memorie

The exhibition “Tadeusz Kantor – artist anywhere and anytime” at the National Museum of Art in Bucharest

[EN] As part of the Poland-Romania Cultural Season 2024-2025, the Adam Mickiewicz Institute in Warsaw in partnership with the National Art Museum of Romania (MNAR), the Museum of Contemporary Art in Krakow (MOCAK), Cricoteka (Tadeusz Kantor’s Art Documentation Center) and the Polish Institute in Bucharest presents between October 20th, 2024 and March 9th, 2025 the exhibition “Tadeusz Kantor – artist anywhere and anytime” curated by Dr. Maria Anna Potocka. For those who want to explore the artist’s work, a program of accompanying events will be organized. The screenings of Kantor’s filmed plays will be taking place once a month from October 2024 to February 2025. By the end of the exhibition, in February 2025, an installation called “Personal Space” will be on display in the exhibition space, followed by workshops designed to engage visitors and unlock their creative potential.

I thus invite you to discover the universe of Tadeusz Kantor, a Polish artist of many talents, in the exhibition dedicated to him at the National Art Museum in Bucharest. It is the first time we can see a complete display of Kantor’s work in Romania as part of the Polish-Romanian cultural season organized by the Polish Cultural Institute Adam Mickiewicz and the Polish Cultural Institute in Romania. Tadeusz Kantor was a ravishing personality. He changed Polish art history: he painted, wrote, created happenings” or performances and revolutionized theatre and all these stories are told by the exhibition at the National Art Museum in Bucharest.

Kantor is known around the world for his theatrical productions which did not resemble classical theatre. His shows were combinations of performances, in which the creator himself, in varying degrees of involvement, conducted the action continuously as part of what was happening. Both the actors and stage sculptures were precisely “designed” by Kantor in real time. His presence on stage set them into motion and imposed symbolic identity upon them.

Tadeusz Kantor built his own, specific and unique theatrical language. He was in a permanent search for meaning (or the lack of it!), and as a result he was a consistent innovator, both by working with actors and in the theatrical composition (space, use of objects, text, music). He successfully combined various fields of art: painting, scenography, theater, performance. Consequently, his creations go beyond the traditional understanding of art: for him, theater was not just a performance, but an experiment that erased the boundaries between life and art.

His performances, their physical and emotional instrumentation, were intended to shock the audience, to remind them of a ceremonial, a ritual. Tadeusz Kantor changed the face of theater by creating the Theater of Death”: a space where actors and props came to life under his direction. It is a theater that asks questions about memory, the past and the fragility of human existence. During the exhibition, we discovered how Kantor created his living paintings”, animating actors and objects, both through archival photos and through a wooden character who played” in a show staged by the artist. 

Kantor was a multifaceted painter: a draftsman and happening artist, although the most appropriate diagnosis would be to say he was a man who did not omit any field, even the smallest, where he could experiment with what the viewer could experiencing. He created art in three dimensions, starting from packaging and sculptures, to stage objects and scenography. All were aiming to shock, to create an emotional impact on the viewer. The intensity of experiencing his own emotions always created an intimate relationship with the viewer, both in his performances and in his art works. His works of art are terribly harsh and force us to confront our own feelings. His art acts as a universal mirror onto which we can project our own emotions which are often repressed.

At the Bucharest exhibition, Kantor’s versatility is on display. From his early paintings, through his famous umbrellas, visual experiments, sculptures and stage objects, to documentation of his theatrical performances. The peak of the exhibition is an introduction to the artist’s life through photographic portraits and documents. I recommend you to visit the exhibition at the National Art Museum in Bucharest until 9th March 2025 to gain insight into the expressions and very psyche of this difficult but fascinating man.

[RO] În cadrul Sezonului Cultural Polonia – România 2024-2025, Institutul Adam Mickiewicz din Varșovia în parteneriat cu Muzeul Național de Artă al României (MNAR), Muzeul de Artă Contemporană din Cracovia (MOCAK), Cricoteka (Centrul de documentare a artei lui Tadeusz Kantor) și Institutul Polonez din București prezintă în perioada 20 octombrie 2024 – 9 martie 2025 expoziția „Tadeusz Kantor – artist oriunde și oricând” curatoriată de dr. Maria Anna Potocka. Pentru cei care doresc să exploreze opera artistului, un program de evenimente va fi de asemenea organizat. O dată pe lună vor fi difuzate proiecțiile spectacolelor filmate ale lui Kantor, din octombrie 2024 până în februarie 2025. Până la sfârșitul expoziției, în februarie 2025, în spațiul expozițional va fi expusă o instalație numită „Spațiul personal”, urmată de ateliere concepute pentru a implica vizitatorii și a le stimula potențialul creativ.

Vă invit să descoperiți universul lui Tadeusz Kantor, un artist polonez cu multiple talente, la expoziția dedicată acestuia la Muzeul Național de Artă din București. Este prima oară când putem vedea o expoziție completă dedicată acestui mare artist la noi în țară (deși opera sa teatrală a fost apreciată pe scară largă în Europa). Tadeusz Kantor a fost o personalitate incredibilă și a influențat radical arta poloneză: a pictat, a desenat, a sculptat și a revoluționat teatrul.

Kantor este cunoscut în întreaga lume pentru producțiile sale teatrale atipice. În spectacolele sale creatorul însuși, în diferite grade de implicare, conducea acțiunea continuu ca parte a ceea ce se întâmpla. Atât actorii, cât și sculpturile de scenă au fost “proiectate” de Kantor în timp real. Prezența lui pe scenă îi punea într-o mișcare teribilă ce friza absurdul.

Tadeusz Kantor și-a construit un limbaj teatral propriu, specific și unic. Se afla într-o permanentă căutare a sensului (sau a lipsei sale), drept urmare fost un inovator consecvent, atât în domeniul lucrului cu actorii, cât și în compunerea spațiului scenic, folosirii obiectelor, textului, muzicii. A combinat cu succes diverse domenii ale artei: pictura, scenografia, teatrul, performance-ul. În consecință, creațiile sale depășesc înțelegerea tradițională a artei – teatrul era pentru el nu doar o reprezentație, ci un experiment care ștergea granițele dintre viață și artă.

Spectacolele lui, instrumentarul lor fizic și emoțional, erau menite să producă publicului un șoc, să amintească de un ceremonial, un ritual. Tadeusz Kantor a schimbat chipul teatrului creând „Teatrul Morții”: un spațiu în care actorii și recuzita prindeau viață sub conducerea lui. Este un teatru care pune întrebări despre memorie, trecut și fragilitatea existenței omenești. În cadrul expoziției am descoperit modul cum își crea Kantor „tablourile vii”, însuflețind actorii și obiectele, atât prin fotografii de arhivă cât și printr-un personaj de lemn care “a jucat” într-un spectacol montat de artist.

Kantor a fost un artist plurivalent: pictor, desenator, și de fapt nu a omis niciun domeniu în care să experimenteze ceea ce spectatorul trăiește. A creat artă în trei dimensiuni, pornind de la ambalaje și sculpturi, până la obiecte de scenografie, toate având scopul de a șoca, de a acționa emoțional asupra privitorului. Intensitatea trăirii propriilor emoții crea de fiecare dată o relație intimă cu privitorul, atât în spectacolele sale cât și în lucrările sale de artă. Creațiile lui au în ele o duritate care ne forțează să ne confruntăm cu propriile sentimente. Arta sa acționează ca un ecran universal, pe care ne putem proiecta propriile emoții, adesea reprimate.

La expoziția de la București este vizibilă versatilitatea sa. De la picturile sale timpurii, cu celebrele sale umbrele, experimente vizuale, sculpturi și obiecte de scenă, până la documentarea spectacolelor sale teatrale. Suntem introduși în viața artistului prin portrete și documente fotografice. Vă recomand să vizitați expoziția la MNAR până pe 9 martie 2025 pentru a înțelege expresiile și psihologia acestui om complex, interesant, în același timp dificil, dar absolut fascinant.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Interview with world-renowned photographer Muhammed Muheisen

I had the amazing pleasure of interviewing Muhammed Muheisen, a world-renowned photographer, during his visit in Romania with the occasion of the extraordinary photo exhibition “Bearing Witness” in Bucharest. “Bearing Witness” photo exhibition by Muhammed Muheisen and Howard G. Buffett was on display from September 19th till September 26th at Palais Ghica Victoria and it showcased a collection of unique images, moments in time, captured by the two change-makers: Muhammed Muheisen and Howard G. Buffett, Chairman and CEO of the Howard G. Buffett Foundation. Those images took visitors on a visual journey of 50 untold stories spanning 25 years from different parts of the world. Through this exhibition, the two photographers wanted to create more awareness, change stereotypes, and raise the voices of those photographed. The exhibition was in display until now in Athens, Hague, Amsterdam, Bucharest and it will tour the world in order to change perceptions throughout the globe.

Muhammed Muheisen is a two-time Pulitzer Prize-winner, a National Geographic photojournalist and Explorer, founder and chairman of the Dutch non-profit organization Everyday Refugees Foundation, Global Ambassador for Jordan Tourism Board and Canon. Muheisen is a Jordanian national who was born in Jerusalem in 1981, graduated with a B.A. degree in journalism and political science. Named in 2013 by TIME Magazine as Best Wire Photographer. Since 2001 he has documented major events around the world, in Asia, Europe, the Middle East, Africa and the USA and for over a decade and a half he has been documenting the refugee crises in different parts of the world. Most recently he is the recipient of the 2023 National Geographic Wayfinder Award. I was amazingly lucky to have the chance to know him better, and I invite you to deep-dive into his universe:

Thank you very much for the opportunity of having this discussion in this amazing place in Bucharest in the front of a so well-deserved photograph that speaks of so much pain, suffering and loss. How was it for you to experience this and then to show it to the world in such format?  

Thank you, Ana! It is an absolute pleasure to share with you my experience. At the end of the day I remind myself how lucky and blessed I am. I am the person always taking the picture, not the person in front of the camera. For me, there are not just pictures. These are voices, the are messeges and these are testimonies. I am a missioner and my mission is to change the world; one picture at a time, but the fact that I am a deep believer and the power of photography as a force is what keep me going. It’s not easy at the end of the day, but the big question that always rises is Did I give justice to the people? and What am I doing about it? So this is literally what keep me going.

This is like your engine, your inside engine that gives you the power to actually survive emotionally speaking through these disasters that you see. So the idea is to bring it to the people.

It aches sometimes at the end of the day that you didn’t help anybody but the idea that you gave something to someone is what keeps you also going. Helping one is better than none and that if you start believing in the difference you can make small or big, then believe me, that becomes your fuel to continue. 

And what about the points in time when you say `I stop here, I decide that this photograph tell a story and I have to tell it to the world? What ist hat trigger, the stopping point when you freeze in time for eternity?

We all pass through stages in our lives. 24 years ago I was a young man on fire, on a mission to carry this camera and travel the world to document stories and gold shifted in a way and insted of showing the war I wanted to show the people afected by the war. The next stage was How can i make an actual difference in the lifes of these people? So my point is not a hundread miles spread, it’s a marathon, especially when you love what you do. When it s passion, it’s not a job, and when you love something, you can go the meadline mile with it. So love what you do, this is the key to succes.

Absolutely. For example, you witness something terrible, a child in chains, let s say, this is one of the images that broke my heart because I am a mother and the children are the hope of the world, this is what you said at the opening exhibition… How do you decide to stop at the picture, how do you find these amazing moments in time that actually tell the story?

Thank you for explaining what photography is. The photo is a moment in time, it’s a moment in time that passes us by and to capture it you have to anticipate. So I don’t pass by and take pictures, I spend time, I invest, I get to know people and they become part of the landscape as there is nobody away to tell the story, then being part, and I believe that you are doing the same with your own projects. You cannot tell a story from the outside. To tell the story, you have to be on the inside, and in order to be on the inside, you have to win people’s trust and respect. So in order to be able to capture these pictures, you have to be welcomed.

I hope…you know, I always ask myself this question – Did I gave all of me? Did I do enough? Did I respect everybody? And that keeps me going, this moral compass inside us is actually what makes you the person or who you are. You want to succeed? You have to be honest. With yourself and with the people you photograph. That’s the key for me: respect. 

Did you manage to keep contact with one of the subjects… the subject is such an impersonal word, but the persons, the souls that you capture in your photos?

I keep in touch with almost everybody that I had an opportunity to keep in touch with. I stay in touch with many of the children, with many of their parents and my last experience was in Syria and Romanian and Ukrainian war. I met a young Ukrainian girl, her name is Nicole and we managed to stay in touch, she is in Belgium, so for me that information is the most important. I approach the people and I seek their permission, I take their stories and I get their consent. And that allows me to come back again. I don’t like to be an outsider. I have to be an insider to get your attention and to have this picture of giving justice to the people photographed in it. 

Aveți o serie de obiecte construite din lucruri vechi pe care le restaurați. Unde găsiți aceste obiecte și cum le re-integrați în contemporan?

În afară de obiectele pe care le realizăm din lemn nou, uneori folosim și lemn reciclat, dar nu restaurăm obiecte, este cu totul un alt domeniu și necesită multă pregătire. Am încercat doar de câteva ori, să vedem dacă ne place, dar îi lăsăm pe alții cu mai multă rabdare să se ocupe de restaurări. (nu știu exact la ce obiecte te referi, noi tot găsim obiecte în târgurile de vechituri, dar le luam pentru noi, nu le revindem.  «Zâmbet larg».

This is amazing and this photography that you create brings justice to the world. I write about heritage. Can photography be considered a heritage element?

Can you imagine walking out one day without having a picture in the newspaper? What would you have learned about history if there was no photograph? So for me, the picture is the documentation from yesterday to today, tomorrow and the coming generations. We write history trough photographs, that is the power of the picture, it lives forever.

I truly believe that as well. Heritage has three components that draw people: the architectural, the aesthetical value, that is obviously underlined in all your photographs, and the historical value, which is quite mathematical: we can calculate it. There have been so many conflicts in the world and you have been documenting conflict for years and years. I think one of the most important values that is underlying in your photography is the memorial and symbolical value. Especially in our world, which is relying a lot on image, on transmitting images across borders.

Many of these pictures were taken 25 years ago and they look as if it’s just happened and that is the power of the picture, it literally lives forever and I always say, if it’s not documented, is as if it never occured. They are credible pictures. We live in a difficult time where we have the revolution of information – you have news, you have AI, so these photographs that documented with credibility, with integrity, this is your right source to what happened yesterday. 

Indeed. Did you see in all these years of documentation that we go towards something good or are we increasing our conflict situation?

I am a very optimistical person, I am positive and I believe in colours, I believe in positive signs, I believe in the goodness in the people. For me there is nobody bad or good, everybody is good if you try to find that good seed in people. So I believe in humanity, I believe that if we are together we can do a lot of great things. One hand doesn’t clap without the other. But we need more hands to clap. Of course there are so many tragical stories but I choose to look at the ones that colour, I try so see the hope in some of the children s and I picture now the image with the balloons. Altough the story behind it is critical. How do you find this hope behind your photographs? Hope is all that I ve got. I am a storyteller, I am an artist, I am hopeful, I was a child one day and when I take these pictures I feel like a child again.

Posted by Ana in Dialoguri, 0 comments

Biserica săsească din Alma Vii, marea câștigătoare a Premiilor Europene pentru Patrimoniu, ediția 2024

Biserica săsească din Alma Vii, un exemplu pozitiv de restaurare a unui monument istoric, este marea câștigătoare a acestei ediții a Premiilor Europene pentru Patrimoniu / Premiile Europa Nostra, primind atât Grand Prix-ul categoriei Conservare și Reutilizare Adaptivă, cât și Premiul Publicului 2024. Premiile Europene pentru Patrimoniu sunt cea mai înaltă distincție acordată pentru patrimoniu in Europa.

Ceremonia de decernare a avut loc luni, la Ateneul Român, și este cel mai mare eveniment din cadrul Summit-ului European al Patrimoniului Cultural 2024, care se desfășoară la București între 6 și 8 octombrie. Summit-ul este organizat de Europa Nostra și co-finanțat de Programul Europa Creativă din cadrul Uniunii Europene.

Această iniţiativă impresionantă a obţinut cel mai mare număr de voturi din partea publicului, exprimate printr-un sondaj online la care au participat aproximativ 10.000 de cetăţeni din întreaga Europă.

Biserica Săsească din Alma Vii reprezintă un reper cultural care simbolizează secole de istorie şi măiestrie în satul pitoresc Alma Vii din Transilvania. Restaurarea cuprinzătoare nu doar că a păstrat integritatea arhitecturală şi istorică a bisericii, dar a şi consolidat comunitatea locală şi a promovat dezvoltarea turismului sustenabil. Proiectul, susţinut de Fondul Ambasadorilor SUA pentru Conservarea Culturii şi Granturi EEA, a fost coordonat de Fundaţia Mihai Eminescu.

Pe locurile următoare în preferinţele publicului s-au situat Centrul Cultural Teryan – Sprijinirea refugiaţilor armeni din Nagorno-Karabah, Erevan, Armenia şi Biserica Sf. Mihail, Cluj-Napoca, România.

În cadrul Ceremoniei de acordare a premiilor, au fost anunțați cei cinci laureați ai Grand Prix-ului și câștigătorul Premiului Publicului 2024, fiecare primind un premiu în valoare de 10.000 de euro. Câștigătorii Grand Prix-ului au fost selectați din rândul celor 26 de câștigători din acest an, din 18 țări europene, de către Consiliul Europa Nostra, pe baza recomandării unui juriu independent de experți.

