februarie cu un concert organizat la București, după opt zile de concerte și evenimente conexe desfășurate între 18 și 25 februarie 2024 la Iași.

Această ediție a însumat 8 concerte la Iași și unul la București, 2 expoziții, 1 vernisaj, 3 panel-uri, o prezentare, 1 proiecție de scurtmetraje de animație și 2 tururi ghidate, peste 6000 de participanți în public și peste 50.000 de spectatori online care au urmărit transmisiunile live ale evenimentelor. Peste 50 de artiști din 12 țări au concertat pe scenele festivalului Classix 2024, o ediție la care au lucrat aproximativ 250 de voluntari și profesioniști din industriile creative. Masterclass-urile desfășurate sub egida Classix in Art au însemnat 28 de sesiuni susținute de artiști cu cariere consacrate la nivel internațional.

Așa cum a declarat Patricia Brohanschi, Directorul Festivalului, „Cea de-a cincea ediție ne-a confirmat faptul că nu doar muzica mainstream poate umple sălile de concert, ci și muzica clasică poate face ca un festival să devină sold out, așa cum a fost și în cazul nostru. Publicul își dorește altfel de experiențe concertistice, iar implicarea partenerilor este vitală pentru realizarea evenimentelor de anvergură, cu invitați internaționali de excepție. Ne bucură foarte mult succesul pe care festivalul Classix l-a atins anul acesta în cele 8 zile la Iași, însă, ne onorează totodată și deschiderea minunată pe care am întâlnit-o la primul concert organizat în capitală.”

O suită de premiere au marcat această ediție Classix: premiera europeană a lucrării „I Wish I Were Water” a compozitorului iranian Mirsaeed-Hosseiny Panah, audiția în premieră națională a lucrărilor: Ole Bull – A Mountain Vision pentru vioară și pian, Caroline Shaw – Entr’acte și Martin Brunner – Moving Silhouettes, precum și coregrafierea de un corp de balet și interpretarea Ritualului Primăverii de Igor Stravinski la două piane.

Această ediție a festivalului Classix la Iași a fost onorată de vizita Ambasadorului Regatului Danemarcei în România – Excelența Sa, Domnul Uffe A. Balslev.

Conceptul dedicat „descoperirii dorinței” a dominat Classix Festival 2024, iar tematica din acest an i-a invitat pe iubitorii de cultură să se alăture într-o călătorie personală și introspectivă, încurajându-i să exploreze natura multidimensională a dorinței în lumea muzicii clasice, de la cea subtilă, până la cea pasională.

Dragoș Cantea, Directorul Artistic al festivalului, menționează: „Conceptul descoperirii dorințelor a fost concretizat printr-un echilibru al genurilor muzicale. Mai mult decât atât, includere  unor creatori naționali atât de iubiți în zonă, precum compozitorul Sabin Penea sau pictorul Felix Aftene, portretizați muzicali de artiști internaționali precum pianistul Jean-Baptiste Doulcet, denotă interdisciplinaritatea specifică Classix, respectul reciproc, cooperarea internațională și diplomația culturală inovatoare care stau la baza fiecărei ediții. Tot în cadrul acestei ediții, ne bucurăm să fi lansat ansamblul Classix Collective, format din cei mai versatili muzicieni, colaboratori ai festivalului, în două concerte foarte diferite ca stil, alături de artiști precum iranianul Mirsaeed Hosseiny Panah, precum și duo-ul italian de bandoneon/cvhitară Bandini-Chiacchiaretta într-un program foarte apreciat la scară largă cu un program destinat nuevo tango-ului.”

Cu ocazia celebrării Anului Muzicii Cehe – 2024, Classix s-a încheiat la București cu un concert susținut de ansamblul ceh Trio Bohémo, organizat în parteneriat cu Centrul Ceh și Ambasada Republicii Cehe în România pe 26 februarie.

La evenimentele Classix in Focus au participat: Cristina Uruc – Manager Artexim / Festivalul Enescu; Corina Ciuplea – Artist Manager Bucharest Film Orchestra / Cellist Muse Quartet; Patricia Brohanschi – Director și Co-Fondator Classix Festival și Rocanotherworld; Andra Andriucă – Artist & Mentee în programul Women in Music Mentorship Program și pe Iulia Pop – Co-fondator Overground Music / Manager de Comunicare Mastering the Music Business și Women in Music România, Andrei PopovDirectorului Adjunct al Forumului Cultural Austriac; Răzvan Popovici – violist, Director Executiv al SoNoRo; Ioan Dragoș Dimitriu – pianist, Dezvoltator business & inovație SoNoRo; Florin Estefan – bariton, Manager Opera Națională Română Cluj-Napoca; Dragoș Cantea – pianist, Director Artistic Classix Festival; Andrei Fermeșanu – tenor, Manager Opera Națională Română Iași; Sabin Penea – violonist, Director Artistic al festivalurilor JazzUP; Adela Liculescu – Laureat al Concursului Internațional George Enescu, Valentin Șerban – Câștigător al Concursului Internațional George Enescu; Mirsaeed Hosseiny Panah – compozitor; Philipp Jundt – flautist; Bjørk-Guinevere Kinsella Eide, – pianistă și dirijor; Robert Cozma – compozitor și aranjor; Ioana Chiriac – pianist; flautistele Soyoun KimJie-Youn Lee și Hyunim Yoon

 

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Cu debutul în 2020, Classix a devenit unul dintre cele mai importante festivaluri internaționale independente din România, ce a adunat în 5 ediții peste 20.000 spectatori în săli și 250.000 în mediul online, 250 de artiști internaționali din 20 țări, 25 de parteneri culturali și diplomatici, în 37 de concerte, 17 panel-uri, 3 prelegeri, 3 vernisaje, 5 expoziții, o lansare de carte, 9 proiecții de film, 149 masterclass-uri și 15 burse pentru artiști în valoare de 15 000 euro.

