bucurești

Feb

2024

Fundația Culturală Gaudium Animae a lansat proiectul de educație muzicală „Un Stradivarius în școli”

Proiectul „Un Stradivarius în Școli” face parte din programul „Muzica Inspiră” organizat de Fundația Culturală Gaudium Animae și reprezintă o suită de concerte organizate în instituții de învățământ alături de violonistul Răzvan Stoica și vioara Stradivarius Ex-Ernst 1729.

Proiectul se desfășoară în perioada 15 decembrie 2023 – 15 decembrie 2024 la nivel național, iar în această primă etapă fundația va organiza 27 de concerte în școlile din România și facilitarea participării a 7000 de copii, în mod gratuit.

„Un Stradivarius în școli” se adresează copiilor cu vârstele cuprinse între 5 și 18 ani, elevi aparținând ciclului primar, gimnazial sau liceal. O serie de concerte vor fi organizate în mediul rural și în zonele defavorizate ale țării, acolo unde accesul la actul cultural este redus, unde nu există instituții de cultură care să le ofere un program educativ sau cultural.

Primul concert din cadrul proiectului „Un Stradivarius în școli” a avut loc la Iași în data de 18 decembrie 2023 pentru elevii Liceului Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Au participat 400 de copii cu vârstele cuprinse între 7 și 17 ani. Programul concertului a inclus compoziții interpretate de Răzvan Stoica (vioară) și Andreea Stoica (pian). Concertul a fost organizat cu sprijinul Asociației părinților „Seniorii”, al Liceului Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Imagini de la eveniment pot fi urmărite online aici.

Al doilea concert din cadrul proiectului a avut loc în data de 20 decembrie 2023 la Centrul de Servicii Sociale Bucium, cu participarea a 70 de copii aflați în plasament și în grija Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași.

Răzvan Stoica este unul dintre cei mai apreciați tineri violoniști ai timpului nostru. Câștigător al premiului NEW TALENT Bratislava și al titlului Cel mai bun violonist din Europa sub 28 de ani în anul 2013, cunoscut pentru „virtuozitatea, pasiunea și superba sa interpretare”, violonistul Răzvan Stoica și-a construit deja bazele unei cariere impresionante. A obținut peste 24 de premii naționale și internaționale la competiții prestigioase, printre care Concursul Perosi, competițiile olimpice pentru vioară din România sau Concursul pentru duo-uri de la Bolzano. Ulterior câștigării, în anul 2009, a Marelui Premiu al concursului “Strad Prize” (Salzburg, Austria), lui Răzvan i-a fost oferită o vioară Antonius Stradivarius 1729.

„Ne dorim să avem public în săli și peste 10, 15 ani de zile, iar prin acest proiect apropiem tinerii de muzica clasică într-un mediu familiar lor."

Răzvan Stoica (vioara Stradivarius Ex-Ernst 1729)

Ambasadorul muzical al Fundației Culturale Gaudium Animae

Programul „Muzica inspiră” din care face parte proiectul „Un Stradivarius în școli” a luat naștere din dorința de a forma o nouă generație de iubitori ai muzicii clasice, în considerația importanței dezvoltării încă din primii ani ai aprecierii artelor, a gândirii critice, a lărgirii orizonturilor culturale. Programul include o suită de axe de dezvoltare, între care se află și facilitarea participării copiilor și tinerilor din medii defavorizate la concerte de muzică clasică și spectacole de operă, ateliere demonstrative și de familiarizare cu instrumentele muzicale și altele.

Profesorii și dascălii care profesează în școlile vizate în cadrul acestui proiect pot propune participarea unității de învățământ în care activează prin transmiterea unei propuneri la contact@gaudiumanimae.ro

Fundația Culturală Gaudium Animae își propune să repună Iașul pe o poziție de relevanță pe harta culturală a României, în ce privește atât evenimentele pe care le organizează, cât și angrenarea comunității locale — pentru a crea un spațiu public modern propice afirmării valorilor autentice culturale și umaniste.

Principalele activități ale Fundației includ: evenimente locale cu participarea unor artiști consacrați la nivel internațional; evenimente naționale pentru susținerea și promovarea tinerilor artiști și ideilor lor; programe și evenimente locale pentru promovarea rolului culturii în coeziunea socială; activități culturale și educative cu și pentru copii și tineri din familii defavorizate pentru a-i încuraja să urmeze cariere vocaționale și să se dezvolte în domeniul artistic; activități în vederea promovării patrimoniului cultural material și imaterial.

Mai multe informații pot fi consultate pe website-ul Fundației Culturale Gaudium Animae: www.gaudiumanimae.ro

Feb

2024

Interviu cu artiștii și membrii fondatori Malmaison

Inițial o cazarmă militară, Clădirea Malmaison are o importanță istorică semnificativă și o vechime de 177 de ani, timp în care aici au funcționat o Școală Militară de Ofițeri, un tribunal militar, închisoare în timpul regimului lui Antonescu și centru de anchetă și detenție al Securității în perioada de început a regimului comunist.

Atelierele Malmaison își propun să readucă clădirea în circuitul viu al orașului, inaugurând o nouă etapă în lunga istorie a clădirii. Atelierele Malmaison ocupă aproximativ 3000 mp din clădirea Malmaison, iar spațiile de lucru sunt ocupate în totalitate pe termen lung. Prin eforturile comunității artistice și cu sprijinul sponsorilor a fost renovat etajul 1, iar apoi și etajul 2, fiind ocupate acum de 36 ateliere de artiste și artiști (inclusiv un atelier la parter), alături de 9 spații de proiecte coordonate de grupuri artistice, asociații non-profit sau galerii de artă.

Comunitatea Atelierelor Malmaison a luat naștere în 2020 în jurul nevoii de spațiu de lucru dedicat pentru artiste și artiști și este în acest moment cea mai mare grupare de acest gen din București și din țară. Atelierele Malmaison au luat formă prin auto-organizarea unui grup multidisciplinar de artiste și artiști activi în diferite medii pe scena de artă contemporană din București, cărora li s-au alăturat spații de proiecte, spații artist-run și galerii de artă. Inițiativa contribuie la conturarea unui context cultural stabil și sustenabil, prin solidarizare, încurajarea colaborărilor între artiste, artiști și alți agenți culturali pe plan național și internațional și susținerea noilor generații printr-o structură de suport stabilă. Deși nevoia unor inițiative de acest tip nu este deloc una nouă, de puține ori în istoria scenei de artă bucureștene un grup atât de extins a reușit acest tip de coagulare. Comunitatea formată în jurul Atelierelor consideră că arta și artiștii, artistele trebuie să aibă un loc sigur și vizibil în societate, iar creația lor necesită o susținere pe termen lung prin existența spațiilor de expunere și de lucru accesibile ca preț și locație.

De fiecare dată când am călcat pragul acestei clădiri cu o istorie uriașă, am simțit o energie teribilă și o mare bucurie că acest spațiu este refuncționalizat și că găzduiește o comunitate vibrantă de artiști, cu o varietate mare de stiluri, metode și experiențe. Mi-a făcut mare plăcere să aflu mai multe de la ei. Unele întrebări au fost adresate întregii comunități, care astăzi traversează o perioadă dificilă. Dar alte întrebări au fost adresate în mod specific anumitor membri ai grupării de artiști. Sper ca această discuție să vă facă curioși să treceți pragul Malmaison, în cazul în care nu ați făcut-o deja, și să deveniți și voi actori care să contribuie la stabilitatea acestui spațiu.

Vizionare plăcută!

Malmaison pare pentru unii dintre artiști ca o a doua casă. Când sunt evenimente se simte un zumzet și o vibrație fantastică a locului. Cum s-a produs această transformare dintr-un spațiu semi-abandonat într-un hub activ și atractiv pentru artiști și pentru public?

Comunitatea Atelierelor Malmaison:

Ideea transformării spațiului de la Malmaison într-un spațiu artistic a venit colectiv, în momentul în care am hotărât, mai mulți artiști, să întemeiem aici o comunitate creativă.

Din păcate, inițiativa este constant amenințată de lipsa de fonduri și susținere financiară, situație care afectează în general sectorul cultural independent, iar în acest moment suntem într-un impas care ne afectează planurile pe termen lung.

Ne aflăm la expirarea contractului de închiriere și suntem în plin proces de renegociere cu proprietarul spațiului, al cărui acționar majoritar este Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului. Condițiile renegocierii sunt, chiar dacă vin din partea statului, doar pur comerciale, făcând imposibilă continuarea proiectului. În acest moment încercăm din nou să deschidem un dialog cu instituțiile statului pentru a reuși să găsim o soluție pentru ca această comunitate să poată continua să existe, iar publicul să aibă în continuare acces la programul de artă contemporană oferit în spațiul în care am activat până acum.

Atelierele au fost create tocmai pentru a susține scena de artă contemporană din București și nu numai, de a aduce împreună artiștii, artistele, galeriile și producătorii culturali pentru a face față mai ușor provocărilor comerciale, pentru a produce un context favorabil pentru creație, de a agrega comunități în jurul artei, de educare a publicului larg, dar acest lucru este foarte dificil în contextul actual și încercăm să găsim cele mai eficiente soluții pentru a putea continua.

Atelierele Malmaison sunt o comunitate strânsă de artiști și galerii, un loc cheie în scena de artă contemporană din România. Prezența constantă a publicului este o parte cheie din crearea acestui spațiu creativ, iar proiectul constă în consolidarea unei comunități artistice care să faciliteze accesul vizitatorilor în spații de artă contemporană, lucru care am reușit să-l facem în special în perioada evenimentelor Open Doors, sau atunci când sunt vernisaje sau evenimente organizate de galerii. Pentru artiști și artiste aici s-a construit un loc special, în care ei nu vin doar să lucreze individual, dar și să schimbe idei și timp cu ceilalți și care le deschide accesul și către publicul larg. Spiritul de întrajutorare și dialogul constant creează sentimentul de apartenență la o comunitate afectivă și nu doar profesională și următoarea perioadă va fi decisivă pentru modul în care vom reuși să ducem mai departe acest lucru.

1-Semnalisticaspatiu-comun_Malmaison_DV_57A2562

3-Soft-Opening_Atelierele-Malmaison_457A2208

4-Ateliereartisti_2nd-opening_13.04.21_Malmaison_DV_57A2391

De ce ați ales spațiul Malmaison și a cui a fost ideea?

Eduard Constantin: Problema atelierelor pentru artiști a fost mereu una de actualitate, ei neputând fi în competiție cu prețurile pieței. În plus, ideea de mai multe ateliere într-o clădire există de mult, prin Uniunea Artiștilor Plastici, dar a devenit foarte greu de pus în practică după 1989. Legat de Malmaison, câțiva artiști au găsit locația, apoi s-a dezvoltat organic. Ce e interesant, după părerea mea, despre Malmaison este că tocmai această scăpare de sub control a creat un grup de artiști atât de diverși, ca practici, vârste și cercuri diferite, și asta dă unicitate spațiului.

Dan Basu: Malmaison ne-a ales pe noi, nu noi pe el. O clădire veche, istorică, în care s-au perindat diferite evenimente trebuia sa fie până la urmă și în custodia unor artiști.

Radu Boeru: Cu toții care facem parte din acest proiect am trecut printr-un lung proces de brainstorming atunci când am stabilit să ne numim Atelierele Malmaison. Personal, preferam numele inițial, ușor ironic, Kunstmaison, dar, cumva, ascundeam sub preș istoria locului și au fost suficiente voci din interiorul grupului care au influențat decizia adoptării numelui actual. La urma urmei, suntem niște artiști cu ateliere, că facem artă sau doar medităm la o lume mai bună ține de fiecare.

Contează mai puțin cine a găsit spațiul, ci faptul că ne-am găsit într-un timp destul de scurt sinergia să dezvoltăm o serie de colaborări și evenimente către comunitate, date fiind condițiile destul de dificile în care a activat în primii ani (restricțiile în pandemie, recesiunea economică, etc.). Open Days sunt acele evenimente colective prin care, în afara etalării propriilor creații, facilitează dialogul intergenerațional și cu publicul larg care, de la un eveniment la altul, devine din ce în ce mai divers și interesat. S-a ajuns deja la ediția a cincea și, pe măsură ce vom evolua, vor urma și alte ediții. Un plus au devenit colaborările cu diverși exponenți ai altor grupuri creative pe lângă artiștii vizuali, cum ar fi formațiile care concertează aproape de fiecare dată când deschidem un OD sau diverși organizatori de festivaluri, regizori de film sau videoclipuri atrași de prezența unică a unui loc ca Malmaison în peisajul bucureștean.

Nouă (mie și Otiliei (Boeru)) ne-a fost foarte greu, din lipsă de timp și bani în perioada în care s-a inițiat restaurarea etajului și investițiile în spațiile individuale. Cred că tuturor le-a fost greu, unii dintre noi muncind pe brânci pentru a “da o față” locului posomorât și neîntreținut în care aveam să activăm. E drept, am beneficiat de niște sponsorizări mai mult decât binevenite în acea perioadă, dar forța de muncă și priceperea a fost a noastră, colectivul Malmaison. Și, se pare că s-a făcut treabă bună, nu-i așa? Nota 7 din 10 ca dificultate. 10 din 10 dacă vorbesc strict din punctul meu de vedere.

Cum influențează istoria locului Malmaison arta care se desfășoară aici?

Giles Eldridge: Istoria clădirii nu influențează direct munca artiștilor de la Malmaison, dar fiecare artist este conștient în mod acut de istoria locului, iar această sensibilitate poate fi prezentă în lucrări în mod latent.

Fiecare artist și-a renovat propriul studio în funcție de nevoile personale, astfel că dificultatea procesului a fost conținută în constrângerile individuale.

Aspectele pozitive ale clădirii sunt spațiile efective. Acest lucru înseamnă că există o senzație de diversitate amplă. Lucrul mai puțin plăcut este că această diversitate înseamnă că nu întotdeauna sunt atât de mulți oameni în clădire. Mulți artiști nu sunt, de fapt, “studio based” adică folosesc studiourile doar pentru diferite proiecte , în timp ce pentru alții, studio-ul este în sine o parte integrală a practicii lor: aceasta reprezintă pur și simplu diferitele metodologii ale artiștilor de aici.

Eduard Constantin: Unele dintre galerii au lucrat activ cu istoria clădirii, în programul lor, iar uneori mai glumim despre fantomele care bântuie clădirea.

Cât de greu a fost pe o scală de la 1 la 10 să aduceți locul de la stadiul în care se afla acum 3 ani la stadiul în care se află acum?

Eduard Constantin: Pe o scară de la 1 la 10 cred că 11, pentru unii a fost mai ușor, pentru alții mai complex. În rest ne-am ajutat între noi cât am putut și probabil asta a și sudat comunitatea.

Care este cea mai frumoasă parte și cea mai grea parte (sau mai bine zis sumbră parte) la Atelierele Malmaison?

Eduard Constantin: Hai să vedem partea luminoasă a situației, suntem încă aici și facem lucruri.

Radu Boeru: Cel mai bun/frumos lucru care se întâmplă la Atelierele Malmaison este aducerea sub același acoperiș a unei multitudini de generații, atitudini, stiluri, tehnici și viziuni care, deși diferite, se completează și creează un amalgam rar și inedit. Învățăm unii de la ceilalți și conviețuim “artistic”, construind cumva aleatoriu o comunitate într-un cadru fragil, cum e cel al culturii în contextul actual și, particular, al artelor vizuale. Plus contactul cu oamenii din afara sferei artistice, manifestat în special la Open Days, care, pe lângă faptul că te încurajează să mergi mai departe, îți oferă și un profil mai clar al consumatorului de act artistic, astfel înțelegându-ți contextul și devenirea.

La Malmaison sunt numeroase galerii, numeroși curatori, numeroși artiști. Mereu se mai întâmplă câte ceva, se creează, se distruge, se adaugă. Ca o mișcare Browniană. Cât de greu este să lucrezi cu un colectiv atât de mare, de divers și de neomogen?

Eduard Constantin: Probleme apar și între doi oameni cu cât timpul trece și apar tot felul de situații, totul stă în maturitatea de a le depăși.

Radu Boeru: Manifestările galeriilor sunt organizate, calculate, profi; ale noastre sunt mai browniene, dar asta nu că nu am avea un plan/idee despre ce vrem să facem, ci că toată activitatea noastră de la Atelierele Malmaison se află în conjuncție atât cu viețile noastre personale aglomerate cât și cu profesiile “aducătoare de bani”, astfel rămânându-ne puțin timp pentru a crea ceva bine stabilit, bugetat și organizat. De fapt, așa se vede din exterior, sunt de acord, dar, în realitate, cred că am devenit foarte abili în a pune în scenă lucruri faine într-un timp scurt și cu buget mic spre zero.

În procesul de transformare a locului, care a fost cea mai inedită descoperire (acte vechi, lucruri ascunse în pereți, în tocurile ușilor, sobe smulse din podea etc.)?

Radu Boeru: Eu nu am găsit nimic interesant în atelierul meu, doar niște ferestre mult prea înalte care nu se închideau complet, iar la prima bătaie de vânt atelierul nu numai că se transforma în Open Doors, dar și în Open Windows. Ce am văzut, în schimb, când am fost prima dată aici, au fost niște pancarte din anii ’90 ale Alianței Civice, probabil folosite în marile proteste din anii aceia și-mi pare rău că nu am “subtilizat” măcar una. Am fost un mare fan AC în anii ăia tulburi, aș fi fost cumva îndreptățit să iau o pancartă, nu?

Credeți că Atelierele Malmaison au și rolul de a educa publicul interesat de artă?

Giles Eldridge: În ceea ce privește educația, cred că Atelierele Malmaison pot funcționa ca un instrument educațional prin predare efectivă, precum și prin expoziții și alte evenimente; nu atât ca o responsabilitate, ci mai degrabă într-un sens inevitabil; practica artei are în mod necesar o funcție educațională performativă.

Dan Basu: Atelierele Malmaison sunt o serie de spații dedicate artei, artiștilor, și implicit publicului. Orice loc dedicat acestei scene nu face decât bine, tocmai prin îmbogățirea paletei culturale.

Eduard Constantin: DA. Numărul mare de oameni care ne vizitează la fiecare open doors, și mulți dintre ei revin și la edițiile următoare (oameni din domenii diferite), precum și copiii care au participat la programele educative arată că genul acesta de spațiu poate genera o altfel de înțelegere a artei contemporane, mai prietenoasă, diferită de cea pe care oamenii o au într-un muzeu de exemplu.

Radu Boeru: E prea mult spus educare. Au fost evenimente educaționale pentru copiii și tinerii din sector, susținute de Primăria Sectorului 6; acestea au avut un scop clar educațional. Însă, mai important, este că Atelierele Malmaison creează un cadru în care publicul se poate autoeduca, fie ca privitor, fie ca partener de dialog al artiștilor din comunitate, fie, pur și simplu, simpatetic, prin atracția pe care spațiul o are asupra sa. Am văzut vizitatori care fuseseră și la Tate, Pompidou și Guggenheim, unii apreciind ce facem, alții strâmbând din nas, dar și oameni fascinați că descoperă un alt tip de artă față de carul cu boi, florile-n glastră și țărăncuțele pe lavițe cu care sistemul i-a servit pe toată perioada lor de educație. Artă care le-a plăcut și față de care și-au manifestat interesul de a o înțelege și asimila. În concluzie, cadru autoeducațional în primul rând.

Simțiți că v-ați atins obiectivele pe care le întrevedeați acum 3 ani când ați început acest proiect ambițios?

Giles Eldridge: Viitorul este dificil de prezis, dar va depinde de atitudinea proprietarului terenului, care în acest caz nu este deosebit de interesat de ceea ce facem (este o poveste cunoscută, am văzut că s-a întâmplat în întreaga Anglie în ultimii treizeci de ani – artiștii regenerează o clădire sau o zonă a unui oraș și proprietarul îi mută pentru a exploata beneficiile regenerării).

Radu Boeru: Fiind atât de eterogeni din toate punctele de vedere, nu am avut vreun obiectiv clar în prima fază decât cel de a funcționa armonios în acest spațiu. Față de Fabrica de Pensule sau alte comunități artistice din România care au avut o agendă clară de la bun început, noi “ne-am întâmplat”. În continuare, obiectivele noastre comune, care s-au conturat pe parcurs, sunt să ne permitem continuarea activităților în acest spațiu, să putem organiza Open Days cel puțin o dată pe an și să devenim mai vizibili atât individual cât și ca grup. Mai ambițios, poate să devenim un reper permanent în peisajul cultural bucureștean, o destinație de pelerinaj a iubitorilor de artă.

Ce mai urmează pentru Malmaison, care sunt planurile de viitor?

Comunitatea Atelierelor Malmaison:

Dorința noastră acum este să ne desfășurăm în continuare activitatea în locația în care comunitatea noastră de 46 de artiste și artiști și 11 spații de proiecte și galerii a investit resurse considerabile de timp și financiare pentru a ajunge mai aproape de publicul iubitor de artă și cultură.

Fotografiile sunt din arhiva proprie a Atelierelor Malmaison. Sper că v-au făcut poftă să treceți pragul acestei clădiri interesante și să descoperiți comunitatea de artiști de aici!

Feb

2024

Podcastul „Oameni și meserii de muzeu”, un proiect marca Muzeul Hărților

Sâmbătă, 27 ianuarie 2024, a fost lansat podcastul „Oameni şi meserii de muzeu”, un nou proiect marca Muzeul Hărţilor! Gândit ca o serie de 12 episoade, acest podcast își propune să aducă în prim plan și să dea glas oamenilor și meseriilor din muzeele românești.

Prin intermediul acestuia, Cristina Toma, directorul Muzeului Hărților și gazda emisiunii, invită publicul să pășească alături de ea și de invitații săi în „culisele” muzeelor din România. Podcastul se dorește un spațiu de dialog și cunoaștere, unde vom da cuvântul specialiștilor care lucrează în domeniul culturii, vom afla care sunt meseriile lor, provocările cu care se confruntă și poveștile lor.

Primul episod a avut-o ca invitată pe Geanina Simion, Șef Secție Educație Muzeală și Relații Publice, în cadrul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Alături de ea am aflat ce presupune, dar și care sunt provocările unui comunicator cultural.

Pe fondul scăderii interesului tinerilor de a se angaja în muzee, a lipsei de informații privind meseriile specifice unui muzeu și a studiilor necesare pentru realizarea acestora, «Oameni și meserii de muzeu» nu este numai un podcast, ci devine, în mod automat, o discuție atât de necesară în sfera culturii… Practic, proiectul s-a născut din dorința de a promova și populariza partea nevăzută a unui muzeu, reprezentată nu de patrimoniul acestuia, ci de activitățile și meseriile oamenilor care lucrează în cultură. Atenția se îndreaptă acum către cei care fac posibil bunul mers al acestor instituții.

Cristina Toma

Directorul Muzeului Hărților

Pe data de 27 a fiecărei luni, va fi difuzat câte un episod al podcastului, care prezintă o meserie distinctă, regăsită în cadrul unui muzeu.

Podcastul poate fi găsit și ascultat pe majoritatea platformelor de streaming:

Spotify: https://open.spotify.com/show/0C3gyzoLddm6sNtSZNR6CI

Apple Podcasts: https://podcasts.apple.com/us/podcast/oameni-%C8%99i-meserii-de-muzeu/id1727788050

Google Podcasts: http://tinyurl.com/2v27zpa2

Youtube: https://youtu.be/5FlpAPkLCUs

Castbox: http://tinyurl.com/y538w845

Radio Public: https://radiopublic.com/oameni-i-meserii-de-muzeu-6NvYVz

Echipa de producție:

● Cristina Toma – producător & realizator;

● Teodora Dumitrache – producător executiv, director creativ & graphic designer;

● Mike Popescu – post-producție audio & video.

Muzeul Hărţilor din Bucureşti este printre puţinele instituţii culturale cu acest specific din lume. Muzeul îşi propune ca, prin grija pentru patrimoniu şi interpretarea lui, prin activităţi destinate specialiştilor şi comunităţii, să devină o instituţie relevantă pentru public şi pentru cultură, promovând cercetarea, interactivitatea, educaţia pe tot parcursul vieţii, dialogul şi angajarea creativă: https://www.muzeulhartilor.ro.

Parteneri media: Radio România Cultural, Historia, Acc Media Channel, Promenada Culturală, AICI A STAT, i-Tour.ro, daciccool.ro.

Feb

2024

O nouă traducere esențială: Regula și modelul, de Françoise Choay

Igloo Media anunță apariția unui nou titlu în seria traducerilor esențiale. Regula și modelul. Despre teoria arhitecturii și a urbanismului, de Françoise Choay, o operă substanțială pentru definirea semanticii și a contradicțiilor culturii noastre arhitecturale începând din a doua jumătate a secolului al XX-lea și continuând în secolul al XXI-lea.

Cartea este o lucrare de arheologie a cunoașterii al cărei teren este cel al teoriei lumii construite: clădiri, orașe, teritorii – un text unic în felul lui. Contribuția sa cea mai semnificativă se află în modul exemplar în care, la capătul unui sclipitor proces analitic, apar cu limpezime legăturile dintre proiect și spațiul edificat, felul cum evoluția așezărilor umane a fost influențată de gândire și cum s-a răsfrânt spațiul construit în evoluția teoriei arhitecturii și urbanismului.

Textele despre arhitectură și oraș

„În Europa medievală, în paralel cu dreptul cutumiar care asigura perpetuarea unei ordini urbane tradiționale, unele texte elaborate în sînul comunelor au contribuit, dimpotrivă, la o edificare rațională a cadrului urban și la producerea de soluții arhitecturale inedite. Edictele și deliberările cu vocație creatoare care le însoțeau pare că ar trebui incluse între scrierile instauratoare. Vom determina statutul lor cu ajutorul cîtorva exemple împrumutate de la consiliile comunale din Italia, care au fost primele ce au produs acest fel de texte încă din secolul al XII-lea, texte ce n-au încetat pînă în secolul al XV-lea să crească în diversitate și bogăție.”

„Începînd cu ultimii ani ai secolului al XV-lea, comentariul umaniștilor-geografi vine la rîndul lui să confirme și să accelereze procesul de obiectivare a spațiului urban. Într-adevăr, după primele călătorii arheologice în timp, marile călătorii maritime ale acestei epoci au prilejuit o dezrădăcinare mai radicală, o descoperire mai neașteptată. Ele conduceau spre locuri necunoscute, se confruntau cu societăți vii în carne și oase, și nu cu vestigii. Atunci cînd, în celebra sa scrisoarea către Lorenzo di Pier Francesco de Medici (1503), scrisoare care împreună cu cea ulterioară către Soderini (1504) a devenit unul dintre cele mai mari succese de librărie din secolul al XVI-lea, Amerigo Vespucci, califică cu deliberată insistență drept nouă lumea pe care o descoperise de curînd, el dă acestui calificativ accepțiunea cea mai deplină și marchează diferența care conferă poveștii sale o sonoritate inaugurală: este vorba de ținuturi niciodată călcate de europeni, de o lume necunoscută, nepătrunsă de cunoaștere, dar și de o nouă abordare care deschide calea unei noi literaturi.” Fragmente din Françoise Choay în Regula și modelul

Traducere din franceză de Kázmér Kovács și prefață de Ana Maria Zahariade.

Françoise Choay (născută la 29 martie 1925) este un istoric și teoretician francez de arhitectură și urbanism, dar și istoric al formelor și ideilor urbane, critic de artă și arhitectură, membră a numeroase comisii franceze și internaționale, membră a Academiei de Arte Frumoase din Berlin. Este profesor emerit la Universitățile Paris VIII și Cornell, fost director al Institutului Francez al Urbanismului (Paris VIII) fiind, de asemenea, profesor invitat la numeroase universități din Statele Unite, Belgia și Italia, printre care MIT, Princeton, Louvain la Neuve, Leuwen, Veneția, profesor asociat la Centru de studii superioare de istorie și de conservare a monumentelor de la Chaillot, al Centrului Internațional de Studii pentru Conservarea Patrimoniului din Leuwen, la Politehnica din Milano. Autoare de texte devenite fundamentale pentru domeniul urban, printre care amintim Le Sens de la ville (1969), La règle et le modèle. Sur la théorie de l’architecture et de l’urbanisme (1980), L’allégorie du patrimoine (1992), Pour une anthropologie de l’espace (2006), Le Patrimoine en questions: Anthologie pour un combat (2009).

A fost distinsă cu Grand Prix national du Livre d’architecture în 1981 și 2007.

Proiect susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură.

Despre igloo

igloo se definește ca o platformă media multidisciplinară, care de 22 de ani valorifică arhitectura, într-o formulă ce îmbină armonios mediile print, digital și social media. Substanța editorială, opinia profesionistă și grafica actuală fac din igloo o publicație de colecție și un trendsetter în domeniul arhitecturii, urbanismului, designului și culturii vizuale, atrăgând atenția tuturor sectoarelor din industria creativă.

Îi puteți urmări pe, igloo.ro, Facebook, Instagram, YouTube.

Feb

2024

Vilă interbelică decorată cu lei, struguri și frunze de acant din inima capitalei se închiriază cu 9.800 de euro pe lună pe platforma de imobiliare Storia

O vilă interbelică aflată într-o zonă protejată din inima capitalei, la numai 3 minute de Piața Universității, se închiriază cu 9.800 de euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila are valoare arhitecturală și ambientală ridicată, ornamentele de pe fațadă fiind spectaculoase și bine păstrate în timp: lei, struguri și ghirlande cu frunze de acant. Varietatea simbolică a decorațiunilor este interesantă, tipică stilului arhitectural Beaux-Arts. Vila are o curte spațioasă și este poziționată ultra-central. Are peste zece camere dispuse pe mai multe niveluri și o suprafață de 906 metri pătrați. Vila este restaurată și utilată, având toate facilitățile necesare pentru o reprezentanță sau o experiență de locuit de poveste, într-un loc privilegiat, cu un ambient plăcut și elegant, interiorul păstrând elemente de arhitectură specifice anilor 1930, cu vitralii, marmură și parchet masiv. Este o destinație ideală cu aer aristocrat pentru investitorii pasionați de arhitectură și istorie.

Cei 906 metri pătrați sunt împărțiți între parter, etaj, mansardă și demisol, având un salon de recepție deschis cu șemineu, oglindă venețiană, stucaturi aurite, parchet din lemn masiv și uși cu cristal fațetat. Salonul de recepție poate funcționa și ca un living generos din care pornesc radial două camere spațioase, elegante și luminoase și un hol care face trecerea către zona mai intimă a vilei, care se deschide către restul camerelor și utilităților. Terenul are 435 de metri pătrați. Vila se află pe o stradă istorică a capitalei, cunoscută pentru diversitatea arhitecturală cu evoluții stilistice și artistice care atestă succesiunea mai multor generații de locuitori, de arhitecți și de ingineri constructori. Detaliile ornamentale ale vilei sunt realizate din materiale de bună calitate, piesa de rezistență fiind fațada extrem de bogat decorată în stil eclectic de factură Beaux-Arts ce inspiră atmosferă aristocratică, fiind excelent restaurate.

Accesul se face prin curtea generoasă și elegantă, cu piatră cubică. Gardul și poarta de la intrare sunt cele originale, feroneria fiind unitară cu feroneria marchizei, a ușii de la intrare și a teraselor vilei. În universul vilei se pătrunde printr-o ușă monumentală cu feronerie bogat decorată, într-un hol cu mozaic cu flori, stucaturi aurite cu simboluri eclectice (scoica, frunza de acant), medalioane, oglinzi și scară de marmură ce face trecerea către salonul principal. Fiecare element decorativ a fost delicat restaurat. Camerele sunt luminoase, spaţiile interioare dovedesc un confort rafinat. Scara de acces către restul etajelor păstrează feroneria și mâna curentă din lemn originale, fiind la rândul său restaurată. Mansarda și demisolul au fost refuncționalizate și permit o flexibilitate fantastică în ceea ce privește utilizarea. Bucătăria complet utilată de la etaj, zona de spa cu piscină și saună de la demisol, mansarda cu potențial de spații pentru evenimente reprezintă toate elemente ce sporesc valoarea imobilului.

În ceea ce privește istoricul parcelei, ea poate fi identificată încă din perioada anului 1946, de când au fost trasate planurile maiorului Rudolph von Borroczyn. În jurul anilor 1846-1852 proprietatea se învecina cu locul Mânăstirii Dichiu, aflându-se pe o stradă ce își păstrează trama încă de atunci, ceea ce atestă valoarea istorică a întregului areal. Înainte de 1911 proprietatea aparținea unui anume Zotescu, la 1911 se afla în proprietatea moștenitorilor acestuia, urmând ca în perioada interbelică aici să fie ridicată această vilă cu etaj și cu decorațiuni spectaculoase Beaux-Arts.

Poziționarea vilei permite o perspectivă deosebită asupra vecinătăților care întregesc povestea istorică a arealului, aflându-se într-o zonă rezidențială cu coagulări locale de funcții publice. Strada Vasile Conta pe care se află vila este liniștită și în același timp emblematică pentru construcții elegante, oferind acces direct către artere majore: bulevardul Magheru, Strada Batiștei, strada C.A. Rosetti. Este un areal cu un țesut arhitectural tradițional definit de străzi cu traseu sinuos, caracterizat prin diversitate tipologică și totuși coerent în ciuda variației stilistice, volumetrice, a înălțimii și a limbajului arhitectural. Zona protejată păstrează elemente de autenticitate ce conferă un farmec aparte acestui nucleu bucureștean de excepție. Proximitatea față de monumente istorice și instituții de renume conferă valoare suplimentară proprietății.

Arhitectura vilei este eclectică, ornamentele vegetale și florale ale ancadramentelor ferestrelor sunt extrem de bogate: două capete de lei străjuiesc intrarea și simbolizează putere și spirit aristocratic. Ancadramentele ferestrelor sunt ornate cu ghirlande cu frunze de acant și simboluri vegetale: strugurele simbolizează cornul abundenței, toate elementele indicând rafinament și bun gust.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul Storia își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii în cunoștință de cauză.

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Anunțul de vânzare se află aici:

https://www.storia.ro/ro/oferta/de-inchiriat-vila-cu-arhitectura-deosebita-rosetti-IDyUFB

Despre Storia

Storia e platforma de imobiliare lansată de OLX care își propune să aducă mai multă claritate pe piața imobiliară. E locul unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Storia își propune să îi sprijine pe cei care caută locuința potrivită, oferind instrumente și informații valoroase despre piața imobiliară, cu scopul de a-i ajuta să ia decizii informate. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. În 2022, Storia a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă care oferă informații despre traiul în cartierele din România, măsurând standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, densitatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat al imobiliarelor, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Jan

2024

Atelierele Malmaison anunță o ediție specială Open Doors

Artistele și artiștii de la
Malmaison trag un semnal de alarmă:
Arta are nevoie de spațiu

Atelierele Malmaison organizează o ediție specială Malmaison Open Doors marți, 30 ianuarie, între orele 17.00 – 20.00, Calea Plevnei 137C, corp B.

Evenimentul își propune să aducă vizibilitate situației actuale cu care se confruntă comunitatea artistică de la Malmaison.

În contextul pericolului pierderii spațiului actual al Atelierelor Malmaison, comunitatea de peste 40 de artiști și 11 galerii și spații de artă care activează aici a lansat un apel către Ministerul Culturii, Ministrul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, Primăria Municipiului București și Primăria Sectorului 6 și, în prezent, se află în dialog cu aceștia pentru găsirea unei soluții potrivite și continuarea activității.

Vizitatorii sunt invitați să ofere sprijinul lor comunității prin prezența la eveniment și prin semnarea scrisorii deschise lansate de comunitate, care a strâns deja peste 5500 de semnături.

Eveniment Facebook Open Doors 6: https://fb.me/e/5dnpxsdsO

Apelul Atelierelor Malmaison

În contextul pericolului pierderii spațiului actual al Atelierelor Malmaison, comunitatea adresează o scrisoare deschisă către autorități, pentru recunoașterea activității atelierelor prin măsuri de asigurare a continuității activității pe termen lung în spațiul clădirii Malmaison.

Membrii comunității Malmaison deschid astfel o discuție mai amplă asupra stării sectorului cultural independent care este amenințat constant de un cadru de operare instabil și inerent inechitabil. Dialogurile și negocierile în vederea obținerii unor spații de lucru sunt purtate cu operatori economici cu interes strict comercial, pornind astfel din start dinspre alte rațiuni decât relevanța culturală. Se perpetuează astfel un circuit comercial la care artiștii contribuie, dar din care sunt excluși. Pentru a schimba acest scenariu, Atelierele Malmaison atrag atenția asupra necesității asigurării instituționale pe termen lung a unui spațiu de desfășurare, în afara unei logici exclusiv comerciale.

Ca arta să aibă un loc sigur în societate, creația artistică necesită susținere pe termen lung, prin existența spațiilor de expunere și de lucru accesibile ca preț și ca amplasare.

Despre Atelierele Malmaison

Comunitatea Atelierelor s-a constituit în 2020 în jurul nevoii de spațiu de lucru dedicat pentru artiste și artiști și este în acest moment cea mai mare grupare de acest gen din București și din țară. Inițiativa contribuie la conturarea unui context cultural stabil și sustenabil, prin solidarizare, încurajarea colaborărilor între artiste, artiști și alți agenți culturali pe plan național și internațional și susținerea noilor generații printr-o structură de suport stabilă.

Atelierele Malmaison au luat formă prin auto-organizarea unui grup multidisciplinar de artiste și artiști activi în diferite medii pe scena de artă contemporană din București, cărora li s-au alăturat spații de proiecte, spații artist-run și galerii de artă.

Atelierele sunt un reper pentru specialiști (operatori culturali locali și internaționali) și de asemenea sunt deschise recurent publicului larg prin expoziții de artă contemporană, artist-talks, conferințe, prezentări, evenimente bi-anuale de ateliere deschise / Open Studios, tururi ghidate, programe de educație non-formală prin artă pentru elevi de gimnaziu și liceu. Activitatea Atelierelor a devenit semnificativă pentru viața culturală a orașului, găzduind sute de evenimente de la deschiderea spațiului.

La un nivel societal mai amplu, cultural și educațional, atelierele de lucru și comunitățile artistice reprezintă o componentă esențială pentru întreaga comunitate. Acest tip de angajament îl putem vedea ca model în țări din Europa în care dezvoltarea si susținerea de către entități instituționale a unui astfel de cadru stabil si accesibil pentru artiști se reflectă în cadrul mai larg al dezvoltării culturale a orașului în care aceștia activează.

Inițiativele similare din România şi Europa au arătat de fiecare dată beneficiile aduse de un astfel de proiect, atât în plan local, cât şi naţional şi internaţional. Un astfel de loc devine o platformă culturală semnificativă în harta oraşului, atât pentru comunitatea zonei din care face parte, cât şi pentru comunităţi mai largi (profesioniste dar și amatoare de artă). Proiecte asemănătoare există la nivel global, câteva exemple notabile de proiecte asemănătoare fiind: Fabrica de Pensule Cluj, Spinnerei Leipzig, 798 Art Zone Beijing, Hangar Barcelona, Technopolis Atena, etc.

Clădirea Malmaison, inițial o cazarmă militară, are o importanță istorică semnificativă și o vechime de 180 de ani, timp în care aici au funcționat o Școală Militară de Ofițeri, un tribunal militar, închisoare în timpul regimului lui Antonescu și centru de anchetă și detenție al Securității în perioada de început a regimului comunist.

Atelierele Malmaison au readus clădirea în circuitul viu al orașului, inaugurând o nouă etapă în lunga sa istorie.

Spații deschise în cadrul evenimentului

ETAJUL 1:

Ateliere deschise:

Alex Baciu, Dan Basu, Otilia Boeru, Radu Boeru, Otto Constantin, Ioana Gheorghiu, Loreta Isac & Constantin Cojocaru, Mihaela Cîrjan, Lea Rasovszky, Anca Dima, Miruna Radovici, Daniela Pălimariu, Mircea Popescu, Ramon Sadîc, Virginia Toma

Spații de proiecte și galerii:

Cazul 101: Matei Emanuel, Mono Mihai, Jumana Manna, Emad Burnat and Guy Davidi, Elia Suleiman, Antoanella Lerca Duda

“Proud to be a Human Animal”

Galeria Ivan: Florina Coulin & Ion Grigorescu, “Desen pentru Sine”

ETAJUL 2:

Ateliere deschise:

Liliana Basarab, Béla Zoltán, Eduard Constantin, Giles Eldridge & Elena Diaconu, Olivia Mihălțianu & Stoyan Dechev, Larisa Crunțeanu, Mihaela Moldovan, Dan Vezentan, Lucian Bran, Silvia Trăistaru

Spații de proiecte și galerii:

Cabinet 44: Adelina Ivan, Ioana Gheorghiu, Ramon Sadîc, Virginia Toma

H’Art Gallery: Giuliano Nardin, “Terraformers”, curatoriată de Gili Mocanu

Sandwich: Dan Vezentan, “All we can eat”

Sandwich Library: Deschidem biblioteca dedicată artelor vizuale, studiilor curatoriale, arhitecturii și performance-ului.

/SAC: “Open Context @ Malmaison” – colectiv

Sponsor materiale tipărite: The Plot

ADRESA EVENIMENTULUI

Calea Plevnei 137C,

Corp B (aripa stângă), Etajele 1 & 2

Sector 6, București

Jan

2024

Conferință Augustin Ioan și recital de chitară la CÂNTAREA OMENIEI

Marți, 30 ianuarie 2024, festivalul eclectic CÂNTAREA OMENIEI își invită publicul la ultima întâlnire din acest an. De la ora 19:00, la Teatrul Apropo, Anamaria Spătaru, realizator Radio România Cultural și jurnalist cultural distins cu multiple premii, îl va avea în fața sa pe Augustin Ioan, pentru un dialog cu public despre miezul învățămintelor glosei eminesciene și reflexiile acestora în înțelegerea lumii de azi. Împreună, cei doi vor explora verbal spațiul cultural în diversele sale dimensiuni: estetică, istorică, civilizațională, ideologică, ludică, axiologică și câte și mai câte, într-un exercițiu de libertate de gândire și de extensie culturală.

Arhitect, profesor, poet, eseist, critic și istoric al arhitecturii, Augustin Ioan este foarte aproape de ceea ce îndeobște numim “om renascentist”. Cu o operă care se manifestă atât în lumea materială (a proiectat, printre altele, noua Catedrală Arhiepiscopală cu necropolă regală de la Curtea de Argeş, unde sunt îngropaţi Regele Mihai şi Regina Ana), cât și în aceea mai subtilă a valorilor culturale, Augustin Ioan publică substanțial, atât în țară, cât și în străinătate, scrieri de arhitectură laică sau religioasă, de filosofie a spațiului sau de antropologie a locuirii, de istorie și exegeză a spațiului sacru ori pur și simplu de beletristică, într-un efort neobosit de a-și învăța studenții, cititorii și semenii să lucreze permanent la propria edificare spirituală și să-și mobileze spațiul interior cu introspecții, cu întrebări, cu excursuri spirituale

Seara se încheie cu Duo Hesperus, care urcă pe scenă pentru un recital extraordinar de chitară. Costin Soare și Ioan Bănescu, cei doi muzicieni care formează Duo Hesperus, au concertat pentru prima dată împreună în august 2020 în cadrul „Sommerfest Rădăuți”, iar de atunci au apărut pe scena Festivalului Internaţional „Serile de chitară”, în cadrul Festivalului Musica Barcensis (Biserica Fortificată de la Vulcan), la Palatul Suţu, în cadrul Stagiunii „Iosif Sava” a Fundaţiei ACCUMM, la Filarmonica Braşov, Biserica Evanghelică „Sf. Margareta”, Mediaş, „Ateneul” din Tecuci, Pavilionul „Marcel Guguianu”, Bârlad, Biserica Anglicană din Bucureşti și în multe alte locuri. De această dată, cei doi vor prezenta un periplu prin lumile muzicale ale compozitorilor români contemporani, atât din generaţia celor deja consacraţi, cât şi dintre tinerii în afirmare, într-un program ca un bazar sonor, cu preumblări în paşi de dans, fiinţe imaginare și mirosuri de jazz-o-mie.

Spectacolul are loc la Teatrul Apropo și începe la ora 19:00. Intrarea este liberă. Teatrul APROPO se află în bd. Dimitrie Pompeiu 8, București (clădirea FEPER, la subsol). CÂNTAREA OMENIEI este un proiect organizat de Asociația Culturală Kitarodia și finanțat de Ministerul Culturii. Între 20 și 30 ianuarie 2024, proiectul a prilejuit publicului mai multe întâlniri, variate și atractive, cu poezia, ideile, muzica și frumosul, într-un demers de prezentare a cât mai multe moduri de raportare la cultura națională.

https://www.facebook.com/events/1409989099866312

Jan

2024

Cabaret Noir la Mița Biciclista

La Mița Biciclista continuă să reinventeze cultura Bucureștiului și în 2024. Luna aceasta, pe 26 ianuarie, în saloanele Stabilimentului Creativ de pe strada Biserica Amzei 9, va alea loc petrecerea și show-ul “DECADENZA x The Divine Marquise Luisa Casati. Cabaret Noir“.

Un concept inovativ și vibrant, un act artistic și o petrecere în stil cabaret noir, ce are ca inspirație viața și personalitatea Marchizei Luisa Casatti. Aristocrată excentrică de origine italiană, pasionată de fashion și bijuterii, contemporană cu Maria Mihăescu, cunoscută drept Mița Biciclista, Luisa Casatti a fost supranumită și Marchiza Divină sau Patroana Artelor și a fost muza pentru colecțiile multor designeri de renume, de la Karl Lagerfeld la Alexander McQueen.

Tema pentru petrecerea aleasă pentru acest început de an La Mița Biciclista nu este întâmplătoare. Așa cum începutul sezonului de iarnă a început să fie asociat cu decorațiunile de pe fațada casei, La Mița Biciclista își propune ca tot ce ține de creativitate, artă, spectacol, cultură, educație și arta de a trăi frumos, să pornească de aici și să radieze în jur.

“Nu ne-am uitat nicio secundă la trenduri, ci dimpotrivă, îndrăznesc să spun că le-am creat. Ne dorim să reinventăm modul în care ne raportăm la București și să îl transformăm într-un oraș fascinant. Cred că doar prin puterea exemplului putem reuși. Ideea care stă la baza tuturor demersurilor La Mița Biciclista este de a lăsa o amprentă în viața artistică a orașului. Este un început de an 2024 care va promite în fiecare lună setarea unei noi revelații artistice, a unei noi cutume, sau a unei noi descoperiri culturale.” Edmond Niculușcă.

“Glamour și umbre, dive în extaz și demoni care se dezlănțuie, gene false și smokey eyes, personaje stranii ieșite din norme și ocultism. Timpul pare că stă pe loc iar muzica, dansul și umorul sunt în slujba subversiunii, a revoltei, a decadenței, a erotismului.” Răzvan Mazilu

Evenimentul de tip cabaret noir DECADENZA x The Divine Marquise Luisa Casati nu este doar un simplu spectacol; este o invitație într-un univers cu totul seducător: muzică, show, costume, tarot sensorial, party și cocktailuri unicat. Publicul va fi captivat de un performance unic la care vor lua parte Ana Bianca Popescu, Eliza Natanticu, Silviu Daniel și Vergine Santa Frida. Seara de cabaret va oferi o atmosferă vibrantă și plină de energie și își propune să aducă oamenii împreună pentru a celebra frumusețea artei și a orașului. Și de ce nu, o invitație la evadarea din realitatea cotidiană și de a trăi în stil La Mița Biciclista, pentru o seară, două sau chiar un an.

Inspiră-te pentru un look în acord cu tema: https://pin.it/6IT91Rb3y. Dress code-ul este obligatoriu pentru participarea la eveniment: Glamour Noir. Pielea, corsetele și accesoriile sunt încurajate (fără blugi sau adidași).

Biletele sunt disponibile acum și pot fi achiziționate online pe: https://lamitabiciclista.iabilet.ro/.

Vreau bilet la Cabaret Noir

Jan

2024

Art Safari Taine și Comori

O nouă ediție se deschide din 8 martie, cu un Muzeu Secret, mari maeștri ai artei românești, mari voievozi și capodopere

București, 22 ianuarie 2024. Art Safari revine în această primăvară cu o ediție ce marchează un deceniu de existență. În prim plan, marii maeștri ai artei românești: Eustațiu Stoenescu, Grigorescu, Tonitza, Luchian, Pallady, Baba, Petrașcu, Mützner, Dărăscu, Ressu, Iser. Noul sezon prezintă 5 expoziții de artă, ce pot fi văzute în perioada 8 martie-28 iulie, la Palatul Dacia-România de pe Lipscani.

Experiența Art Safari va fi plină de taine și comori! Vei descoperi, începând cu 8 martie, vârfurile și comorile artei românești, un muzeu secret, un maestru prea puțin cunoscut care a avut succes de la Craiova până la New York, dar și Istoria României în 100 de portrete. Mulțumim tuturor partenerilor și muzeelor care ne-au fost alături și ne-au sprijinit eforturile din 2014 până azi.

Ioana Ciocan, CEO Art Safari și comisar al României la Bienala de Artă de la Veneția.

Portretul lui Nicolae Bălcescu, Gheorghe Tattarescu

Dejunul, Eustațiu Stoenescu, Muzeul Naţional de Artă al României, Galeria de Artă Românească Modernă

Cap de copil, Nicolae Tonitza, colecția Muzeului de Artă din Topalu

„Muzeul secret”, curator: Lelia Rus Pîrvan, expoziție realizată în parteneriat cu Muzeul de Artă Constanța, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța și al Primăriei Topalu

Comuna Topalu, județul Constanța, păstrează din 1960 o comoară fără asemănare în Europa: Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă”, unde se află una dintre cele mai importante colecții de artă românească interbelică, ce cuprinde capodopere de Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Corneliu Baba, Gheorghe Petrașcu, Samuel Mützner, Alexandru Ciucurencu, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu, Iosif Iser și Constantin Piliuță.

Muzeul de Artă de la Topalu este amenajat în casa părintească a răposatului medic colecționar Gheorghe Dinu Vintilă (1898-1978), apropiat al marilor artiști români, pe care el a donat-o, împreună cu toate lucrările strânse de-a lungul vieții, în memoria părinților și a comunei sale natale, în anul 1960. Colecția „Dinu și Sevasta Vintilă” este formată din 228 de opere.

Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu este singura instituție de artă de acest fel din mediul rural din întreaga Europă. O frântură din istoria țării, redată printr-o colecție de artă de un mare rafinament. „Muzeul secret” de la Art Safari este prima expunere externă de până acum a colecției impresionante de la Topalu.

„Eustațiu Stoenescu. Portretistul aristocrației”, curator: Angelia Iacob, scenograf: Cosmin Florea, expoziție realizată cu susținerea Ambasadei Statelor Unite ale Americii în România și în parteneriat cu Muzeul Municipiului București și Muzeul Național de Artă al României

Eustațiu Stoenescu (1884, Craiova –1957, New York) a fost un artist cu o carieră internațională remarcabilă și cu o operă vastă, insuficient cunoscută după perioada comunistă, ale cărei autorități l-au șters din cărțile istoriei artei. A fost considerat, la vremea sa, printre cei mai rafinați portretiști ai Europei, dar a pictat, în tradiție locală, și peisaje ori naturi moarte, toate impresionante prin valoarea lor plastică.

Maestrul român a fost recompensat cu numeroase premii și distincții, iar operele sale, mai ales portretele, au ajuns în semnificative colecții internaționale, în Franța, Italia, SUA, Marea Britanie, Belgia, Olanda sau Elveția. A creat portrete care-I reprezintă pe regele Ferdinand, pe regele Carol al II-lea, pe regele Mihai I, pe regina Elena și multe alte capete încoronate ale Europei, dar și multe alte personalități ale perioadei interbelice, de la aristocrați și oameni de lume la sportivi și guvernanți.

A participat la trei ediții ale Bienalei de la Veneția, inclusiv la cea din 1938, când a fost inaugurat Pavilionul Românesc din Giardini della Biennale. Expoziția de la Art Safari dezvăluie personalitatea complex a acestui artist valoros, care a cunoscut succesul atât în țară, cât și în străinătate, în special la Paris și la New York.

„Istoria României în 100 de portrete”, curator: Cornel Ilie, expoziție realizată în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a României, cu un design de Diana Nicolaie

Regi, regine, conducători, politicieni, sportivi, oameni de cultură și știință, precum și alte personalități marcante sunt reunite într-o expoziție aniversară. Portretul a fost dintotdeauna un martor al istoriei. De-a lungul timpului, celebrități și personalități au fost imortalizate pentru posteritate, de la oameni providențiali precum Nicolae Bălcescu și Tudor Vladimirescu, la sportivi notorii, precum Gheorghe Hagi și Nadia Comăneci. Portretele din această expoziție provin majoritar din colecții muzeale, de la cea a Muzeului Național de Istorie a României la cea a Muzeului Național Militar, și sunt expuse majoritar în premieră.

„Atelierele din Pangratti”, curator: Simona Vilău

Tablou al unei elite culturale, strada Ermil Pangratti a concentrat timp de 50 de ani cele mai valoroase talente artistice ale României. Deopotrivă investiție a sistemului, cât și galerie de merite, atelierele din strada Pangratti au reprezentat locul de creație al artiștilor contemporani importanți, marcați în conștiința publică, dar și îmbrățișați de sistem și conducerea Uniunii Artiștilor Plastici din România. Aceste spații au avut multiple funcții: oaze creative, școală pentru neofiți, centru de boemie, „saleroom” pentru colecționari, mulțumire a sistemului către artiștii oficiali și răsplată pentru recunoașterea artistică.

Printre marii artiști care au creat aici se numără Corneliu Baba, Ion Nicodim, Ovidiu Maitec, Paul Vasilescu, Gheorghe Iliescu-Călinești, Vasile Gorduz, Alin Gheorghiu, Sultana Maitec, Georgeta Năpăruș etc.

Având ca nucleu colecția discretă a Ruxandrei Garofeanu, istoric și critic de artă, una dintre importantele figuri ale vieții culturale din România ultimilor 50 de ani, expoziția pune în valoare creația unor personalități importante ale artei postmoderne românești, care au lucrat în atelierele Uniunii Artiștilor Plastici din strada Ermil Pangratti, și reface, parțial, un traseu istoric și vizual important, într-un stil asumat, adaptat și construit caleidoscopic, specific Ruxandrei Garofeanu, fosta lor mare prietenă și susținătoare.

„Grădinile palatului” – prima expoziție temporară a sezonului Taine și Comori, 8 martie – 14 aprilie

Florile artei românești, în viziunea marilor maeștri Luchian, Grigorescu, Tonitza, Aman, precum și a Reginei Maria. Cele mai frumoase și valoroase flori vor fi re-plantate expozițional, temporar, în grădinile Palatului Dacia-România de pe Lipscani: trandafiri și cârciumărese, crizanteme, anemone, maci și alte flori de câmp, surprinse în naturi statice, în buchete, în parcuri și în grădini.

Ateliere pentru copii și tururi speciale

Și copiii sunt așteptați la atelierele de creație și tururile ghidate personalizate, în cadrul Art Safari Kinder.

Noua ediție debutează cu 3 evenimente speciale care cuprind tururi ghidate, muzică live și bule de șampanie, dedicate studenților (Students Art Night Out), seniorilor (Întâlnirea Seniorilor la Art Safari) și Ladies Night Art Out, eveniment special de 8 martie. Biletele pentru cele 3 evenimente sunt disponibile aici: https://www.artsafari.ro/project/night-tours/.

Program Art Safari (8 martie-28 iulie 2024)

· Joi-duminică – 12:00-21.00 (ultima intrare – 20:30)

· Bilete: artsafari.ro sau direct de la intrare

· Palatul Dacia-România, strada Lipscani, nr. 18-20, București

Despre Art Safari București: Art Safari, susținut de Glo, Lidl, Porsche, Kinder, Schweppes, este specializat în realizarea de pavilioane expoziționale. Partenerul oficial Art Safari este BCR. Organizatorul anual al Pavilionului de Artă București – cel mai mare conglomerat de expoziții de artă din România – ajuns la a 14-a ediție, realizează, în parteneriat cu muzeele de artă din România și internaționale și colecționarii privați, ample expoziții retrospective care își propun recuperarea valorilor de patrimoniu. Având o puternică latură educaţională, misiunea sa este de a apropia arta de public și de a educa noile generații prin organizarea de ateliere de artă pentru copii, tururi ghidate și expoziții de artă contemporană în spații neconvenționale, cum ar fi Aeroportul Henri Coandă sau metroul bucureștean. Art Safari este proiect cultural național strategic și este realizat în parteneriat cu Muzeul Municipiului București. În cele 13 ediții de până acum a înregistrat aprox. 500.000 de vizitatori. Mai multe detalii: artsafari.ro.

Jan

2024

Lansarea albumului celui de-al doilea volum „Pitoresc mediteraneean în arhitectura Bucureștiului interbelic”, colecția igloopatrimoniu

Igloo media anunță lansarea albumului Pitoresc mediteraneean în arhitectura Bucureștiului interbelic II, joi, 25 ianuarie, de la ora 18:30, la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, strada Londra, nr. 39, București.

La eveniment vor vorbi arh. Dragoș Popescu, șef de lucrări la Departamentul Sinteza Proiectării de Arhitectură, în cadrul U.A.U.I.M. București, și autor al textelor din album, conf. univ. dr. arh. Mihaela Criticos, și arh. Anda Zota, coordonator editorial.

Cel de-al doilea volum Pitoresc mediteraneean în arhitectura Bucureștiului interbelic, în ediție bilingvă, română-engleză, completează colecția igloopatrimoniu cu o nouă carte-obiect, marcând totodată un eveniment editorial mult așteptat în redacția igloo: continuarea explorării unui fenomen arhitectural inedit din peisajul citadin bucureștean. Cartea documentează și prezintă valoarea arhitecturală a unei stilistici de inspirație maură, florentină, venețiană, balcanică, ca expresie a unor regionalisme autentice sau de import, grupate sub umbrela eclectismului pitoresc, cercetare pe care am început-o anul trecut, când, aproximativ în aceeași perioadă, a apărut primul volum din Pitoresc mediteraneean.

Într-o formulă grafică de excepție, volumul prezintă documente și imagini de arhivă rare, cât și o documentare fotografică actuală realizată de Arthur Țințu și Sabin Prodan. Cercetarea are la bază teza de doctorat a arh. Dragoș Popescu, Filonul mediteraneean în arhitectura Bucureştiului interbelic. Contribuţia lui Gheorghe Simotta (1891-1979), sub îndrumarea prof. univ. dr. arh. Nicolae Lascu, dar și studii aprofundate în istoria și teoria artei și arhitecturii europene, a istoriei civilizației românești, studii monografice, cât și documentarea din articole și studii din periodice românești de specialitate. De asemenea, cartea cuprinde un eseu pe marginea blockhaus-urilor specifice acestei arhitecturi, scris de arh. Cristian Brăcăcescu alături de autorul Dragoș Popescu.

„La sfârșitul anului trecut, în colecția igloopatrimoniu și cu finanțarea AFCN, apărea volumul Pitoresc mediteraneean în arhitectura Bucureștiului interbelic. Albumul, în formatul clasic al colecției, propunea o selecție de clădiri subscrise stilului cu influențe orientale, cunoscut și drept (neo)florentin sau (neo)maur și practicat de un număr important de arhitecți ai vremii. Succesul de public al cărții – al cărei prim tiraj s-a epuizat rapid – ne-a încurajat nu doar să tipărim o a doua ediție, ci și, mai ales, să ne continuăm cercetarea și căutarea micilor bijuterii arhitecturale presărate prin țesutul istoric al orașului. Interesul publicului contemporan pentru acest mod de a face arhitectură, ușor controversat atât în epoca de sorginte, cât și în istoriografia profesională, ne-a bucurat și convins de utilitatea continuării eforturilor.

Pentru a evita orice confuzie, țin să lămuresc încă de la început că volumul de față reprezintă o selecție cu totul nouă de clădiri pitoresc mediteraneene față de cea din albumul precedent. Cifra 2 din titlu nu indică deci reeditarea și nici nu reflectă vreo lipsă de imaginație, ci sugerează continuitatea, etapă nouă, un alt capitol al demersului igloo de cercetare a arhitecturii interbelice.” – Bruno Andreșoiu, în Prefață.

Participarea la eveniment este gratuită, însă locurile sunt limitate. Dacă doriți să participați, vă rugăm să completați acest formular de înscriere: https://forms.gle/QjBtos9d86Vquqn38

Eveniment co-organizat de: Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi

Eveniment sprijinit de: Crama Corcova

Cartea este publicată cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național (AFCN).