Cei cinci laureați ai Grand Prix-ului 2024 sunt:

  1. Mina Istorică Ignacy, Rybnik, POLONIA (Câștigător Grand Prix al categoriei Conservare și Reutilizare Adaptivă)
    Acesta este un proiect de renovare unic pe locul unei foste mine de cărbune, una dintre cele mai vechi din Polonia, fondată în 1792 și care a fost în funcțiune timp de peste 200 de ani. Prin eforturile foștilor mineri, ale orașului Rybnik, statului polonez și fondurilor UE, complexul a fost salvat și adaptat pentru noi scopuri, ca centru cultural și recreativ.
  2. Biserica Saxonă din Alma Vii, ROMÂNIA (Câștigător Grand Prix al categoriei Conservare și Reutilizare Adaptivă). Acest proiect a restaurat un reper cultural care reprezintă secole de istorie și meșteșug în pitoreasca localitate Alma Vii din Transilvania. Restaurarea cuprinzătoare nu doar că a păstrat integritatea arhitecturală și istorică a bisericii, dar a și consolidat comunitatea locală și a promovat dezvoltarea turismului sustenabil. Proiectul, susținut de Fondul Ambasadorilor SUA pentru Conservarea Culturii și Granturi EEA, a fost coordonat de Fundația Mihai Eminescu.
  3. Schema clădirilor agricole tradiționale, IRLANDA (Câștigător Grand Prix al categoriei Educație, Formare și Competențe). Principalul obiectiv al acestui proiect național este de a ajuta fermierii să recunoască valoarea culturală a clădirilor agricole tradiționale. Participanții sunt sprijiniți în dobândirea abilităților necesare pentru a efectua reparații menite să readucă clădirile la funcționalitate. De la înființarea proiectului, în 2008, peste 1000 de clădiri au fost reparate. Acesta a fost inițiat de Consiliul Patrimoniului în parteneriat cu Departamentul Agricultură, Alimentație și Marină al Guvernului Irlandez, fiind co-finanțat de Guvernul Irlandez și Uniunea Europeană prin Programul de Dezvoltare Rurală al Irlandei.
  4. Reabilitarea Cetății Tsiskarauli de către Cetățeni, Akhieli, GEORGIA (Câștigător Grand Prix al categoriei Implicarea și Conștientizarea Cetățenilor). Pe parcursul a trei ani, 46 de cetățeni georgieni și internaționali au lucrat alături de experți tehnici și meșteșugari tradiționali pentru a restaura Cetatea Tsiskarauli. Proiectul a crescut nivelul de conștientizare a valorii patrimoniului georgian în cadrul patrimoniului european. Organizația Internațională a Fondurilor Naționale (INTO) a fost partenerul principal, colaborând strâns cu Organizația Fondurilor Naționale a Georgiei, REMPART (Franța) și Fundația Castelului Chudow (Polonia). Proiectul a fost susținut printr-un grant acordat de ALIPH – Alianța internațională pentru protecția patrimoniului în zone de conflict.
  5. Societatea Prietenilor Antichităților din Dubrovnik, CROAȚIA (Câștigător Grand Prix al categoriei Campioni ai Patrimoniului). Această asociație a societății civile a finanțat și finalizat proiecte de cercetare și conservare a monumentelor din Dubrovnik, inclusiv zidurile orașului, încă din 1952. Societatea a fost implicată activ în includerea Centrului Vechi din Dubrovnik pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1979. De atunci, a jucat un rol esențial în asigurarea protecției și îmbunătățirii acestui loc excepțional.

Ceremonia de decernare a premiilor are loc anual în cadrul Summit-ului European al Patrimoniului Cultural care anul acesta s-a desfășurat pentru prima oară în București. Apelul de înscrieri pentru ediția din 2025 a Premiilor Europene pentru Patrimoniu / Premiile Europa Nostra este deschis. Aplicațiile pot fi depuse online via www.europeanheritageawards.eu până la 20 noiembrie 2024.

Preşedintele executiv al Europa Nostra, Hermann Parzinger, şi-a exprimat satisfacţia pentru organizarea acestui Summit al Patrimoniului în ţara noastră „pentru că aceasta este o mărturie a angajamentului cetăţenilor şi instituţiilor din România pentru păstrarea patrimoniului tangibil şi intangibil”, fapt care reiese din „numărul mare de premii europene care s-au acordat proiectelor din România în anii trecuţi”.

Hermann Parzinger a arătat că nu putem uita faptul că summitul are loc „în vremuri de nelinişte şi de restrişte în alte părţi ale lumii”, în care „un război agresiv şi necruţător are loc la mai puţin de 500 de kilometri de noi” şi a subliniat că, „în această lume în continuă schimbare, o lume din ce mai polarizată, Europa trebuie să îşi continue rolul (…) bazat pe valori care se află în miezul proiectului european: democraţia, drepturile omului, solidaritatea şi, bineînţeles, statul de drept”.

„Aceste valori, împărtăşite, pot să apere acest patrimoniu în pericol şi să arate importanţa moştenirii europene în lume”, a accentuat preşedintele executiv al Europa Nostra.

Câştigătorii au fost selectaţi de Juriul Premiilor, compus din 12 experţi în patrimoniu din întreaga Europă, în urma evaluării cererilor de către Comitetul de Selecţie. În juriu se află și un român, Eugen Vaida, fondatorul proiectului Ambulanța pentru Monumente (un alt câștigător al premiilor Europa Nostra în 2020). În total, 206 candidaturi eligibile au fost depuse anul acesta pentru premiile din acest an, de către organizaţii şi persoane fizice din 38 de ţări europene.


Premiile Europene pentru Patrimoniu / Premiile Europa Nostra au fost lansate de Comisia Europeană în 2002 şi de atunci sunt gestionate de Europa Nostra. Timp de 22 de ani, premiile au fost un instrument cheie pentru recunoaşterea şi promovarea multiplelor valori ale patrimoniului pentru societatea, economia şi mediul din Europa.

Fondată în 1963, Europa Nostra este o federaţie pan-europeană de ONG-uri din domeniul patrimoniului, susţinută de o reţea largă de organisme publice, companii private şi persoane fizice, acoperind peste 40 de ţări. Federaţia militează pentru salvarea monumentelor, siturilor şi peisajelor europene aflate în pericol de dispariţie, în special prin intermediul Programului 7 Most Endangered. Reţeaua celebrează şi diseminează excelenţa prin intermediul Premiilor Europene pentru Patrimoniu / Premiilor Europa Nostra. Este cea mai mare reţea de patrimoniu din Europa, menţinând relaţii strânse cu Uniunea Europeană, Consiliul Europei, UNESCO şi alte organisme internaţionale.

Europa Creativă este programul UE care sprijină sectoarele culturale şi creative, permiţându-le să îşi sporească contribuţia la societatea, economia şi mediul de viaţă din Europa. Cu un buget de 2,4 miliarde de euro pentru perioada 2021-2027, sprijină organizaţii din domeniile patrimoniului, artelor spectacolului, artelor plastice, artelor interdisciplinare, editurilor, filmului, televiziunii, muzicii şi jocurilor video, precum şi zeci de mii de artişti, profesionişti din domeniul cultural şi audiovizual.

 

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

Summitul Europa Nostra 2024 are loc la București și două proiecte din România sunt finaliste pentru Premiile Grand Prix ale patrimoniului cultural european și pentru Premiul Publicului

Trăim vremuri istorice pentru patrimoniu: Summitul Europa Nostra are loc pentru prima oară la București și avem șansa de a cunoaște îndeaproape profesioniști și proiecte din domeniul patrimoniului cultural din mediul internațional. În această seară Ateneul Român va găzdui Gala Premiilor Europa Nostra unde se vor anunța în premieră cinci premii Grand Prix și un Public Choice Award în valoare de 10.000 Euro. Două dintre cele 26 proiecte finaliste selectate sunt chiar din România: Biserica Săsească din Alma Vii și Biserica Sfântului Mihail din Cluj-Napoca.

Ceremonia de premiere a competiției pentru Premiile Europene pentru Patrimoniu / Premiile Europa Nostra pentru conservarea patrimoniului cultural va începe de la ora 19.30 la Ateneul Român și va fi transmisă în direct online (la acest link) și pe TVR Cultural.

Evenimentul va fi găzduit de Comisarul European pentru Inovație, Cercetare, Cultură și Tineret, Iliana Ivanova și de Președintele Executiv al Europa Nostra, Hermann Parzinger, care vor veni special la București pentru ceremonie. Din partea autorităților române vor participa și lua cuvântul: ministrul Culturii, Raluca Turcan, consilierul prezidențial pentru cultură, Sergiu Nistor și primarul general al Bucureștiului, Nicușor Dan.

Cei șase laureați care vor fi anunțați astăzi sunt selectați din cei 26 de câștigători ai Premiilor Europene pentru Patrimoniu, provenind din 18 țări de pe întreg continentul european. Câștigătorii au fost aleși deJuriul Premiilor, compus din 12 experți în patrimoniu din întreaga Europă, în urma evaluării Comitetului de Selecție. În total, 206 candidaturi eligibile au fost depuse pentru premiile din acest an, de către organizații și persoane fizice din 38 de țări europene.

Două dintre proiectele aflate în cursa pentru Grand Prix și pentru Public Choice Award sunt din România : Biserica Săsească din Alma Vii și Biserica Sfântului Mihail, Cluj-Napoca. Între timp, depunerea aplicațiilor pentru Premiile Europene pentru Patrimoniu / Premiile Europa Nostra 2025 a fost deschisă deja pentru candidați din întreaga Europă, inclusiv România. În total, de-a lungul timpului, România a câștigat 25 de premii și cele mai multe Public Choice Awards (ex. Ambulanța pentru Monumente – Transilvania Sud, Asociația Monumentum, Scoala de la Piscu, Pro Patrimonio, Semne Cusute, Via Transilvanica etc.).

Premiile Europene pentru Patrimoniu au fost lansate de Comisia Europeană în 2002 și sunt un instrument cheie pentru recunoașterea și promovarea valorilor patrimoniului pentru societate, economie și mediu. Aceste premii evidențiază și diseminează excelența în domeniul patrimoniului, cele mai bune practici în Europa, încurajează schimbul de cunoștințe și crează rețele pentru comunitățile interesate de patrimoniu.

Ceremonia de acordre a premiilor Europa Nostra pentru Patrimoniul Cultural este unul din momentele cheie ale Summit-ului European al Patrimoniul Cultural 2024, care este organizat de Europa Nostra la București, pentru prima oară, între 6-8 octombrie 2024. Aproape 800 de profesioniști, promotori ai conservării patrimoniului cultural din Europa și din România, precum și oficiali se întâlnesc la lucrările Summit-ului, pentru a partaja experiențele proprii și a învăța din proiectele reușite și premiate, precum și pentru a dezbate și agrea asupra liniilor strategice de politici publice pe care Europa Nostra le va promova în perioada mandatului viitoarei Comisii Europene. Co-finanțat de Uniunea Europeană, Summitul se desfășoară sub patronajul Președintelui României, cu sprijinul Ministerului Culturii și al Primăriei Generale a Capitalei.

Lista completă a proiectelor câștigătoare este mai jos, împărțită pe categorii:

  • Conservare & Reutilizare Adaptivă
  1. Clădirea Royale Belge, Bruxelles, BELGIA
  2. Conacul Schulenburg, Gera, GERMANIA
  3. Mina Istorică Ignacy, Rybnik, POLONIA
  4. Biserica Săsească din Alma Vii, ROMÂNIA
  5. Biserica Sfântului Mihail, Cluj-Napoca, ROMÂNIA
  6. Snow Wells, Sierra Espuña, SPANIA
  • Cercetare
  1. NewsEye: Un investigator digital pentru ziare istorice, AUSTRIA/FINLANDA/FRANȚA/GERMANIA
  • Educație, Formare & Aptitudini
  1. Centrul Cultural Teryan – Sprijinirea refugiaților armeni din Nagorno-Karabakh, Yerevan, ARMENIA
  2. Boulouki – Atelier itinerant privind clădirile tradiționale, GRECIA
  3. Programul de finanțare a clădirilor agricole tradiționale, IRLANDA
  4. Modelul de revitalizare a meșteșugurilor Serfenta, Cieszyn, POLONIA
  5. Școala de tâmplărie albă, Narros del Castillo, SPANIA
  • Implicarea cetățenilor şi creşterea gradului de conştientizare
  1. The Square Kilometre, Ghent, BELGIA
  2. Tăcerea care a dărâmat monumentul, Kamenska, CROAȚIA
  3. Păstrarea sălilor comunitare pentru activitățile societății civile locale, FINLANDA
  4. Castelele fortificate ale Asociației Alsace, FRANȚA
  5. Reabilitarea de către cetățeni a Turnului Tsiskarauli, Akhieli, GEORGIA
  6. Festivalul Internațional de Teatru Clasic pentru Tineret, Siracuza, ITALIA
  7. Fundația pentru conservarea domeniului istoric Ockenburgh, Haga, ȚĂRILE DE JOS
  • Campionii patrimoniului
  1. Societatea Prietenilor Antichităților din Dubrovnik, CROAȚIA
  2. Else „Sprossa” Rønnevig, Lillesand, NORVEGIA
  3. Piotr Gerber PhD, Wrocław, POLONIA

Proiectele câștigătoare au fost prezentate într-un maraton de bune practici în conservarea patrimoniului, în sesiunea de deschidere a Summitului, pe 6 octombrie. 


Europa Nostra

Europa Nostra este vocea europeană a societății civile care se angajează să protejeze și să promoveze patrimoniul cultural și natural. Este o federație pan-europeană de ONG-uri din domeniul patrimoniului, susținută de o rețea largă de organisme publice, companii private și persoane fizice, acoperind peste 40 de țări. Este cea mai mare și cea mai reprezentativă rețea de patrimoniu din Europa, menținând relații strânse cu Uniunea Europeană, Consiliul Europei, UNESCO și alte organisme internaționale. Fondată în 1963, Europa Nostra și-a sărbătorit anul trecut cea de-a 60-a aniversare.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Vânătoare de comori gen… vizuale, arhitecturale, generaționale pe Strada Arthur Verona

Introducere

Bine ați venit pe Strada Arthur Verona! Numită în secolul al XIX-lea strada Mercur, a găzduit multe personalități și case elegante de-a lungul timpului. O parte dintre ele încă se mai păstrează astăzi. Strada se întindea inițial până la strada Poşta Veche (Nicolae Golescu de astăzi) şi grădina Episcopiei (Ateneul Român), bulevardul Magheru fiind tăiat perpendicular și “înghesuind” strada noastră de interes abia după 1906. Pe această stradă au locuit Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, arh. Louis Pierre Blanc, D.A.Sturdza, arh. ing. Nicu Cerchez, colecționarul Anastasie Simu, prinţul George Bibescu și mulți alții. Este o stradă efervescentă din București, fiind dominată de casa lui D.A. Sturdza (reperul temporal de astăzi de aici fiind chiar locul nostru de întâlnire, Cărturești Verona), de Biserica Anglicană și în același timp de blocul ARO, cunoscut în mentalul colectiv drept blocul Patria (care își așteaptă cuminte restaurarea). Se află în centrul orașului, are o lungă și impresionantă istorie și beneficiază de un patrimoniu construit remarcabil. Clădirile care încă mai stau în picioare sunt martore ale periodei ante și interbelice. Aici puteți descoperi și infrastructura culturală alternativă a orașului, cu spații culturale inedite, street-art, baruri, cafenele și restaurante ce vibrează din nou cu fiecare ediție Street Delivery.

Ca să ne respectăm orașul, trebuie să îi înțelegem istoria, să îi aflăm poveștile, să îi iertăm greșelile. În ceea ce privește pasiunea pentru oraș și pentru cartierele sale, vă invit să îl (re)descoperim și să îl iubim împreună. Vă împărtășesc opinia arh. Mihaela Criticos care scria în 2021 astfel:

“În 1911, tânărul Le Corbusier, în voiajul său oriental, era fermecat de Bucureștiul cu femei frumoase și cochete, plin de copaci și învăluit în parfumul obsedant al crinilor pe care îi vindeau țigăncile, și ele frumoase – un oraș în care e duminică în fiecare zi, iar arhitectura, ca și viața însăși, nu e luată în serios. Bucureștiul le apărea străinilor ca un oraș atipic, un spațiu al vizaviurilor contrastante, pendulând între postura de târg levantin și ambiția de metropolă apuseană. Casele vagon și elegantele hôtels particuliers, clopotnițele de tinichea și cupolele monumentale, verandele cu geamlâc și colonadele solemne, maidanele prăfoase și marile bulevarde, căruțele și automobilele alcătuiau un peisaj eterogen și disonant. Amestec de tradițional și modern, rural și urban, Orient și Occident, Bucureștiul (de fapt, conform pluralului originar, „Bucureștii”) se prezenta(u) la începutul secolului XX ca o așezare în care, după cum observa Tudor Arghezi, erau adunate mai multe orașe și târguri. Toate aveau însă un numitor comun: spiritul ager și jovial, tipic meridional, al bucureșteanului, iubitor de petreceri, nonșalant și ironic, dar cu o aplecare naturală spre convivialitate și toleranță care se transmitea și orașului.”

Instrucțiuni

Vă invit să descoperiți delicii arhitecturale ascunse pe această stradă specială. Aveți 45 de minute pentru explorare. Urmăriți indiciile și harta. Unele indicii au un singur răspuns corect, altele au mai multe răspunsuri, dar este suficient să găsiți unul. Când găsiți un obiectiv, vă recomand să îi faceți o fotografie. După o oră ne reîntâlnim la Cărturești Verona unde ne veți arăta fotografiile obiectivelor descoperite menționând cărui indiciu corespund și vom povesti despre clădiri și stiluri de arhitectură.

Primele echipe ce descoperă toate indiciile corecte vor primi premii! Mult success!

Indicii

  1. Cum pleci de la locul de întâlnire virează stânga pe Strada Pictor Arthur Verona, înainte de a porni la plimbare-vânătoare. Traversează și uite-te cu atenție în jos. Vei descoperi numele arhitectului clădirii moderniste ce a găzduit cândva cinema Patria. Turnul este construit pe 11 nivele (P+10 etaje), iar cele două aripi au P+7 etaje spre bulevard și P+4 etaje spre stradă. La parter a funcționat până în 2015 Cinema Patria, emblematic pentru București de când a fost deschis în 1935. Cinematograful a purtat denumirea de „Cinematograful Aro”. Sala nu a fost folosită la acel moment doar pentru filme, ci a găzduit și un concert al Filarmonicii susținut de renumitul violoncelist spaniol Pablo Casals, avându-l pe George Enescu dirijor. Din 1948, sub regimul comunist, cinematograful a fost redenumit „Patria”. Clădirea este monument istoric și urmează să fie restaurată.
  1. Găsește și fotografiază un mascaron cu chip feminin. Bucureștiul este un muzeu în aer liber al mascaronilor, fiecare cu trăsături mai mult sau mai puțin delicate, cu nasurile turtite din teracotă și cu ghirlande frunze de acant la medalion. În arhitectură, un mascaron este un ornament în formă de chip, de față (de obicei umană), uneori înfricoșătoare sau himerică, care a avut inițial rolul de a înfricoșa spiritele rele pentru a le ține departe. Poate găsești chiar amazoana care străjuiește casa ce i-a aparținut lui Dimitrie Sturdza (1833-1914), istoric, economist, membru al Academiei Române și prim-ministru al României.
  1. Fotografiază unul dintre semnele ce marchează intrarea în Grădina OAR, cândva amenajată de architectul Serban Sturdza în așa fel încât să complementeze spațiul de lângă sediul Ordinului Arhitecților și să preia din specificul locului. De asemenea, arhitectul a încercat prin amenajarea specială să recreeze atmosfera intimă din grădina unei locuințe.
  1. Găsește o plăcuță memorială pe fațada unei case ce îți spune ce personalitate a locuit aici. Orașul este împânzit de plăcuțe memoriale, trebuie doar să te uiți cu atenție ca să le descoperi!
  2. Sunt monograma comanditarului casei direct ancorată în ancadramentul ferestrei fațadei principale. Monograma era ca o carte de vizită, proprietarilor le plăcea să-și “aștearnă” în fier forjat inițialele lor, le conferea prestanță și eleganță. Fotografiază-mă și ghicește ce proprietar desemnez eu!
  1. Suntem coloane interesante și străjuim o intrare sau fațadele imobilelor. Avem diverse modele prin cartier: avem modele neoclasice cu capiteluri florale, avem modele neoromânești inspirate de la Mânăstirea Hurezi, modele Art Deco geometrice stilizate. Pe care dintre noi ne-ai descoperit?
  1. Fotografiază în dreptul Bisericii Anglicane anii de construcție. Indiciu: uite-te pe jos și “A.D.” îți va spune! Acest edificiu spectaculos a fost ridicat cu sprijinul Reginei Maria a României după planurile arh. Victor Ștephănescu în stil arhitectural neogotic victorian de sorginte elizabetană. Spațiul interior al bisericii are plafoanele înalte acoperite cu lambriuri din lemn, bolta poligonală și nava sa laterală cu două arcade în arc frânt. Emblematice sunt fațadele sale acoperite cu cărămidă aparentă, roșie, cu ferestre cu ancadramente din piatră, încadrate în arcade oarbe frânte. Nu uita să fotografiezi anii de construcție!
  2. Găsește cel mai colorat street art de pe stradă și fotografiază-l! Dacă ești inspirat, poate îl găsești chiar pe cel care ne transmite un mesaj cheie: “Pasul este unitatea de iubire a orașului!”
  1. Vei găsi în plimbarea ta o statuie-fântână interesantă. Din păcate nu mai funcționează ca fântână, dar i-a rămas rolul estetic. Statuile și fântânile la nivel urbanistic definesc piațetele sau rondurile înverzite cu rol extrem de important din punct de vedere estetic și social: loc de adunare, loc pentru comunități, pentru pauze. Descoperă Maternitatea sculptorului Virgil Scripcariu și fotografiază chipul șarpelui învins de puterea binelui. Virgil Scripcariu, născut în 1974, este unul dintre cei mai distincți sculptori români ai generației sale. A studiat Sculptura la Universitatea Naționanlă de Arte din București între 1998-2005, avându-l ca profesor și mentor pe faimosul sculptor român, de origine basarabeană, Vasile Gorduz. În 2004 Virgil Scripcariu a fost finalist al marelui premiu Prometheus Opera Prima, iar în 2008 a expus la Bienala de arhitectură de la Veneția, unde a contribuit la conceptul și structura Pavilionului României. Sculpturile sale, lucrări importante de for public, sunt expuse în București, Timișoara, Iași, Brașov. A participat la numeroase expoziții în țară: Art Safari, Romanian Design Week în București, expoziția personală de la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia 2012, expoziția de grup Lemn.ro de la MNAC 2010, iar pe plan internațional a expus în Israel, Belgia, Japonia, Italia, Marea Britanie. El trăiește împreună cu familia în satul Piscu, jud. Ilfov, lângă București, unde, alături de soție, istoricul de artă  Adriana Scripcariu, coordonează activitățile de educație prin artă din cadrul Muzeului-Atelier Școala de la Piscu, pe care l-au fondat. Tot aici se află și atelierul de sculptură în care creează.
  1. Că tot am povestit despre statui și Maternitate. Dacă intri în Parcul Grădina Icoanei vei mai găsi o “Maternitate, de data aceasta de sculptorul Ion VlasiuIdeea de maternitate este reprezentată de Ion Vlasiu sub forma unei femei tinere, stând în picioare şi purtând în braţe doi copii. Ion Vlasiu (1908-1997) a studiat sculptura cu Romulus Ladea la Şcoala de Belle-Arte din Cluj. După o serie de călătorii (Praga, Belgrad şi Budapesta), a deschis o expoziţie personală de pictură şi sculptură la Paris, la Galerie Contemporaine. A expus la Salon des Tuileries dar şi la Bienala de la Veneţia (1976). Este autorul mai multor monumente dedicate unor evenimente sau figuri memorabile ale istoriei şi culturii româneşti – Horia, Closca şi Crişan (Cluj, 1974), Monumentul Unirii (Blaj, 1975), Monumentul lui Aurel Vlaicu (Târgu-Mureş, 1976), Ion Creangă (Piatra Neamţ, 1983). A primit numeroase distincţii: Premiul Academiei Române (1939); Premiul Anastase Simu (1942); Doctor Honoris Causa (1993, Cluj).

Ponturi

  1. Asigurați-vă că vă uitați și în sus, deasupra nivelului ochilor.
  2. Citiți bine indiciile înainte să porniți la drum și țineți minte cuvintele cheie ca să depistați ușor obiectivele.
  3. Aveți în medie cam 4 minute pentru fiecare indiciu.
  4. Unele indicii sunt dificile. Nu vă impacientați dacă nu găsiți obiectivele, scopul este să vă simțiți bine și să vă bucurați de plimbare și de deliciile arhitecturale pe care le întâlniți.

Plimbare plăcută!

Parteneri: Street Delivery, Cărturești

Vânătoare de comori gen… vizuale #Aiciastat la Street Delivery – 6 octombrie 2024

Asociația culturală “Aici a stat” vă invită alături în cadrul Street Delivery la o vânătoare de comori gen… vizuale pe Strada Arthur Verona, un culoar urbanistic cu arhitectură și povești extrem de interesante, pe 6 octombrie 2024 la ora 11:00.

Vânătoare de comori arhitecturale, generaționale, povești scrise în tencuieli și pe asfalt. Vânătoarea de comori #Aiciastat vă va ajuta să priviți altfel clădirile pe lângă care treceți și să le decriptați misterul prin propriul limbaj. Ca să ne respectăm orașul, trebuie să îi înțelegem istoria, să îi aflăm poveștile, să îi iertăm greșelile. Nu intervenim asupra fondului construit, strada, casele și decorațiunile lor sunt chiar… comorile propriu-zise, iar voi veți fi niște fini observatori.

Vânătoarea de comori va începe la ora 11:00 în fața Cărturești Verona (Strada Pictor Arthur Verona nr. 13-15). Veți primi indicii și veți porni la explorat timp de 45 de minute acest fragment de oraș interesant ce ne îmbie la antropologie urbană: strada ce purta cândva numele Mercur. După explorare vă așteptăm înapoi în fața Cărturești să validăm descoperirile voastre.  Primele echipe care ajung înapoi la punctul de întâlnire cu toate indiciile descoperite vor primi premii din partea Cărturești. 