 

Organizatori: Asociația Industrii Creative, Showberry

Parteneri culturali: Forumul Cultural Austriac, Institutul Francez din România la Iași, Centrul Ceh, Centrul Cultural German Iași, Institutul Polonez, Istituto Italiano di Cultura di Bucarest, Swiss-Korean Cultural Association

Parteneri diplomatici: Ambasada Regatului Danemarcei în România
Parteneri instituționali: Filarmonica de Stat „Moldova” Iași, Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași, Episcopia Romano – Catolică Iași, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, Muzeul Municipal „Regina Maria”, Opera Națională Română Iași

Parteneri de ospitalitate: Vitamin Aqua, Noir Coffee Roasters, Volvo Nordic Cars, Hotel Unirea, Powers, Iași.Travel, Soft & Grace, Gramma, Oddity

Parteneri de promovare: Printco

Partener de vestimentație: Chotronette, Tudor Tailor

Beauty partners: Studio Esthetique

Parteneri media: Radio România Internațional, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Radio France International, Radio Iași, Viva FM, Radio HIT, Smart Radio, IQads, Scena9, Cărturești, Dilema Veche, Zile și Nopți, Capital Cultural, Romania Journal, Suplimentul de Cultură, Ziarul de Iași, Observator Cultural, Aici a Stat, Curatorial.ro, Bookhub.ro, LiterNet.ro, News.ro, Infomusic.ro, Fashion Premium Magazine, Like5.ro, Aleph News, Canal 33, Modernism.ro

Asociația Industrii Creative este organizator al festivalurilor Rocanotherworld și Classix din Iași, având drept scop revitalizarea culturală a orașului, angrenarea comunităților creative și implicarea în viața civilă a societății prin acțiuni care promovează spiritul proactiv, contributiv și participativ.

Showberry, membru AROC (Asociatia Română a Organizatorilor de Concerte si Evenimente Culturale), este un startup câștigător al programului Investește în oameni! Din 2015 dezvoltă proiecte culturale și creative, fiind unul dintre principalii promotori de concerte publice și evenimente tematice din regiunea de nord-est a României. Din 2016 este co-organizator al festivalului Rocanotherworld iar din 2020 a Classix Festival, alături de Asociația Industrii Creative.

 

Website: www.classixfestival.ro

Facebook: https://www.facebook.com/classixFestival/

Instagram: https://www.instagram.com/classixfestival/

Youtube: https://shorturl.at/louFW

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

Euforia Retreat & Spa, o investiție românească de 2,2 milioane de euro, care atrage turiști pe litoral în orice anotimp. Hotelul este prima unitate turistică wabi-sabi din România

Euforia Retreat & Spa, primul hotel wabi-sabi din România, deschis pe tot parcursul anului, completează peisajul litoralului românesc cu o experiență unică și integrată pentru turiști, în urma unei investiții de 2,2 milioane de euro. Experiența cazării include servicii extinse de spa, cu diferite tipuri de masaj și terapii, saună umedă și uscată, jacuzzi, piscină interioară, și o sală multifuncțională de kinetoterapie, yoga și pilates, toate într-o atmosferă quiet luxury. Restaurantul Euforia, deschis și către publicul larg, promovează ingredientele locale în meniuri concepute și create pentru a pune în valoare teritoriul Mării Negre.

Proiectul este o investiție cu capital românesc, apărut din dorința de a aduce o schimbare în peisajul turismului de pe litoralul românesc. Deschis în toate anotimpurile, hotelul boutique Euforia este situat pe plaja dintre cele două Eforii, la intersecția dintre Marea Neagră și lacul Techirghiol. Are 20 de camere cu design unic, realizat de Annterior Studio în estetica wabi-sabi, concept care definește arta de a găsi frumusețea în imperfecțiune, autenticitate și în contemplarea naturii. În design s-au folosit materiale naturale precum lemn, piatră, textile de in, cânepă, bumbac, răchită, obiecte vintage – un perete din lemn recuperat dintr-o șură din Transilvania -, într-o cromatică integrată în peisajul litoralului românesc. Sculpturile amplasate atât în interior, cât și în exterior sunt realizate de artistul local George Culea în piatră de Techirghiol.

Mi-am dorit să marchez o premieră pe litoralul românesc, prin care să recreez atmosfera din perioada de glorie a Eforiilor, în care protipendada zonei își petrecea timpul la malul mării. Am avut alături de mine parteneri de încredere, care s-au aliniat cu viziunea mea și mă bucur nespus că am reușit să venim cu ceva nou pe litoralul românesc. Cu Euforia Retreat & Spa, oaspeții se bucură acum de moștenirea trecutului, pentru că aceasta se regăsește pe deplin în arhitectura și energia locului. În plus, Euforia este mai mult decât o cazare, este o experiență de relaxare pe malul mării – o delectare vizuală prin artă și design.

Alexandra Bogatu-Pavel, fondatoarea și CEO-ul Euforia Retreat & Spa

Grad de ocupare cu peste 15% față de estimările inițiale, cu turiști din principalele orașe din țară

Răspunsul pieței la conceptul Euforia Retreat & Spa indică faptul că traversăm o perioadă de schimbare și redefinire a luxului. Gradul de ocupare, de la lansarea din vara anului 2023 și până acum, a depășit așteptările inițiale și a confirmat faptul că publicul român este doritor de o cazare de tip experiență, similară cu cea din hotelurile de lux din străinătate. În extrasezon, Euforia este organizatorul mai multor evenimente proprii, concomitent cu cele naționale ori locale, prin care atrage turiști la Marea Neagră.  

Dintre oaspeții din primele opt luni de funcționare, bucureștenii și locuitorii din Ilfov au vizitat Euforia în cea mai mare proporție, urmați de cei care locuiesc în Brașov, Sibiu, Iași și Timișoara.

Planuri pentru 2024: creștere de 50% a încasărilor pe segmentul de cazare și o dublare a veniturilor generate de restaurant și de servicii de spa

Pentru anul 2024, Euforia se așteaptă la o creștere de 50% a încasărilor pe segmentul de cazare și o dublare a veniturilor generate de restaurant și de servicii de spa. O parte din această creștere va fi generată de segmentul organizării de evenimente proprii și private. Dezvoltarea Euforia va fi susținută și de acreditarea de funcționare ca bază de tratament, care este în curs de obținere și care va diversifica portofoliul de servicii și de terapii spa medicale.

Euforia Retreat & Spa își propune să devină prima alegere pentru turiștii doritori să descopere conceptul de quiet luxury în România, pe segmentul de hoteluri boutique, dar și o destinație ce oferă o experiență completă pentru oaspeți – cazare, gastronomie, servicii spa și infrastructură pentru evenimente private.

