muzica

Jun

2021

Campanie de crowdfunding pentru lansarea albumului de ornamentică “Detaliul Secession – Timișoara”

Albumul “Detaliul Secession – Timișoara” este un catalog de ornamentică menit să pună în valoare patrimoniul arhitectural local. Acest album face parte din seria de albume de ornamentică “Detaliul” al Editurii Intaglio și este unic prin abordarea sa grafică, toate ilustrațiile bazându-se pe acuarelele realizate fie direct pe teren fie în atelierul artiștilor Maria Poștea și Bogdan Gargariță. Acest album va putea vedea lumina tiparului cu susținerea noastră printr-o campanie de crowdfunding accesibilă aici. Achiziționând albumul în avans, putem contribui la conservarea memoriei patrimoniului local și putem sprijini promovarea internațională a unei moșteniri de prea mult timp neglijate.

De la an la an, clădirile suferă deteriorări considerabile, riscând să dispară pentru totdeauna. Cei doi artiști au creat un album-manifest în care au ilustrat fațadele și ornamentele în stil Secession din Timișoara în acuarelă, “restaurându-le” pentru a le reda frumusețea de odinioară. Astfel, albumul “Detaliul Secession -Timișoara” este ca o urmare firească și o necesitate de a promova frumoasele clădiri care se află într-o stare avansată de degradare și riscă să dispară definitiv din peisajul urban.

Arhitectura Secession face parte din Mișcarea 1900, un fenomen internațional care a luat naștere la finele secolului al XIX-lea și s-a întins până la primele două decenii ale secolului XX. Această mișcare a avut diferite interpretări și denumiri: în Franța se numește Art Nouveau sau Le Modern Style, în Italia Stile Liberty, în Scoția Glasgow Style, în Germania Jugendstil, iar în Austria și Ungaria Secession. Artiștii maghiari s-au detașat de influența austriacă și și-au creat propria variantă a artei 1900, inspirată după istoria, arta și meșteșugurile populare locale. Timișoara poartă o puternică amprentă a Secessionului maghiar, având o bogată concentrație de arhitectură 1900.

"Patrimoniul dispare odată cu fațadele frumoaselor clădiri din jurul nostru. În albumele din Seria Detaliul / The Detail Series încercăm să inventariem și să imortalizăm ornamentele și fațadele clădirilor istorice, aducându-le la aspectul lor de odinioară. Încercăm astfel să atragem atenția asupra aportului acestora în moștenirea culturală națională."

Maria Poștea, ilustrator și artist grafic

Detaliul Secession - Timișoara

Susține campania de crowdfunding

Achiziționând în avans albumul de ornamentică "Detaliul Secession - Timișoara", vom contribui la conservarea memoriei patrimoniului local și vom sprijini promovarea internațională a unei moșteniri de prea mult timp neglijate. Putem opta pentru albumul “Detaliul Secession - Timișoara” în ediția necartonată sau ebook, cărți poștale sau printuri A3, cursuri de ornamentică sau acuarele originale ale unor clădiri superbe. Doar cu susținerea noastră, proiectul va deveni o realitate!

Vreau să susțin albumul "Detaliul Secession - Timișoara"

Textul albumelor din Seria Detaliul este realizat de fiecare dată de istorici sau arhitecți locali. Pentru acest album, Mihai Moldovan, autorul textului și managerul proiectului Heritage of Timișoara, i-a ajutat pe cei doi ilustratori să catalogheze și să documenteze clădirile Secession din Timișoara și să selecteze ornamentele și fațadele ce vor compune albumul. “Detaliul Secession – Timișoara” va fi tradus în patru limbi: română, maghiară, germană și engleză, pentru a promova patrimoniul Timișorean atât în țară cât și pe plan internațional.

Maria Poștea și Bogdan Gărgăriță sunt fondatorii editurii Intaglio și inițiatorii acestui proiect amplu. Ideea lor a izvorit din pasiunea lor pentru arta și arhitectura 1900 dar și din dorința de a semnala starea deplorabilă în care se află o mare parte dintre clădirile de patrimoniu. În plimbările lor, au constatat că multe bijuterii arhitecturale pe lângă care trec zilnic stau “ascunse” de cabluri, deteriorări și vandalizări. Altele sunt renovate fără a se ține cont de aspectul original, astupând sau modificând ornamentica de pe fațadă. De multe ori, materialele și tehnicile folosite nu sunt cele corespunzătoare, neținându-se cont de autenticitatea și valoarea istorică a clădirilor. Prin albumele seriei Detaliul, doresc să atragă astfel atenția asupra nevoii de conservare și restaurare adecvată.

Primul album, “Detaliul Neoromânesc – București”, documentat de Dr. Oana Marinache și ilustrat tot de Maria Poștea și Bogdan Gargariță, a apărut în urma a două campanii de crowdfunding de succes de pe platformele Startarium și Kickstarter. Cu susținerea publicului, au reușit să popularizeze stilul național în lume (Statele Unite ale Americii, Canada, Rusia, Australia, Emiratele Unite Arabe, Singapore și în întreaga Europă). Influențați de proiectele Editurii Intaglio, mulți dintre cei care îi urmăresc le-au mărturisit că au început să observe mai bine, chiar să caute cu interes clădirile de patrimoniu și detaliile arhitecturale.

Doar acum, în cadrul acestei campanii de crowdfunding, putem achiziționa albumul “Detaliul Secession – Timișoara” la un preț promoțional: 110 RON (redus de la 145 RON). Albumul “Detaliul Secession – Timișoara” va ieși de la tipar în octombrie 2021. În aceeași lună vor fi expediate recompensele din campania de crowdfunding. Putem opta pentru albumul “Detaliul Secession – Timișoara” în ediția necartonată sau ebook, cărți poștale sau printuri A3, cursuri de ornamentică sau acuarele originale ale unor clădiri superbe. Toate sunt ideale pentru orice iubitor de frumos, arhitectură, artă și patrimoniu.

Apr

2021

SoNoRo Interferențe lansează burse pentru canto

SoNoRo Interferenţe, programul educativ al Festivalului Internațional de Muzică de Cameră SoNoRo, ajunge în 2021 la 15 ani de existență. Anul acesta vor fi acordate în premieră burse pentru cursuri de canto, muzica de cameră cu voce fiind una dintre perlele repetoriului muzical clasic. Astfel, elevii și studenții la canto vor avea șansa de a participa la acest program, alături de colegii care studiază un instrument.

Tinerii muziceni care doresc să aplice pentru bursele de canto sunt invitați să completeze formularul de înscriere de pe site-ul SoNoRo și să trimită înregistrarea a două piese în două limbi diferite, o arie și un lied, până la data de 15 mai 2021, la adresa de e-mail mariaclara@sonoro.ro.

Programul SoNoRo Interferențe, susținut de UniCredit Bank, se adresează muzicienilor români, cu vârste cuprinse între 14 şi 30 de ani, și a fost inițiat cu scopul de a crea pe termen lung o elită muzicală, continuând demersul Festivalului SoNoRo de a include România în circuitul de vârf al vieții muzicale europene. Timp de 14 ani au fost acordate peste 400 de burse, iar în cel de-al 15 an, chiar și într-un context complicat, dar cu responsabilitate deplină, SoNoRo Interferențe își continuă misiunea.

Scopul unei săptămâni de pregătire intensivă este în mod deosebit acestă interferență între tinerii muzicieni în devenire și maeștrii lor. Exersând împreună cu cineva mai bun ca tine, interpretezi și tu mai bine. Privind în urmă, am constatat că aceste workshop-uri au reprezentat un moment de cotitură în evoluția muzicală a tinerilor, lansându-i cu încredere către concursuri internaționale de renume sau ajutându-i să devină studenți în cadrul unor universități de prestigiu din Europa. De asemenea, a fost stimulat atât spiritul creativ, cât și cel antreprenorial al bursierilor, mulți dintre ei creând ansambluri camerale, serii de concerte sau chiar concursuri internaționale.

Sunt fericit că ajungem la a XV-a ediție, moment în care introducem pentru prima dată în istoricul proiectului audițiile pentru canto, arătând că și în condiții neprielnice facem tot posibilul să ne continuăm misiunea de a educa un număr cât mai mare de tineri muzicieni talentați. – Răzvan Popovici, directorul executiv al Festivalului SoNoRo și inițiatorul programului SoNoRo Interferențe.

Workshop-urile din acest an vor avea loc la Casa Artiștilor (Bușteni, România), în Palazzo Ricci (Montepulciano, Italia) și la Traunstein (Germania).

Maeștrii care îi vor îndruma pe bursieri sunt următorii: Mihaela Martin (vioară/ profesor Academia de Muzică din Köln, Academia Barenboim-Said, Berlin, Germania), Răzvan Popovici (violă/Ansamblul Raro, Germania), Frans Helmerson (violoncel/profesor Academia Kronberg, Kronberg im Taunus, Germania), Valentin Răduțiu (violoncel/prim violoncelist Deutsches Symphonieorchester din Berlin, Germania), Diana Ketler (pian/profesor Academia Regală de Muzică, Marea Britanie și Haute École de Musique, Geneva, Elveția) și Pauls Putnins (cântăreț internațional de operă, Marea Britanie).

La finalul fiecărei sesiuni de lucru, tinerii muzicieni vor interpreta lucrările studiate în cadrul workshop-ului alături de profesorii lor.

Înscriere

Bursa de studii SoNoRo Interferențe se adresează tinerelor talente muzicale și constă în gratuitatea cursurilor cu durata de o săptămână (muzică de cameră și instrument solo: pian, vioară, violă, violoncel și clarinet; canto), cazarea și mesele pe durata programului.

Formular de înscriere pe site Vreau să trimit mail de înscriere

În contextul respectării tuturor condițiilor de combatere a epidemiei Covid-19, la fel ca anul trecut, numărul participanților la workshop-uri va fi redus. Câștigătorii burselor SoNoRo care nu au avut ocazia să le fie acordată bursa în 2020 vor participa la workshop-uri alături de noii bursieri selectați, iar în acest an vor fi acordate unsprezece burse noi.

Pentru a intra în atmosfera programului de studiu Interferențe, vă invităm să urmăriți filmul realizat de Șerban Mestecăneanu, în timpul workshop-ului din 2018, desfășurat la Portul Cultural Cetate:

SoNoRo Interferențe este susținut de UniCredit Bank.

Parteneri: Casa Artiștilor din Bușteni, Palazzo Ricci, Festivalul Chiemgauer Musikfruhling, Fundatia Wolfgang Sawallisch și Ensemble Raro.

Parteneri media: RFI Romania, Radio România Cultural, Radio România Muzical, National Geographic, Harper’s Bazaar Romania, Igloo, Revista Zeppelin, Designist.ro, Capital, EVZ.ro, Zile și nopți, RADOR, The Institute, Ziarul Metropolis, Suplimentul de cultură, LiterNet.ro, Promenada-culturala.ro, IQads.ro, UnSitedeMuzica.ro, Flawless.ro, Aiciastat.ro

SoNoRo Interferenţe, programul educativ al Festivalului Internațional de Muzică de Cameră SoNoRo, a luat naştere în România în anul 2007 şi de atunci s-a extins şi în alte ţări europene, precum Italia (Arezzo şi Montepulciano), Ucraina (Kiev), Germania (Bad Endorf, Neuwied și Traunstein) și Belgia (Conservatorul Regal din Antwerpen). Printre locurile în care s-au desfășurat workshop-urile SoNoRo Interferențe, de-a lungul timpului, se numără: Portul Cultural Cetate, reședința Băncii Naționale de la Păltiniș și Palatul Cantacuzino din Bușteni, în România, iar din afara țării, la Montepulciano, în Italia, și la Traunstein, în Germania.

Mulţi dintre câștigătorii burselor au obținut rezultate remarcabile şi studiază, în prezent, la instituţii prestigioase de muzică din Londra, Berlin, Viena, Zurich, Hamburg şi Bucureşti. Câțiva dintre bursieri au participat la concursuri importante din întreaga lume și s-au clasat pe locuri fruntașe, un exemplu în acest sens fiind reușita unuia dintre bursierii SoNoRo Interferențe, Andrei Ioniță, care a câştigat premiul I la secţiunea Violoncel a Concursului „P.I.Ceaikovski”, din Moscova.

Platforma culturală SoNoRo: https://sonoro.ro/
Facebook https://www.facebook.com/festivalulSoNoRo/
Instagram https://www.instagram.com/sonorofestival/
Youtube http://bit.ly/SoNoRo_Festival

May

2020

Viața și casele lui Enescu din România

Astăzi, 4 mai 2020, se comemorează 65 de ani de la trecerea în eternitate a marelui nostru compozitor, George Enescu. Cu această ocazie am făcut o incursiune în casele, palatele, blocurile pe unde s-a perindat, a creat, a iubit și a suferit personalitatea, omul, caracterul, talentul Enescu. Astfel…

Nașterea și copilăria lui Enescu: Casa Memorială „George Enescu” din Liveni

Casa memorială a lui Enescu de la Liveni este de fapt a treia versiune a casei originare a părinţilor săi, Costache şi Maria Enescu, unde a fost născut compozitorul la 19 august 1881. Chiar în 1955 când Petru Groza a venit împreună cu o delegație cu intenția de a face aici un muzeu pentru George Enescu, casa nu mai exista în forma sa originară. Ea este refăcută în forma inițială, cu pridvor de lemn vopsit, și găzduieşte din 1968 un muzeu care prezintă atmosfera copilăriei compozitorului, deținând o vioară de jucărie, pianina la care a început să cânte Enescu și trusa de culori pentru desen împreună cu mai multe desene. Casa memorială aparține de Muzeul Județean Botoșani.

De mic copil, Enescu (cu numele său de alint, Jurjac) a manifestat o înclinaţie extraordinară pentru muzică, astfel că la numai patru ani a început să ia lecţii de vioară de la părinţii săi şi de la un renumit lăutar din Dorohoi, Nicolae Filip, cunoscut ca Lae Chioru. La cinci ani a început să studieze sub îndrumarea lui Eduard Caudella, profesor la Conservatorul din Iaşi, şi a compus prima sa operă pentru vioară şi pian, “Ţara românească”. La 13 ani, în 1894, aici a compus “Poema Română”, care este considerată prima operă românească “naţională” din istoria muzicii româneşti.

Liveni se află în județul Botoșani, la 15 km de Dorohoi şi 50 de km de Botoşani. Este interesant că familia muzicianului a locuit o perioadă și într-o localitate învecinată, la Cracalia.

Casa mamei lui Enescu: Casa Memorială „George Enescu” din Mihăileni

Casa din Mihăileni este un monument arhitectonic reprezentativ pentru tipologia de casă de ţară moldovenească din secolele XVIII-XIX. Data exactă a construirii casei este incertă, se presupune că a fost ridicată între 1775 și 1830 de bunicii lui Enescu, preotul Ioan Cosmovici și soția sa, Zenovia. A fost leagănul copilăriei lui George Enescu, o parte din vacanțele compozitorului erau petrecute aici, la casa din Mihăileni. Aici și-a petrecut ultima parte din viață și este și înmormântată mama lui Enescu, Maria Cosmovici. Casa a fost salvată de la dispariție de Fundația Pro Patrimonio si de Raluca Știrbăț, fiind renovată între 2014-2019 cu metode tradiționale. Acum se vor organiza aici lecții pentru tinerele talente de fundația Pro Patrimonio împreună cu Fundația UiPath. Mihăileni se află în partea de Nord-Vest a județului Botoșani, la graniță cu Ucraina.

Casa tatălui lui Enescu : Muzeul Memorial „George Enescu” din Dorohoi

Muzeul amenajat în casa din Dorohoi cumpărată în 1910 de Costache Enescu aparține de Muzeul Judetean Botosani. Părinții compozitorului au fost despărțiți, și de aceea au locuit separat. Muzeul a fost inaugurat în anul 1957 şi reorganizat recent, și deține obiecte şi documente legate de viaţa şi activitatea marelui muzician, printre care: fotografii din anii copilăriei petrecute la Liveni şi Cracalia, scrisori, pianul la care cânta, mai multe viori şi bagheta sa, o pereche de ochelari, un costum de concert, programe de concert, cărţi și lucrări de artă.

Dragostea pentru Maruca: Apartamentul din București, Str. George Enescu nr. 7

Am aflat dintr-un tur ghidat ARCEN din iunie 2019 că la etajul 5 în acest bloc ar fi locuit, pentru o scurtă perioadă de timp, George Enescu, pe vremea când se întâlnea cu Maria Cantacuzino (alintată și Maruca), înainte de căsătoria lor (care a avut loc în 1937). Se pare că apartamentul era foarte modest decorat, compozitorul preferând dintodeauna interioare mai austere (camerele sale de lucru fiind cunoscute pentru discreţia cu care erau mobilate şi decorate).

Maria Cantacuzino, una dintre cele mai excentrice prezenţe din viaţa mondenă a începutului sec. XX, considerată cea mai frumoasă prinţesă a vremii, a fost una dintre doamnele de onoare ale Reginei Maria și prietenă apropiată a sa. De la întâlnirea dintre Enescu și Maria Cantacuzino, ea a devenit şi a rămas marea iubire a compozitorului, până în ultimele clipe ale vieţii sale. Cei doi s-au cunoscut la Sinaia, în Castelul Peleş, unde compozitorul era invitat de regina Elisabeta a României să cânte. Enescu s-a îndrăgostit iremediabil şi a început să cânte în prezenţa Marucăi la seratele mondene din casa ei de la Tescani.

Finalizarea Operei OEDIP la Conacul Tescani

La Conacul Tescani s-a născut Maria Cantacuzino-Enescu (pe numele ei de fată Rosetti-Tescanu). După ce s-a îndrăgostit de Maruca, George Enescu a venit aici adesea. A continuat să vină aici și după căsătoria cu Maruca. Fiind atrasat de peisajele idilice, care l-au inspirat și pentru a definitiva opera Oedip (pe care i-a dedicat-o soției sale).

Maria Cantacuzino-Enescu a donat conacul în 1947 pentru a deveni aşezământ cultural. În 1980 aici a fost inaugurată “Casa Memorială Rosetti – Enescu”, funcționând sub diferite nume până în 2007 când a devenit secţie a Muzeului Naţional “George Enescu” (cu numele de Secţia „Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu – George Enescu”).

Muzeul Naţional „George Enescu” – Palatul Cantacuzino din București

Aici a stat Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost primar al Capitalei, prim ministru, şef al Partidului Conservator, poreclit ,,Nababul” datorită averii sale impresionante. Palatul a fost realizat între 1901-1903 după proiectele arhitectului Ioan Berindei. După moartea Nababului, în 1913, palatul a trecut în posesia fiului său Mihail G. Cantacuzino şi a soţiei sale, Maria Cantacuzino. Dar prințul Mihail G. Cantacuzino moare foarte tânăr într-un accident de mașină.

După moartea soţului ei, Maruca moștenește palatul. După o relație intima foarte apropiată cu Nae Ionescu şi dupa o tentativă eşuată de sinucidere aruncându-și cu acid pe față (suferind de depresie), Maruca se căsătoreşte cu Enescu. În ciuda statutului de soţie a lui George Enescu, Maruca se pare că ar fi avut mai multe relaţii extraconjugale cu oameni din lumea muzicii (inclusiv Dinu Lipatti). Enescu o iubea însă orbeşte şi trecea cu vederea toate aceste escapade amoroase ale prinţesei.

Enescu a locuit împreună cu Maruca între 1945-1946 în casa din spatele palatului, destinată iniţial administraţiei clădirii. Însă ţinea concertele în palat, în aula care are o acustică deosebită.

După moartea lui George Enescu în 1955, soţia sa a donat imobilul statului român, cu scopul înfiinţării muzeului dedicat memoriei compozitorului (și pentru a-l salva de la naționalizare). Astfel, din 19 iunie 1956, aici funcţionează Muzeul “George Enescu”. Fotografiile sunt făcute în decembrie 2018, cu ocazia unui concert Restitutio în Aula Palatului.

Casa Memoriala George Enescu – Sinaia – “Vila Luminiș”

Legătura dintre George Enescu şi Sinaia a fost creată prin intermediul Casei Regale a României. În 1898, “Poema Română”, care se încheie cu Imnul Regal, s-a bucurat de succes enorm la Paris, şi astfel Enescu a primit sprijinul Reginei Elisabeta (care scria sub pseudonimul Carmen Sylva). Aceasta, recunoscând talentul tânărului muzician, i-a oferit ani de-a rândul o cameră într-un colţ intim al Castelului Peleş, unde să poată studia. De asemenea, Enescu era deseori invitat de regină pentru a susţine recitaluri la Palat. Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dând naștere mai multor lied-uri în limba germană. Prințesa Martha Bibescu și-l disputa pe marele compozitor cu regina.

Frumuseţea locurilor şi apropierea de Castelul Peleş l-au determinat pe muzician ca din banii câştigaţi în primul său turneu în America să-şi construiască aici, între 1923 şi 1926, o casă după planuri proprii, cu ajutorul arhitectului Radu Dudescu. A denumit-o Vila Luminiş, datorită luminişul dintre brazi în care se află ea.

În următorii 20 de ani, până în 1946, când a părăsit România definitiv, în perioadele dintre turneele sale în Europa şi America de Nord, Enescu a revenit periodic la Sinaia pentru a se dedica, cel puţin o lună pe an, creaţiei artistice. La Sinaia a compus si o parte a creatiei sale, printre care se regăsesc Rapsodiile Române și un tablou din actul al II-lea din opera Oedipe. La pianul din salonul de muzică (care acum se află la subsolul clădirii, din cauza unor probleme tehnice cu parchetul), Enescu i-a dat primele lecții lui Dinu Lipatti, în vârstă de numai patru ani, dar și lui Yehudi Menuhin, când acesta avea doar 11 ani, în 1927. Pe vremea cât a stat la Sinaia, Menuhin a locuit într-o vilă superbă, Vila Carola astăzi de vânzare de către casa de licitaţie Artmark:

Vila Carola a fost construită în 1896 de fostul valet al prinţului Dimitrie Ghica, austriacul Jóseph Ungarth, antreprenor la Hotelul Caraiman, un renumit comerciant, proprietar de hoteluri și restaurator de mare valoare. Ungarth a renunțat la administrarea Hotelului Caraiman și a închiriat camerele vilei Carola ca pensiune. Se spune că avea un cal la vilă, pentru călărit și trăsură pentru plimbări, chiar și grădinar, care a îngrijit toată grădina.

Numele vilei vine de la fiica lui Jóseph Ungarth, Carola, cea care avea să devină, peste ani, soacra lui Constantin Noica. Construită în stilul specific staţiunii Sinaia, prin inspiraţie din arhitectura Peleşului, vila a fost locul unor poveşti de dragoste celebre şi a găzduit celebrităţi mondiale. La Vila Carola s-au cunoscut Carol al II-lea şi Elena Lupescu, în 1925, cu ocazia vizionării filmului “Nibelungii”, difuzat de Fundaţia Culturală Regală Principele Carol, şi tot aici se întâlneau, în secret, cei doi amanţi.

De la Vila Carola, Yehudi Menuhin mergea zi de zi la Vila Luminiș pentru a primi lecții de vioară. La intrarea în Vila Luminiș se află bustul în marmură al lui George Enescu, realizat de sculptorul moldovean Ion Irimescu, fascinat de personalitatea acestuia. Camerele de la etaj sunt spaţioase şi confortabile, având interiorul aranjat cu deosebit de mult bun gust, cu ornamente şi obiecte de mobilier caracteristice stilurilor românesc, oriental sau Biedermayer. Din salon se intră în camera Mărucăi, decorată în stil eclectic. În comparație, camera compozitorului este foarte intimă, confirmând modestia sa proverbială. Am vizitat și fotografiat Vila Carola în aprilie 2019, și Vila Luminiș în iunie 2019.

În 1947, aflat la Paris, Enescu a donat vila statului român, pentru a fi folosită ca loc de odihnă şi de creaţie pentru artişti. Astăzi aici este Casa Memorială “George Enescu”, secţie a Muzeului Naţional “George Enescu”.

“Tinerei generaţii îi recomand muncă, cinste şi altruism şi aş mai adăuga şi modestie, cât mai multă modestie şi îngăduinţă pentru cei din jurul tău care vor să se manifeste… Valorile adevărate nu pot fi împiedicate de a ieşi la iveală.” George Enescu

Moartea lui Enescu la Paris

În 1946, Maruca Cantacuzino şi George Enescu au renunţat la viaţa din România şi s-au mutat la Paris, plecând în exil, după ce Enescu fusese nedreptățit aspru de regimul comunist. Enescu moare aici, în noaptea de 3 spre 4 mai 1955, pe jumatate paralizat, dar rămas lucid până în ultima clipă. Maruca moare 13 ani mai târziu în Elveţia, însă amândoi sunt îngropaţi în acelaşi cimitir din Paris, Père-Lachaise. Fotografia este făcută în mai 2018, și m-am bucurat nespus că am reușit să găsesc figura 68 la care se află piatra funerară, printre câte și mai câte monumente istorice funerare deosebite din acest cimitir istoric.

Așa că închei aici călătoria cronologică alături de casele lui Enescu printr-un moment de reculegere, pe care îmi amintesc că l-am respirat adânc în cimitirul-muzeu Père-Lachaise, fredonând în minte câteva acorduri din “Rapsodia Română”…

Surse

https://www.georgeenescu.ro/

http://descoperanordest.ro/

http://ceascadecultura.ro/

https://www.botosaneanul.ro/

https://www.turismbotosani.ro/

https://www.oar-bucuresti.ro/

Apr

2020

Casa copilăriei pianistei Silvia Șerbescu

#Aiciastat Silvia Șerbescu (1903-1965), prima noastră pianistă de renume internațional formată la școala pianistică românească și profesoară la Conservatorul din București. Pe Silvia Șerbescu o comemorăm astăzi: pe 22 aprilie se împlinesc 55 de ani de la trecerea sa în neființă. Silvia Șerbescu a fost, printre altele, solistă a Filarmonicii din București, a concertat pe marile scene ale lumii și a avut recitaluri de sonate alături de George Enescu, care i-a scris ca dedicație pe programul de sală din 29 decembrie 1942: „Partenerei mele atât de remarcabile din această seară, admirație și respect”. A primit chiar de la Regele Mihai în 1943 decoraţia cu medalia Meritul Cultural pentru Artă. Bustul ei, sculptat de Gheorghe D. Anghel, se află în sala principală a Universității Naționale de Muzică din București.

Casa copilăriei Silviei Șerbescu

Silvia Șerbescu s-a născut în această casă, pe strada Profesorilor nr. 4. Tatăl ei, Gheorghe Chelaru, era profesor de latină, greacă și română la Liceul Gheorghe Lazăr din București. El a fost chiar preceptor al principelui Nicolae și al principesei Maria, doi dintre copiii regelui Ferdinand și ai reginei Maria. Mama ei, Eliza Bunescu, era fiica lui Ioan Bunescu și nepoata lui Gheorghe Ionescu, ambii compozitori de muzică corală şi dirijori ai corului Patriarhiei Române. Numele el de fată a fost Chelaru și a devenit Șerbescu prin căsătoria cu inginerul Florian Șerbescu.

Ce mă leagă de Silvia Șerbescu este chiar Ioan Bunescu: el a fost bunicul ei, și stră-stră-bunicul meu. Locuiesc la câteva numere distanță de casa Silviei Șerbescu, și din păcate văd cum căsuța decade încet-încet, fiind rând pe rând martora unor vremuri frumoase, a unor vremuri încărcate și a unor vremuri pline de ignoranță. Toate și-au lăsat amprenta asupra ei, fără drept de apel. În curtea casei mele încă se află porțile cu inițialele I.B. care țin vie amintirea acestei familii. Ioan Bunescu a avut 4 fete și un băiat, și familiile și urmașii lor au locuit în parcela aceasta, până când istoria și-a spus cuvântul.

Viața și studiile Silviei Șerbescu

Silvia Șerbescu a studiat atât în București cât și la Paris. În București a studiat la Academia Regală de Muzică (astăzi transformată în Universitatea Națională de Muzică din București), având-o ca profesoară de pian pe faimoasa Constanța Erbiceanu. În același timp a studiat și a obținut licența în matematică la Universitatea din București. Atrasă mai mult de latura muzicală, a continuat la Paris, la École Normale de musique, cu Lazare Lévy și Alfred Cortot, obținând o „licence de concert” cu distincție.

Un alt fapt inedit care leagă familiile noastre este legat de concursurile de interpretare muzicală la care participa și la care lua premii la vioară Andrei, soțul meu, pe când studia la Școala de Muzică și Arte Plastice nr. 4. Concursurile respective se chemau pe vremea aceea „Silvia Șerbescu”, în onoarea marii noastre pianiste.

Mai jos puteți vedea o înregistrare a Silviei Șerbescu, un album apărut la Editura Casa Radio, 2004, în colecția „Maestro”.

Arta pianistică a Silviei Şerbescu a fost elogiată în sute de articole de presă din ţară şi din străinătate. A dat concerte și recitaluri în numeroase țări: Finlanda, Franța, Italia, Iugoslavia, Polonia, Suedia, Turcia, colaborând cu dirijori renumiți. Dintre cei români i-aș menționa pe George Georgescu, Ionel Perlea și Constantin Silvestri. În anii 1955–1957 a fost solistă a Filarmonicii „George Enescu” din București, cu care a concertat în Cehoslovacia și Uniunea Sovietică. Un punct culminant al artei interpretative a Silviei Serbescu îl reprezintă recitalurile din 1962 cu ocazia centenarului nașterii lui Debussy, interpretând impecabil cele 24 de Preludii ale compozitorului. În ceea ce privește munca ei de pedagog, pentru calitățile ei muzicale și umane, Iosif Sava a numit-o „unul dintre cei mai iubiți profesori”. Din păcate, numai câteva dintre înregistrările ei s-au păstrat, printre care se regăsește și înregistrarea unui concert împreună cu fiica ei, Liana Șerbescu: Bach și Respighi, Electrecord, București, 2014 (EDC 1108-1109). Am acest CD, pe care îl ascult cu mare drag dând volumul tare astfel încât să ajungă notele și la căsuța învecinată, cu soartă tristă, de la nr. 4.

Detalii

Fotografiile de epocă sunt din arhiva personală a Lianei Șerbescu.

Adrese: Pe Strada Profesorilor nr. 4 s-a născut și a copilărit, și pe Strada Sf. Constantin nr. 27 și-a petrecut restul vieții. Aici s-a născut și fiica ei, Liana Șerbescu, pianistă la rândul ei, eleva mamei sale, profesoară, muzicolog, o propagatoare a muzicii compozitoarelor. Despre ea, mai multe povești, într-un episod viitor.

Surse: Liana Șerbescu; Monografia ‘Silvia Șerbescu – prima noastră pianistă’ semnată de Lavinia Coman (una dintre elevele Silviei Șerbescu la Conservator); Articol din Revista MUZICA Nr. 3 – 4 / 2015 „Rememorare Silvia Şerbescu 50 de ani de posteritate” de Lavinia Coman

muzica

Campanie de crowdfunding pentru lansarea albumului de ornamentică “Detaliul Secession – Timișoara”

Detaliul Secession - Timișoara

Susține campania de crowdfunding

Like this:

SoNoRo Interferențe lansează burse pentru canto

Înscriere

Like this:

Viața și casele lui Enescu din România

Nașterea și copilăria lui Enescu: Casa Memorială „George Enescu” din Liveni

Casa mamei lui Enescu: Casa Memorială „George Enescu” din Mihăileni

Casa tatălui lui Enescu : Muzeul Memorial „George Enescu” din Dorohoi

Dragostea pentru Maruca: Apartamentul din București, Str. George Enescu nr. 7

Finalizarea Operei OEDIP la Conacul Tescani

Muzeul Naţional „George Enescu” – Palatul Cantacuzino din București

Casa Memoriala George Enescu – Sinaia – “Vila Luminiș”

Moartea lui Enescu la Paris

Surse

Like this:

Casa copilăriei pianistei Silvia Șerbescu

Casa copilăriei Silviei Șerbescu

Viața și studiile Silviei Șerbescu

Detalii

Like this:

Caută

Articole recente

Aiciastat pe Instagram

Detaliul Secession - Timișoara

Susține campania de crowdfunding

Share this:

Like this:

Înscriere

Share this:

Like this:

Nașterea și copilăria lui Enescu: Casa Memorială „George Enescu” din Liveni

Casa mamei lui Enescu: Casa Memorială „George Enescu” din Mihăileni

Casa tatălui lui Enescu : Muzeul Memorial „George Enescu” din Dorohoi

Dragostea pentru Maruca: Apartamentul din București, Str. George Enescu nr. 7

Finalizarea Operei OEDIP la Conacul Tescani

Muzeul Naţional „George Enescu” – Palatul Cantacuzino din București

Casa Memoriala George Enescu – Sinaia – “Vila Luminiș”

Moartea lui Enescu la Paris

Surse

Share this:

Like this:

Casa copilăriei Silviei Șerbescu

Viața și studiile Silviei Șerbescu

Detalii

Share this:

Like this:

Caută

Articole recente

Aiciastat pe Instagram