Locație: Adam’s Coffee, Str. Tudor Vianu 50, București
Când: 26-28 aprilie, 13.30 – till night
Workshops: Școala de scribi (Oana Dragomir), Upcycling colaje (Maria Bratu)
Artisti implicati
Maria Bălan https://www.instagram.com/mariabalan_printmaker/
Ortaku https://www.instagram.com/ortakovicu/
Razew https://www.instagram.com/raze.www/
Săfițicuminți Crew https://www.instagram.com/safiticuminti.crew/
Bucharest Collage Collective https://www.instagram.com/bucharest.collage.collective/
Care sunt pilonii care susțin imaginea de hub cultural a Bucureștiului? Dacă am avea în vedere exclusiv sensul denotativ, putem afirma fără nicio urmă de dubiu că mai toate podurile
orașului – zonele de legătură, în general – sunt decorate cu simboluri vizuale realizate de grafferi deja consacrați ca simboluri culturale ale capitalei: @ortakovicu , Razew, @c.user.ul , Toybox, @kseleqoqynqyshy sau Maria Bălan sunt doar câteva dintre numele și figurile de care ne lovim în timp ce traversăm orașul de la un capăt la celălalt.
Importanta graffiti-ului reiese tocmai din această suprasaturație a încărcării cu simboluri pe anumite ziduri ale orașelor. Unul dintre principalele motive pentru care, în imaginarul colectiv, despărțirea dintre graffiti și ideea de simplă „marcare a teritoriului” este imposibilă, e reprezentat tocmai de abundența iconografiei urbane într-un peisaj care, anterior, a fost într-adevăr „marcat” în moduri mai puțin fericite – de aici, confuzia persistentă între ce reprezintă, într-adevăr, o formă de artă, și ce este doar o simplă „iscăleală”.
Așa cum încercăm să subliniem, characters of ROMANIA nu fac însă altceva decât să mențină cultura urbană vie prin simboluri de street art care, în timp, creează sentimentul de familiaritate și apartenență. Fie că ne gândim la ingerii lui ortaku , iepurașii lui Coon One, personajele minunate ale lui Ksele sau la propunerile inedite de lettering ale lui Toybox (iar lista poate continua), aceste forme de artă urbană susțin și contribuie la identitatea particulară a orașului pe care îl îmbogățesc vizual.
Prin urmare, devine evidentă nevoia de susținere a continuității demersurilor artistice urbane atât din fonduri publice, cât și private. Supraviețuirea și mentenanța acestei ramuri a sectorului cultural sunt direct dependente de conștientizarea imediată a importanței streetart-ului în peisajul bucureștean.
Sambata bar pe terasa – Aperitivo Moment. Îl vom avea alături de noi pe Alex Berea, brand ambasadorul Aperol din România, care ne va delecta cu cele mai corecte cocktails.
În plus, pe toata durata evenimentului ne bucurăm să vă anunțăm că alături de noi vor fi și cramele noastre boutique preferate: Dradara, Izvor, 7Arts, Darabont si Dagon, pregătite să vă ofere o selecție excepțională de vinuri fine și delicioase
Parteneri – Head Distribution, Aperol Spritz, Alchemico Drinks
![#Aiciastat Teatrul Sică Alexandrescu ce ademenește localnicii Brașovului și turiștii pe scena culturală a orașului la spectacole într-un cadru vechi de peste 60 de ani. Atât Piața Sfatului cât și Teatrul Sică Alexandrescu sunt locuri care adună comunități, locuri care unesc și care au puterea de a coagula. De aceea mi se pare fantastic că aceste două puncte focale ale Brașovului au fost îngrijite și puse în valoare de @karcher_romania curățându-le profesional ca parte din misiunea lor de a proteja patrimoniul.
Un cărturar ardelean, Ştefan Mărcuş, spunea despre teatru astfel: „Omului îi place să joace şi să se joace, a se mândri şi «a se închipui». În chip firesc zace în firea omului să joace teatru. […] Lanţul nesfârşit de emoţiuni dramatice, de zguduiri şi frământări interne, căruia i‑a fost supusă viaţa poporului, strivit de năvăliri, a creat teatrul celor mai desăvârşite drame şi au fost elementele emotive în spaţiul din care a răsărit sâmburele de dramă pentru teatrul românesc”.
În aceeași idee, știați că la sfârşitul secolului XIX, în 1895, elevi de clasa a VII‑a şi a VIII‑a ai gimnaziului din Braşov studiau „teoria dramei“?
Teatrul din Brașov a fost înființat în 1946, inițial figura sub numele de Teatrul Poporului din Brașov, sub direcțiunea lui Florin Eliade. A fost imediat luat de valul naţionalizării din iunie 1948 ce a avut ca efect şi etatizarea instituţiilor teatrale de spectacol. Teatrele Poporului au devenit Teatre de Stat. În 1948, director al Teatrului brașovean a fost numit regizorul Puiu Maximilian (tatăl textierului de revistă Mihai Maximilian).
În 14 mai 1949, odată cu vremurile, Teatrul Poporului și-a schimbat titulatura în Teatrul de Stat Brașov. În 1967 a fost numit Teatrul Dramatic, la inițiativa regizorului Sică Alexandrescu, director al teatrului la acea vreme. El era un self-made man, nu făcuse conservatorul, a lucrat la diverse teatru, inclusiv Comedia și TNB, el a fost și consultat la ridicarea clădirii TNB din București. A fost Maestru Emerit al Artei, a primit titlul de Artist al Poporului, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I și cu Ordinul Steaua RSR iar teatrul a fost redenumit în 1994 în onoarea lui.](https://aiciastat.ro/wp-content/plugins/instagram-feed/img/placeholder.png)