Integrarea și valorificarea trecutului în proiectul Euforia

Amenajarea Euforia Retreat & Spa a durat doi ani și a presupus refacerea și extinderea unei clădiri interbelice aflate pe malul mării, între cele două Eforii, unde plaja a fost mărită în ultimul an. Vila Plaja, integrată acum în hotel, a fost construită în 1930, refăcută în 1990 și 2023, și aparținea familiei lui Cecil Popa, unul dintre cei mai buni medici hematologi pe care i-a avut România. A fost pe rând casă de vacanță, vilă de protocol, locuință.

La amenajarea hotelului a fost păstrat și integrat în design unul din zidurile clădirii vechi din calcar cochilifer, cunoscută ca piatră de Techirghiol, iar intrările cu arcade păstrează identitatea clădirii originale. Vila Plaja este acum una dintre aripile Euforia Retreat & Spa, The Villa. Celelalte corpuri care întregesc Euforia sunt The Pool Pavillion și The Lake Wing.

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

O expoziție în premieră la Arsmonitor: Ioana Gorzo și Dumitru Gorzo expun pentru prima oară împreună

Expoziția-dialog DOI GORZO
Arsmonitor, București, 29 februarie – 12 aprilie 2024

După cum și-a obișnuit publicul, cea mai nouă galerie de artă din București deschisă în Casa Presei Libere, Arsmonitor, anunță un eveniment expozițional special.

Expoziția DOI GORZO, un duo-show în premieră între Ioana Gorzo și Dumitru Gorzo, continuă programul curatorial al galeriei Arsmonitor din anul curent. Vernisajul va avea loc pe 29 februarie, iar expoziția va fi deschisă publicului până pe 12 aprilie. Ioana Gorzo și Dumitru Gorzo, ale căror personalități și opere sunt distincte și în mod radical opuse, propun o confruntare neașteptată între pictura aparent figurativă și cea evident expresionistă. Pentru cei doi, este pentru prima oară când aleg să expună împreună, oportunitatea organizării acestui duo-show fiindu-i oferită echipei curatoriale a galeriei Arsmonitor.

Cei doi colaborează și expun adesea în contexte comune, în regim solo, enumerând, printre altele, galeria Slagg din New York, sau în diverse spații din România, cum ar fi la Carusel/Cărturești, din București, precum și în Reșița, Timișoara și Bistrița, sau în expoziții de grup, amintind de recenta „Expoziția Dan Popescu”, indexând câteva dintre proiectele lor importante de până acum. De data aceasta, au ales să expună în cadrul aceleiași expoziții, propunând o confruntare-dialog neașteptată.

 

 

Desenul și pictura celor doi comunică și se completează pe un teritoriu mai puțin chestionat când vine vorba de artă, în această expoziție referindu-ne în mod radical la problemele imaginii, cu înțeles de reprezentare și fenomen al iconicului. În ciuda aparențelor, arta celor doi se aliniază de aceeași parte a anti-reprezentării.

Expoziția DOI GORZO deschide o discuție despre desen și pictură în răspăr cu tertipurile viziunii istoriei artei, mai aproape de o problemă a studiilor vizuale și a temei imaginii, ca interes fundamental al culturii vizuale în contemporaneitate. Această perspectivă alternativă asupra artei e adesea obturată de o înțelegere retro-modernistă a picturii ca formă tehnică superioară a manualității.

În cazul acestui duo, în mod particular, tehnele și subiectivitatea sunt „suporturi” secundare ale iconicului, iar propunerea expoziției este de a reflecta tocmai la acest aspect din două perspective aparent opuse și care fac corp comun pe tărâmul anti-reprezentării. Pe de o parte, pentru Ioana Gorzo, imaginea e o temă de studiu făcut cu răceală și obiectivitate, subiectul reprezentat fiind anulat și înlocuit de multiplele degradări obținute printr-un demers care duce la ștergere. Pe de altă parte, pentru Dumitru Gorzo, imaginea e o temă fierbinte, în care forma liberă și conturul sunt anulate cu materialitate și straturi minerale printr-un demers al adaosului. Într-un caz, imaginea e urma păstrată printr-o serie de eliminări, în celelalt, e accident și surplus.

Fragment din textul curatorial

Arsmonitor, cea mai nouă galerie de artă din peisajul cultural al Bucureștiului, este un start-up dedicat artei și transformării, dar, mai ales, dialogului dintre artiști, colecționari și comunitățile de iubitori de artă. Cofondatorii galeriei, Mia Munteanu (antreprenor) și Silviu Pădurariu (curator), și-au propus să creeze o planșă culturală care să faciliteze întâlnirea cu arta atât pentru colecționari și pasionați, cât și pentru neofiți. Expoziția inaugurală „Abțibild. Arte neaplicate” a adus împreună 10 artiști reprezentativi pentru ultimele trei decade ale artei contemporane românești și pentru trei spații culturale distincte din România, uniți sub o pasiune comună pentru imagine, formă și expresie artistică.

Arsmonitor, arsmonitor.ro
Piața Presei Libere Nr. 1, Casa Presei Libere, Corp A2, Etaj 3

Posted by Ana in Contemporane, Muzee, 0 comments

Neo Art Connect anunță câștigătorii Programului de Burse și Mentorat în valoare de 5000 de Euro

Pe 15 februarie au fost desemnați câștigătorii apelului de proiecte pentru bursele NAC, NEO ART CONNECT ediția II, 2024, susținute de BRD Groupe Société Générale.

Astfel cei 5 câștigători ai burselor NAC, în valoare de 1000 de euro fiecare sunt Sebastian Comănescu (București), cu Thigmonastic Specimen 001, Dragoș Dogioiu (București) , cu HUSK, Sânziana Gheorghe ( Timișoara ) cu Silicon Souls: Mars Odyssey, Marina Oprea (București) cu Ourcelium și Elena Waldorf ( Cluj – Napoca) cu The Morbid Myth of Digital Dementia.

Aceștia vor beneficia și de un program de mentorat și promovare în cadrul Anualei NAC 2024.

Misiunea din acest an a juriului NAC format din Christl Baur, Președinte, Directoare a Festivalului Ars Electronica , Horea Avram, istoric de artă și curator, Mihai Zgondoiu, artist și curator, Anca Boeriu, artist și profesor în cadrul UNArte București, Andreea Sandu, manager cultural, curator și inițiator al NAC, a fost extrem de dificilă, cele peste 130 de aplicații inspirate de tema acestei ediții, Changing Enviroments, fiind tot atâtea idei relevante.

Astfel un număr de alte 10 proiecte suplimentare au fost alese de juriu pentru a fi promovate și expuse în cadrul Anualei NAC 2024. Lista celor 10 artiști și grupuri artistice va fi dezvăluită în cadrul unui eveniment special pe 28 februarie la galeria Galateca.

Programul de mentorat și realizarea proiectelor se desfășoară în perioada februarie – martie 2024, lucrările urmând a fi expuse începând cu 10 mai la Galeria GALATECA, în București, ca preview pentru Anuala NAC ediția a doua.

Changing Environments” este tema aleasă pentru acest an și creează un spațiu de dezbatere din perspectiva socio-culturală a creatorilor și artiștilor ce integrează, utilizează sau colaborează cu diverse alte domenii științifice și noile tehnologii, despre impactul pe care îl simțim la nivel individual și social-economic-cultural din cauza schimbărilor majore ale societății contemporane, datorate pe de o parte dezvoltării tehnologiei, a noilor inteligențe artificiale prezente în majoritatea aspectelor ale vieții, dar și schimbărilor climatice și cele de mediu, alături de cele create de conflictele armate în zone din apropierea țării noastre. Tema și conceptul au fost realizate de curatoarele acestei ediții, Anca Boeriu și Andreea Sandu.

 

 

Îi salutăm pe câștigătorii burselor Neo Art Connect, care vor beneficia de oportunități de mentorat valoroase și de resurse dedicate pentru a-și dezvolta talentele și proiectele în domeniul artistic și științific. Tema din acest an, “Changing Environments”, reflectă importanța adaptării la schimbările din mediul înconjurător, atât din perspectivă artistică, cât și științifică. Ne bucurăm să fim parteneri în această inițiativă care încurajează explorarea și înțelegerea modului în care mediul înconjurător influențează și este influențat de creativitatea și cunoașterea umană. BRD își reafirmă astfel sprijinul său pentru inovație, creativitate și cercetare, și este onorată să facă parte din acest efort comun de încurajare a schimbării și progresului în domeniul artei și științei. Mulțumiri membrilor juriului, care au avut de selectat câștigătorii din acest an dintr-un număr impresionant de aplicații și suntem nerăbdători să vedem lucrările expuse în expoziția de debut a celei de-a doua anuale de artă și știință, programată pentru luna mai 2024.

Flavia Popa, Secretar general BRD Groupe Société Générale

Prima ediție a Anualei de artă și știință Neo Art Connect (NAC), organizată de galeria Galateca si Asociația Culturală Neo Art România, curatoriată de Anca Boeriu și Andreea Sandu, împreună cu un Board de specialiști și personalități culturale, s-a încheiat depășind o bornă importantă de peste 10.000 de vizitatori din toată țara. S-a desfășurat în perioada 18 mai – 31 iulie 2023, și a generat o serie de produse culturale remarcabile, situate la intersecția dintre artă și știință, într-un maraton cu peste 25 de expoziții, conectând 10 orașe din țară, peste 40 de spații și organizații partenere, peste 100 de artiști, creatori interdisciplinari și curatori, din generații diferite și cu practici artistice variate.

Cele cinci proiecte câștigătoare ale burselor oferite în cadrul ediției pilot Neo Art CONNECT, împreună cu BRD Groupe Société Générale, desfășurată în toamna anului 2022 și primăvara anului 2023, au fost: EDGES creat de RIH Working Collective (Nițu-Săraru Andrei, Șerban Camelia, Stanciu Crina Alexandra), Gazing (in)through creat de Entity ( Miruna Croitoru, Nicoleta Ivan, Cosmin Stancu), Striking Network of Uncertain Pixels de Mihai Toth, reGânditorul de Andrei Lazăr și Proiectul P de Daria Langa, reunite în expoziția Reconectare curatoriată la Galateca de Anca Boeriu și Andreea Sandu. 

Detalii pewww.neoartconnect.ro.

Plăcut de Radio Guerilla 

Parteneri media: Radio România Cultural, Modernism, Revista Arta, Propagarta, Agenția de C˚Arte, Curatorial.ro, Aici a Stat, Biz, România Pozitivă

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

Filmul artistic “În numele pământului/ The Peasants” din 23 februarie în România

Adaptare a romanului “Țăranii” de W.S.Reymont, câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură și propunerea Poloniei la Premiile Oscar®  din acest an,  În numele pământului/ The Peasants va putea fi văzut în cinematografele din toată țara, începând de vineri, 23 februarie.

Sfârșitul sec. XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani,  un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat. Dar Jagna este îndrăgostită de Antek, fiul lui Boryna, și, pentru a trăi această iubire, tânăra va încălca toate regulile și standardele sociale ale vremii.

Regizorii DK Welchman (Dorota Kobiela) și Hugh Welchman, nominalizați la Premiile Oscar® în 2018 pentru Loving Vincent, și-au propus să aducă în fața publicului, într-un mod impresionant din punct de vedere vizual, emoțiile și drama pe care Reymont le ilustrează în romanul său.

„Am știut imediat că este o capodoperă. De același calibru ca opera lui Charles Dickens, Thomas Hardy, Émile Zola. Țăranii au fost coloana vertebrală a societății timp de peste o mie de ani în Europa, până la revoluția industrială și nu numai. Am fost încântat de ideea de a aduce această lucrare grozavă în fața unui public din afara Poloniei."
Regizorul Hugh Welchman

Peste 100 de pictori au realizat aproximativ 40.000 de cadre pictate integral în ulei, folosind aceeași tehnică de animație pictată, devenită cunoscută cu filmul „Loving Vincent”, despre viața celebrului Vincent van Gogh. În numele pământului/The Peasants este esența a jumătate de secol de pictură europeană de la începutul secolelor XIX și XX. Principalii artiști care au inspirat pelicula au fost Józef Chełmoński, Ferdynand Ruszczyc, Jan Stanisławski, Julian Fałat, Leon Wyczółkowski, Piotr Michałowski, Jules Breton și Jean-Francois Millet.

„Am vrut să arătăm ce poate face tehnica noastră de animație pictată în film. A da viață unui roman de 1000 de pagini mi s-a părut o nouă provocare și o oportunitate de a arăta că poate funcționa și din punct de vedere emoțional. The Peasants/În numele pământului este la o scară cu totul diferită de Loving Vincent. Avem dansuri și bătălii. Construcția fiecărui cadru s-a dublat, din cauza stilului mai realist și a mișcărilor dinamice ale camerei pe care le folosim în acest film."
Regizorul Hugh Welchman

Distribuit în România de Follow Art Distribution (Loving Vincent, McQueen, Military Wives, 30 de ani și 15 minute, Blue Moon, Străjerii Deltei, Imaculat, Alis, Spre Nord, Falcon Lake, Tigru, The Pod Generation ), În numele pământului/ The Peasants, ajunge din 23 februarie în cinematografele din toată țara.  

Proiectul este realizat cu sprijinul Creative Europe – Films on the move.

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

Interviu cu artiștii și membrii fondatori Malmaison

Inițial o cazarmă militară, Clădirea Malmaison are o importanță istorică semnificativă și o vechime de 177 de ani, timp în care aici au funcționat o Școală Militară de Ofițeri, un tribunal militar, închisoare în timpul regimului lui Antonescu și centru de anchetă și detenție al Securității în perioada de început a regimului comunist.

Atelierele Malmaison își propun să readucă clădirea în circuitul viu al orașului, inaugurând o nouă etapă în lunga istorie a clădirii. Atelierele Malmaison ocupă aproximativ 3000 mp din clădirea Malmaison, iar spațiile de lucru sunt ocupate în totalitate pe termen lung. Prin eforturile comunității artistice și cu sprijinul sponsorilor a fost renovat etajul 1, iar apoi și etajul 2, fiind ocupate acum de 36 ateliere de artiste și artiști (inclusiv un atelier la parter), alături de 9 spații de proiecte coordonate de grupuri artistice, asociații non-profit sau galerii de artă.

Comunitatea Atelierelor Malmaison a luat naștere în 2020 în jurul nevoii de spațiu de lucru dedicat pentru artiste și artiști și este în acest moment cea mai mare grupare de acest gen din București și din țară. Atelierele Malmaison au luat formă prin auto-organizarea unui grup multidisciplinar de artiste și artiști activi în diferite medii pe scena de artă contemporană din București, cărora li s-au alăturat spații de proiecte, spații artist-run și galerii de artă. Inițiativa contribuie la conturarea unui context cultural stabil și sustenabil, prin solidarizare, încurajarea colaborărilor între artiste, artiști și alți agenți culturali pe plan național și internațional și susținerea noilor generații printr-o structură de suport stabilă. Deși nevoia unor inițiative de acest tip nu este deloc una nouă, de puține ori în istoria scenei de artă bucureștene un grup atât de extins a reușit acest tip de coagulare. Comunitatea formată în jurul Atelierelor consideră că arta și artiștii, artistele trebuie să aibă un loc sigur și vizibil în societate, iar creația lor necesită o susținere pe termen lung prin existența spațiilor de expunere și de lucru accesibile ca preț și locație.

De fiecare dată când am călcat pragul acestei clădiri cu o istorie uriașă, am simțit o energie teribilă și o mare bucurie că acest spațiu este refuncționalizat și că găzduiește o comunitate vibrantă de artiști, cu o varietate mare de stiluri, metode și experiențe. Mi-a făcut mare plăcere să aflu mai multe de la ei. Unele întrebări au fost adresate întregii comunități, care astăzi traversează o perioadă dificilă. Dar alte întrebări au fost adresate în mod specific anumitor membri ai grupării de artiști. Sper ca această discuție să vă facă curioși să treceți pragul Malmaison, în cazul în care nu ați făcut-o deja, și să deveniți și voi actori care să contribuie la stabilitatea acestui spațiu.

Vizionare plăcută!

Malmaison pare pentru unii dintre artiști ca o a doua casă. Când sunt evenimente se simte un zumzet și o vibrație fantastică a locului. Cum s-a produs această transformare dintr-un spațiu semi-abandonat într-un hub activ și atractiv pentru artiști și pentru public?

Comunitatea Atelierelor Malmaison:

 

Ideea transformării spațiului de la Malmaison într-un spațiu artistic a venit colectiv, în momentul în care am hotărât, mai mulți artiști, să întemeiem aici o comunitate creativă. 
 
Din păcate, inițiativa este constant amenințată de lipsa de fonduri și susținere financiară, situație care afectează în general sectorul cultural independent, iar în acest moment suntem într-un impas care ne afectează planurile pe termen lung. 
 
Ne aflăm la expirarea contractului de închiriere și suntem în plin proces de renegociere cu proprietarul spațiului, al cărui acționar majoritar este Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului. Condițiile renegocierii sunt, chiar dacă vin din partea statului, doar pur comerciale, făcând imposibilă continuarea proiectului. În acest moment încercăm din nou să deschidem un dialog cu instituțiile statului pentru a reuși să găsim o soluție pentru ca această comunitate să poată continua să existe, iar publicul să aibă în continuare acces la programul de artă contemporană oferit în spațiul în care am activat până acum.
 
Atelierele au fost create tocmai pentru a susține scena de artă contemporană din București și nu numai, de a aduce împreună artiștii, artistele, galeriile și producătorii culturali pentru a face față mai ușor provocărilor comerciale, pentru a produce un context favorabil pentru creație, de a agrega comunități în jurul artei, de educare a publicului larg, dar acest lucru este foarte dificil în contextul actual și încercăm să găsim cele mai eficiente soluții pentru a putea continua.
 
Atelierele Malmaison sunt o comunitate strânsă de artiști și galerii, un loc cheie în scena de artă contemporană din România. Prezența constantă a publicului este o parte cheie din crearea acestui spațiu creativ, iar proiectul constă în consolidarea unei comunități artistice care să faciliteze accesul vizitatorilor în spații de artă contemporană, lucru care am reușit să-l facem în special în perioada evenimentelor Open Doors, sau atunci când sunt vernisaje sau evenimente organizate de galerii. Pentru artiști și artiste aici s-a construit un loc special, în care ei nu vin doar să lucreze individual, dar și să schimbe idei și timp cu ceilalți și care le deschide accesul și către publicul larg. Spiritul de întrajutorare și dialogul constant creează sentimentul de apartenență la o comunitate afectivă și nu doar profesională și următoarea perioadă va fi decisivă pentru modul în care vom reuși să ducem mai departe acest lucru.

 

De ce ați ales spațiul Malmaison și a cui a fost ideea?

Eduard Constantin: Problema atelierelor pentru artiști a fost mereu una de actualitate, ei neputând fi în competiție cu prețurile pieței. În plus, ideea de mai multe ateliere într-o clădire există de mult, prin Uniunea Artiștilor Plastici, dar a devenit foarte greu de pus în practică după 1989. Legat de Malmaison, câțiva artiști au găsit locația, apoi s-a dezvoltat organic. Ce e interesant, după părerea mea, despre Malmaison este că tocmai această scăpare de sub control a creat un grup de artiști atât de diverși, ca practici, vârste și cercuri diferite, și asta dă unicitate spațiului.

Dan Basu: Malmaison ne-a ales pe noi, nu noi pe el. O clădire veche, istorică, în care s-au perindat diferite evenimente trebuia sa fie până la urmă și în custodia unor artiști.

Radu Boeru: Cu toții care facem parte din acest proiect am trecut printr-un lung proces de brainstorming atunci când am stabilit să ne numim Atelierele Malmaison. Personal, preferam numele inițial, ușor ironic, Kunstmaison, dar, cumva, ascundeam sub preș istoria locului și au fost suficiente voci din interiorul grupului care au influențat decizia adoptării numelui actual. La urma urmei, suntem niște artiști cu ateliere, că facem artă sau doar medităm la o lume mai bună ține de fiecare. 

Contează mai puțin cine a găsit spațiul, ci faptul că ne-am găsit într-un timp destul de scurt sinergia să dezvoltăm o serie de colaborări și evenimente către comunitate, date fiind condițiile destul de dificile în care a activat în primii ani (restricțiile în pandemie, recesiunea economică, etc.). Open Days sunt acele evenimente colective prin care, în afara etalării propriilor creații, facilitează dialogul intergenerațional și cu publicul larg care, de la un eveniment la altul, devine din ce în ce mai divers și interesat. S-a ajuns deja la ediția a cincea și, pe măsură ce vom evolua, vor urma și alte ediții. Un plus au devenit colaborările cu diverși exponenți ai altor grupuri creative pe lângă artiștii vizuali, cum ar fi formațiile care concertează aproape de fiecare dată când deschidem un OD sau diverși organizatori de festivaluri, regizori de film sau videoclipuri atrași de prezența unică a unui loc ca Malmaison în peisajul bucureștean.

Nouă (mie și Otiliei (Boeru)) ne-a fost foarte greu, din lipsă de timp și bani în perioada în care s-a inițiat restaurarea etajului și investițiile în spațiile individuale. Cred că tuturor le-a fost greu, unii dintre noi muncind pe brânci pentru a “da o față” locului posomorât și neîntreținut în care aveam să activăm. E drept, am beneficiat de niște sponsorizări mai mult decât binevenite în acea perioadă, dar forța de muncă și priceperea a fost a noastră, colectivul Malmaison. Și, se pare că s-a făcut treabă bună, nu-i așa? Nota 7 din 10 ca dificultate. 10 din 10 dacă vorbesc strict din punctul meu de vedere.

Cum influențează istoria locului Malmaison arta care se desfășoară aici?

Giles Eldridge: Istoria clădirii nu influențează direct munca artiștilor de la Malmaison, dar fiecare artist este conștient în mod acut de istoria locului, iar această sensibilitate poate fi prezentă în lucrări în mod latent.

Fiecare artist și-a renovat propriul studio în funcție de nevoile personale, astfel că dificultatea procesului a fost conținută în constrângerile individuale.

Aspectele pozitive ale clădirii sunt spațiile efective. Acest lucru înseamnă că există o senzație de diversitate amplă. Lucrul mai puțin plăcut este că această diversitate înseamnă că nu întotdeauna sunt atât de mulți oameni în clădire. Mulți artiști nu sunt, de fapt, “studio based” adică folosesc studiourile doar pentru diferite proiecte , în timp ce pentru alții, studio-ul este în sine o parte integrală a practicii lor: aceasta reprezintă pur și simplu diferitele metodologii ale artiștilor de aici.

Eduard Constantin: Unele dintre galerii au lucrat activ cu istoria clădirii, în programul lor, iar uneori mai glumim despre fantomele care bântuie clădirea.

 

Cât de greu a fost pe o scală de la 1 la 10 să aduceți locul de la stadiul în care se afla acum 3 ani la stadiul în care se află acum?

Eduard Constantin: Pe o scară de la 1 la 10 cred că 11, pentru unii a fost mai ușor, pentru alții mai complex. În rest ne-am ajutat între noi cât am putut și probabil asta a și sudat comunitatea.

Care este cea mai frumoasă parte și cea mai grea parte (sau mai bine zis sumbră parte) la Atelierele Malmaison?

Eduard Constantin: Hai să vedem partea luminoasă a situației, suntem încă aici și facem lucruri.

Radu Boeru: Cel mai bun/frumos lucru care se întâmplă la Atelierele Malmaison este aducerea sub același acoperiș a unei multitudini de generații, atitudini, stiluri, tehnici și viziuni care, deși diferite, se completează și creează un amalgam rar și inedit. Învățăm unii de la ceilalți și conviețuim “artistic”, construind cumva aleatoriu o comunitate într-un cadru fragil, cum e cel al culturii în contextul actual și, particular, al artelor vizuale. Plus contactul cu oamenii din afara sferei artistice, manifestat în special la Open Days, care, pe lângă faptul că te încurajează să mergi mai departe, îți oferă și un profil mai clar al consumatorului de act artistic, astfel înțelegându-ți contextul și devenirea.

La Malmaison sunt numeroase galerii, numeroși curatori, numeroși artiști. Mereu se mai întâmplă câte ceva, se creează, se distruge, se adaugă. Ca o mișcare Browniană. Cât de greu este să lucrezi cu un colectiv atât de mare, de divers și de neomogen?

Eduard Constantin: Probleme apar  și între doi oameni cu cât timpul trece și apar tot felul de situații, totul stă în maturitatea de a le depăși.

Radu Boeru: Manifestările galeriilor sunt organizate, calculate, profi; ale noastre sunt mai browniene, dar asta nu că nu am avea un plan/idee despre ce vrem să facem, ci că toată activitatea noastră de la Atelierele Malmaison se află în conjuncție atât cu viețile noastre personale aglomerate cât și cu profesiile “aducătoare de bani”, astfel rămânându-ne puțin timp pentru a crea ceva bine stabilit, bugetat și organizat. De fapt, așa se vede din exterior, sunt de acord, dar, în realitate, cred că am devenit foarte abili în a pune în scenă lucruri faine într-un timp scurt și cu buget mic spre zero. 

În procesul de transformare a locului, care a fost cea mai inedită descoperire (acte vechi, lucruri ascunse în pereți, în tocurile ușilor, sobe smulse din podea etc.)?

Radu Boeru: Eu nu am găsit nimic interesant în atelierul meu, doar niște ferestre mult prea înalte care nu se închideau complet, iar la prima bătaie de vânt atelierul nu numai că se transforma în Open Doors, dar și în Open Windows. Ce am văzut, în schimb, când am fost prima dată aici, au fost niște pancarte din anii ’90 ale Alianței Civice, probabil folosite în marile proteste din anii aceia și-mi pare rău că nu am “subtilizat” măcar una. Am fost un mare fan AC în anii ăia tulburi, aș fi fost cumva îndreptățit să iau o pancartă, nu?

Credeți că Atelierele Malmaison au și rolul de a educa publicul interesat de artă?

Giles Eldridge: În ceea ce privește educația, cred că Atelierele Malmaison pot funcționa ca un instrument educațional prin predare efectivă, precum și prin expoziții și alte evenimente; nu atât ca o responsabilitate, ci mai degrabă într-un sens inevitabil; practica artei are în mod necesar o funcție educațională performativă.

Dan Basu: Atelierele Malmaison sunt o serie de spații dedicate artei, artiștilor, și implicit publicului. Orice loc dedicat acestei scene nu face decât bine, tocmai prin îmbogățirea paletei culturale.

Eduard Constantin: DA. Numărul mare de oameni care ne vizitează la fiecare open doors, și mulți dintre ei revin și la edițiile următoare (oameni din domenii diferite), precum și copiii care au participat la programele educative arată că genul acesta de spațiu poate genera o altfel de înțelegere a artei contemporane, mai prietenoasă, diferită de cea pe care oamenii o au într-un muzeu de exemplu.

Radu Boeru: E prea mult spus educare. Au fost evenimente educaționale pentru copiii și tinerii din sector, susținute de Primăria Sectorului 6; acestea au avut un scop clar educațional. Însă, mai important, este că Atelierele Malmaison creează un cadru în care publicul se poate autoeduca, fie ca privitor, fie ca partener de dialog al artiștilor din comunitate, fie, pur și simplu, simpatetic, prin atracția pe care spațiul o are asupra sa. Am văzut vizitatori care fuseseră și la Tate, Pompidou și Guggenheim, unii apreciind ce facem, alții strâmbând din nas, dar și oameni fascinați că descoperă un alt tip de artă față de carul cu boi, florile-n glastră și țărăncuțele pe lavițe cu care sistemul i-a servit pe toată perioada lor de educație. Artă care le-a plăcut și față de care și-au manifestat interesul de a o înțelege și asimila. În concluzie, cadru autoeducațional în primul rând.

 

Simțiți că v-ați atins obiectivele pe care le întrevedeați acum 3 ani când ați început acest proiect ambițios?

Giles Eldridge: Viitorul este dificil de prezis, dar va depinde de atitudinea proprietarului terenului, care în acest caz nu este deosebit de interesat de ceea ce facem (este o poveste cunoscută, am văzut că s-a întâmplat în întreaga Anglie în ultimii treizeci de ani – artiștii regenerează o clădire sau o zonă a unui oraș și proprietarul îi mută pentru a exploata beneficiile regenerării).

Radu Boeru: Fiind atât de eterogeni din toate punctele de vedere, nu am avut vreun obiectiv clar în prima fază decât cel de a funcționa armonios în acest spațiu. Față de Fabrica de Pensule sau alte comunități artistice din România care au avut o agendă clară de la bun început, noi “ne-am întâmplat”. În continuare, obiectivele noastre comune, care s-au conturat pe parcurs, sunt să ne permitem continuarea activităților în acest spațiu, să putem organiza Open Days cel puțin o dată pe an și să devenim mai vizibili atât individual cât și ca grup. Mai ambițios, poate să devenim un reper permanent în peisajul cultural bucureștean, o destinație de pelerinaj a iubitorilor de artă.

 

Ce mai urmează pentru Malmaison, care sunt planurile de viitor?

Comunitatea Atelierelor Malmaison:

Dorința noastră acum este să ne desfășurăm în continuare activitatea în locația în care comunitatea noastră de 46 de artiste și artiști și 11 spații de proiecte și galerii a investit resurse considerabile de timp și financiare pentru a ajunge mai aproape de publicul iubitor de artă și cultură.

Fotografiile sunt din arhiva proprie a Atelierelor Malmaison. Sper că v-au făcut poftă să treceți pragul acestei clădiri interesante și să descoperiți comunitatea de artiști de aici!

Posted by Ana in Dialoguri, 0 comments

Classix Festival – armonia perfectă dintre rafinamentul concertelor și excelența Masterclass-urilor ”Classix in Art”

Programul celei de-a cincea ediții a festivalului Classix este completat de încă două concerte, precum și de lansarea sesiunilor de masterclass-uri „Classix in Art”. Peste 50 de artiști internaționali vor transmite pasiunea muzicii clasice prin intermediul celor opt concerte organizate în locații emblematice și a evenimentelor culturale și educaționale conexe. Classix Festival se va desfășura la Iași, în perioada 18 – 25 februarie 2024, iar abonamentele și biletele au fost puse în vânzare online

Concertul Magic Ritual va avea loc pe 19 februarie 2024, la Casa de Cultură a Studenților, în Sala Gaudeamus. Pianiștii Mihai Diaconescu, Dragoș Cantea și Grace Jee Eun Oh, alături de violonistul Valentin Șerban vor interpreta: Ravel – Tzigane, Brahms – Scherzo, Suk – Cântec de dragoste, Melodiile lăutărești ale lui Sarasate, Cântece de la mama din „Cântece țigănești” ale lui Dvořák, Ceaikovski – Valse Scherzo, precum și Ritualul Primăverii de Stravinsky. 

Gala de închidere a festivalului este marcată de concertul Classix Desire, care va avea loc pe 25 februarie 2024 la Sala Unirii – Cinema Victoria, și va combina peisajele sonore de fantezie scandinavă cu fuziunea dintre nuevo tango și muzica tradițională. Compoziții semnate de Mozart, Nielsen, Păutza, Grieg, Bull, Piazzolla, Bardì și Pujol vor fi interpretate de Bandini & Chiacchiaretta Duo – bandoneon și chitară (IT), Max Artved – oboi (DK), Jean-Baptiste Doulcet- pian (FR), Classix Collective, Sabin Penea – vioară (RO), Dragoș Cantea – pian (RO), Ioana Chiriac – pian (RO) și Gabriel Bîrjovanu – tenor (NO/RO).

O dorință de eliberare din constrângeri și un avânt de pasiune brută va fi Magic Ritual. Un omagiu adus influenței țigănești asupra muzicii clasice (cu marele câștigător al Concursului Internațional George Enescu 2021, secțiunea vioară) și o desfășurare de forțe ritmice în Ritualul Primăverii de Igor Stravinsky la 2 piane!

Classix Desire însumează toate dorințele exprimate până acum în festival și pune într-un concert de gală iubirea față de libertate, natură și dans. Cele trei elemente se vor întrepătrunde pe ritmuri argentiniene, scandinave și românești, creând din scena ultimei seri de Classix un veritabil hub internațional muzical unde artiștii ieșeni își dau mâna cu cei internaționali.

Nu doar pe scena ultimului concert vom vedea colaborări artistice între artiștii invitați și tinerii muzicieni din Iași, ci și în cadrul celor 26 sesiuni de masterclass-uri desfășurate pe durata întregului festival de către Philipp Jundt – flaut (CH), Jean-Baptiste Doulcet – pian (FR), Jan Petryka – tenor (PL), Răzvan Popovici – violă (RO), Ulrich Koella – muzică de cameră cu pian / acompaniament pian (CH), Trio Bohémo – muzică de cameră (CZ), Max Artved – oboi (DK) 24, a declarat Dragoș CanteaDirectorul Artistic al festivalului.

Înscrierile la masterclass-uri se desfășoară online, pe website-ul festivalului. Sesiunile se vor desfășura în limba engleză, la Casa Balș (Str. Cuza Vodă nr. 29, Iași) și la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” (Str. Costache Negruzzi 7-9, Iași). Sunt eligibili pentru selecția ca participanți activi elevii din clasele IX-XII și studenții înrolați în învățământul preuniversitar / universitar vocațional de stat / privat din România și din Republica Moldova, și absolvenți ai instituțiilor de profil cu finalizarea studiilor nu înainte de anul academic 2021/2022.

Înscrierile pentru voluntari continuă până pe 4 februarie 2024, iar formularul poate fi completat online

Atmosfera festivalului se găsește ilustrată în video-ul de prezentare a ediției Classix Festival 2023. Programul complet al concertelor și al evenimentelor conexe va fi actualizat pe website-ul festivalului, www.classixfestival.ro  

Cu debutul în 2020, Classix a devenit unul dintre cele mai importante festivaluri internaționale independente din România, ce a adunat în 4 ediții peste 14.000 spectatori în săli și 200.000 în mediul online, 200 de artiști internaționali din 18 țări, 20 de parteneri culturali și diplomatici, în 28 de concerte, 14 panel-uri, 2 prelegeri, 2 vernisaje, o lansare de carte, 8 proiecții de film, 121 masterclass-uri și 15 burse pentru artiști în valoare de 15 000 euro. 

Biletele și abonamentele sunt puse în vânzare online, iar mai multe detalii referitoare la programul concertelor pot fi obținute pe www.classixfestival.ro.

Organizatori: Asociația Industrii Creative, Showberry

Parteneri culturali: Forumul Cultural Austriac, Institutul Francez Iași, Centrul Ceh, Centrul Cultural German Iași, Institutul Polonez, Institutul Cultural Italian
Parteneri instituționali: Filarmonica de Stat „Moldova” Iași, Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași, Episcopia Romano – Catolică Iași

Parteneri media: Radio România Internațional, Radio România Cultural, Radio France International, Radio Iași, Viva FM, Radio HIT, Smart Radio, IQads, Scena9, Cărturești, Dilema, Zile și Nopți, Capital Cultural, Suplimentul de Cultură, Ziarul de Iași, Observator Cultural, Romania Journal, Romania Insider, Aici a Stat, Modernism.ro, Curatorial.ro, Bookhub.ro, LiterNet.ro, News.ro, Infomusic.ro, Fashion Premium Magazine.

Asociația Industrii Creative este organizator al festivalurilor Rocanotherworld și Classix din Iași, având drept scop revitalizarea culturală a orașului, angrenarea comunităților creative și implicarea în viața civilă a societății prin acțiuni care promovează spiritul proactiv, contributiv și participativ.

Showberry, membru AROC (Asociatia Romana a Organizatorilor de Concerte si Evenimente Culturale), este un startup câștigător al programului Investește în oameni! Din 2015 dezvoltă proiecte culturale și creative, fiind unul dintre principalii promotori de concerte publice și evenimente tematice din regiunea de nord-est a României. Din 2016 este co-organizator al festivalului Rocanotherworld iar din 2020 a Classix Festival, alături de Asociația Industrii Creative.

Website: www.classixfestival.ro

Facebook: https://www.facebook.com/classixFestival/

Instagram: https://www.instagram.com/classixfestival/

Youtube: https://shorturl.at/louFW

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments