bucurești

Cumpărături de Sărbători cu sclipiri de patrimoniu

WhatsApp Image 2023-12-19 at 01.57.51 (4)

Îmi place să merg în case cu poveste atât să le vizitez, dacă sunt muzee, să le aflu trecutul, să stau de vorbă cu proprietarii lor de ieri și de azi, cât și să simt că pulsează în acord cu ritmul orașului – cel mai fericit caz pentru o clădire de patrimoniu. Iar zilele acestea ritmul orașului este dinamizat de Sărbătorile de Crăciun care iau cu asalt spiritele, dorințele și listele de cumpărături. Iar pe mine lista de cumpărături de cadouri mă trimite cel mai adesea în case cu poveste, case de patrimoniu, case care mă familiarizează cu orizontalitatea spațiului construit în armonie cu valorile urbanistice de odinioară. Așa că prefer cumpărăturile făcute în astfel de case care mă fac să mă simt mai prezentă și mai ancorată în rădăcinile orașului nostru istoric frumos. În momentul în care pășesc într-o astfel de casă și cumpăr un obiect cu care rezonez, simt că gestul de a cumpăra transcende mercantilitatea frustă și devine un act mai nobil și mai bun. Vă fac astfel 3 recomandări de locuri unde puteți face cumpărături pentru cadourile de sărbători, cumpărături cu glitter de patrimoniu și de bun gust:

  • Cărturești Verona în casa politicianului D.A. Sturdza

    #Aiciastat politicianul liberal Dimitrie Sturdza (1833-1914), istoric, economist, numismat, iubitor de cărți, membru al Academiei Române și prim-ministru al României. Casa găzduiește astăzi librăria Cărturești Verona și este un loc ideal de a descoperi cărți și cadouri pentru cei dragi. Minunata librărie și cărțile sale creează un univers fantastic alături de povestea clădirilor care fac astăzi parte din ansamblul său (da, este vorba de două clădiri, nu de una singură!). Casa Sturdza construită în 1883 este reprezentativă pentru familiile înstărite de la jumătatea secolului al XIX-lea, având un hol central și camere dispuse simetric de-o parte și de alta a sa. Interiorul și exteriorul casei sunt decorate bogat, unele ornamente încadrându-se în registrul neorenascentist. Casa își menține și astăzi ornamentația interioară originală la plafoane, la ancadramentele ușilor și la sobele albe. O parte dintre ușile casei sunt duble și pictate cu diverse ornamente asemănătoare cu arabescuri. În anii '40 casa a adăpostit Librăria Hasefer şi apoi un anticariat caritabil care ajuta persoanele într-o stare financiară precară după război să supravieţuiască vânzându-și cărţile. După naționalizare casa a avut diverse funcțiuni. În anii '90 aici a funcționat un club al copiilor, unde îmi amintesc cu drag că aveam cursuri de pictură, balet, franceză și chiar informatică (desenam omizi în QBasic și scriam linii de cod de bază în Pascal). Proprietarul inițial, Dimitrie Sturdza, iubea foarte mult cărţile, astfel încât după recuperarea casei de către arh. Șerban Sturdza (moștenitorul familiei) închirierea ei către librăria Cărturești s-a potrivit perfect. Este interesant că librariile Cărturești au intrat în posesia imobilului de lângă (unde a funcționat o vreme Teatrul Ion Creangă) și a extins spațiul librăriei. Și acolo găsim elemente originale extrem de bine păstrate, cuptorul pe lemne de la subsol este autentic, la fel câteva sobe. Continuitatea ansamblului este un proces continuu, viu, în asonanță cu spiritul celor două case.

  • Showroom-ul MURMUR în casa din 1916 a profesorului Ștefan Stoicescu, profesor de matematică la liceul Lazăr

    #Aiciastat Ștefan Stoicescu, profesor de matematică la liceul Lazăr, în această casă ridicată la marginea cartierului evreiesc în 1916. Casa a fost supraetajată în perioada interbelică, fiind plătită cu un credit de la “Creditul funciar urban” în anii 1920, fapt ce înscrie construcția în valul modernizator de urbanism din prima jumătate de secol XX. Stilul arhitectural este neoromânesc, cu structură de lemn. A rezistat la cutremurele din 1940 și 1977. A fost confiscată de autoritățile comuniste în anii ‘50, așa că în casă au trait de-a lungul anilor, pâna în 1995, aprox. 15-20 familii pe toate nivelele, incluzând subsolul. Recuperată în 1995 a fost renovată în 1996 si 2021. Proprietarii au copilărit aici, apoi ulterior au închiriat. Renovarea recentă a casei a fost realizată de arh. Bogdan Ciocodeică pentru a găzdui showroom-ul brandului Murmur fondat de Andreea Bădală, cea care a reinventat feminitatea într-o societate în care ea a fost adesea suprimată. Casa găzduiește astfel în mod delicat faldurile unor rochii cu transparențe arhitecturale ce clădesc naturalețe și eleganță atemporală. Aici găsiți piese vestimentare ce vor intra în patrimoniul personal al celor ce le poartă, aflate la confluența dintre modă, distincție și trend. Ba mai mult, hainele realizate de Andreea Bădală au diferite grade pe scala curajului: ea a creat atât haine cu transparențe pronunțate sau delicate, cu forme accentuate sau doar intuite, cu goliciuni sugerate sau doar ghicite, însă unul este punctul comun al acestora: feminitatea. Pentru cadouri cu o feminitate debordantă, vă recomand să treceți pragul acestui showroom desprins parcă dintr-o altă lume: aici atmosfera este relaxată, nu se pune presiunea cumpărării finale, puteți sta ore întregi pentru a proba sau pentru a vă bucura de atmosferă cu un pahar de prosecco.

  • Showroom-ul COS în casa unde a copilărit Martha Bibescu și unde a fost cândva vestitul restaurant Caraiman sau Salonul Spaniol

    #Aiciastat Martha Lahovary (viitoare prințesă Bibescu) în copilăria sa, desfășurată între casele din București, moșiile familiei și călătoriile în Franța. În ceea ce privește casa de pe Calea Victoriei (ce avea la data respectivă numărul 126-128), știm din cercetările Oanei Marinache prezentate în cartea "Familia Bibescu - Basarab Brâncoveanu între Paris și București" apărută la Editura Istoria Artei în 2016 următoarele: proiectul din 1908 fusese depus de firma de antreprenori Grant & Perlasca, în numele arhitectului Victor Ștefănescu (1877-1950). Fațadele prezentate în dosarul de arhivă 222/1908 A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic erau semnate de arhitectul Grigore Cerkez (1850-1927) și de E. Grant: o clădire cu etaj și parțial două etaje (ușor retrase), cu mai multe intrări laterale, cu o decorație în stil eclectic de factură academistă franceză, tipică perioadei. Planurile etajelor sunt semnate de Johann Seewaldt, care semnează de asemenea și un plan de situație cu o construcție nouă, pe limita de vecinătate, pe lot mai fiin prezente casa principală, aliniată la stradă, dar și o dependință aflată în curte. Cel mai probabil clădirea adăpostea numeroase odăi, având în vedere adâncimea parcelei. La stradă, vestita Cale a Victoriei, se afla un salon-prăvălie, probabil închiriat de familia Lahovary pentru a obține venituri suplimentare. Este remarcabil că și această fațadă s-a păstrat în proporție covârșitoare la reabilitarea realizată de biroul Popp&Asociații (deși fotografiile din perioada 2008-2009 ne indică pierderea ornamentelor de odinioară). Felicit astfel de proiecte excelente de reabilitare și de punere în valoare a patrimoniului construit. Merită menționate atracțiile bucureștene care și-au avut sălașul aici: vestitul Restaurant Caraiman (unde veneau personalități să mănânce: știm sigur din memoriile profesorului Petre Anghel chiar și Petre Țuțea a mâncat aici cel puțin o ciorbă!), și apoi Salonul Spaniol devenit "Viking", oază a muzicii rock de odinioară. Iar astăzi pătrundem în vechea prăvălie care adăpostește universul COS, un magazin cu produse statement care mie îmi plac extrem de mult, atât pentru mine cât și pentru cei dragi (în măsura în care stilul vestimentar li se potrivește, desigur).

Planurile clădirii copilăriei Marthei Bibescu - dosar de arhivă 222/1908 A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic apud Marinache Oana, "Familia Bibescu - Basarab Brâncoveanu între Paris și București", Editura Istoria Artei, 2016, București
Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

Dezvelirea statuii Monica Lovinescu-Virgil Ierunca în Cotroceni, un duet al forței exilului românesc

Statuie Monica Lovinescu-Virgil Ierunca

Statuia închinată Monicăi Lovinescu (1923–2008) și lui Virgil Ierunca (1920–2006), cele mai importante voci ale exilului românesc, operă a sculptorului Virgil Scripcariu, monument de for public inițiat de Fundația Humanitas, a fost dezvelit astăzi, 17 decembrie, în prezența comanditarului, a oficialităților și a publicului iubitor de patrimoniu și de frumos, fiind donat orașului București cu prilejul Anului Centenar Monica Lovinescu.

 

Duminică, 17 decembrie, ora 12.30, a avut loc ceremonia de dezvelire a grupului statuar Lovinescu–Ierunca. Evenimentul a avut loc în Cotroceni, la intersecția dintre străzile dr. Grigore Romniceanu și dr. Petre Herescu. Anul acesta se marchează 100 de ani de la naşterea Monicăi Lovinescu, centenar care a fost marcat prin multiple evenimente inițiate sau sprijinite de Fundația Humanitas și care își atinge apogeul prin publicarea monografiei-album scrise pe baza documentației impresionante “Monica Lovinescu, o voce, o viață un destin” de Cristina Cioabă, și prin acest monument de for public, grupul statuar Lovinescu-Ierunca, închinat orașului. Astăzi se împlinesc și 34 de ani de la începerea revoluției anticomuniste la Timișoara, așa că data aleasă pentru dezvelirea statuii are o dublă însemnătate (chiar dacă prima dată aleasă pentru eveniment, 19 noiembrie, când se împlineau chiar 100 de ani de la nașterea Monicăi Lovinescu, nu a putut fi onorată din cauza lipsei de profesionalism a unuia dintre furnizorii de materiale de construcție, mai precis andezitul din care ar fi trebuit să fie realizat soclul). La ceremonie au vorbit Gabriel Liiceanu, inițiator al Anului Centenar Monica Lovinescu și președinte al Fundației Humanitas, istoricul de artă Ioana Beldiman și sculptorul Virgil Scripcariu, dar și primarul general, Nicușor Dan, și ministrul culturii, Raluca Turcanu.

 

Adrian Dinu Rachieru, profesor universitar, critic literar, eseist și prozator scria că: ‘pentru faimosul cuplu Monica Lovinescu-Virgil Ierunca, ascultat cu emoție la Europa liberă (1962-1992), exilul a însemnat „o lungă ucenicie în doi”, purtând – prin legătură destinală – „o osândă” împreună: adică, înfruntarea unui sistem totalitar, ca „încăierare cotidiană”. Deosebiți, dar complementari, cei doi au sigilat o epocă, fiind „un cuplu indiscernabil”. Dacă Monica Lovinescu, mitizată, devenise, cu vocea-i inconfundabilă, o instituție, Virgil Ierunca, secondând-o, a acceptat un rol de fundal, slujind aceeași cauză.‘ Fix acest lucru este astăzi transmis prin vocea puternică a sculpturii lui Virgil Scripcariu. O voce în bronz și oțel inoxidabil, o voce triumfătoare. Triumful asupra harpiilor este evident: copacul Securități cu ele sale păsări feroce care te pot ataca oricând și de oriunde, stă la distanță, a(s)muțit de forța binelui. Mantia care învăluiește duetul Monica Lovinescu-Virgil Ierunca strălucește ca firul de borangic, în bătaia soarelui, așa cum ne-a decriptat istoricul de artă Ioana Beldiman la ceremonia de dezvelire a statuii. Mantia din oțel a fost realizată cu bătăi de toporișcă, metaforă pentru multiplele lovituri de ordin fizic și psihologic pe care le-au suferit cei doi. Astfel că simbolul loviturii devine și simbolul supraviețuirii și al puterii de dincolo de cortina de fier, prin vocea Monicăi Lovinescu și susținerea și demnitatea lui Virgil Ierunca.

Timp de 30 de ani, milioane de români care au ascultat-o pe Monica Lovinescu la Radio Europa Liberă au putut să înţeleagă ce face comunismul din ei, au putut să aibă repere, au putut să îşi păstreze speranţele, să ştie încă ce înseamnă a rosti adevărul, fără cenzură. Monica Lovinescu, critic literar şi eseist, a fost una dintre personalităţile centrale ale exilului românesc, una dintre vocile cele mai cunoscute ale criticii literare româneşti, prin intermediul postului anticomunist Radio Europa Liberă. Încă din perioada tinereţii ea a publicat pagini literare și cronică dramatică în importante reviste culturale ale vremii. În anul 1947, a obţinut o bursă a statului francez şi a plecat la Paris, cu ultimul tren al democrației dinaintea așternerii Cortinei de Fier. De atunci a început exilul său, departe de mama sa, soția criticului Eugen Lovinescu, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, arestată de comuniști la vârsta de 71 de ani. Monica Lovinescu a menținut corespondența cu mama sa până în momentul în care a murit în închisoarea din Jilava, fiind înhumată într-o groapă comună, ca “pedeapsă” pentru că a refuzat să își “toarne” fiica comuniștilor.

 

Din 1962 Monica Lovinescu a început colaborarea la Radio Europa Liberă, unde, din 1967, a realizat emisiunea săptămânală „Teze şi antiteze la Paris”, a scris cronici literare despre literatura română pentru emisiunea „Actualitatea culturală”. În această perioadă, Monica Lovinescu a devenit, alături de soţul său, Virgil Ierunca, una din marile voci ale exilului cultural românesc din perioada comunistă. A fost permanent urmărită și atacată de Securitate, fiind bătută chiar până în pragul comei. Însă vocea ei a răzbit către milioane de ascultători care au căpătat la rândul lor forță datorită ei. După Revoluţia din 1989, după întoarcerea în ţară, a publicat mai multe cărţi de memorialistică şi despre literatura română şi contextul acesteia din trei decenii, cele mai multe publicate de Editura Humanitas. Din ciclul „Undelor scurte” fac parte: „Seismograme. Unde scurte” (1993), „Posteritatea contemporană. Unde scurte” (1994), „Est-etice. Unde scurte” (1994), „Pragul. Unde scurte” (1995) şi „Insula şerpilor. Unde scurte” (1996), ultimul cuprinzând perioada anilor 1988-1989. Monica Lovinescu a scris primul roman distopic din literatura română.

 

A murit la 20 aprilie 2008, la spitalul Charles Richet din Val d’Oise, la 15 km de Paris. A fost decorată post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Ofiţer. La 25 aprilie 2008, urnele funerare ale Monicăi Lovinescu şi soţului ei, care murise în septembrie 2006, au fost aduse în ţară. Au fost depuse la Ateneul Român, unde a avut loc un moment comemorativ, apoi la Casa Lovinescu din Bucureşti, şi în cele din urmă, la 16 mai 2008, au fost depuse în cripta familiei de la Cimitirul Grădini din Fălticeni.

 

Virgil Ierunca a fost critic literar, publicist şi poet. A debutat în ziaristică la ziarul „Timpul”. Între anii 1940 şi 1944 a colaborat la principalele reviste literare şi la săptămânalul „Vremea”. El a plecat, de asemenea, în Franţa, în 1947, cu o bursă din partea Guvernului de la Paris. Pentru activitatea sa democrată şi anticomunistă a fost distins cu medalia „Iuliu Maniu”, iar pentru cea literară cu Diploma de Onoare a Academiei Romano-Americane de Artă şi Ştiinţă (1987).

 

Statuia face un nou apel către lichele, la fel cum făcea și Liiceanu acum mai bine de 30 de ani când a publicat al său Apel către lichele (pe care am avut șansa să îl studiez și să îl analizez la Retorică la Facultate în 2009:

 

Încă nu ne-am vindecat [făcând referire la opera autoarei Hannah Arendt, "Originile totalitarismului"]. Suntem încă bolnavi, de vreme ce distrugătorii, nu numai că nu au fost condamnați, ci continuă să fie regretați. Un popor care își regretă în proporție de 50% distrugătorii, așa rezultă dintr-un sondaj recent: <în comunism era mai bine>, și acesta este doliul nostru național pe care îl purtăm de 34 de ani de la căderea comunismului. Nu numai că distrugătorii nu au fost condamnați, dar nici măcar memoria lor pare că nu a fost damnată. În sediul Casei Poporului, prin mesajul președintelui de atunci, adresat Parlamentului în ziua de 18 decembrie 2006, și care numea regimul comunist de la noi "un regim ilegitim și criminal". Ca și cum raportul final al comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, elaborat de un amplu colectiv de istorici, experți și analiști, raport de 879 de pagini care a stat la baza mesajului Președintelui, și care a fost publicat în anul următor de Editura Humanitas, nu ar fi existat. Nu ne mai rămâne acum decât acest lucru, să-i comemorăm pe cei care n-au obosit, vreme de 40 de ani, să amintească zi de zi că ordinea istorică ne fusese distrusă.

[...] Numai comunismul a avut viclenia de a face promisiunea mincinoasă a fericirii pentru toată lumea. Dragii mei, fericirea nu este un proiect realizabil de la nivelul unui stat, al unui guvern, al unui partid. Este o chestiune a fiecăruia dintre noi. Așa încât să nu credeți în promisiuni. Să cereți de la o societate adevărată, democratică, să asigure condițiile prin care putem căuta cu toții un sens al vieții și fericirea care este strict individuală. Nu există fericire în grup.

Gabriel Liiceanu, Președintele Fundației Humanitas

Dacă la nivel simbolic statuia face un act de recuperare istorică prin repunerea pe harta culturală a acestor două mari personalități ale exilului românesc, la nivel estetic ea este de o desăvâșire fără egal. Virgil Scripcariu a lucrat la această operă începând cu luna februarie, și a spus că este cea mai importantă provocare a vieții sale de sculptor de până acum. Doamna Ioana Beldiman, critic de artă și profesor de artă monumentală, a explicat înțelesurile estetice ale acestui ansamblu statuar de excepție astfel:

 

 

Prin comanda monumentului ce se inaugurează acum, destinul a oferit sculptorului Virgil Scripcariu o provocare profesională și umană de înaltă exigență [...]. O exigență pe măsura staturii umane și morale a celor mai importante voci ale exilului românesc [...], voci pe care le rememorează acest grup statuar. Avem în față un ansamblu de plastică monumentală destinat publicului și destinat orașului. Elementelor sculpturale figurative definitorii pentru monument, personajele și pomul cu stihii, artistul le adaugă geometria de o frustă frumusețe a prismei din beton aparent, banca ce invită la meditația asupra istoriei și eticii, asupra menirii artei. Fiecare dintre elementele acestei compoziții este purtător de simbol și participant la construcția de idei a întregului.

Sunt greu de trecut în revistă nenumăratele alianțe pe care artistul le concepe între forma sculptată și semnificația simbolică a acesteia. Un binom permanent de contraste presupuse de starea de luptă, de forță, pe de-o parte și suferința, sacrificiul, fragilitatea pe de alta, ritmează întreaga lucrare. Statui Monicăi Lovinescu ne înfățișează un personaj cu chip de statuie greacă, chip reunind frumusețea datelor naturale și unda de transfigurare creată de artist. Este reprezentată în picioare, în contrapost, grațioasă și fragilă în feminitatea ei fizică, adresându-se publicului prin gestul oratoric al mâinii drepte ridicate, cu degetele răsfirate. Este postura ei de voce a exilului, în care s-a situat decenii de-a rândul, vorbind despre literatura română și despre conștiință. Imaginând-o astfel pe Monica Lovinescu, sculptorul intersectează amintiri celebre din istoria sculpturii precum "Oratorul", cel care cheamă mulțimea, faimoasă statuie etruscă în bronz, păstrată la Muzeul Arheologic din Florența, venind din colecțiile medicee. Alături, verticală stabilă, statuia lui Virgil Ierunca e percepută ca zonă de sprijin, de calm și echilibru ce i-a fost mereu alături. Un văl din oțel inoxidabil cu scăpărări de argint și finețuri de maramă din borangic înfășoară cuplul. E scut de forță și iubire pe care și l-au construit împreună și care i-a apărat în epopeea luptei de o viață. Prin delicatețea și consistența materialului, vălul devine concomitent simbol al nobleței interioare a personajelor îngemănată cu ideea de rezistență neabătută. Profunzimea demersului de investigare a temei de către sculptor a determinat evitarea a acelui convenționalism des întâlnit la monumentele de artă publică. Curaj și sacrificiu nu au fost simple noțiuni în cazul acestor eroi români ai contemporaneității.

Apariția monumentului Monica Lovinescu-Virgil Ierunca în spațiul bucureștean ne determină să reamintim ceea ce s-a întâmplat în 1948 la momentul schimbării regimului politic. La acel prag ideologic al înlocuirilor violente, capitala României a fost mutilată prin distrugerea brutală a monumentelor de sculptură publică ce simbolizau nu doar fostul regim, ci o Românie în plină afirmare europeană: splendidele ecvestre Carol I și Ferdinand și monumentul dedicat Reginei Maria, întruchipând victoria din Marele Război.

Ioana Beldiman, critic de artă

Sculptorul Virgil Scripcariu și Ana Rubeli, Președintele Asociației culturale Aici A Stat
Sculptorul Virgil Scripcariu și Ana Rubeli, Președintele Asociației culturale Aici A Stat

Am sorbit fiecare cuvânt și fiecare inflexiune a personalităților culturale care și-au expus puncte de vedere, bucăți de suflet, motivații, animații și gândire la acest eveniment. Am putut să îi strâng mâna și să îi mulțumesc lui Virgil Scripcariu că ne-a oferit acest cadou. Este o onoare să îl cunosc, de când i-am descoperit universul la Școala de la Piscu mă simt un om puțin mai împlinit. Mă bucur din suflet că am asistat la acest moment istoric și că de acum locuitorii bucureșteni vor putea să trăiască și să respire un pic la umbra acestui duet al exilului românesc: Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Vă rog să vă faceți drum pe Romniceanu intersecție cu Herescu. În încheiere, vă las câteva cuvinte spuse cu sens de Liiceanu:

[Din] formidabila aventură spirituală pe care am trăit-o alături de Virgil Scripcariu. Îl întrebam:

- Dar îi voi recunoaște?

Era trist când îl întrebam așa.

- Nu, nu asta e cel mai important, accentul cade altundeva, îmi spunea.

- Unde să cadă? Vreau să îi recunosc! Sunt unii dintre oamenii cei mai dragi pe care i-am cunoscut în viață. O să vreau să îi recunosc!

- Nu, lăsați, accentul, o să vedeți...

Unde cade accentul? Sunt trei elemente care pe orice privitor care a trecut în zilele acestea pe aici l-au pus în alertă. Dragii mei, arta sculpturală din antichitatea greco-romană trecând prin Renaștere, trecând prin baroc, trecând prin arta academistă, toate au mers pe un cod mimetic, al imitării de către artist a realului. Arta contemporană nu mai e așa. S-a întâmplat ceva cu totul nou, înainte exista un consens între privitor, comanditar și artist cu privire la opera de artă. Nu își punea nimeni întrebarea în fața lui David al lui Michelangelo ce reprezintă și dacă îi place. Frumusețea era un cod comun.

Astăzi nu mai e așa. Arta contemporană și în speță sculptura contemporană se află în fața unei provocări pentru că artistul nu mai vrea să facă nici măcar ca Rodin la sfârșit de secol XIX. Nu. Este o dorință extraordinară de a-și afirma eul prin căutarea și găsirea a ceva nou. Cum se manifestă acest nou în cazul acestui monument? Sigur că da, în final îi recunosc pe cei doi. Îi recunosc, sunt fericit că îi recunosc, dar sunt fericit mai ales că îi recunosc  fără să fie doar recunoașterea mimetică a chipului Monicăi Lovinescu și al lui Virgil. Îi recunosc în noblețea lor, în simbolismul lor, în tot ce a însemnat măreț în viața lor. Sunt 3 elemente formidabile: cele două statui ca atare, mantia care a fost subiectul de discuție cel mai apăsat pe parcursul creației între mine, Virgil Scripcariu și soția sa, care s-a numit "Pacificatoarea" [...], și în sfârșit, acest straniu arbore.

Vă spun repede despre mantie. Evident că nu are o funcție imitativă, nu o să găsiți nicăieri doi oameni înfășurați în mantie mergând pe stradă, decât dacă plouă poate puțin [...]. Dar acesta este un mod de a traversa viața. Virgil Scripcariu a vrut să arate că doi oameni pot face una, într-o voință, într-un gând și într-o singură viață. Așa înfășurați laolaltă. Mantia aceasta e formidabilă. Știți de ce? Nu numai că este aleasă cu un gust formidabil, raportul dintre bronz și oțel, ci pentru că ea este bătută cu toporișca. Știți ce se obține în felul acesta? Tot o trimitere simbolică. Poate sunt răni, poate sunt cicatrice...

Al treilea lucru care a stupefiat lumea în aceste 3-4 zile [am stat mult aici] este pomul harpiilor. Homer vorbește primul în Odiseea despre harpii: personaje reprezentate cu corp de pasăre și cap de femeie. Erau răpitoare, răpeau oameni la comanda zeilor. Erau rele. Într-un pas ulterior, la Hesiod, după Homer, au rămas doamne cu trup de pasăre, dar erau de o frumusețe nespusă. Își pierduseră simbolismul clar, pluteau în ceva nedefinit. Deodată, însă, capul de femei superbe de la Hesiod a devenit capul unor femei bătrâne, urâte și urât mirositoare. Erau foarte rele. Acum acest simbolism al răului trebuie interpretat prin metamorfozele pe care le-a suferit. Și atunci, dacă e vorba de un arbore al răului, [...] cele 5 figuri, iată, în varianta lui Virgil Scripcariu [...] au devenit capetele unor bărbați urâți. Și în contextul istoric în care s-a petrecut această întâlnire între Rău și mâna opozitivă a Monicăi Lovinescu care spune "Stop! Nu! Nu așa!", acele capete sunt ale unor oameni îmbătrâniți în rele. Și trebuie să le dăm alt nume. Virgil Scripcariu le-a transformat după 2000 și ceva de ani în capetele unor lichele, cărora unii dintre noi le-au făcut un apel să facă un pas înapoi, să nu ne însoțească în continuare în mizeria istorică pe care o creaseră. Ca dovadă că e așa, artistul a avut în minte pentru fiecare figură câte un om din Securitate care a avut de-a face cu infiltrarea în Europa Liberă. Unuia dintre ei i s-a celebrat centenarul la Academie, în același an cu Monica Lovinescu...

Asta e, ca să vă dați seamă ce înseamnă să fii un mare artist care pornește de la o bază reală și ajunge la transfigurări succesive. Nu pot să îi mulțumesc îndeajuns și nu pot să vă zic cât de fericit sunt că am ajuns să trăiesc acest moment.

Gabriel Liiceanu, Președintele Fundației Humanitas

Posted by Ana in București, Istorisiri, 2 comments

Târgul Național de Știință Code Kids 2023

 

  • Sâmbătă, 9 decembrie 2023, între orele 11:00 și 15:00, are loc Târgul Național de Știință CODE Kids 2023 la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București.
  • 30 de copii reprezentanți ai celor 15 echipe CODE Kids din toată țara care s-au calificat la Târgurile Regionale vor veni să-și prezinte proiectele de robotică lucrate în cadrul bibliotecilor pentru rezolvarea problemelor comunitare și se vor întrece într-o competiție a celor mai frumoase proiecte tech.
  • Accesul la Târg este gratuit pentru public, care este așteptat cu robotul Cosmo, cu workshopuri de robotică și imprimantă 3D, treasure hunt și alte activități și surprize pregătite atât pentru adulți, cât și pentru copii cu vârste cuprinse între 8 și 15 ani. Se pot aduce echipamente electronice uzate, precum telefoane, laptop-uri, tablete pentru a le dona. Ele vor fi reparate (dacă e cazul) și oferite copiilor participanți la activitățile CODE Kids.

 

Sâmbătă, 9 decembrie 2023, între orele 11:00 și 15:00, are loc Târgul Național de Știință CODE Kids 2023 la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București, organizat de Fundația Progress. Câte 2 copii cu vârste între 10 și 15 ani, reprezentanți ai celor 15 echipe CODE Kids din țară care s-au calificat la Târgurile Regionale de Știință CODE Kids 2023 din perioada octombrie-noiembrie 2023, vin la București să-și prezinte proiectele de robotică lucrate în cadrul bibliotecilor pentru rezolvarea problemelor comunitare și să se întreacă într-o competiție palpitantă a celor mai frumoase proiecte tech. 

Astfel, îi așteptăm cu drag la Târg pe reprezentanții cluburilor CODE Kids Sarichioi și Târg Fierbinți (calificate la Târgul Regional de Știință CODE Kids Brăila 2023), ai cluburilor CODE Kids Viișoara și Zalău (calificate la Târgul Regional de Știință CODE Kids Cluj 2023), ai cluburilor CODE Kids Pietrari, Păușești-Măglași și Crâmpoia (calificate la Târgul Regional de Știință CODE Kids Râmnicu Vâlcea 2023), ai cluburilor CODE Kids Rucăr și Moreni (calificate la Târgul Regional de Știință CODE Kids Târgoviște 2023), ai cluburilor CODE Kids Țicleni, Vladimir și Turceni (calificate la Târgul Regional de Știință CODE Kids Târgu Jiu 2023) și ai cluburilor CODE Kids Bârlad, Tazlău și Popricani (calificate la Târgul Regional de Știință CODE Kids Piatra Neamț 2023). Îi felicităm pe toți copiii noștri coderi din cadrul acestor echipe și pe coordonatorii lor, bibliotecari, a căror contribuție la succesul copiilor noștri și al proiectului CODE Kids în sine este neprețuită.

Toate proiectele tech prezentate de copiii CODE Kids sunt originale, creative și răspund unei nevoi identificate de ei în comunitate. Tocmai de aceea, anul acesta am ales să mergem pe conceptul „Stay curios. Explore the impossible” iar tool-ul de Inteligență Artificială utilizat a înglobat elemente din „Alice în Țara Minunilor” în vizualul generat.

Astfel, veți putea vedea spre exemplu aplicația „Descoperă Tazlăul” – proiect creativ, ce susține tradițiile, cultura și promovarea obiectivelor turistice locale, conceput special pentru turiști în AppInventor, proiectul „ReciGreen Station”, ce are în componența sa 4 plăcuțe arduino, senzor de ultrasunet, servomotor, un joystick și elementele de asamblare printate la imprimanta 3D, proiectul „Senzor de Turbiditate”, un proiect cu multiple utilizări, precum analiza mediului înconjurător, procese industriale și determinarea calității apei, proiectul „Smart Home” – casă inteligentă care utilizează un sistem de siguranță și eficiență energetică, prin intermediul roboticii și al IoT (Internet of Things), proiectul „Smart Pill Box” care ne informează atunci când o persoană care urmează un tratament trebuie să își ia pastilele, dar și multe alte proiecte la fel de inedite.

 

Suntem la a patra ediție a Târgului Național de Știință CODE Kids. Coderii noștri au realizat până acum o sută de proiecte prin care tehnologia răspunde unei nevoi comunitare. În acest an avem multe inițiative formidabile. Este, de fapt, incredibil cum copiii din mediul rural îmbină programarea, robotica și inovația pentru a veni cu soluții, deși resursele pe care le au la dispoziție sunt de cele mai multe ori precare. Despre asta e CODE Kids și Târgul din acest an, despre imaginația care ne permite să ne transcendem limitele. Invităm bucureștenii de toate vârstele să admire aluatul din care e făcută creativitatea născută la sat, pe 9 decembrie, la Universitatea Politehnică București.

Camelia Crișan, CEO Fundația Progress

Accesul la Târg este gratuit pentru public, care este așteptat cu workshopuri de robotică și imprimantă 3D, treasure hunt și alte activități și surprize pregătite atât pentru adulți, cât și pentru copii cu vârste cuprinse între 8 și 15 ani.

Parteneri: Societe Generale Global Solution Centre România, Fundația Vodafone România, Romanian-American Foundation, Autoritatea pentru Digitalizarea României, Universitatea Politehnică din București, Bergerat Monnoyeur Romania, Thoughtworks, Affinity Transport Solutions

Partener media: Radio România Actualităţi

Accesul la Târg este gratuit pentru public, care este așteptat cu workshopuri de robotică și imprimantă 3D, treasure hunt și alte activități și surprize pregătite atât pentru adulți, cât și pentru copii cu vârste cuprinse între 8 și 15 ani. 𝐑𝐨𝐛𝐨𝐭𝐮𝐥 𝐂𝐨𝐬𝐦𝐨 va fi senzația Târgului și gazda care vă va întâmpina la sosire!  Așteaptă cu nerăbdare să vă cunoască, să vă răspundă la întrebări și să imortalizați această zi specială cu câteva fotografii împreună. Nu uităm nici de momentele unice din cadrul evenimentului care vor fi surprinse cu 𝐏𝐥𝐚𝐭𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚 𝐕𝐢𝐝𝐞𝐨 𝟑𝟔𝟎° pentru a retrăi cele mai frumoase clipe.

Detalii eveniment, participarea este gratuită

 

Despre CODE Kids

Din 2017 Fundația Progress a inițiat, pilotat și rafinat învățarea programării pentru copiii de 10-14 ani din mediul rural folosind bibliotecile publice ca spații de învățare și bibliotecarii publici ca facilitatori ai învățării. Metodologia noastră se bazează pe cercetările fundamentale ale lui Sugata Mitra – modelul SOLE – Self Organizing Learning Environment (Medii de învățare auto organizate), cunoscut și ca modelul Școala din cloud.

În acest moment, Fundația Progress coordonează 250 de cluburi de programare ce se desfășoară în bibliotecile publice, școli sau sedii de ONG-uri din localități rurale și mic urbane, în 40 de județe, 30 dintre cluburi sunt în Republica Moldova. Aici învață bazele programării și câștigă competențe STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Matematică) aproximativ 3000 de copii, pe două trepte de educație: începători și avansați.

Copiii din cluburile de începători reușesc în proporție de 80% să finalizeze activitățile principale CODE Kids. Astfel, top 10 copii au scris anul trecut peste 50.000 de linii de cod. Copiii din grupele de avansați lucrează pe aplicațiile Scratch, Arduino și AppInventor. În 2023, proiectul CODE Kids a însumat peste 3000 de copii care sunt activi, peste 6700 în cei 7 ani de activitate de copii instruiți.

Programarea este o competență esențială pentru un copil care se pregătește să intre pe piața muncii în următorul deceniu. Studii ale Universității Oxford și ale Forumului Economic Mondial ne spun că tehnologia va afecta profund modul în care vom munci în viitor și ce tipuri de abilități sau domenii de activitate vor fi favorizate, ca urmare a unui val masiv de robotizare și automatizare. Proiectul CODE Kids se adresează cu precădere copiilor din mediile rural și urban mic și îi ajută să privească cu încredere în viitor, având certitudinea că vor fi printre cei norocoși, cei care-și vor găsi un loc de muncă și vor avea șansa bunăstării.

Despre Fundația Progress

Fundația Progress este o organizație non guvernamentală, înființată în anul 1996 în Bistrița, ce contribuie la dezvoltarea instituțiilor comunitare, a persoanelor și grupurilor vulnerabile și ajută oamenii să devină mai puternici prin educație, tehnologie, cercetare și inovație. Organizația oferă sprijin cetățenilor pentru a evolua, a-și valorifica potențialul și a atinge bunăstarea în comunități durabile și reziliente. Prin parteneriatele create, Fundația Progress se concentrează pe facilitarea învățării pe tot parcursul vieții, transferul inovației, crearea de competențe IT și STEM și dezvoltarea de noi metodologii pentru proiectarea participativă și incluziunea socială. În îndeplinirea obiectivelor și pentru a ajunge la orice grup social organizația folosește bibliotecile publice și spațiile comunitare din sate și orașe ca puncte focale de învățare și centre de inovație socială.

 

 

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

O vilă antebelică aflată la 3 minute de Piața Victoriei se închiriază cu 2.100 de euro pe lună pe platforma de imobiliare Storia

image00004

O vilă antebelică aflată pe o stradă splendidă la numai 3 minute de Piața Victoriei se închiriază cu 2.100 de euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila este interesantă din punct de vedere arhitectural, tipică parcelării Blanc în care se află, are o curte spațioasă și este poziționată ultra-central. Are trei camere dispuse pe două niveluri și o suprafață de 140 metri pătrați. Vila este complet mobilată și utilată, având toate facilitățile necesare pentru o experiență de locuit de poveste, într-un loc privilegiat, cu un ambient plăcut și elegant.

 

Cei 140 metri pătrați sunt împărțiți între un living deschis cu șemineu, două dormitoare și trei băi. Curtea are 80 de metri pătrați. Vila se află pe o stradă istorică a capitalei, cunoscută pentru diversitatea arhitecturală cu evoluții stilistice și artistice care atestă succesiunea mai multor generații de locuitori, de arhitecți și de ingineri constructori. Detaliile ornamentale ale vilei sunt realizate din materiale de bună calitate, piesa de rezistență fiind fațada extrem de bogat decorată în stil eclectic de factură Beaux-Arts ce inspiră atmosferă antebelică.

 

Accesul se face printr-o curte elegant amenajată și umbroasă, pătrunzând pe ușa cu tâmplăria originală sculptată într-un hol ce se deschide către salonul principal al casei și scara ce urcă la mansardă. Camerele sunt luminoase, spaţiile interioare dovedesc un confort rafinat. Poziționarea vilei permite o perspectivă deosebită asupra vecinătăților care întregesc povestea istorică a arealului. Strada Argentina pe care se află vila este liniștită și în același timp emblematică pentru construcții elegante.

 

Parcelarea Louis Blanc în care se află această vilă antebelică este una dintre cele mai vechi parcelări din zona Dorobanți, fiind realizată la sfârșitul secolului al XIX-lea. Parcelarea cuprinde zona delimitată de Str. Paris, Bld. Iancu de Hunedoara, Sediul Guvernului dar și porțiuni din străzile arh. Louis Blanc (fostă Aleea Blanc A), Argentina (fostă Aleea Blanc B) sau Mexic. Cele mai vechi construcții din parcelare datează din anii 1890 – 1900. Arhitectul elvețian Louis Pierre Blanc este cel care a realizat această parcelare la momentul în care orașul se deschidea către nord. El a cumpărat între 1892-1893 terenuri aflate la vremea aceea pe Șoseaua Bonaparte (Iancu de Hunedoara de astăzi) pe care ulterior le-a vândut, dovedind un simț de afaceri foarte bun. Este o parcelare cu standard mediu cu locuințe joase dispuse izolat sau cuplat pe loturi înguste. Construcțiile inițiale din această parcelare, la fel cum este și această vilă, aparțineau păturii de mijloc ale socității. Erau de tip casă-vagon cu intrarea prin curte, cu 1-2-3 ferestre la stradă, uneori cu parter înalt, cu elemente decorative vegetale din teracotă. Zona protejată păstrează elemente de autenticitate ce conferă un farmec aparte acestui nucleu bucureștean de excepție.

 

Istoricul vilei este îngemănat cu istoricul parcelării Blanc. Moșiile din această zonă aparțineau Mănăstirii Sf. Spiridon Vechi care oferea terenuri cu embatic, dar situația se schimbă mult după secularizarea averilor mănăstirești. Primele inițiative de parcelări private apar chiar de la sfârșitul secolului al XIX-lea, arhitectul elvețian Louis Pierre Blanc fiind unul dintre cei mai importanți investitori. Alături de edificiile impresionante al căror autor este Louis Pierre Blanc (Facultatea de Medicină și Institutul Bacteriologic, Ministerul Agriculturii și Domeniilor), s-a ocupat și de astfel de investiții imobiliare care au dus în timp la ridicarea unui cartier elegant cu parfum de epocă. În 1911 proprietatea aparținea căpitanului Constantinescu, ulterior vila a intrat în proprietatea Luciei Petrescu, soția maiorului Th. Petrescu. Arhivele indică o anexă ridicată în 1925 după planurile arhitectului Emil Guneș.

 

Arhitectura vilei este eclectică, ornamentele vegetale și florale ale ancadramentelor ferestrelor sunt extrem de delicate. Coloanele ce străjuiesc intrarea și scările de acces conferă o eleganță sporită. Atât ușa cât și ferestrele sunt protejate de mascaroane ce înfățișează chipuri feminine, posibil zeități. Interiorul a fost modificat de-a lungul timpului, dar ușa, soba și tavanul cu grinzi de lemn păstrează elemente de originalitate.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul Storia.ro își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză.

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia

 

 

Storia e platforma de imobiliare lansată de OLX, unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. Storia își propune să îi ajute pe români în găsirea acelei case pe care o pot transforma în acasă. În 2022, Storia a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă ce vine în întâmpinarea unor nevoi încă neacoperite ale românilor în găsirea unei locuințe: standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, densitatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat al imobiliarelor, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 2 comments

Expoziția manifest „Monica Lovinescu. Vocea care ni s-a dat” la Mița Biciclista este deschisă

Joi, 16 noiembrie, a avut loc evenimentul de deschidere al expoziției  „Monica Lovinescu.Vocea care ni s-a dat”, creată pentru a celebra 100 de ani de la nașterea celei ce a fost vocea postului de Radio Europa Liberă și care a avut curajul să țină piept terorii regimului comunist din România. Expoziția poate fi vizitată până pe data de 30 decembrie, în fiecare zi, La Mița Biciclista Stabiliment Creativ, de luni până vineri de la ora 18.00 la 22.00, iar sâmbăta și duminica începând cu ora 12.00.

În doar câteva ore de la deschiderea expoziției, aproape 2000 de persoane au făcut deja o incursiune în viața Monicăi Lovinescu, tururile ghidate au fost sold în toate zilele primului week-end, iar sâmbătă, expoziția a fost completată de  conferința, „Parisul și Bucureștiul Monicăi Lovinescu”, un dialog fascinant între Gabriel Liiceanu, Ioana Pârvulescu, Cristina Cioabă, Teodor Iova și Cristian Mureșan.

Sunt aduse în fața publicului, în premieră, fotografii din arhiva Lovinescu de la Paris, scrisori și obiecte personale iar publicul se poate bucura de o serie de dialoguri emoționante ale Monicăi Lovinescu cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca, Angela Marinescu, Sorin Alexandrescu, Ana Blandiana sau Octavian Paler.

Expoziția al cărui design este semnat de arh. Attila Kim este una interactivă,  o adevărată călătorie în timp,  completată cu o scenografie specială creată de scenografa Velica Panduru, care permite vizitatorului să exploreze în detaliu viața Monicăi Lovinescu, așa cum a arătat aceasta din 1923 și până în 2008. Este o traversare emoționantă a ceea ce a însemnat un destin care s-a modelat sub teroarea Istoriei secolului XX, un drum pavat cu sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Expoziția este „dedicată părinților noștri și părinților lor a căror viață a fost complet mutilată de regimul totalitar. Și care au sperat pentru noi că vom trăi într-o lume mai bună”. E un demers colectiv de regăsire a fiecăruia dintre noi cu dramele, speranțele și poveștile părinților și bunicilor, o încercare de asumare și vindecare a unui trecut dureros și neînchis, ale cărui repercursiuni se resimt până azi în societatea românească.

Expoziția este găzduită de una dintre cele mai frumoase case din inima Bucureștiului, Casa La Mița Biciclista. Pe lângă lecția de istorie oferită prin intermediul expoziției, cei care trec pragul casei se pot bucura și de zona de coffee & cocktail bar de la etajul 1 și de punctul de carte nocturn, de la parter, de saloanele impunătoare și de atmosfera cu parfum parizian, care vor schimba cotidianul ieșirilor în oraș.

Expoziția este realizată de ARCEN prin La Mița Biciclista Stabiliment Creativ, cu sprijinul Fundației Humanitas Aqua Forte și a Editurii Humanitas.Vizitarea expoziției și a Casei La Mița Biciclista Stabiliment Creativ, va fi posibilă în fiecare zi, de luni până duminică.

Program expoziție:

Luni – Vineri: 18:00 –  22:00

Sâmbătă – Duminică: 12:00 – 22:00

Accesul publicului larg se va face pe bază de bilet, achiziționat prin www.iabilet.ro, pe linkul: https://lamitabiciclista.iabilet.ro/. Biletele pornesc de la 15 lei.

Vreau să vizitez expoziția

Concept curatorial expoziție: Edmond Niculușcă si Andreea Apostu        

Arhitectură: Attila KIM architects     

Producţie: Atelier VAST       

Scenografie Concept: Velica Panduru, Sabina Reus, Irina Artenii

Producţia scenografiei: Tukuma Works (arhitect Ioan Moldovan)   

Sunet: Unanim Acoustic Design       

Vocile Monicăi Lovinescu, creaţia sonora, concept, editare, pian: Maria Balabaș & Mihai Balabaș

Concept vizual: Eyez&Handz

Comunicare: Amazers Nest   

Coordonator de expoziţie și evenimente: Sabine Schneider-Maunoury

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Lansare ANTROPOFLORA.com

S-a lansat ANTROPOFLORA, un proiect în derulare care cercetează relația simbiotică dintre om și plante. Pe site-ul antropoflora.com sunt documentate ritualuri, obiceiuri, mitologie, studiul complex al botaniștilor, păstrarea tradițională a semințelor și conservarea controlată a germoplasmei vegetale în bănci de gene, viziunea magică a omului de la sat învecinat cu flora sălbatică sau perspectiva riguroasă a specialiștilor în biodiversitate. 

ANTROPOFLORA.com este o platformă online cu două componente principale:

  1. Documentare video – Filme documentare care înregistrează ritualurile practicate în prezent, cum ar fi Băbăluda și Sânzienele; interviuri cu specialiști în biodiversitate și plante rare, ecologiști, agricultori  implicați în permacultură, săteni care povestesc despre spiritele naturii și obiceiuri magice (Fata pădurii, iele, Noaptea de Sfântul Andrei), antropologi, reprezentanți ai băncilor de gene, țărani păstrători ai semințelor tradiționale, și activiști urbani și inițiativele lor de a proteja natura orașului.
  2. Monografiile plantelor – Arhivă a informțiilor din cărțile în care cercetătorii din trecut au documentat folclorul etnobotanic transmis din generație în generație prin viu grai. Se acordă o atenție deosebită formelor ritualice, ceremoniale, mitologice, și se discută influența acestor credințe și obiceiuri asupra culturii per ansamblu. Dintre plantele studiate: macul, mătrăguna, cânepa, pelinul, sânzienele, sunătoarea.

Amprenta florei este matricea pe care s-au construit culturile lumii, țesătura care le unește. Proiectul începe cu cercetarea etnobotanicii românești și intenționează să continue această documentare dincolo de granițele țării.

Echipa ANTROPOFLORA este formată din pasionați și specialiști în diverse domenii:

  • Creatoare și documentariste: Ioana Cotulbea, Ilinca Micu
  • Project manager – Maria Mora
  • Identitate vizuala – Alina Anca (Aural Eye)
  • Ilustrații botanice – BIOMA
  • Web-Developer – Cosmin Tănase
  • Montaj filme documentare – Raluca David, Sanda Veber, Gina Săndulescu

 

ANTROPOFLORA este o platformă vie, în dezvoltare, în căutare de noi cercetători, și de noi contribuții venite direct de pe teren. Prin urmare, invită pe toți cei care au cunoștințe despre legende locale, ritualuri sau obiceiuri în care plantele sunt prezente, să contribuie la prin trimiterea lor la adresa de email contributii@antropoflora.com.

Vreau să contribui la ANTROPOFLORA

ANTROPOFLORA este un proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Realizat prin asociația Homemade Culture

Sister project POJARNITZA

 

Parteneri: Scena9, Iscoada, Radio România Cultural, Muzeul Național al Țăranului Român, Centrul de Dialog şi Cultură Friedrich Teutsch al Bisericii Evanghelice C.A. din România, Tranzit.ro, Banca de Semințe Casa Semințelor, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale “Gavrilă Simion” Tulcea, Agenția pentru Protecția Mediului Sibiu

 

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

 

Urmăriți ANTROPOFLORA pe Facebook, Instagram, YouTube.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Concertul Extraordinar de Anul Nou organizat de Fundația Calea Victoriei ediția a X-a

Fundația Calea Victoriei vă invită sâmbătă, în 6 ianuarie, de la ora 19.00, la Concertul Extraordinar de Anul Nou, ediția a X-a, un eveniment de gală dedicat celui mai mare muzician din toate timpurile, Wolfgang Amadeus Mozart.

Publicul prezent la această celebrare a muzicii clasice se va bucura, la început de an, de întâlnirea cu patru artiști de marcă: dirijorul Tiberiu Soare, soprana de coloratură Mădălina Barbu, pianistul Horia Mihail și baritonul Adrian Mărcan.

Acești muzicieni înzestrați cu sensibilitate, forță și o mare expresivitate vor aduce în fața noastră capodopere ale muzicii compuse de W. A. Mozart, de la Concertul nr. 23 în La Major pentru pian și orchestră până la uverturi, arii și duete celebre.

Vom călători imaginar în Viena lui Mozart, în saloanele palatelor din secolul al 18-lea, unde artistul era invitat să încânte publicul aristocrat, în sălile de concerte ale epocii, vom auzi foșnetul costumelor de mătase și tafta, vom simți parfumul perucilor fanteziste, pașii dansatorilor de menuet. Vom experimenta stări de grație și introspecție luminoasă, vom trăi extazul produs de o muzică atemporală, toate acestea în decorul fastuos și elegant al Operei Naționale București.

Mădălina Barbu, una dintre cele mai fermecătoare soprane de coloratură, o voce specială, cu o luminozitate de cristal, va juca rolurile feminine din spectacol, între ingenuă și seducătoare, fiind însoțită de către baritonul Adrian Mărcan, o voce robustă, senzuală și rafinată, care va interpreta rolurile masculine, făcând publicul feminin să ofteze, visător.

Excepționalul pianist Horia Mihail va aduce în fața noastră unul dintre cele mai frumoase concerte de pian ale lui Mozart, o compoziție cu elemente romantice, tumultoase, nostalgice și jucăușe, care ne va imersa în universul fascinant al marelui Wolfgang Amadeus Mozart. 

Carismaticul Tiberiu Soare va dirija Symphactory Orchestra, un ansamblu de tineri muzicieni care abordează repertorii variate, de la baroc la muzica modernă, de la cameral la simfonic şi operistic. Orchestra noastră a participat la festivaluri precum „George Enescu”, „Mozartissimo”, „Simfonii de vara”, „Zilele Europei la Casa Lipatti”, „Bucharest Music Film Festival”. 

Vârsta minimă recomandată pentru acest spectacol este de 10 ani.

Bilete sunt disponibile pe site-ul ONB.

Vreau bilet la Concertul Extraordinar de Anul Nou

Evenimentul este realizat cu sprijinul Casei de Avocatură BONDOC & ASOCIAŢII, Midas Electronics, PwC România, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, Sloop și WIN Gallery.


Coproducători: TVR Cultural şi Radio România Muzical


Parteneri media: Radio România Cultural, Radio France International, Magic FM, Metropola TV, Observator Cultural, Forbes, Zile și Nopti, Avantaje, Radio Guerrilla, Cărturești, Munteanu, Aici a Stat, Bookhub, TPU, Spotmedia, Kudika, IQads, Smark, Bucureștii Vechi și Noi, România Pozitivă, București City News.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Casa lui Dichiciu din Maidanul Dulapului, astăzi Piața Concordiei

Această casă i-a aparținut la 1911 unui anume Dichiciu și este o casă reprezentativă din vechiul Maidan al Dulapului din proximitatea mahalalei Sf. Ecaterina: un spațiu situat în apropierea intersecției Căii Șerban Vodă cu bulevardul Mărășești. Maidanul Dulapului apare pe multe hărți și planuri de epocă: planul Borroczyn din 1846-1847 (unde apărea ca cel mai mare maidan, dar nu avea un nume), planurile Papazoglu 1871 și Cerkez 1883. Numele îi vine din vremea când domnia îngăduia un singur dulap (adică scrânciob sau leagăn) de Paști în tot orașul, iar acest leagăn se afla chiar aici înainte de 1790. Maidanul Dulapului a luat numele de Piața Concordiei probabil pe vremea lui Cuza, dar sistematizarea pieții a început pe la mijlocul anilor 1880 și s-a finalizat în jurul Primului Război Mondial. Atunci s-au delimitat proprietăți noi, printre care și aceasta.

Piața Concordiei este astăzi doar o denumire de stradă, aproape orice urmă a vechii piețe și a scuarului existent odată a dispărut. Dacă Piața Concordiei este cea mai mare din Paris, în București ea are mai degrabă valoare memorial-simbolică, și de aceea casele aflate pe Strada Piața Concordiei sunt extrem de importante în memoria colectivă a orașului. Arealul se află în zona centrală a Bucureștiului, pe una dintre cele mai vechi artere ale orașului: Șerban Vodă zis și vechiul Pod al Beilicului. Dezvoltarea axei nord-sud a trecut în plan secundar Calea Șerban Vodă, dar a însemnat și o protejare a unor elemente importante ale istoriei Bucureștiului.

Un element de reper important al zonei este Școala Ienăchiță Văcărescu ridicată în jurul anului 1890, fosta piață fiind astăzi parte din curtea Școlii Ienăchiță Văcărescu. Spațiul este retras de la circulațiile majore, bulevardul Cantemir și Mărășești, forma sa rectangulară fiind generată de străzi și construcții tradiționale de sfârșit de secol XIX și început de secol XX. Zona are ca funcțiune principală locuirea, în majoritatea cazurilor în construcții individuale tipice pentru mahalaua bucureșteană. Iar Casa Dichiciu este emblematică pentru acest stil, fiind inerent legată și de Școala Ienăchiță Văcărescu, deoarece aici a funcționat în perioada comunistă școala de pionieri și se țineau cursuri pentru elevi.

Stilul arhitectural este eclectic cu elemente neoclasice. Elemente deosebite ale casei sunt coloanele cu capitel corintic, scara de piatră și soclul valoros al imobilului, ușa de la intrare cu vitralii, frontonul semi-circular (pe care poate era marcat cândva anul de construcție), denticulii  de la cornișă, decorațiunile cu frunză de acant, ancadramentele ușilor și ale ferestrelor, mascaronul de deasupra ușii care poate fi interpretat și cu o zeitate masculină și care funcționează ca un gardian al spiritelor rele. Un aspect interesant este legat de numele proprietarului casei de la 1911 (conform cadastrului de la acea dată): „dichiciu” înseamnă unealtă de lemn cu care cismarul face florile pe talpă, de unde putem face o inferență legată de meseria sa. Cu toate acestea, bogația ornamentelor și amplitudinea casei antebelice denotă o putere financiară ridicată a proprietarului pentru acele vremuri.

Fotografii realizate cu Xiaomi 13T. Zoom-ul digital de până la 20x m-a ajutat să surprind Castelul Vlad Țepeș de la o distanță considerabilă, iar rapiditatea cu care lentila principală ajustează focusul a fost perfectă ca să pot fotografia rapid din niște unghiuri dificile.

Adresa: Strada Piața Concordiei nr. 2, Sector 4

Materialul face parte dintr-o serie susținută de Xiaomi care documentează clădirile pe lângă care trecem zilnic pe străzile Bucureștiului și care ascund povești remarcabile, sub conceptul lansării celei mai noi serii Xiaomi 13T, „Masterpiece in Sight”.

Xiaomi 13T oferă o configurație de cameră triplă cu obiective Summicron proiectate împreună cu Leica, inclusiv o cameră cu unghi larg de 50 MP cu distanță focală echivalentă de 24 mm și o lentilă asferică 7P concepută pentru a capta mai multă lumina, ce suportă fotografierea cu gamă dinamică înaltă, și un teleobiectiv de 50 MP cu distanță focală echivalentă de 50 mm. O cameră cu unghi ultra-larg de 12 MP cu o distanță focală echivalentă de 15 mm este ideală pentru a realiza fotografii panoramice și a surprinde peisaje uimitoare.

Datorită camerei Leica am obținut imagini spectaculoase ce se joacă cu conturul casei antebelice dincolo de gardul original și de vegetația luxuriantă ce străjuiește curtea. Fotografiile de calitate reies din puterea culorilor și modurile de fotografiere pe care telefonul Xiaomi 13T, modelul folosit de mine, dar și Xiaomi 13T Pro, le pune la dispoziție prin parteneriatul cu Leica. Eu mi-am personalizat stilul fotografic în modul Pro pentru a ajusta vibrația culorilor, luminozitatea și tonul, schimbând focusul între zonele de gard-casă-vegetație.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 2 comments

Expoziția „Monica Lovinescu. Vocea care ni s-a dat” la Mița Biciclista realizată pentru a marca centenarul nașterii Monicăi Lovinescu

Prima zi a expoziției are loc vineri, 17 noiembrie,  La Mița Biciclista Stabiliment Creativ.

 

 

Expoziția „Monica Lovinescu. Vocea care ni s-a dat”, este o invitație la înțelegerea puterii cuvintelor și a libertății și responsabilității de a spune ceea ce gândești. Monica Lovinescu e un reper despre care astăzi nu se învață la școală.

 

 

 

Să avem curajul să ne întrebăm ce-am fi fost fără Monica Lovinescu? N-a venit oare momentul, măcar acum, la centenarul nașterii sale, să ne aducem aminte cât de mult îi datorăm și cât de puțin i-am onorat memoria? Tocmai în numele acestei datorii morale îi închinăm întregul an 2023. Acesta este, pentru mine și pentru Humanitas – și s-ar fi cuvenit să fie pentru toată România –, «Anul Monica Lovinescu». Mi-aș dori să fim împreună cât mai mulți cei care credem în această aducere-aminte...
Gabriel Liiceanu

 

Publicul larg va avea ocazia să facă o incursiune  în viața Monicăi Lovinescu, printr-o expoziție în care vor fi expuse pentru prima oară documente originale, obiecte, mărturii, fragmente de emisiuni din perioada 1960-1991 de la Radio Europa Liberă, dialoguri emoționante cu Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Ana Blandiana, Octavian Paler sau Eugen Ionescu.  Monica Lovinescu, jurnalistă și critic literar de excepție, considerată marea conștiință a țării, este cea mai importantă voce feminină a exilului românesc din istoria României moderne, omul care „a vorbit la microfonul Europei Libere timp de 3 decenii ceea ce mintea oamenilor închiși în România totalitară gândeau, dar nu puteau rosti”.

A fost vocea de la radio care a avut curajul de a înfrunta un regim totalitar iar eforturile ei au fost o formă de salvare morală, individuală şi colectivă.

 

 

 

Înainte de 1989, Monica Lovinescu a fost vocea tuturor celor care nu puteau să aibă o voce, iar după 1989 a fost reamintirea constantă a faptului că cei aflați la putere au continuat să încalce principiile democratice, iar deciziile importante au fost luate tot fără exigență etică. Monica Lovinescu nu poate fi separată, în memoria colectivă, de soțul ei, Virgil Ierunca. Cu limbajul confiscat, umiliți de suferința frigului, întunericului și a foamei, fără a putea scăpa din acel univers, românii îi ascultau clandestin pe Monica Lovinescu și Virgil Ierunca vorbind la microfonul de la Radio Europa Liberă. Ei dădeau glas durerii, furiei și dezgustului pe care românii le resimțeau. Le dedicăm această expoziție părinților noștri și părinților lor, a căror viață a fost complet mutilată de regimul totalitar. Și care au sperat pentru noi că vom trăi într-o lume mai bună.
Edmond Niculușcă
Președinte ARCEN

Expoziția manifest are loc între 17 Noiembrie – 30 Decembrie, La Mița Biciclista Stabiliment Creativ. 

Accesul publicului larg se va face pe bază de bilet, achiziționat prin www.iabilet.ro, pe linkul: https://lamitabiciclista.iabilet.ro/. Biletele pornesc de la 15 lei.

Vreau să vizitez expoziția

 

Expoziția este realizată de ARCEN prin La Mița Biciclista Stabiliment Creativ, cu sprijinul Fundației Humanitas Aqua Forte și a Editurii Humanitas.Vizitarea expoziției și a Casei La Mița Biciclista Stabiliment Creativ, va fi posibilă în fiecare zi, de luni până duminică, potrivit programului:  Luni – Vineri 18:00- 22:00 și Sâmbătă – Duminică 12:00 – 22:00.

 

 

Concept curatorial expoziție: Edmond Niculușcă si Andreea Apostu        

Arhitectură: Attila KIM architects     

Producţie: Atelier VAST       

Scenografie Concept: Velica Panduru, Sabina Reus, Irina Artenii

Producţia scenografiei: Tukuma Works (arhitect Ioan Moldovan)   

Sunet: Unanim Acoustic Design       

Vocile Monicăi Lovinescu, creaţia sonora, concept, editare, pian: Maria Balabaș & Mihai Balabaș

Concept vizual: Eyez&Handz

Comunicare: Amazers Nest   

Coordonator de expoziţie și evenimente: Sabine Schneider-Maunoury

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

#Aiciastat participă la proiectul Revival lansat deElite Art Club cu scopul de a celebra 20 de ani de rezidență la Balcic – 24 noiembrie 2023

În cadrul proiectului, Asociația organizează două expoziții de artă și două tururi ghidate gratuite.

 

Elite Art Club lansează proiectul „Revival”, cu scopul de a celebra 20 de ani de rezidență artistică la Balcic. Astfel, prin intermediul acestuia, bucureștenii au posibilitatea de a vizita două expoziții de artă, dar și de a participa la două tururi ghidate gratuite, menite să reînvie memoria mișcării artistice de la Balcic.

Proiectul este sprijinit de ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, prin Primăria Municipiului București, și prevede o serie de patru evenimente care au rolul de a transpune în prezent un manifest artistic care a stat la temelia artei moderne românești, prin analiză și valorificare a unui patrimoniu de tip fotografic, pictural și arhitectural. Proiectul „Revival” contribuie la ideea de accesibilitate culturală și la încurajarea unei participări culturale vaste și diverse în rândul publicului larg.

În cadrul proiectului vor avea loc atât două expoziții de artă contemporană, cu un public țintă divers, Revival Contemporary Intervention și Revival – Balchik, cât și două tururi ghidate, Revival – Museum Tours și Revival – Museum Clues cu scopul de a stimula interesul publicului bucureștean pentru patrimoniul arhitectural și pictura românească modernă.

Revival Contemporary Intervention vizează o expoziție în cadrul Elite Art Gallery, în perioada 4 decembrie 2023 – 5 ianuarie 2024. Expoziția va conține 20 de fotografii de artă menite să reflecte parcursul proiectului „Pictori de azi la Balcic”, proiecții video realizate de artistul Alex Manea și, prin intermediul unor diapozitive, secvențe fotografice din 20 de ani, dovada desfășurării neîntrerupte a rezidenței artistice.

Revival – Balchik reprezintă un extras din patrimoniul Elite Art Gallery constituit în două decenii de rezidență artistică la Balcic. Prin urmare, expoziția va include o selecție de lucrări de pictură și grafică realizate de artiștii care s-au alăturat proiectului de-a lungul anilor. Evenimentul se va ține în spațiul din Constantin Noica Nr. 134, în perioada 14 noiembrie 2023 – 5 ianuarie 2024, de luni până vineri, în intervalul orar 10:00 – 17:00.

Revival – Museum Tours reprezintă un tur ghidat, alături de Ana Rubeli (Aici a stat), care va avea ca itinerar trei case-muzeu din București, a căror artiști au fructificat spiritul Balcicului: Theodor Aman, Frederic Storck și Cecilia Kuțescu-Storck, Teodor Pallady. Poziționarea urbană a caselor reprezintă o oportunitate pentru bucureșteni de a-și descoperi și valorifica patrimoniul local. Turul va avea loc pe 24 noiembrie, de la ora 15:00, iar punctul de plecare va fi Casa Frederic Storck și Cecilia Kuțescu-Storck.

Museum Clues implică un tur ghidat în cadrul expoziției permanente de Artă Românească din cadrul Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR) spre identificarea lucrărilor reper pe subiectul Balcicului, alături de Roxana Diochețanu. Turul va avea loc pe data de 6 decembrie, ora 15:00, iar punctul de întâlnire este la MNAR, la intrarea în Galeria de Artă Românească.

Accesul la cele patru evenimente este gratuit, fiind necesară doar înscrierea în prealabil pentru tururile ghidate. Apelul de înscrieri se adresează tuturor bucureștenilor, indiferent de vârstă. Locurile de participare sunt limitate întrucât grupurile vor fi formate din maxim 20 de persoane.

 

 

 

Înscriere

Înscrierile la tururi se pot realiza în limita locurilor disponibile în perioada 13 - 23 noiembrie 2023,  pe adresa: info@eliteart.org sau prin completarea formularului online, valabil pe site-ul: https://www.eliteart-gallery.com/revival/

Înscrie-te aici

 

Despre Elite Art

 

Elite Art are ca scop promovarea principiilor fundamentale UNESCO prin organizarea unor proiecte culturale complexe care răspund la exigențele societății civile naționale și contribuie la dezvoltarea României din punct de vedere cultural și educațional.

 

Parteneri media: Uniunea Artiștilor Plastici din România, Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, Empower Artists, Modernism, Zile și Nopți, The Woman, TeenPress.

 

 

Posted by Ana in Evenimente, 0 comments