Vânătoarea de comori se poate desfășura individual sau pe echipe de până la 5 persoane, în limita locurilor disponibile. Prin această vânătoare de comori veți descoperi câte ceva din farmecul străzii, cine a locuit acolo, căror stiluri arhitecturale aparțin clădirile pe care le vedeți și alte surprize. Cu această ocazie veți reuși să priviți cu alți ochi clădirile și elementele arhitecturale pe lângă care treceți.

Participarea la vânătoarea de comori arhitecturale se face în baza achitării a 100 lei/ persoană ca donație în contul Asociației culturale Aici A Stat, IBAN: RO65INGB0000999911589980, ING Bank. Copiii până în 12 ani pot participa alături de părinții lor în mod gratuit.

Prin participarea la acest eveniment sunteți de acord cu procesarea informațiilor cu caracter personal, conform GDPR. La eveniment se va înregistra material audio-video cu participanții la vânătoarea de comori.

Pentru a participa vă puteți înscrie prin formularul de înscriere, disponibil mai jos, iar participarea vă va fi validată prin email.




Participarea la vânătoarea de comori arhitecturale se face în baza achitării a 100 lei/ persoană ca donație în contul Asociației culturale Aici A Stat. Copiii până în 12 ani pot participa alături de părinții lor în mod gratuit. Donația se poate face la fața locului sau prin transfer bancar în contul Asociației culturale Aici A Stat cu sediul în București, str. Profesorilor nr. 10, sector 4, având cod fiscal 44366110, reprezentată legal prin presedinte Ana-Ruxandra Rubeli. Cum preferați să faceți plata?(*)

Sunteți de acord cu înregistrarea materialelor audio-video cu dvs. și cu minorii care vă însoțesc la eveniment (dacă e cazul)?(*)



După completarea formularului de înscriere, prin email vi se va transmite confirmarea la participare.

Partenerii noștri în proiect sunt Street Delivery, Cărturești.

Evenimentul poate suferi modificări în funcție de prognoza meteo. Vom publica orice modificări intervenite pe parcurs. Vă mulțumim!

Posted by Ana in București, Case, Case memoriale, Evenimente, 0 comments

Serata culturală #Aiciastat de Ziua Internațională a Muzicii în Vila Sacha Silberman Roman

Asociația culturală “Aici a stat” vă invită la Serata culturală de Ziua Internațională a Muzicii în vila Sacha Silberman Roman, mai precis Casa Madrigal, pe Aleea Dealul Mitropoliei. Pe 1 octombrie vom celebra muzica: vom asculta atât lucrări de Vivaldi, Bach, Mozart, Händel în interpretarea Ansamblului muzical #Aiciastat cât și corul de copii parte din programul Cantus Mundi în deschidere. Vom degusta vin și bezele cu mesaje cheie, vom admira lucrări de artă, vom face turul ghidat al casei și vom asculta povești de patrimoniu. Abia așteptăm să vă arătăm această clădire superbă cu poveste interesantă. Spre exemplu aici vom vedea primul lift dintr-o clădire privată din București! Sascha Silberman Roman (1885-1967) a fost avocat, publicist licențiat în Drept și secretarul lui Nicolae Titulescu între 1909-1921. A fost consilier juridic al Legației Britanice la București, acționar în consiliile de administrație ale mai multor firme și președinte al consiliului de administrație al Societății Anonime Române Ciornei București, specializată în editarea de cărți.

Planurile clădirii în stil eclectic de la adresa Aleea Mitropoliei nr. 11 sunt semnate de arh. român de origine poloneză Alfred Popper (1874-1946) și îmbină elemente bizantine, neoromânești, gotice, dar și elemente de inspirație din culele oltenești.

Vă așteptăm la Casa Madrigal, pe Aleea Dealul Mitropoliei nr. 11, pe 1 octombrie, începând cu ora 18:30. Acolo ne vom bucura de turul vilei, vom gusta deliciile de la Bezelefănțica Rozi și vinul Jidvei. Apoi vom asculta interpretarea corului și la final muzica clasică pe notele muzicale ale compozitorilor de Vivaldi, Bach, Mozart, Händel.

Participarea la eveniment se face în baza achitării prețului biletului de 250 lei.

La eveniment se vor face fotografii și înregistrări video. Prin înscrierea și participarea la eveniment sunteți de acord cu înregistrarea materialului foto-video și cu prelucrarea datelor cu caracter personal, conform legii. Fragmente din recital vor fi înregistrate și transmise și pe paginile de social media ale Asociației culturale “Aici a stat”.

Vă așteptăm cu drag!

Eveniment acompaniat de vinurile Jidvei.

Parteneri: Madrigal, Cantus Mundi, Institutul Național al Patrimoniului, Jidvei, Aqua Carpatica, DeCorina, Zestal, EnRose
Parteneri media: Radio România, Igloo, Cronicari Digitali, Asociația COOLturală Nouă Ne Pasă, Munteanu recomanda, Promenada Culturală

Posted by Ana in Evenimente, 0 comments

Proiectul Libertate. Corp. Rezistență

Forumul Artelor Vizuale, în parteneriat cu Archeology of Photography Foundation (FAF), anunță a doua expoziție internațională a proiectului „Libertate. Corp. Rezistență.”, o inițiativă culturală gândită să promoveze arta contemporană românească în Polonia și Bulgaria, având ca punct de plecare investigarea prin resurse artistice a schimbărilor majore produse în societatea și în scena artistică românească după Revoluția din Decembrie 1989.

A doua etapă a proiectului demarează cu vernisajul de pe 5 septembrie, care va avea loc la Galeria Fundației Archaeology of Photography, începând cu ora 18:00, în sediul de pe str. Andersa 13, Varșovia 00-159. Expoziția itinerată deja în cadrul Festivalului de Artă Contemporană „BUNA” din Varna, Bulgaria, va prezenta sub o nouă formulă lucrările artiștilor Dan Perjovschi, Lia Perjovschi, Cristina Irian, Alexandra Dumitrescu, Dragoș Dogioiu, Emil Cristian Ghiță și Raluca Paraschiv, curatoriate de Raluca Oancea și de Weronika Kobylińska.

Din programul evenimentului face parte o scurtă prezentare curatorială introductivă care va avea loc pe 5 septembrie în cadrul vernisajului, pe 6 septembrie de la ora 18:00 Lia Perjovschi va susține un artist talk. Discuția va fi apoi continuată de Raluca Paraschiv și Raluca Oancea, care vor prezenta și puncta concluziile dezbaterii legate de importanța cercetării arhivelor în cadrul extins al proiectului. Pe 11 septembrie va avea loc finisajul expoziției și de la ora 18:00 se vor prezenta concluziile de final ale proiectului, plecând de la dialogul artistic și curatorial desfășurat pe durata implementării.

Tema centrală care reunește expoziția de grup constă într-o analiză a schimbărilor în corpul politic, social, artistic, realizată și cu ajutorul arhivelor de fotografie (publice sau personale), cu scopul de a evalua critic istoria recentă. Acest demers a fost inițiat odată cu crearea bazei de date online „Arhivele Litoralului” de către Forumul Artelor Vizuale și consolidat de-a lungul dialogului și al cercetărilor artistice întreprinse deja în prima etapă a proiectului.

Accentul expoziției cade pe schimbările apărute la nivelul corpului politic, social, artistic și biologic, declanșate de Revoluția din Decembrie 1989. Expoziția de la Galeria Fundației Archaeology of Photography Galeria Fundației Archaeology of Photography va prezenta o formulă de panotare gândită de binomul curatorial format din Raluca Oancea și de Weronika Kobylińska pentru a evidenția tema libertății în contextul asocierii dintre corp și libertate. Lucrările propuse subliniază legătura dintre corp și libertate, în care corpul devine o puternică armă pentru cucerirea libertății – fie ea politică, de exprimare sau de gen.

Conceptul de libertate este asociat și cu ideea de „chemare”, ce poartă semnificații socio-politice sau metafizice, de la „chemarea” așteptată de români în regimul ceaușist pentru a putea părăsi granițele țării, până la explorarea artistică și antropologică, în care participanții explică sensul personal pe care îl atribuie acestui concept.

Proiectul este cofinanțat de către Institutul Cultural Român, prin Programul Cantemir.

Co-organizatori: Archeology of Photography Foundation, Foundation BUNA

Parteneri: Centrul Ceh București, Creative Experiences, Is This Art? Photography Art Gallery Bucharest

Parteneri media: Agenţia Naţională de Presă AGERPRES, Uniunea Artiștilor Plastici din România (UAP), Revista Arta, Propagarta, Radio România Internațional (RRI)

Dr. Weronika Kobylińska este istoric de artă, curator, specializată în arta modernă și contemporană, cu un interes concentrat asupra fotografiei și a practicilor intermedia. Este asistent universitar la Facultatea de Cinematografie a Școlii Naționale de Film, Televiziune și Teatru Leon Schiller din Łódź și ocupă funcția de Președinte al Fundației Arheologia Fotografiei. Anterior, a lucrat la Institutul de Istoria Artei al Universității din Varșovia și la Academia de Arte Frumoase din Varșovia. De asemenea, a contribuit în calitate de profesor invitat la Centrul Aleksander Brückner pentru Studii Poloneze și a susținut conferințe la Asociația Poloneză a Fotografilor de Artă și la Universitatea Tehnică din Varșovia.

Dr. Raluca Oancea (Nestor) este membră a Asociației Internaționale a Criticilor de Artă (AICA) și a Rețelei Europene pentru Studii Cinematografice și Media (NECS). Este lector la Universitatea Națională de Arte din București, unde predă Estetică și Arta Noilor Media. Deține o diplomă de licență în Informatică și una în Filosofia Culturii, împreună cu un master în Arte Vizuale și un doctorat, cu tema ,,Arta noilor media: Conturarea unei noi estetici”, în care examinează conexiunea dintre noile media și arta contemporană, prezența categoriilor estetice clasice și noi în domeniul fotografiei, cinematografiei și artei noilor media.

Asociația Forumul Artelor Vizuale (FAV) este o organizație dedicată protejării patrimoniului cultural național, material, precum și imaterial.. FAV organizează proiecte și susține inițiative culturale în spații alternative și în comunități mai puțin dezvoltate, adresându-se tuturor categoriilor de public. FAV susține și promovează producția artistică contemporană, facilitând mobilitatea și expunerea tinerilor artiști prin creare de oportunități pentru aceștia în sfera publică. Activitățile organizației presupun și o dimensiune ecologică, implicând comunitățile locale în acțiuni legate de problemele de mediu, dezbateri și proiecții de filme documentare educative.

Archeology of Photography Foundation (FAF) se ocupă de conservarea patrimoniului fotografic polonez, gestionând arhivele a șaptesprezece artiști renumiți. FAF digitalizează și arhivează colecții, organizează expoziții, ateliere și conferințe și publică lucrări academice și volume fotografice. Scopul său este de a conecta artiștii contemporani cu arhivele istorice, oferind perspective noi asupra fotografiei. Activitatea FAF a fost recunoscută de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național Polonez și a fost prezentată la Centre Pompidou, Musée de l’Elysée și PhotoEspaña. Publicația „Wojciech Zamecznik: Foto-grafie” a câștigat premiul pentru cel mai bun catalog la  The Paris Photo-Aperture Foundation PhotoBook Awards în 2016.

Acest proiect este cofinanțat de Institutul Cultural Român, prin Programul Cantemir – program de finanțare pentru proiecte culturale destinate mediului internațional. Institutul Cultural Român nu este responsabil de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Începe Festivalul Scrisorilor, ediția a IV-a! Imaginarul teatral în cotidian

Festivalul Scrisorilor, organizat de Asociația Hearth și ajuns la cea de-a IV-a ediție, se reafirmă ca o inițiativă culturală multidisciplinară de referință în peisajul artistic românesc. Desfășurat între 24 august și 30 septembrie 2024, festivalul are ca temă imaginarul teatral în cotidian și readuce în atenția publicului valoarea scrisorilor & jurnalelor: nu doar arhive ale memoriei culturale, ci și instrumente de introspecție, comunicare și auto-descoperire. 

 

Tema ediției de anul acesta explorează relația dintre teatrul de pe scenă și cel din viața cotidiană. Prin cele 15 activități structurate în 6 secțiuni, invităm publicul să ia parte la o experiență culturală singulară și extrem de diversă: prelegeri, ateliere creative, corespondențe între liceeni, dialoguri inter-generaționale, evenimente artistice și spectacole-lectură. Toate vor pune în lumină contribuțiile unor personalități marcante ale teatrului românesc și internațional.
Doina Dogăroiu
Manager Proiecte Culturale la Asociația Hearth

Un dialog între trecut și prezent

Într-o eră a digitalizării accelerate, festivalul vede în scrisoare acea modalitate vitală de comunicare și reflecție personală care deschide spațiul de întâlnire și conversație dintre trecut și prezent. Apărut în 2021, într-un context social perturbat de pandemie, festivalul reînvie tradiția epistolară prin abordări contemporane ce recuperează sentimentul de apartenență la o comunitate.

Focus pe cultură, educație și comunitate

Prin stimularea exprimării creative, prin învățare experiențială, prin rolul terapeutic al scrierii, ediția a IV-a răspunde intereselor publicului de toate vârstele – numeroase evenimente care combină istoria și artele oferă participanților tot atâtea oportunități de a explora patrimoniul imaterial al teatrului în mod dinamic și interactiv.

 

Calendarul evenimentelor:

 

·         LUCIAN & CLODY | 24 august, 19:00 | Asociația Hearth (Casa Kerim)

spectacol-lectură, scenariu original de Monica Stoica după „Bricabrac” de Lucian Pintilie și „La vie en rose cu Clody Bertola” de Ludmila Patlanjoglu; regia: Monica Stoica; distribuție: Florina Gleznea, Răzvan Ionescu, Monica Stoica; lighting design: Monica Stoica

 

·         CORESPONDENȚA ANTONIN ARTAUD ȘI GENICA ATHANASIOU | 25 august, 15:00 | Muzeul Municipiului București –  Palatul Suțu

prelegere cu Irina Cerchia și Sebastian Grama

 

·         NAKY | 25 august, 20:00 | Asociația Hearth (Casa Kerim)

performance teatral, scenariu original de Monica Stoica și Delia Neculau după „Scrisori către Génica Athanasiou”, „Teatrul și dublul său” și „Pentru a încheia cu Judecata lui Dumnezeu” de Antonin Artaud; regie Monica Stoica; distribuție: Costin Stancioi și Georgiana Tițoiu

 

·         TEATRU ÎN FAMILIE: PĂRINȚI ARTIȘTI, COPII ARTIȘTI | 29 august, 19:00 | Teatrul Metropolis

dialog cu Alex Tocilescu, Velica Panduru, Carol Ionescu, moderat de Doina Dogăroiu

 

·         ATELIERE CREATIVE ÎN AER LIBER: „Mașina de scris”, „Scrisoare către un necunoscut”, „Scrisoarea Parcului Titan”, „Atelier teatral copii” | 7 & 8 septembrie, 10:00 | Parcul Titan

 

·         CORESPONDENȚA RADU STANCA ȘI DOTI STANCA | 15 septembrie, 17:00 | Muzeul Național al Literaturii Române

spectacol lectură, regie: Amalia Iorgoiu

 

·         MARIOARA VOICULESCU: MAREȘALA TEATRULUI ROMÂNESC | 21 septembrie, 17:00 | Muzeul Municipiului București – Palatul Suțu

prelegere cu Alina Nelega și proiecție video de Natalia Cebanu

 

·         JURNALUL LUI JENI ACTERIAN | 22 septembrie, 17:00 | Muzeul Municipiului București – Palatul Suțu

prelegere de Bianca Burța Cernat și proiecție video de Natalia Cebanu și Iulia Enkelana

 

·         ATELIER CREATIV DE CALIGRAFIE cu Carmen Nistor | 28 septembrie, 11:00 | Asociația Hearth (Casa Kerim)

 

·         ATELIER CREATIV DE JOURNALING cu Ana Maria Sandu | 29 septembrie, 11:00 | Asociația Hearth (Casa Kerim)

 

·         Ateliere de corespondențe între liceeni | septembrie | online circuit închis |

Un program multidisciplinar bogat

„Printre activitățile festivalului se numără ateliere creative în aer liber, ateliere de scriere și corespondență între liceeni, prelegeri despre personalități teatrale de marcă, dialoguri inter-generaționale cu descendenții unor mari artiști și evenimente performative care reinterpretează memorialistica teatrală. Sprijinit de scrisori și jurnale, tot acest imaginar teatral va deschide și îmbogăți felul în care publicul se raportează la memoria noastră culturală.” – Natalia Cebanu, Director Artistic la Asociația Hearth

Apel deschis pentru voluntari

A IV-a ediție a Festivalului Scrisorilor caută să-și întregească echipa cu voluntari pasionați. Dovedind experiență sau doar entuziasm, cei înscriși vor avea ocazia să se implice într-un proiect cultural unic, dar mai ales să intre într-o comunitate de prieteni și profesioniști dedicați artei și promovării ei. Detalii se pot consulta aici.

 

Accesul publicului este liber, cu rezervare prealabilă la rezervarihearth@gmail.com sau 0724 293 708. Programul detaliat al evenimentelor se poate consulta pe site-ul oficial al festivalului și paginile de social media.

 

Proiect cultural co-finanțat de: Administrația Fondului Cultural Național

 

Parteneri:

Editura Nemira, Liceul Teoretic „Lascăr Rosetti” Răducăneni, Primăria Sector 3, Colegiul Național „Grigore Moisil” București, Bookhub, IQads, Teatrul Tineretului Metropolis, Muzeul Municipiului București, Radio România Internațional, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, Asociația HESTUGMA, Radio România Cultural

 

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

 

 

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Balkanik Festival – Home of World Music,un muzeu viu al reinterpretării, diversității și descoperirilor, între 6 și 8 septembrie la Grădina Uranus din București

Balkanik Festival – Home of World Music, cunoscut pentru atmosfera sa inconfundabilă și spiritul de fuziune culturală, se întoarce la Grădina Uranus între 6 și 8 septembrie. Evenimentul rămâne un punct central de întâlnire pentru comunitățile din București și pentru turiștii care vin în capitala României special pentru a participa la acest festival. Cea de-a XI-a ediție a Balkanik Festival, fueled by OSCAR Downstream, creează un adevărat muzeu viu în aer liber unde, timp de trei zile și trei nopți, grădina istorică din centrul Bucureștiului devine gazda unor concerte live, târguri artizanale, demonstrații de meșteșuguri, dezbateri, seturi DJ, jam sessions, expoziții, video mapping pe turnul de apă, ateliere și activități dedicate copiilor, tinerilor și adulților.

Iată spotul video al acestei ediții: 

 

Balkanik Festival – Home of World Music #11 este organizat de Asociația Culturală Metropolis, fueled by OSCAR Downstream; proiect co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional*; Balkanik Festival este proiect co-finanțat de Primăria Municipiului București prin ARCUB în cadrul Programului „București 565. Conexiuni urbane” 2024.**;  sponsorizat de BRD Groupe Société Générale , Pop Cola, cu sprijinul Uniunii Armenilor din România, al Centrului Cultural Armean din București, Epson, co-finanțat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din Polonia, cu sprijinul Institutului Francez Român.

 

La această ediție a festivalului, Grădina Uranus devine un spațiu al descoperirilor, în care vechiul și noul, tradiția și inovația se întâlnesc într-un peisaj armonios. Ca de fiecare dată, meșteșugarii ce vor putea fi întâlniți la festival, cu demonstrații, ateliere și produse artizanale de luat acasă, oferă publicului o experiență autentică și inspirată din rădăcinile culturii noastre diverse.

Asociația Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu (Vatra MCP) continuă să-și îndeplinească misiunea de a susține creativitatea și de a conserva patrimoniul cultural, oferind o platformă de exprimare meșteșugarilor din toate colțurile țării și din străinătate.

Printre acești maeștri ai tradiției, se numără Dumitru Muruzuc din Republica Moldova care, alături de soția sa, păstrează vii secretele cioplirii lemnului, broderiei și împletitului. Centrul de meșteșuguri de la Răuțel, fondat datorită succesului lor, este o dovadă vie a angajamentului lor de a instrui tânăra generație și de a asigura continuitatea artei strămoșești.

De asemenea, tânărul Miron Cosmin Georgian, din Vrancea, demonstrează cum pasiunea pentru țesut poate renaște în fiecare generație. Învățat de bunica sa, Cosmin păstrează și duce mai departe meșteșugul cu o dedicare rar întâlnită la vârsta sa. Tot în această linie a tradiției se află și Nicoleta Uță, din Argeș, care și-a dedicat viața păstrării și transmiterii mai departe a cusăturilor tradiționale, inspirată fiind de costumul popular primit de la bunica sa.

Nu lipsesc din peisaj nici olăritul, reprezentat cu măiestrie de Mihaela Plesea, o tânără din Braniștea care, de la vârsta de 7 ani, a ales să continue tradiția olăritului, găsindu-și inspirația în roata de olărit și în meșterii care i-au ghidat primii pași.

Un alt meșteșug rar întâlnit este cel al prelucrării metalelor, reprezentat de Victor Clopotar, din Sibiu, care transformă cuprul, alama și argintul în obiecte de uz casnic și decorativ, respectând tehnici tradiționale transmise din generație în generație.

Într-un atelier unic de bijuterii, Monica Iacovenco și Icruș Florea explorează granițele artei tradiționale, combinând pasiunea pentru argint cu dorința de a crea piese inovatoare, care spun o poveste dincolo de valoarea materialelor din care sunt făcute. Icruș, provenit dintr-o familie cu o lungă tradiție în bijuterie, aduce precizia și măiestria străveche într-o formă modernă, reușind să captiveze publicul cu fiecare detaliu perfect realizat.

Cosmin Ciobanu, absolvent al Universității Naționale de Arte din București, aduce la Balkanik Festival lucruri mărunte de mare finețe – bijuterii cu motive de inspirație antică și etnică și accesorii din piele realizate cu multă migală și meșteșug.

Balkanik Festival devine astfel nu doar o celebrare a muzicii și culturii locale și regionale, ci și un muzeu viu, unde tradițiile meșteșugărești trăiesc și evoluează, conectând trecutul cu viitorul prin mâinile și creativitatea acestor artizani remarcabili.

Grădina Uranus se deschide o dată pe an pentru public, cu prilejul Balkanik Festival, ocazie cu care participanții pot vedea de aproape vestitul castel de apă, monument istoric proiectat de Anghel Saligny, unul dintre primele din București, construit la finalul sec. XIX, în anul 1899. Turnul va fi însuflețit și pus în valoare la această ediție de video mapping, cu animații realizate de artistul Adistu, cu sprijinul Epson, lider mondial în domeniul videoproiectoarelor. Animațiile proiectate pe turn pornesc de la elemente ale naturii, floră, elemente cerești. Adistu este un artist digital ce activează în diferite medii: animație și grafică AI/3D/procedurală/fractală pentru video-mapping, performance video, VFX, videoclipuri, video art, instalații multimedia și artă digitală printată. A prezentat și performat în peste 20 de țări la evenimente precum Berlin Festival of Lights, Anim’est sau Boom Portugalia. Stilul său se deosebește prin mixul unic și vast de tehnici, ce manifestă universuri suprarealiste, elegante, dar și jucăușe. Adistu, de asemenea, a predat arta digitală, printre altele, la Centrul Cinetic, Bucharest Experimental Film Festival și platforma Future Media Academy. Adistu a fost curator și director al festivalului itinerant Tripoteca, ce a ajuns în 15 țări și 30 de spații.

Festivalul își deschide porțile vineri, 6 septembrie, de la ora 16:00. Sâmbătă și duminică, Grădina Uranus își primește publicul începând cu ora 12:00.

Artiștii care vor urca pe scena festivalului în acest an sunt:

  • Vineri, 6 septembrie:
    • Rumeliko (Grecia-România)
    • Dikanda (Polonia)
    • Fanfare Ciocârlia (România)
  • Sâmbătă, 7 septembrie:
    • Phuripe (ex-Ternipe, Ungarias
    • Kermesz A L’Est (Belgia)
    • Shantel & Bucovina Club Soundsystem (Germania)
  • Duminică, 8 septembrie:
    • Mădălina Pavăl Orchestra (România)
    • Collectif Medz Bazar (Armenia-Franța)
    • BaBa ZuLa (Turcia)

Abonamentele și biletele pe zile pot fi achiziționate de aici:

 www.balkanikfestival.ro/tickets2024 Abonamentele early bird se găsesc acum la prețul de 170 lei, iar biletele early bird pe zile sunt disponibile la prețul de 85 de lei, în rețelele LiveTickets, Iabilet, Bilete.ro și Eventbook. La intrarea în festival, abonamentele vor costa 210 lei. Copiii cu vârsta de până la 9 ani se bucură de intrare liberă la festival, însoțiți de adulți.

Eveniment Facebook: https://fb.me/e/6K3sAflP5

Balkanik Festival este un eveniment care și-a propus, încă de la prima ediție, să aducă împreună comunitățile, să promoveze incluziunea, înțelegerea și acceptarea altor culturi, prin muzică și alte arte.

În prim plan pe afișul ediției XI se află fotografia lui Renée Perle, românca născută la Iași, care a ajuns la Paris în urmă cu o sută de ani, unde l-a cunoscut pe celebrul fotograf Jacques-Henri Lartigue (autorul fotografiei). A devenit primul fotomodel profesionist din istoria omenirii, artistul imortalizând-o în 341 de imagini în numai doi ani! A fost lăudată de marele John Galliano, iar portretele sale au ajuns să fie licitate la casa Sothebyʼs. Între amicii ei parizieni, s-au numărat vedete ca Roland Garros, Pablo Picasso și Jean Cocteau. (din „Români și românce care au schimbat lumea”, autor Dan-Silviu Boerescu)

Parteneri media: Radio Guerrilla, Pro TV, Cărturești, Aici a stat, Happ, Haute Culture, Infomusic, IQads, Scena9, Nine O’Clock, Observator Cultural, Revista Golan, spotmedia.ro, Trăiește muzica, Utopia Balcanică, Ziarul Metropolis, Zile și Nopți, Munteanu Recomandă.

*„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul  în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea  beneficiarului finanțării.” 

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments