bucurești

Palatul Suter de pe Dealul Filaret, cândva cel mai înalt punct din capitală

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în București a sosit, la chemarea regelui Carol I, arhitectul elvețian Gustav Adolf Suter. Originar din Bâle-Campagne, un canton din nord-vestul Elveției, Gustav Suter a îndrăgit dealurile cu viță de vie ale Bucureștilor. A început în 1892 să cumpere terenuri și să le asaneze, să traseze străzi și să construiască noi cartiere, devenind un adevărat dezvoltator imobiliar. Unele dintre zonele care i-au trezit interesul se află în apropiere de Dealul Mitropoliei și lângă viitorul Parc Carol care a fost amenajat de peisagistul Édouard Redont (elvețian la rândul său) în 1906 pentru a găzdui Expoziția Generală Română cu ocazia Jubileului:  aniversarea a 40 de ani de domnie și 25 de ani de la încoronarea regelui Carol. Mai precis, elvețianul Suter a investit în parcelarea Gramont și, chiar deasupra sa, într-un teren de pe Dealul Filaret care avea o vedere panoramică excepțională asupra Bucureștilor.

Parcelarea Gramont i-a aparținut inițial vicontelui de Gramont (1797-1851). Acesta fusese aghiotantul domnesc al celor trei principi care s-au succedat la domnia Țării Românești după revoluția lui Tudor Vladimirescu de la 1821: Alexandru Dimitrie Ghica, Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei. Apoi proprietatea a fost expropriată și declarată de utilitate publică în 1884 pentru a fi asanată de municipalitate. Ulterior, terenul a fost vândut de municipalitate către arh. Gustav Adolf Suter, care a realizat proiectul de parcelare așa-numit a „livezii Gramont”.

Pe Dealul Filaret, chiar deasupra „livezii Gramont”, și-a construit propria reședință în jurul anului 1906, anul de deschidere al Expoziției Generale din Parcul Carol. Apoi în 1912 a început dezvoltarea unei noi parcelări pe acel teren. Parcelarea urma să aibă locuințe moderne pentru acea vreme, dispuse simetric de-a lungul unei fundături axiale, cu reședința lui Suter poziționată drept cul-de-sac/ cap de perspectivă. Un colaborator de-ai săi, arhitectul german F. Schmidts a desenat pentru acest proiect 24 de locuințe în stil eclectic pitoresc german, 16 cuplate și 8 independente, fiecare adaptată poziției sale din ansamblu, dar susținând o imagine unitară a compoziției. Clădirile urmează panta naturală a dealului, rezultând de aici o imagine urbană foarte puternică. Aliniamentele precise și detaliile similare inspirate de arhitectura vernaculară germană, conferă arealului un farmec și o coerență urbană aparte.

În capătul Aleii Suter se află o fundătură cu aspect de lacrimă și un rond de întoarcere. Acolo se găsește fosta reședință a lui Adolf Suter, o clădire impresionantă construită cu influențe brâncovenești/ neoromânești. Se spune că aici aveau loc petreceri și serate pe vremea lui Suter și că aici ar fi venit însuși Regele Carol I. Palatul Suter era amenajat și decorat in spiritul vremii și a devenit astfel un loc renumit si apreciat de întâlnire al elitelor.

După moartea regelui Carol I și pierderea soției sale, Elise Cremer-Suter în 1916, arhitectul a vândut reședința, întorcându-se în Elveția. Noul  proprietar, un bancher grec, dupa 1940, a oferit amantei sale franțuzoaice cadou micul palat. Ulterior, reședința a schimbat mai mulți proprietari, sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial schimbând destinația de locuință a palatului. A fost naționalizat de regimul comunist în 1950 și a devenit succesiv centrul de operațiuni  MGB/ KGB pentru o scurtă perioada de timp, sediul Partidului Comunist apoi sediul ICRAL Sector 4 până în 1991, când a fost revendicată de către moștenitorii de drept, fiind retrocedat în 2001.

Fotografii realizate cu Xiaomi 13T. Zoom-ul digital de până la 20x m-a ajutat să surprind Castelul Vlad Țepeș de la o distanță considerabilă, iar rapiditatea cu care lentila principală ajustează focusul a fost perfectă ca să pot fotografia rapid din niște unghiuri dificile.

Începând cu anii 2000 a fost restaurat și modificat față de arhitectura inițială, găzduind în prezent un hotel. Accesul către această clădire este extrem de pitoresc, fiind posibilă o „escaladare” a vestitei străduțe în trepte pe nume Xenofon.

Adresa: Aleea Suter 23-25, Sector 4

Materialul face parte dintr-o serie susținută de Xiaomi care documentează clădirile pe lângă care trecem zilnic pe străzile Bucureștiului și care ascund povești remarcabile, sub conceptul lansării celei mai noi serii Xiaomi 13T, „Masterpiece in Sight”.

Xiaomi 13T oferă o configurație de cameră triplă cu obiective Summicron proiectate împreună cu Leica, inclusiv o cameră cu unghi larg de 50 MP cu distanță focală echivalentă de 24 mm și o lentilă asferică 7P concepută pentru a capta mai multă lumina, ce suportă fotografierea cu gamă dinamică înaltă, și un teleobiectiv de 50 MP cu distanță focală echivalentă de 50 mm. O cameră cu unghi ultra-larg de 12 MP cu o distanță focală echivalentă de 15 mm este ideală pentru a realiza fotografii panoramice și a surprinde peisaje uimitoare.

Datorită camerei Leica am obținut imagini misterioase ce duc cu gândul la picturile tipice clarobscurului. Fotografiile de calitate reies din gama de culori și modurile de fotografiere pe care telefonul Xiaomi 13T, modelul folosit de mine, dar și Xiaomi 13T Pro, le pune la dispoziție prin parteneriatul cu Leica. Eu mi-am personalizat stilul fotografic în modul Pro pentru a ajusta luminozitatea și tonul, creând un contrast pronunțat între zonele de lumini și umbre.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 6 comments
Castelul Vlad Țepeș din Parcul Carol sau Turnul de apă misterios

Castelul Vlad Țepeș din Parcul Carol sau Turnul de apă misterios

Castelul așa-numit al lui Vlad Țepeș din Parcul Carol este un monument misterios care a avut la bază o funcție pe care puțini o intuiesc. Castelul a fost proiectat cu ocazia Expoziției Generale a României din 1906 de arhitecții Ștefan Burcuș și Victor Ștephănescu, doi arhitecți tineri și în ascensiune la vremea aceea. Ei au fost responsabili de mai multe monumente ridicate în Parcul Carol, monumente din păcate dispărute astăzi.

Castelul a fost inaugurat chiar în cadrul Expoziţiei Generale a României, cu ocazia aniversării a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Surpriza vine din faptul că era de fapt un rezervor de apă destinat expoziţiei care a fost mascat ingenios printr-un monument arhitectural de excepție. în turnul fortăreţei, înalt de 23 de metri şi cu diametrul de 9 metri a fost montat un rezervor de apă din fontă. Acesta a fost turnat în atelierele lui Oscar Maller, dar a devenit nefuncţional la scurt timp după deschidere. Deoarece rezervorul de apă nu a funcţionat pe termen lung, familia regală a încercat să-i dea edificiului o utilitate culturală, găzduind aici expoziţii de tablouri cu teme religioase. În 1914, turnul mare a fost folosit pentru realizarea emisiunilor radiotelegrafice. În 1920, castelul a devenit cazarmă pentru corpul de gardă ce păzea Mormântul Ostaşului Necunoscut.

Castelul reproduce la scară mică Cetatea Poenari, ctitorită de Vlad Ţepeş în secolul al XV-lea, în Cheile Argeşului, și de aceea publicul l-a denumit de-a lungul timpului „Castelul lui Vlad Țepeș”, deși nu are legătură directă cu domnitorul Țării Românești. Printr-o scară de lemn, în spirală, se urcă pe o platformă de unde, din turn, se poate admira Parcul Carol şi panorama Bucureştilor. Un contrafort puternic, terminat cu un pridvor de lemn, susţine turnul ca să nu se prăbuşească, iar în dreapta se află un zid crenelat de piatră, terminat în colţ cu un alt turn de dimensiuni mai mici. Toată construcţia a fost îmbrăcată în piatră şi în cărămidă roşie.

În 1912, după inventarea becului cu filament de Wolfram, a avut loc o creștere a consumului de curent electric la nivelul întregii populații. În acest context de dezvoltare a industriei electrice, puterea Uzinei electrice Filaret a fost crescută, instalându-se două noi unități de câte 420 kW. În anii 1970 fabrica a fost abandonată şi a început să fie utilizată parțial drept garaj. Ulterior, directorul Muzeului Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida a reușit să convingă autoritățile că hala Uzinei Filaret era potrivită pentru extinderea muzeului, urmând să fie amenajată aici secția Istoria Iluminatului, a Comunicațiilor și Industriei Electrotehnice. Uzina a fost astfel destinată extinderii Muzeului Tehnic, pentru ca ulterior să fie transformată în Centru de întreținere tehnică periodică a autovehiculelor. Astăzi uzina se află în patrimoniul S.C. ELECTRICA S.A. dar demersul de a fi amenajat ca muzeu a fost oprit.

Fotografii realizate cu Xiaomi 13T. Zoom-ul digital de până la 20x m-a ajutat să surprind Castelul Vlad Țepeș de la o distanță considerabilă, iar rapiditatea cu care lentila principală ajustează focusul a fost perfectă ca să pot fotografia rapid din niște unghiuri dificile.

Din 30 septembrie 2004, Castelul Ţepeş a devenit sediul „Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor”. Astăzi castelul este în proprietatea MApN, şi este deschis de câteva ori pentru public de Ziua Eroilor (Înălţare) şi de Ziua Armatei (25 octombrie).

Dincolo de istoria monumentului, este importantă și istoria și viața arhitecților care l-au proiectat. Arhitectul Ștefan Burcuș s-a născut în 1870 la Bacău și a început studiile la Școala nou înființată de arhitectură de la București, apoi a plecat la Paris, la Școala de Arte Frumoase, la secția de arhitectură. S-a înscris în atelierul profesorului Julien Guadet, preluat ulterior de Eduard Paulin, remarcându-se prin câștigarea a 7 medalii la concursurile școlare și prin diploma obținută în 1900. În 1904 a început să primească comenzi private sau câștigate prin concursuri publice în București. Printre lucrările sale se află coordonarea lucrărilor pentru expoziția jubiliară din Parcul Carol (alături de arh. Victor Ștephănescu), parcelări în zona Bonaparte, parcelarea Halfon din Kiseleff 55-57, Palatul Camerei de Comerț și al Bursei din București și câteva edificii semnificative prin țară.

Arhitectul Victor Stephănescu (scris adesea și Ștefănescu) a fost fiul compozitorului George Stephănescu, figură marcantă a muzicii românești și întemeietorul Operei Române. S-a născut în 1877, a urmat studiile de arhitectură la Paris, de unde s-a întors la București în 1901. A fost un adept al stilului neoromânesc în arhitectură. Printre contribuțiile sale notabile se enumeră amenajarea Parcului Carol I din București (în calitatea sa de arhitect șef al expoziției jubiliare din 1906), proiectul Muzeului Național de Geologie, al Moscheii din Constanța, fiind responsabil și de controlul tehnic și administrativ al lucrărilor la Arcul de Triumf din București (care au început în aprilie 1935 și au durat un an și jumătate). Datorăm multe clădiri remarcabile din București și din alte mari orașe din țară acestor doi arhitecți de excepție.

Adresa: General Candiano Popescu nr. 6, Sector 4

Materialul face parte dintr-o serie susținută de Xiaomi care documentează clădirile pe lângă care trecem zilnic pe străzile Bucureștiului și care ascund povești remarcabile, sub conceptul lansării celei mai noi serii Xiaomi 13T, „Masterpiece in Sight”.

Xiaomi 13T oferă o configurație de cameră triplă cu obiective Summicron proiectate împreună cu Leica, inclusiv o cameră cu unghi larg de 50 MP cu distanță focală echivalentă de 24 mm și o lentilă asferică 7P concepută pentru a capta mai multă lumina, ce suportă fotografierea cu gamă dinamică înaltă, și un teleobiectiv de 50 MP cu distanță focală echivalentă de 50 mm. O cameră cu unghi ultra-larg de 12 MP cu o distanță focală echivalentă de 15 mm este ideală pentru a realiza fotografii panoramice și a surprinde peisaje uimitoare.

Datorită camerei Leica am obținut imagini vii ce reproduc culorile naturale folosind modul fotografic original Leica: Leica Authentic Look. De asemenea, mi-am putut personaliza stilul fotografic în modul Pro ceea ce mi-a permis să ajustez tonul, tonalitatea și textura, păstrând mai multe detalii și culori pentru post-procesare.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 4 comments

Uzina electrică Filaret, monument de arhitectură industrială care a dat lumină capitalei acum mai mult de un secol

Uzina electrică Filaret

Uzina electrică Filaret este un monument istoric de tip industrial absolut remarcabil și bine păstrat. De aici se asigura cândva iluminatul și curentul electric al capitalei. Uzina a fost construită între 1907-1908 de Societé du Gaz pour la France et l’Etrangère, după proiectul inginerului francez Alin Lonay. A fost pusă în funcțiune în septembrie 1908, odată cu deschiderea stagiunii anuale a Teatrului Național, unul dintre marii consumatori de curent electric ai capitalei. Este o clădire elegantă, cu arhitectură industrială inspirată de clădirile franceze de patrimoniu din oraşul Lille, executată în cărămidă aparentă, cu elemente metalice. La corpul principal elegant ce asigura iluminarea naturală a halelor prin ferestrele înalte este adosat un turn spectaculos, astăzi cucerit de iederă, care a fost inițial folosit ca rezervor de apă.

Uzina electrică a fost construită pe terenul fostului teren al Uzinei de gaz de la Filaret, în contextul în care concesiunea iluminatului cu gaz se apropia de sfârșit. A început să funcționeze cu trei grupuri de generatori acționați de motoare cu 675 CP, fiecare grup în parte producând 420 kW. Motoarele erau fabricate în Belgia, iar generatoarele în Germania, la firma Siemens-Schucker. La un moment dat avea cele mai mari motoare din lume. Înainte de a fi construită, iluminatul capitalei și curentul electric era furnizat în principal de mici uzine electrice izolate.

Unul dintre motoarele inițiale Carels Frères se păstrează încă la Muzeul Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida, care se află chiar în apropiere, în Parcul Carol. Acolo puteți descoperi și o machetă a Uzinei electrice Filaret, cu toate cele trei corpuri și turnul de răcire.

În 1912, după inventarea becului cu filament de Wolfram, a avut loc o creștere a consumului de curent electric la nivelul întregii populații. În acest context de dezvoltare a industriei electrice, puterea Uzinei electrice Filaret a fost crescută, instalându-se două noi unități de câte 420 kW. În anii 1970 fabrica a fost abandonată şi a început să fie utilizată parțial drept garaj. Ulterior, directorul Muzeului Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida a reușit să convingă autoritățile că hala Uzinei Filaret era potrivită pentru extinderea muzeului, urmând să fie amenajată aici secția Istoria Iluminatului, a Comunicațiilor și Industriei Electrotehnice. Uzina a fost astfel destinată extinderii Muzeului Tehnic, pentru ca ulterior să fie transformată în Centru de întreținere tehnică periodică a autovehiculelor. Astăzi uzina se află în patrimoniul S.C. ELECTRICA S.A. dar demersul de a fi amenajat ca muzeu a fost oprit.

Fotografii realizate cu Xiaomi 13T, în modul Leica Vibrant Look, ce ajustează automat saturația culorilor și luminozitatea

În ceea ce privește starea sa precară de întreținere, o expertiză tehnică datată 1997 arăta chiar de atunci necesitatea consolidării structurii. În perioada anilor 2000-2003 Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR) a pus la cale un proiect pentru Parcul Național al Științei și Tehnicii realizat în jurul unor centre de interes cultural din Parcul Carol I: Muzeul Național Tehnic Prof.ing. Dimitrie Leonida, Observatorul Astronomic al Academiei Române, serele din parc, Gara Filaret, Uzina electrică Filaret și alte diverse clădiri de patrimoniu și monumente din interiorul parcului. Proiectul nu a fost început, monumentul a găzduit diferite evenimente, dar s-a degradat treptat. Transformarea clădirii industriale în muzeu ar duce la salvarea sa și la integrarea în circuitul turistic.

Adresa: General Candiano Popescu nr. 3A, Sector 4

Materialul face parte dintr-o serie susținută de Xiaomi care documentează clădirile pe lângă care trecem zilnic pe străzile Bucureștiului și care ascund povești remarcabile, sub conceptul lansării celei mai noi serii Xiaomi 13T, „Masterpiece in Sight”.

Aproape toate fotografiile care surprind uzina electrică Filaret au fost realizate în modul Leica Vibrant Look, unul dintre cele două moduri de fotografie implicite ale camerei, rezultate în urma parteneriatului cu Leica. M-a ajutat faptul că acest mod ajustează automat saturația culorilor și luminozitatea pentru niște cadre perfecte de toamnă, în care culorile sunt vii, dar, în același timp, realiste.   

Prin parteneriatul cu Leica, camera Xiaomi 13T, modelul folosit de mine, dar și a Xiaomi 13T Pro, are o gamă de culori mai largă și moduri automate de fotografie care să ajute pe oricine să realizeze fotografii la calitate profesională.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 2 comments

O vilă interbelică aflată la doar două minute de Parcul Cișmigiu, se închiriază cu 5.300 de euro pe lună pe platforma de imobiliare Storia

image00007

O vilă interbelică aflată pe o stradă de renume din centrul capitalei se închiriază cu 5.300 de euro pe Storia, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila este deosebită datorită versatilității sale, poziționării sale centrale, la doar două minute de Parcul Cișmigiu, dar și intimității pe care o oferă, aceasta având o curte discretă prin care se face accesul principal. Are paisprezece camere dispuse pe mai multe niveluri și o selecție impresionantă de mobilier și obiecte de colecție. Vila are o compartimentare eficientă, încorporând inclusiv o recepție la intrare, perfectă pentru diverse activități comerciale. Vila poate deveni astfel sediul unui cabinet de avocatură sau notariat, sediul unei companii ce susține activități educaționale sau prestează servicii medicale.

 

Vila are aproximativ 450 metri pătrați împărțiți între demisol, parter, etaj și mansardă, spațiu util. Terenul pe care se află amplasată vila are o suprafață de 250 mp. Vila se află pe o stradă istorică a capitalei, cunoscută pentru diversitatea arhitecturală cu evoluții stilistice și artistice care atestă succesiunea mai multor generații de locuitori, de arhitecți și de ingineri constructori. Detaliile ornamentale ale vilei sunt realizate din materiale de bună calitate, piesa de rezistență fiind selecția impresionantă de obiecte de mobilier recondiționate și de colecție..

 

Accesul se face printr-o curte discretă, pătrunzând într-un hol ce se deschide către salonul principal al casei. Toate camerele sunt spațioase și luminoase, compartimentarea spațiului fiind excelentă, creată special pentru a asigura o experiență de lucru optimă. Dincolo de compartimentarea versatilă, spaţiile interioare dovedesc un confort rafinat şi elegant. Fiecare cameră, fiecare nivel, fiecare colț are o poveste și personalitate aparte. În plus, poziționarea vilei permite o perspectivă deosebită asupra vecinătăților care întregesc povestea istorică a arealului. Strada Berthelot pe care se află vila este una dintre arterele istorice ale capitalei, care a căpătat o multitudine de nume de-a lungul timpului, în același timp păstrându-și identitatea.

 

În secolul al XVII-lea aici se afla o fântână, iar mahalaua a luat numele de Mahalaua Fântânii Boului”. Strada, la vremea aceea ulița principală care trecea prin mahala, a avut mai multe variante de nume: Ulița Fântânii Boului, Ulița cea Mare a Fântânii Boului, Ulița Fântânii. Mai târziu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea când zorii modernității se vedeau deja în capitală, ulița s-a lărgit și a devenit „Strada Fântânii”. Peste câteva decenii, în anul 1911, numele i s-a schimbat în Strada Doctor Karl Lueger, în onoarea unui politician și primar austriac care susținea cauza unionistă a românilor din Transilvania. Apoi, după Primul Război Mondial, strada a primit numele generalului francez Henri Mathias Berthelot, care a fost șeful Misiunii Militare Franceze în Regatul României și consilier militar al regelui Ferdinand în perioada 1916-1918. În perioada socialistă, strada a fost redenumită după fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov, dar după desprinderea de regimul stalinist a devenit strada Nuferilor, cu posibile rezonanțe către vechea fântână de pe vremea mahalalelor. După decembrie 1989, strada a reprimit numele generalului francez Berthelot, dar și o statuie ridicată în onoarea sa, statuie care se poate vedea din mansarda vilei.

 

Vila, de factură interbelică, păstrează amprenta la sol a unei construcții existente la 1911, pe vremea când se afla în proprietatea unui anume Petculescu. Această amprentă la sol aproape triunghiulară îi conferă o personalitate aparte și valoare memorial simbolică, chiar dacă a trecut prin modificări succesive de-a lungul timpului. A intrat în posesia actualilor proprietari în anii 1990, a găzduit sediul unei edituri de renume și astăzi își așteaptă viitorul chiriaș ce va avea o reședință de excepție într-o vilă interbelică ultracentrală.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul Storia.ro își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză.

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia

 

 

Storia e platforma de imobiliare lansată de OLX, unde mii de proprietari, agenți imobiliari și dezvoltatori își prezintă ofertele. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. Storia își propune să îi ajute pe români în găsirea acelei case pe care o pot transforma în acasă. În 2022, Storia a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă ce vine în întâmpinarea unor nevoi încă neacoperite ale românilor în găsirea unei locuințe: standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, densitatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat al imobiliarelor, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

CreativeMornings Bucharest

CreativeMornings

CreativeMornings Bucharest se întoarce pe 10 noiembrie la Impact Hub Bucharest! Comunitatea creativă locală ia împreună micul dejun și o doză de inspirație în fiecare lună

Cum ar fi să-ți începi dimineața la un mic dejun cu creativi și un invitat care să-ți spună, simplu și intim, o poveste care să te inspire?

Răspundem împreună începând de vineri, 10 noiembrie, la ora 9:00 dimineața, când seria de evenimente CreativeMornings Bucharest revine, după o pauză îndelungată.

Conceptul CreativeMornings a fost inițiat la New York de Tina Roth Eisenberg. Era 2008 și Tina se întreba cum poate aduce la un loc bogata comunitate creativă din New York, pentru ca membrii ei să se conecteze personal & profesional în mod autentic, fără graba metropolei…

Concret, i-a venit ideea unui mic dejun cu prelegere pentru fiecare ultimă zi de vineri a lunii, cu acces gratuit și destinat tuturor celor interesați. O dimineață, o temă, un invitat pe lună.

Arc peste timp, CreativeMornings se ține în peste 200 de orașe în toată lumea, și fiecare oraș primește alintul de capitol. Capitolul de la București a fost scris din 2013 de către mai mulți Hosts care au conceput și organizat cu pasiune zeci de ediții CMBuc, cu un combo de discurs inspirator plus mic dejun relaxat.

Noul capitol CreativeMornings Bucharest va fi scris de gazda Elvira Lupșa, agent de artă, care a produs deja peste 20 de ediții a dimineților creative. Ei i se alătură acum co-gazde, fundraiser-ul Vlad Lupeș și freelancer-ul cultural Mihai Ivașcu.

Și pentru că noile începuturi au nevoie de spații cu experiență în pionierat, casa nouă a dimineților creative este Impact Hub Bucharest, pionierul ideii de co-working în România. Aici vom petrece începuturi efervescente de zi, cu mic dejun gustos și invitați gata să ne trezească cu discursurile lor puternice. Vă așteptăm la 3 ediții până la finalul anului.

 

Cum sperăm la cât mai multe ediții CreativeMornings de-acum înainte și nimic nu e întâmplător, iată că tema globală a ediției de pe 10 noiembrie e ENDURANCE, iar cea care o ilustrează este artista vizuală Ana Kun din Timișoara.

 

 

CreativeMornings ENDURANCE

 

O flacăra nestinsă care arde înăuntrul nostru, iluminând un traseu prin întuneric și incertitudine. Puterea liniștită care se ivește atunci când provocările ne pun la încercare limitele, îndemnându-ne să depășim ceea ce credeam că e imposibil. Rezistența nu este doar un moment oarecare, ci un spirit neobosit care șoptește „continuă” când lumea pare să apese greu asupra noastră.

CreativeMornings New York despre tema ENDURANCE

 

Despre ENDURANCE și parcursul ei ne va vorbi o invitată foarte specială, o profesionistă despre care toți am auzit și a cărei carieră ne dovedește tăria de caracter din spatele gloriei.

Ea & gazdele vă vor ura bună dimineața pe 10 noiembrie, ora 9:00, la Impact Hub Universitate. Intrare liberă, locuri limitate – pentru a afla mai multe, urmăriți-ne aici & aici; curând se dau drumul la înscrieri.

 

 

CreativeMornings BUC is here to stay! Join us.

Posted by Ana in București, Contemporane, 0 comments

Vila Bosianu dincolo de frunzele de toamnă din Parcul Carol

În această clădire ascunsă de vegetația tomnatică a parcului Carol se spune că a stat ascuns chiar Alexandru Ioan Cuza în pregătirea Unirii Principatelor. Aceasta este vila lui Constantin Bosianu, susținătorul lui Cuza și al Unirii, vilă pe care am surprins-o cu camera Leica a telefonului Xiaomi 13T, ca răspuns la provocarea Xiaomi România de a fotografia clădiri de patrimoniu remarcabile dar mai puțin cunoscute din București.

Constantin Bosianu, cel care a ridicat această vilă spectaculoasă, provenea dintr-o familie boierească, fiul paharnicului Andrei Bosianu. A studiat dreptul la Anvers și Paris (la Sorbona), devenind primul decan al Facultății de Drept din București, premier al României, director al Eforiei Școalelor, membru al Academiei Române. Din poziția de membru în Adunarea Electivă a Munteniei, pe 24 ianuarie 1859 a votat pentru alegerea lui Cuza ca domnitor al Țării Românești.

Cu ocazia găzduirii lui Cuza în mare secret, pentru a preveni atentate la viața acestuia, Constantin Bosianu s-a asigurat că vila era extrem de bine păzită, garantându-i siguranța domnitorului. Așa că arnăuții vegheau în turnul de observație dar și în jurul vilei, iar obloanele au fost întărite cu drugi de fier la ferestre.

Fotografii realizate cu Xiaomi 13T. Pentru fotografierea vilei am folosit funcția Portrait și funcția Leica Vibrant Look pentru a avea culori mai puternice, un contrast puternic și umbre definite.

Vila a fost construită în stil neogotic între 1853-1859, fiind proiectată de arhitectul Luigi Lipizer. El a proiectat și Casa Librecht-Filipescu și Casa Breslelor, ambele în București. Vila Bosianu a devenit reședința Consiliului de miniștri pe durata guvernului Bosianu, când a fost fondată și biblioteca cu 11.000 de volume de astronomie. Datorită lor vila este astăzi sediul bibliotecii Institutului Astronomic al Academiei Române. Casa ascunde și diverse simboluri masonice. În această casă se țineau întrunirile secrete care pregăteau Unirea. Așa că la uşi se află trei gemuleţe cu roşu, galben şi albastru, culorile tricolorului care erau folosite încă de pe vremea lui Tudor Vladmirescu, și pregăteau Unirea de la 24 ianuarie 1859, ca însemne unioniste.

După moartea lui Bosianu clădirea a ajuns în patrimoniul Institutului Meteorologic, și până la construirea pavilioanelor (care se află în apropiere), Casa Bosianu i-a servit drept sediu. Ea a suferit pagube la cutremurele din 1940 și 1977, și a fost restaurată de arhitectul Octav Dimitriu în 1992. Astăzi se poate vizita în cadrul tururilor ghidate gratuite pe care astronomii români le oferă după o programare prealabilă.

Adresa: Strada Cuțitul de Argint 5

Materialul face parte dintr-o serie susținută de Xiaomi care documentează clădirile pe lângă care trecem zilnic pe străzile Bucureștiului și care ascund povești remarcabile, sub conceptul lansării celei mai noi serii Xiaomi 13T, „Masterpiece in Sight”.

Xiaomi 13T oferă o configurație de cameră triplă cu obiective Summicron proiectate împreună cu Leica, inclusiv o cameră cu unghi larg de 50 MP cu distanță focală echivalentă de 24 mm și o lentilă asferică 7P concepută pentru a capta mai multă lumina, ce suportă fotografierea cu gamă dinamică înaltă, și un teleobiectiv de 50 MP cu distanță focală echivalentă de 50 mm. O cameră cu unghi ultra-larg de 12 MP cu o distanță focală echivalentă de 15 mm este ideală pentru a realiza fotografii panoramice și a surprinde peisaje uimitoare.

Gama vastă de culori disponibile m-a ajutat la surprinderea fiecărui moment de explorare a vilei Bosianu. Pentru fotografierea vilei am folosit funcția Portrait și funcția Leica Vibrant Look pentru a avea culori mai puternice, un contrast puternic și umbre definite.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 2 comments

O vilă de 100 de ani în stil Beaux-Arts se vinde cu peste 930.000 de euro pe platforma de imobiliare Storia.ro

image00011

O vilă proiectată la începutul secolului XX cu elemente de factură franțuzească și Art Nouveau, amplasată pe o arteră liniștită din centrul capitalei, având o curte impresionantă cu viță de vie și pomi fructiferi, cu detalii arhitecturale remarcabil de bine păstrate, se vinde cu 930.000 de euro pe Storia.ro, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila este deosebită datorită arhitecturii, poziționării sale centrale, dar și intimității pe care o oferă, aceasta fiind retrasă de la stradă. Are peste zece camere dispuse pe mai multe niveluri și un garaj cu acces distinct. Vila poate găzdui atât o familie, cât și o clinică medicală de lux, un cabinet de avocatură sau notariat, un restaurant, un boutique-hotel sau un sediu de firmă care își dorește o locație ultracentrală, într-un sediu exclusivist.

 

Vila are aproximativ 450 metri pătrați împărțiți între demisol, parter înalt (piano nobile, cum se numea odată), etaj retras și pod înalt, care se poate amenaja ca spațiu util. Terenul pe care se află amplasată vila are o suprafață foarte generoasă, de 740 mp, din care o curte liberă de peste 530 mp. Acest lucru este extrem de special pentru zona ultracentrală în care se află, reprezentând o oază verde și conferind intimitate pentru acest imobil exclusivist retras de la stradă, departe de trafic și de privirea curioșilor. De asemenea, în spatele curții există un garaj care s-a păstrat intact de-a lungul timpului. Vila se află pe o stradă istorică a capitalei, cunoscută pentru diversitatea arhitecturală cu evoluții stilistice și artistice care atestă succesiunea mai multor generații de locuitori, de arhitecți și de ingineri constructori. Detaliile ornamentale ale vilei sunt realizate din materiale de bună calitate: feroneria, mozaicurile, vitraliile, tâmplăriile sculptate, soclul de piatră, cornișa, consolele, sobele Art Nouveau și coloanele semi-angajate de la interior și atestă o tradiție de construire cu durabilitate verificată în timp în acest areal.

 

Vila impresionează de la prima vedere: dincolo de o bogată boltă de viță de vie care toamna devine un deliciu pentru orice privitor, bovindoul său cu o formă atipică peisajului bucureștean amintește de arhitectura Art Nouveau, foarte rar întâlnită în sudul țării noastre și în vechiul regat. Accesul este realizat printr-o ușă cu feronerie valoroasă din punct de vedere arhitectural, cu decorațiuni florale și vegetale care împrumută, de asemenea, elemente Art Nouveau.

 

Spaţiile interioare dovedesc un confort rafinat şi elegant. Holul de la intrare face o trecere elegantă în spațiul intim al vilei prin jocul de lumini și umbre colorate datorită vitraliilor cu forme și ornamente diferite, de factură Art Nouveau. Parterul are o suprafață generoasă de 182 mp la care se adaugă terase și balcoane elegante, ajungând la o suprafață totală de 215 mp. Este împărțit în patru camere largi, o bucătărie, holulcentral extrem de elegant de 16mp, două băi, un wc de serviciu și câteva spații de depozitare. Piesele de rezistență sunt sobele Art Nouveau realizate în faianțe de culori diferite și de forme variate, dar și vitraliile, stucaturile, ușile originale cu cristal, parchetul păstrat alături de tâmplăria originală. Camerele imobilului sunt spațioase și luminoase, accesul este circular, lăsând impresia de labirint domestic, iar fiecare cameră are o formă atipică. Ingeniozitatea arhitecturii rezidă în îmbinările zidurilor structurale masive și delicatețea ornamentelor, a firidelor și a nișelor ascunse în pereți, combinație din care a rezultat o clădire solidă cu personalitate puternică. În baia principală, mozaicul și faianța originală, cu intarsii florale, întregesc elementele de poveste ale vilei.

 

De la parter se pătrunde pe o terasă de 20 mp ce se întinde pe lateralul vilei, o altă terasă de 10 mp și un balcon de 4 mp. Elemente geometrice din mozaicul venețian se regăsesc ca laitmotiv și în curte și în pardoseala balconului principal. Totodată în spatele vilei există o altă terasă acoperită unde se poate amenaja o bucătărie de vară. La etajul retras se află trei camere și o baie. Iar mansarda impecabil păstrată ascunde la rândul său povești: două cufere de călătorie din interbelic și un dulap cu decorațiuni Art Nouveau stau martore ale unor familii cu prestanță care au viețuit în această vilă deosebită. Vila se încălzește cu centrală proprie și calorifere de fontă. Demisolul este format din câteva boxe și camera centralei care păstrează vechea centrală care asigura în perioada interbelică încălzirea întregii vile.

 

Cel care a ridicat această vilă a fost Ilie Mecu, economist şi specialist bancar, cu o carieră de peste 40 de ani în cadrul Băncii Naţionale a României. În 1927 devenea inspector general în centrala B.N.R., având venituri ridicate. Drept urmare și-a construit această vilă cochetă cu 12 camere și cu grădină, în a doua jumătate a anilor 1920. Nu se știe exact succesiunea actelor de proprietate, dar cert este faptul că a aparținut unor personalități importante care apreciau frumosul și au păstrat elementele arhitecturale și atmosfera boemă a vilei. A intrat în posesia actualilor proprietari în anii 1990.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul Storia.ro își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză.

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia.ro

 

Storia.ro e platforma de imobiliare lansată de OLX, care poate fi accesată atât de pe desktop, cât și prin aplicațiile de iOS și Android. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. Storia.ro își propune să îi ajute pe români în găsirea acelei case pe care o pot transforma în acasă. Repede, ușor, informat, prin intermediul unei platforme complexe, ce răspunde tuturor cerințelor din piață și simplifică, totodată, procesul de căutare. În 2022, Storia.ro a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă ce vine în întâmpinarea unor nevoi încă neacoperite ale românilor în găsirea unei locuințe: standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, varietatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

O vilă modernistă, capsulă a timpului din 1936, se vinde cu peste 1,5 milioane de euro pe platforma de imobiliare Storia.ro

image00007

O vilă proiectată în stil modernist de arhitectul celebru Tiberu Niga, amplasată în centrul capitalei, aflată în proces de restaurare, cu detalii arhitecturale remarcabil de bine păstrate, se vinde cu 1.520.000 de euro pe Storia.ro, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila este specială prin arhitectura și poziționarea sa ultra-centrală. Are peste zece camere dispuse în două apartamente cu acces distinct, la parter și etaj. Vila poate găzdui o reședință de ambasadă, o clinică, un cabinet de avocatură sau un sediu de firmă cu orice gen de activitate care presupune o locație ultracentrală, într-un sediu exclusivist.

 

Vila are aproximativ 550 metri pătrați împărțiți între demisol, parter și etaj. Dispune și de un pod mansardabil, cu acces direct din scara secundară, având o suprafață apropiată de cea a apartamentelor inferioare, de 200 mp. Terenul pe care se află amplasată vila are, de asemenea, o suprafață foarte generoasă, de 800 mp, din care o curte liberă de peste 500 mp. Acest lucru este extrem de special pentru zona ultracentrală în care se află, reprezentând o oază verde și de intimitate pentru un imobil exclusivist. De asemenea, în spatele curții există un garaj și o magazie. Vila se află pe o stradă istorică a capitalei, cunoscută pentru mozaicul de stiluri, detalii și forme ale caselor care conferă personalitate întregului areal. Cele două apartamente individuale, aflate la parter și la primul etaj, au acces separat, în oglindă, accesul fiind realizat prin uși cu feronerie geometrică valoroasă din punct de vedere arhitectural. Elementele de feronerie se regăsesc ca laitmotiv și la ferestre și la elementele decorative ale gardului.

 

Spaţiile interioare dovedesc un confort rafinat şi o eleganţă neostentativă, prin calitatea ornamentală a texturilor interesante și a combinaţiilor de materiale, vizibile la parchet, la holul lambrisat, la mozaicul și faianța originală din baie. Camerele imobilului sunt spațioase și luminoase și o parte dintre ele păstrează sobele și obiectele de mobilier și de decor originale, reprezentând o veritabilă capsulă a timpului. Arhitectura vilei se încadrează la granița dintre curentul modernist și „Modern Deco” sau „lnternational Deco”, stiluri care preferă formele geometrice simple, marcarea netă a orizontalelor cu un raport echilibrat prin detalii elaborate.

 

Terenul a aparținut inițial Mânăstirii Radu Vodă care a fost și reședință domnească (zidurile fostului palat domnesc fiind încă păstrate). Nu se știe exact succesiunea actelor de proprietate, dar cert este faptul că un bogat industriaș pe nume Nicolae Ionescu era proprietarul terenului în anul 1935. Acesta era inginer petrolist și deținea exploatări petroliere și sonde în Jud. Prahova în zona Câmpina și Băicoi, având un joint venture cu compania americană Standard Oil. În 1935 a demarat proiectul construirii acestui imobil de pe Strada Radu Vodă, comisionându-l pe arhitectul Tiberiu Niga să ridice o vilă în stil modernist. Stilul modernist se încadrează temporal la nivelul anilor 1930-1940 și stilistic în expresia dorinţei de progres la nivel arhitectural, de depăşire a marginalităţii şi de integrare în curentul major european.

 

Arhitectul Tiberiu Niga a proiectat de-a lungul carierei sale profesionale aproximativ 200 de construcții, a realizat peste 800 de studii și a participat la concursuri pentru felurite lucrări, câștigând premii de anvergură. A proiectat locuinţe individuale, blocuri, case de birouri, s-a implicat în diverse lucrări de arhitectură, decoraţie interioară, lucrări industriale, studii de urbanism. Este faimos pentru clădirile sale în stil modernist și neo-românesc, iar proiectele sale notabile sunt sistematizarea Pieţei Palatului, a unora dintre cartierele capitalei, Aradului sau Reșiței, proiectarea Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei sau a Clubului nautic Floreasca. Desigur că și vila finalizată în 1936 și aflată astăzi la vânzare pe Storia.ro poartă amprenta arhitectului Niga și are o arhitectură specială, ceea ce îi conferă o notă de originalitate suplimentară.

 

Ulterior finalizării construcției, acestei case i-au trecut pragul sau chiar au locuit în timpul perioadei interbelice personalități marcante. Spre exemplu, unii dintre ei au fost membri ai familiei Macovei, proprietari de vii și de exploatări viticole din zona Odobești (chiar aflându-se în arhiva familiei proprietarilor fotografii de la un conac din Odobești). Aici a mai locuit și ministrul de externe Constantin Vișoianu, jurist, diplomat, publicist, prieten foarte apropiat cu Nicolae Titulescu. Ulterior, în 1951, imobilul a fost naționalizat, fiind locuit de multiple familii, iar după 1989 a fost revendicat de către urmașii familiei Ionescu, ultima parcelă de teren reintrând în proprietatea familiei abia în 2022, după aproape 30 de ani de procese.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul Storia.ro își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză.

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Anunțul de vânzare se află aici: https://www.storia.ro/ro/oferta/ultracentral-piata-unirii-vila-individuala-550-mp-teren-830-mp-IDsfKb

Despre Storia.ro

 

Storia.ro e platforma de imobiliare lansată de OLX, care poate fi accesată atât de pe desktop, cât și prin aplicațiile de iOS și Android. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. Storia.ro își propune să îi ajute pe români în găsirea acelei case pe care o pot transforma în acasă. Repede, ușor, informat, prin intermediul unei platforme complexe, ce răspunde tuturor cerințelor din piață și simplifică, totodată, procesul de căutare. În 2022, Storia.ro a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă ce vine în întâmpinarea unor nevoi încă neacoperite ale românilor în găsirea unei locuințe: standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, varietatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

Proiectul “albastru cer” găzduit la Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia – 12-27 august 2023

Seria de expoziții din cadrul proiectului “albastru cer” este găzduită de către Centrul de Cultură “Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului”, în galeria Cuhnia. Vernisajul expoziției a avut loc sâmbătă, 12 august 2023, ora 15:00 și a fost precedat de o scurtă conferință de presă, de la ora 14:00. Expoziția va rămâne deschisă publicului până pe data de 27 august, putând fi vizitată de marți până vineri, între orele 10:00 și 18:00, iar sâmbătă și duminică până la 19:00.

Expozițiile din cadrul proiectul “albastru cer” fac parte dintr-un program ce are în prim plan promovarea arhitecturii vernaculare rurale din țară, dorind să pună în lumină elemente ale patrimoniului identitar rural vernacular din Transilvania prin prezentarea sub formă de artă plastică, fotografie și instalații audio-video. Tema principală în aceste expoziții este culoarea “albastru”, accentul fiind pus pe diverse nuanțe ale culorii, dar și pe legătura dintre cadrul construit și mediul natural înconjurător.

Totodată, proiectul este rezultatul unui proces de identificare a unor sate și spații care vor putea fi locul unor rezidențe artistice internaționale în anul 2024.

Propunerea curatorială este compusă din 3 expoziții și instalații foto-audio-video:

 – “frig”, “dor” reunesc 24 de tablouri și 24 de schițe care ilustrează case și peisaje din satele Șona, Rășinari, Viscri, dar și o casă aflată la Muzeul Astra din Sibiu.

 – “Manifest pentru Patrimoniu”, este formată din 13 printuri fotografice ale unor case din Șona, Alțâna, Daia, Roadeș sau Pelișor.

  • Daria Frunză – pictură în ulei pe pânză // dariafrunza.com – arhitect pasionat de pictură incă din copilărie. Este la a treia serie de expoziții dedicate patrimoniului, pe lângă cele dedicate Roșiei Montane și culelor oltenești
  • Claudiu Maier – fotografie, audio-video – mai degrabă organizator decât artist, aceasta fiind doar a doua sa expoziție. Experimentează cu arta digitală și diferite tehnologii și fotografiază din pasiune de peste 15 ani, dar mai degrabă cu scop documentar-personal.

Deși cele 3 expoziții sunt concepute separat în timp, ele se intersectează uneori în același spațiu fizic, satul Șona din județul Brașov fiind locul de legătură. Din acest motiv și datorită faptului că ambii artiști sunt voluntari în inițiative de salvare a patrimoniului, proiectul dorește să joace și rolul unei campanii de conștientizare asupra nevoii salvării patrimoniului construit aflat în pericol de degradare sau de dispariție și asupra nevoii de păstrare a acestui patrimoniu pentru generațiile viitoare, dar va avea și rolul unei campanii de strângere de fonduri pentru șantierul-școală de restaurare de la Șona, inițiat de Diana Iabrașu în cadrul inițiativei Albastru.ro și susținut de Asociația Monumentum prin Ambulanța pentru Monumente și de către pictorul Ștefan Câlția. Prin urmare, o parte din vânzarea tablourilor va fi distribuită către “Fondul Albastru”, creat special pentru “a proteja şi îngriji cât mai multe case cu arhitectură veche valoroasă de la sat”. Pentru mai multe detalii: https://www.albastru.ro/doneaza-pentru-albastru/.

 

“albastru cer” face parte dintr-un proiect mai larg – “Manifest pentru patrimoniu”, care s-a născut din dragostea față de patrimoniu și din dorința de a păstra și la un moment dat de a împărtăși frumusețea unor locuri dar și a sentimentelor care se nasc în jurul acestor locuri. Patrimoniul este efemer, exact ca orice lucru creat de către om, dar atunci cand dispare fizic, acesta poate fi oricând readus la viață fie prin (re)amintiri, fie prin povești care pot avea forme vizuale sau auditive.

 

În același timp, “Manifest pentru patrimoniu” este și un strigăt de ajutor și de revoltă, dar și realizarea faptului că există speranță.î

Organizator: Manifest Cultural

Parteneri: Centrul de Cultură “Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului”, Primăria Municipiului București

Parteneri media: Agenția de carte, Agerpres , Aici a stat, Amos News, Bookhub, Contacte Culturale, Evenimente Muzeale, Infocultural, IQads, Leviathan, Modernism, Onlinegallery, Propagarta, Radio România Cultural, Radio Trinitas, Revista Arhitectura, Romania pozitivă, Roportal, The Insitute, Timpul, Trinitas TV, Turism istoric, Zile și nopți

Sponsori: Orange Valley, Trikau.ro, Vitamin Aqua

Mulțumiri: Asociația Monumentum / Ambulanța pentru Monumente, Fundația Ștefan Câlția și Galeria Posibilă, Carmen Magdalena

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

O vilă monument istoric de secol XIX din centrul capitalei se vinde cu 900.000 de euro pe Storia.ro

Foto 2 - Calea Calarasilor storia.ro - Aiciastat

O vilă în stil eclectic din centrul capitalei, complet restaurată, cu detalii arhitecturale remarcabil de bine păstrate, se vinde cu 900.000 de euro pe Storia.ro, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila este deosebită prin arhitectura și decorațiunile sale interioare și are nouă camere dispuse la parter și la mansardă. Vila amintește de farmecul de odinioară al Micului Paris prin ornamentele sale păstrate peste mai bine de 100 de ani. Vila poate găzdui atât o locuință privată, cât și un sediu de firmă cu birouri, versatilitatea ei dovedind că poate fi alegerea ideală pentru un investitor pasionat de arhitectură și istorie ce își dorește să facă o investiție istorică pe termen lung.

 

Această vilă aflată pe una dintre arterele istorice ale capitalei a fost ridicată în stil eclectic de inspirație franceză la finalul secolului al XIX-lea. La 1911, conform cadastrelor vremii, proprietatea aparținea unui anume Nae Budișteanu și cu ajutorul imaginației ne putem erija în presupunerea că era moștenitorul faimosului general Constantin Budișteanu sau un reprezentant al familiei de boieri Budișteni (una din vechile familii boierești pământene, originară din comuna Budeasa, județul Argeș, pe malul stâng al râului Argeș, aproape de Pitești). Amprenta la sol a proprietății, poziționarea, fațada de la stradă, amplitudinea parcelei, toate ne indică statutul financiar și poziția elevată în societate a proprietarului casei la vremea aceea.

 

Vila păstrează amprenta la sol de la 1911 și are o dispunere tip vagon, tipică pentru finalul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX. Are două intrări, una principală și cea secundară, ce fusese folosită de personalul administrativ. Acoperișul din tablă de inspirație franțuzească are ferestre rotunde tip oculus. Scările de la intrarea principală sunt din piatra originală și sunt valoroase din punct de vedere stilistic. Ele fac intrarea în piano nobile din casa tip hoch-parter („parter înalt”), casele tip hoch-parter fiind reprezentative pentru București și pentru arealul în care se află această vilă. Decorațiunile exterioare de pe fațade și de la ancadramentele ferestrelor sunt delicate și se încadrează stilistic în curentul Beaux-Arts: ghirlande vegetale, volute, denticuli la cornișă, panglici decorative, frunza de acant, baluștri. Fațada din curte prezintă și o seră amplă cu feroneria originală care deservește o loggie. Vila a fost complet restaurată în 2008.

 

Camerele cu tavan înalt sunt predominant spațioase și luminoase, compartimentarea fiind ideal funcțională. Mai exact, înălțimea pereților este de aprox. 4,5 ml ceea ce conferă monumentalitate întregului spațiu. Elementele cheie ce păstrează atmosfera de epocă și la interior sunt stucaturile de pe tavan (unele dintre ele prezentând amorași în dans), medalioanele, cartușele și decorațiunile, sobele de faianță albă de Meissen (sau Hardtmuth), ușile cu tâmplăria originală și ferestrele cu tâmplăria originală: suprafețe vitrate ample prin care intră lumina naturală. Una dintre sobe are detalii tip Art Nouveau, iar cealaltă înfățișează povestea „Frumoasa din Pădurea Adormită” de Frații Grimm, un basm german de referință (soba cu 8 rânduri de cahle având o ilustrație deosebită cu inscripția „Dornröschen”). Sobele extrem de valoroase sunt unitare din punct de vedere stilistic, fiind decorate cu elemente clasicizante (fronton, cornişă cu elemente vegetale, frize, cartuşe, medalioane, volute, scoici, ghirlande, bumbi). Ușile sobelor sunt din fontă și prezintă motive geometrice și vegetale. Demisolul este funcțional și păstrează plafonul tipic din cărămidă, iar mansarda oferă spații alternative generoase. Mai precis, la mansardă s-a creat un al doilea etaj, deci practic proprietatea dispune de 3 niveluri. Parterul cu suprafața de aprox. 242 mp dispune de un living de 30 mp, 4 camere, o bucătărie, 3 băi, 6 holuri și loggia, iar mansarda cu suprafața de 227 mp are un living open space de 100 mp și două camere: una de 73 mp și cealaltă de 22 mp, două băi și două holuri.

 

Vila monument istoric de tip B se află într-o zonă protejată extrem de valoroasă din perspectivă arhitecturală și istorică. Zonele construite protejate sunt fragmente de oraș care au un caracter aparte și au fost stabilite din nevoia de a conserva atmosfera, imobilele și peisajele și pentru a le marca importanța. Artera pe care se află această vilă este la rândul său istorică, și are nu mai puțin de 50 de monumente istorice pe aproximativ 2 km lungime. Traseul Căii Călărașilor a făcut la început legătura între centrul politic, social și comercial al orașului și punctul de acces Bariera Vergului. S-a numit, de aceea, „Podul Vergului”, până în 1877, când strada a fost redenumită în cinstea victoriei din Războiul de Independență. „Călăraşii” erau ostaşii de cavalerie, „călăreţii”, „dorobanţii călare” sau „umblătorii”, cum li se mai spunea popular, și au avut un rol esențial în câștigarea Războiului de Independență.

 

Se întâlnesc aici reședințe de oameni avuți din secolul al XIX-lea alături de locuințe mai modeste construite prin tehnici tradiționale ale meseriașilor sau ale producătorilor și comercianților de alimente care deserveau Bucureștii odinioară (aflându-se în proximitatea Halei Traian). Printre acestea, se află și imobile de secol XX în stil neo-românesc alături de blocuri moderniste, Art Deco. Amplasarea curților, a vegetației, copaci și alte plante cultivate sau apărute spontan contribuie și ele la atmosfera specifică zonei. Casa este un element identitar al capitalei și datorită stilului său architectural se încadrează perfect în motivele pentru care Bucureștii au căpătat denumirea de „Micul Paris”. Casa dispune și de o curte generoasă cu spațiu verde, curte care odinioară găzduia trăsurile cu cai și astăzi poate acomoda locuri de parcare.

 

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză. Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia.ro

 

Storia.ro e platforma de imobiliare lansată de OLX și poate fi accesată atât de pe desktop, cât și prin aplicațiile de iOS și Android. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. Storia.ro își propune să îi ajute pe români în găsirea acelei case pe care o pot transforma în acasă. Repede, ușor, informat, prin intermediul unei platforme complexe, ce răspunde tuturor cerințelor din piață și simplifică, totodată, procesul de căutare. În 2022, Storia.ro a lansat T.R.A.I. Index, o inițiativă ce vine în întâmpinarea unor nevoi încă neacoperite ale românilor în găsirea unei locuințe: standardul de viață, dincolo de cei patru pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, varietatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments