memorie

O vilă modernistă, capsulă a timpului din 1936, se vinde cu peste 1,5 milioane de euro pe platforma de imobiliare Storia.ro

image00007

O vilă proiectată în stil modernist de arhitectul celebru Tiberu Niga, amplasată în centrul capitalei, aflată în proces de restaurare, cu detalii arhitecturale remarcabil de bine păstrate, se vinde cu 1.520.000 de euro pe Storia.ro, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila este specială prin arhitectura și poziționarea sa ultra-centrală. Are peste zece camere dispuse în două apartamente cu acces distinct, la parter și etaj. Vila poate găzdui o reședință de ambasadă, o clinică, un cabinet de avocatură sau un sediu de firmă cu orice gen de activitate care presupune o locație ultracentrală, într-un sediu exclusivist.

 

Vila are aproximativ 550 metri pătrați împărțiți între demisol, parter și etaj. Dispune și de un pod mansardabil, cu acces direct din scara secundară, având o suprafață apropiată de cea a apartamentelor inferioare, de 200 mp. Terenul pe care se află amplasată vila are, de asemenea, o suprafață foarte generoasă, de 800 mp, din care o curte liberă de peste 500 mp. Acest lucru este extrem de special pentru zona ultracentrală în care se află, reprezentând o oază verde și de intimitate pentru un imobil exclusivist. De asemenea, în spatele curții există un garaj și o magazie. Vila se află pe o stradă istorică a capitalei, cunoscută pentru mozaicul de stiluri, detalii și forme ale caselor care conferă personalitate întregului areal. Cele două apartamente individuale, aflate la parter și la primul etaj, au acces separat, în oglindă, accesul fiind realizat prin uși cu feronerie geometrică valoroasă din punct de vedere arhitectural. Elementele de feronerie se regăsesc ca laitmotiv și la ferestre și la elementele decorative ale gardului.

 

Spaţiile interioare dovedesc un confort rafinat şi o eleganţă neostentativă, prin calitatea ornamentală a texturilor interesante și a combinaţiilor de materiale, vizibile la parchet, la holul lambrisat, la mozaicul și faianța originală din baie. Camerele imobilului sunt spațioase și luminoase și o parte dintre ele păstrează sobele și obiectele de mobilier și de decor originale, reprezentând o veritabilă capsulă a timpului. Arhitectura vilei se încadrează la granița dintre curentul modernist și „Modern Deco” sau „lnternational Deco”, stiluri care preferă formele geometrice simple, marcarea netă a orizontalelor cu un raport echilibrat prin detalii elaborate.

 

Terenul a aparținut inițial Mânăstirii Radu Vodă care a fost și reședință domnească (zidurile fostului palat domnesc fiind încă păstrate). Nu se știe exact succesiunea actelor de proprietate, dar cert este faptul că un bogat industriaș pe nume Nicolae Ionescu era proprietarul terenului în anul 1935. Acesta era inginer petrolist și deținea exploatări petroliere și sonde în Jud. Prahova în zona Câmpina și Băicoi, având un joint venture cu compania americană Standard Oil. În 1935 a demarat proiectul construirii acestui imobil de pe Strada Radu Vodă, comisionându-l pe arhitectul Tiberiu Niga să ridice o vilă în stil modernist. Stilul modernist se încadrează temporal la nivelul anilor 1930-1940 și stilistic în expresia dorinţei de progres la nivel arhitectural, de depăşire a marginalităţii şi de integrare în curentul major european.

 

Arhitectul Tiberiu Niga a proiectat de-a lungul carierei sale profesionale aproximativ 200 de construcții, a realizat peste 800 de studii și a participat la concursuri pentru felurite lucrări, câștigând premii de anvergură. A proiectat locuinţe individuale, blocuri, case de birouri, s-a implicat în diverse lucrări de arhitectură, decoraţie interioară, lucrări industriale, studii de urbanism. Este faimos pentru clădirile sale în stil modernist și neo-românesc, iar proiectele sale notabile sunt sistematizarea Pieţei Palatului, a unora dintre cartierele capitalei, Aradului sau Reșiței, proiectarea Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei sau a Clubului nautic Floreasca. Desigur că și vila finalizată în 1936 și aflată astăzi la vânzare pe Storia.ro poartă amprenta arhitectului Niga și are o arhitectură specială, ceea ce îi conferă o notă de originalitate suplimentară.

 

Ulterior finalizării construcției, acestei case i-au trecut pragul sau chiar au locuit în timpul perioadei interbelice personalități marcante. Spre exemplu, unii dintre ei au fost membri ai familiei Macovei, proprietari de vii și de exploatări viticole din zona Odobești (chiar aflându-se în arhiva familiei proprietarilor fotografii de la un conac din Odobești). Aici a mai locuit și ministrul de externe Constantin Vișoianu, jurist, diplomat, publicist, prieten foarte apropiat cu Nicolae Titulescu. Ulterior, în 1951, imobilul a fost naționalizat, fiind locuit de multiple familii, iar după 1989 a fost revendicat de către urmașii familiei Ionescu, ultima parcelă de teren reintrând în proprietatea familiei abia în 2022, după aproape 30 de ani de procese.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul Storia.ro își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză.

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Anunțul de vânzare se află aici: https://www.storia.ro/ro/oferta/ultracentral-piata-unirii-vila-individuala-550-mp-teren-830-mp-IDsfKb

Despre Storia.ro

 

Storia.ro e platforma de imobiliare lansată de OLX, care poate fi accesată atât de pe desktop, cât și prin aplicațiile de iOS și Android. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. Storia.ro își propune să îi ajute pe români în găsirea acelei case pe care o pot transforma în acasă. Repede, ușor, informat, prin intermediul unei platforme complexe, ce răspunde tuturor cerințelor din piață și simplifică, totodată, procesul de căutare. În 2022, Storia.ro a lansat indexul T.R.A.I., o inițiativă ce vine în întâmpinarea unor nevoi încă neacoperite ale românilor în găsirea unei locuințe: standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, varietatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

Proiectul “albastru cer” găzduit la Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia – 12-27 august 2023

Seria de expoziții din cadrul proiectului “albastru cer” este găzduită de către Centrul de Cultură “Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului”, în galeria Cuhnia. Vernisajul expoziției a avut loc sâmbătă, 12 august 2023, ora 15:00 și a fost precedat de o scurtă conferință de presă, de la ora 14:00. Expoziția va rămâne deschisă publicului până pe data de 27 august, putând fi vizitată de marți până vineri, între orele 10:00 și 18:00, iar sâmbătă și duminică până la 19:00.

Expozițiile din cadrul proiectul “albastru cer” fac parte dintr-un program ce are în prim plan promovarea arhitecturii vernaculare rurale din țară, dorind să pună în lumină elemente ale patrimoniului identitar rural vernacular din Transilvania prin prezentarea sub formă de artă plastică, fotografie și instalații audio-video. Tema principală în aceste expoziții este culoarea “albastru”, accentul fiind pus pe diverse nuanțe ale culorii, dar și pe legătura dintre cadrul construit și mediul natural înconjurător.

Totodată, proiectul este rezultatul unui proces de identificare a unor sate și spații care vor putea fi locul unor rezidențe artistice internaționale în anul 2024.

Propunerea curatorială este compusă din 3 expoziții și instalații foto-audio-video:

 – “frig”, “dor” reunesc 24 de tablouri și 24 de schițe care ilustrează case și peisaje din satele Șona, Rășinari, Viscri, dar și o casă aflată la Muzeul Astra din Sibiu.

 – “Manifest pentru Patrimoniu”, este formată din 13 printuri fotografice ale unor case din Șona, Alțâna, Daia, Roadeș sau Pelișor.

  • Daria Frunză – pictură în ulei pe pânză // dariafrunza.com – arhitect pasionat de pictură incă din copilărie. Este la a treia serie de expoziții dedicate patrimoniului, pe lângă cele dedicate Roșiei Montane și culelor oltenești
  • Claudiu Maier – fotografie, audio-video – mai degrabă organizator decât artist, aceasta fiind doar a doua sa expoziție. Experimentează cu arta digitală și diferite tehnologii și fotografiază din pasiune de peste 15 ani, dar mai degrabă cu scop documentar-personal.

Deși cele 3 expoziții sunt concepute separat în timp, ele se intersectează uneori în același spațiu fizic, satul Șona din județul Brașov fiind locul de legătură. Din acest motiv și datorită faptului că ambii artiști sunt voluntari în inițiative de salvare a patrimoniului, proiectul dorește să joace și rolul unei campanii de conștientizare asupra nevoii salvării patrimoniului construit aflat în pericol de degradare sau de dispariție și asupra nevoii de păstrare a acestui patrimoniu pentru generațiile viitoare, dar va avea și rolul unei campanii de strângere de fonduri pentru șantierul-școală de restaurare de la Șona, inițiat de Diana Iabrașu în cadrul inițiativei Albastru.ro și susținut de Asociația Monumentum prin Ambulanța pentru Monumente și de către pictorul Ștefan Câlția. Prin urmare, o parte din vânzarea tablourilor va fi distribuită către “Fondul Albastru”, creat special pentru “a proteja şi îngriji cât mai multe case cu arhitectură veche valoroasă de la sat”. Pentru mai multe detalii: https://www.albastru.ro/doneaza-pentru-albastru/.

 

“albastru cer” face parte dintr-un proiect mai larg – “Manifest pentru patrimoniu”, care s-a născut din dragostea față de patrimoniu și din dorința de a păstra și la un moment dat de a împărtăși frumusețea unor locuri dar și a sentimentelor care se nasc în jurul acestor locuri. Patrimoniul este efemer, exact ca orice lucru creat de către om, dar atunci cand dispare fizic, acesta poate fi oricând readus la viață fie prin (re)amintiri, fie prin povești care pot avea forme vizuale sau auditive.

 

În același timp, “Manifest pentru patrimoniu” este și un strigăt de ajutor și de revoltă, dar și realizarea faptului că există speranță.î

Organizator: Manifest Cultural

Parteneri: Centrul de Cultură “Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului”, Primăria Municipiului București

Parteneri media: Agenția de carte, Agerpres , Aici a stat, Amos News, Bookhub, Contacte Culturale, Evenimente Muzeale, Infocultural, IQads, Leviathan, Modernism, Onlinegallery, Propagarta, Radio România Cultural, Radio Trinitas, Revista Arhitectura, Romania pozitivă, Roportal, The Insitute, Timpul, Trinitas TV, Turism istoric, Zile și nopți

Sponsori: Orange Valley, Trikau.ro, Vitamin Aqua

Mulțumiri: Asociația Monumentum / Ambulanța pentru Monumente, Fundația Ștefan Câlția și Galeria Posibilă, Carmen Magdalena

Posted by Ana in Contemporane, 0 comments

O vilă monument istoric de secol XIX din centrul capitalei se vinde cu 900.000 de euro pe Storia.ro

Foto 2 - Calea Calarasilor storia.ro - Aiciastat

O vilă în stil eclectic din centrul capitalei, complet restaurată, cu detalii arhitecturale remarcabil de bine păstrate, se vinde cu 900.000 de euro pe Storia.ro, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila este deosebită prin arhitectura și decorațiunile sale interioare și are nouă camere dispuse la parter și la mansardă. Vila amintește de farmecul de odinioară al Micului Paris prin ornamentele sale păstrate peste mai bine de 100 de ani. Vila poate găzdui atât o locuință privată, cât și un sediu de firmă cu birouri, versatilitatea ei dovedind că poate fi alegerea ideală pentru un investitor pasionat de arhitectură și istorie ce își dorește să facă o investiție istorică pe termen lung.

 

Această vilă aflată pe una dintre arterele istorice ale capitalei a fost ridicată în stil eclectic de inspirație franceză la finalul secolului al XIX-lea. La 1911, conform cadastrelor vremii, proprietatea aparținea unui anume Nae Budișteanu și cu ajutorul imaginației ne putem erija în presupunerea că era moștenitorul faimosului general Constantin Budișteanu sau un reprezentant al familiei de boieri Budișteni (una din vechile familii boierești pământene, originară din comuna Budeasa, județul Argeș, pe malul stâng al râului Argeș, aproape de Pitești). Amprenta la sol a proprietății, poziționarea, fațada de la stradă, amplitudinea parcelei, toate ne indică statutul financiar și poziția elevată în societate a proprietarului casei la vremea aceea.

 

Vila păstrează amprenta la sol de la 1911 și are o dispunere tip vagon, tipică pentru finalul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX. Are două intrări, una principală și cea secundară, ce fusese folosită de personalul administrativ. Acoperișul din tablă de inspirație franțuzească are ferestre rotunde tip oculus. Scările de la intrarea principală sunt din piatra originală și sunt valoroase din punct de vedere stilistic. Ele fac intrarea în piano nobile din casa tip hoch-parter („parter înalt”), casele tip hoch-parter fiind reprezentative pentru București și pentru arealul în care se află această vilă. Decorațiunile exterioare de pe fațade și de la ancadramentele ferestrelor sunt delicate și se încadrează stilistic în curentul Beaux-Arts: ghirlande vegetale, volute, denticuli la cornișă, panglici decorative, frunza de acant, baluștri. Fațada din curte prezintă și o seră amplă cu feroneria originală care deservește o loggie. Vila a fost complet restaurată în 2008.

 

Camerele cu tavan înalt sunt predominant spațioase și luminoase, compartimentarea fiind ideal funcțională. Mai exact, înălțimea pereților este de aprox. 4,5 ml ceea ce conferă monumentalitate întregului spațiu. Elementele cheie ce păstrează atmosfera de epocă și la interior sunt stucaturile de pe tavan (unele dintre ele prezentând amorași în dans), medalioanele, cartușele și decorațiunile, sobele de faianță albă de Meissen (sau Hardtmuth), ușile cu tâmplăria originală și ferestrele cu tâmplăria originală: suprafețe vitrate ample prin care intră lumina naturală. Una dintre sobe are detalii tip Art Nouveau, iar cealaltă înfățișează povestea „Frumoasa din Pădurea Adormită” de Frații Grimm, un basm german de referință (soba cu 8 rânduri de cahle având o ilustrație deosebită cu inscripția „Dornröschen”). Sobele extrem de valoroase sunt unitare din punct de vedere stilistic, fiind decorate cu elemente clasicizante (fronton, cornişă cu elemente vegetale, frize, cartuşe, medalioane, volute, scoici, ghirlande, bumbi). Ușile sobelor sunt din fontă și prezintă motive geometrice și vegetale. Demisolul este funcțional și păstrează plafonul tipic din cărămidă, iar mansarda oferă spații alternative generoase. Mai precis, la mansardă s-a creat un al doilea etaj, deci practic proprietatea dispune de 3 niveluri. Parterul cu suprafața de aprox. 242 mp dispune de un living de 30 mp, 4 camere, o bucătărie, 3 băi, 6 holuri și loggia, iar mansarda cu suprafața de 227 mp are un living open space de 100 mp și două camere: una de 73 mp și cealaltă de 22 mp, două băi și două holuri.

 

Vila monument istoric de tip B se află într-o zonă protejată extrem de valoroasă din perspectivă arhitecturală și istorică. Zonele construite protejate sunt fragmente de oraș care au un caracter aparte și au fost stabilite din nevoia de a conserva atmosfera, imobilele și peisajele și pentru a le marca importanța. Artera pe care se află această vilă este la rândul său istorică, și are nu mai puțin de 50 de monumente istorice pe aproximativ 2 km lungime. Traseul Căii Călărașilor a făcut la început legătura între centrul politic, social și comercial al orașului și punctul de acces Bariera Vergului. S-a numit, de aceea, „Podul Vergului”, până în 1877, când strada a fost redenumită în cinstea victoriei din Războiul de Independență. „Călăraşii” erau ostaşii de cavalerie, „călăreţii”, „dorobanţii călare” sau „umblătorii”, cum li se mai spunea popular, și au avut un rol esențial în câștigarea Războiului de Independență.

 

Se întâlnesc aici reședințe de oameni avuți din secolul al XIX-lea alături de locuințe mai modeste construite prin tehnici tradiționale ale meseriașilor sau ale producătorilor și comercianților de alimente care deserveau Bucureștii odinioară (aflându-se în proximitatea Halei Traian). Printre acestea, se află și imobile de secol XX în stil neo-românesc alături de blocuri moderniste, Art Deco. Amplasarea curților, a vegetației, copaci și alte plante cultivate sau apărute spontan contribuie și ele la atmosfera specifică zonei. Casa este un element identitar al capitalei și datorită stilului său architectural se încadrează perfect în motivele pentru care Bucureștii au căpătat denumirea de „Micul Paris”. Casa dispune și de o curte generoasă cu spațiu verde, curte care odinioară găzduia trăsurile cu cai și astăzi poate acomoda locuri de parcare.

 

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză. Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia.ro

 

Storia.ro e platforma de imobiliare lansată de OLX și poate fi accesată atât de pe desktop, cât și prin aplicațiile de iOS și Android. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. Storia.ro își propune să îi ajute pe români în găsirea acelei case pe care o pot transforma în acasă. Repede, ușor, informat, prin intermediul unei platforme complexe, ce răspunde tuturor cerințelor din piață și simplifică, totodată, procesul de căutare. În 2022, Storia.ro a lansat T.R.A.I. Index, o inițiativă ce vine în întâmpinarea unor nevoi încă neacoperite ale românilor în găsirea unei locuințe: standardul de viață, dincolo de cei patru pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, varietatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

O vilă în stil mediteranean din anul 1939 se vinde cu peste jumătate de milion de euro

image00010

O vilă în stil mediteranean din centrul capitalei, ce a aparținut unei familii cu o istorie bogată și cu rădăcini italiene și grecești, se vinde cu peste jumătate de milion de euro pe Storia.ro, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila este remarcabilă prin arhitectura și istoria ei și are 10 camere dispuse pe mai multe niveluri: demisol, parter, etaj și mansardă. Vila este specială atât prin arhitectura sa unică, cât și prin versatilitatea și povestea ei, astfel că poate fi alegerea ideală pentru a converti pasiunea de arhitectură și istorie într-o investiție de lungă durată. 

 

Aflată pe una dintre străzile cu parfum de epocă ale capitalei, această vilă atrage magnetic privirile trecătorilor datorită stilului său arhitectural special. Este vorba despre o vilă cu etaj,  mansardă și pod, cu tencuială de tip calcio vecchio (stucco) ce duce cu gândul la nisipul de pe plajele Mediteranei, cu o compoziție volumetrică în plan rectangular, acoperiș de țiglă cu panta lină, cu unduiri cu olane, cu ferestre în arc, cu ancadramente cu colonade decorative de tip amalfitan, cu feronerie geometrică delicată și ornamente din piatră pe fațadă. Grădina sa ademenește cu un mesteacăn, cu o viță de vie și cu un cais ce amintesc de vechile livezi ale Bucureștiului de odinioară.

 

Stilul arhitectural mediteranean este adesea numit mauro-florentin și este prezent în proporție covârșitoare în spațiul american, dar și în cel francez și hispano-iberic. Sub influența vilelor californiene realizate în stilul Mediteranean Revival, în urma boom-ului imobiliar din anii ’20 din America și după vizita Reginei Maria în 1926 în SUA, arhitecții autohtoni au realizat în următoarele două decade vile în acest stil, împrumutând și elemente în stil Neo-Mudejar (un regionalism arhitectural cu influențe maure) predominant în București și Constanța. Familia regală poate fi considerată un promotor al stilului, palatul regal de la Scroviștea, Palatul Regal Elisabeta, Palatul Regal de la Snagov al Principelui Nicolae sau vila Principesei Ileana fiind realizate în acest stil.

 

Vila a fost proiectată de arhitectul Alexandru Iliescu, arhitect responsabil de cel mai frumos imobil în stil mediteranean din București și unul dintre cele mai fotografiate din capitală: imobilul Hagianoff din strada George Vraca. Arhitectul născut pe 22 aprilie 1900 a absolvit Școala de Arhitectură din București în 1925 și în 1933 s-a înscris în Corpul Arhitecților. Între 1927-1947 a lucrat ca liber profesionist, conducând lucrări și realizând devize și proiecte. Între 1930-1946 a fost angajat al primăriei Municipiului București, unde a avizat și a condus proiecte, păstrându-și totuși și statutul de liber profesionist. După 1948 s-a angajat la compania mixtă româno-sovietică Sovrombanc.

 

Terenul și construcția au fost proprietate dotală a Laurenției Progreseanu (născută Theodorescu), căsătorită cu ing. Alexandru Progreseanu. Numele de Progreseanu pornește de la un străbunic pe linie paternă care fusese preot în comuna Progresu. Laurenția Theodorescu se trăgea dintr-o familie cu istoric amplu și cu rădăcini italienești și grecești. Numele venea de la bunicul său, Laurent Geanni, ce provenea dintr-o familie de nobili italieni (marchizi). El făcuse studii de drept și școala de cadeți la Sankt Petersburg. Vorbea 7 limbi străine și a fost consul al Rusiei în diferite țări, printre care și România. S-a căsătorit cu o grecoaică din Rhodos și spre sfârșitul vieții s-a stabilit la Sulina, pe vremea aceea porto franco (în zona economică liberă, scutit de taxe vamale), apoi la Galați, unde s-a născut și una dintre fiicele sale, Sophie, în 1867. În familie se vorbea limba franceză, o dovedesc scrisorile din secolul al XIX-lea încă bine păstrate. Sophie a studiat la Pensionul Notre Dame de Sion la Galați și apoi s-a căsătorit cu Gheorghe Theodorescu. Cei doi au avut la rândul lor mai mulți copii, printre care Laurenția, pe care au botezat-o în onoarea bunicului, dar pe care o alintau Elena. Și Laurenția a făcut pensionul Notre Dame de Sion la Galați, la fel ca mama sa, apoi după căsătoria cu inginerul Progreseanu (care studiase Politehnica și lucra în armată, având de-a lungul vieții mai multe grade, căpitan, colonel) s-a mutat la București. Soții Progreseanu au avut doi fii și și-au dorit să construiască această vilă cu două apartamente mari, aproape identice, pe nivelurile parter și etaj 1, pentru cei doi fii și familiile lor.

Drept urmare au ridicat din dota Laurenției această construcție în 1939, când stilul mediteranean deja ajunsese la maturitate. Însă banii din dotă s-au terminat, așa că au fost nevoiți ca pentru venituri suplimentare să închirieze casa către alte familii, în timp ce ei au locuit pe o stradă din apropiere. Acest lucru a fost benefic după instaurarea regimului comunist: datorită faptului că vila avea chiriași, a scăpat de furia naționalizării, și familia s-a mutat într-o cameră la demisol, în timp ce pe fiecare etaj locuiau cam trei familii. Dar planurile de a-și ține fiii aproape nu s-au concretizat: cei doi fii au părăsit căminul și viețile lor au luat o altă turnură. În anii ’50 Laurenția Progreseanu s-a mutat din demisolul unde locuia la parterul casei, și abia în anii ’70, atunci când chiriașii fie au plecat, fie au pierit, i-a revenit complet casa pe care o construise cu aproape 40 de ani în urmă. Totuși ea a considerat întotdeauna că a avut o viață frumoasă, a trăit până la vârsta de 93 de ani și a fost recunoscătoare pentru experiențele sale. Se spune că avea aceeași menajeră cu Gică Petrescu și că acesta ar fi fost fascinat de casă, dorind chiar să o cumpere.

 

Fiul său care rămăsese în țară a fost inginer constructor și astfel s-a preocupat de aspectul și trăinicia casei, drept urmare a refăcut fațada casei în anii ’80 conform stilului epocii. Recent, în această casă au avut loc filmările pentru „Charleston” cu actorul Șerban Pavlu și Victor Rebengiuc.

Vila este compartimentată după moda vremii, ceea ce o face perfect ancorată în contemporaneitate. Suprafața utilă a casei este de aproximativ 420 mp și are un teren de 300 mp. Demisolul are o înălțime de 2.8 metri, parterul și etajul au înălțimea de 3 metri, iar mansarda și podul variază între 1 și 2.8 metri. Structura de rezistență implică pereți structurali din zidărie de cărămidă cu fundații din beton, planșee și scări din beton. Imobilul are două intrări principale pentru fiecare etaj și o scară de serviciu care fusese gândită în trecut pentru a fi folosită de personalul administrativ. Accesul la parter se face printr-un palier intermediar marcat de o colonadă decorativă, palier aflat la câteva trepte deasupra cotei străzii. Ușa de la intrare este originală și are o feronerie cu motive geometrice simple ce se regăsesc și la feroneria ferestrelor pătrate. Este remarcabil că se păstrează încă soneria originală, iar sobele, originale și ele, sunt încă funcționale. Din vestibul se urcă trei trepte care păstrează pardoseala originală cu mozaic și plăci de gresie cu romburi de un roșu Pompeian. Apoi se accede în față spre un hol ce se deschide către un salon și un birou. După salon se face o nouă trecere printr-un hol spațios către restul camerelor. Etajul repetă parțial planul din parter, având către fațada laterală din curte un balcon decorat ce păstrează mozaicul original. În prezent, demisolul și mansarda sunt și ele locuibile.

 

Clădirea, reprezentativă pentru stilul arhitectural mediteranean, face parte dintr-un țesut arhitectural unic la nivelul capitalei. Vila este înconjurată de clădiri cu registru de înălțime redus și se află într-o zonă centrală și totuși liniștită și verde a capitalei. Străzile adiacente sunt intricate și topografia arealului permite un trafic redus. Este admirabil că această construcție și-a păstrat în timp mare parte din valorile arhitecturale, istorice și memorial-simbolice, alături de contextul urbanistic din care face parte.


Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză. Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia.ro

 

Storia.ro e platforma de imobiliare lansată de OLX și poate fi accesată atât de pe desktop, cât și prin aplicațiile de iOS și Android. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. Storia.ro își propune să îi ajute pe români în găsirea acelei case pe care o pot transforma în acasă. Repede, ușor, informat, prin intermediul unei platforme complexe, ce răspunde tuturor cerințelor din piață și simplifică, totodată, procesul de căutare. În 2022, Storia.ro a lansat T.R.A.I. Index, o inițiativă ce vine în întâmpinarea unor nevoi încă neacoperite ale românilor în găsirea unei locuințe: standardul de viață, dincolo de cei patru pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, varietatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in București, Istorisiri, 0 comments

Un imobil monument istoric, posibil viitor boutique hotel, se vinde cu 5 milioane de euro

image00013

O vilă eclectică monument istoric ridicată în perioada interbelică se vinde cu 5 milioane de euro pe Storia.ro, platforma de imobiliare lansată de OLX. Imobilul este situat pe o străduță istorică în inima capitalei și are 30 de camere dispuse pe mai multe niveluri: demisol, parter, două etaje și o mansardă. Astfel, investitorii pasionați de arhitectură, istorie și care își doresc să transforme o bijuterie arhitecturală într-un boutique hotel de excepție au ocazia de a achiziționa această clădire de o eleganță desăvârșită.

 

Această vilă, aflată pe una dintre străzile istorice ce și-au păstrat în proporție covârșitoare fondul construit, a fost ridicată în 1925 cu scop de locuire semi-colectivă în perioada de cristalizare a acestui concept nou, care presupune locuirea împreună a mai multor familii cu acces propriu, separat, şi lot folosit în comun. Eleganța sa a făcut ca personalitățile politice să fie atrase de această clădire impunătoare. Se spune că însuși Carol al II-lea ar fi folosit-o în calitate de casă de protocol, aici locuind ascunsă o perioadă chiar și Elena Lupescu după revenirea sa (incognito) în țară. Desigur că în perioada comunistă casa nu a putut rămâne incognito, și a devenit, în urma naţionalizării, sediul RomâniaFilm. În această perioadă i s-au adus mai multe modificări, cum ar fi amenajarea unei camere de proiecţie folosite pentru vizionările filmelor care erau supuse cenzurii, la care se spune că participa uneori şi Nicolae Ceauşescu.

 

Recent vila a fost modernizată păstrându-și referințe memorial-simbolice și arhitecturale. Exteriorul a fost restaurat păstrând elemente arhitecturale care invită privitorul să viseze la o perioadă istorică în care pe stradă circulau alternativ trăsuri trase de cai și automobile printre sălciile de odinioară. Fascinant este că aceste sălcii au dat chiar numele inițial al străzii pe care se află această bijuterie! Fațada a fost restaurată, toată tâmplăria a fost înlocuită păstrând farmecul arhitectural. Interiorul a fost recompartimentat și pregătit pentru funcțiunea de hotel ce respectă toate cerințele contemporaneității. Este admirabil că în acest context s-au păstrat anumite elemente arhitecturale și ornamente în interior ce amintesc de perioada interbelică. Se observă încă șemineul de marmură, stucaturile de pe tavanele saloanelor înalte, ușile cu tâmplăria originară și cu cristal, feroneria ușilor de la intrare și a balcoanelor, capiteluri de coloane ce străjuiesc intrarea și balcoanele elegante. În perioada interbelică, imobilul dispunea de două lifturi (ale căror elemente elegante de feronerie încă s-au păstrat!), o scară monumentală pentru proprietari și o scară secundară pentru personalul administrativ. Exista o aripă special proiectată ce deservea personalul administrativ, astfel încât intimitatea proprietarilor ce aveau acces la saloanele principale ale casei era asigurată.

 

Dacă inițial clădirea fusese echipată cu toate elementele de confort existente la vremea construirii sale, facilitățile contemporane fac arc în timp către acest trecut elegant. Clădirea a fost proiectată cu 30 de camere și dependințe (spații comune, băi, sală de mic dejun, chiar și un spa generos), cu 8 balcoane spectaculoase și însumează peste 2000 metri pătrați utili dispuși pe demisol, parter, două etaje și mansardă. Astfel, imobilul dispune astăzi de încălzire cu centrală termică pe gaz și pompă de căldură. Acoperișul și sistemul pluvial au fost schimbate în întregime și toate instalațiile au fost refăcute. În plus, dependința clădirii ce deservea în trecut personalul administrativ de pază poate deservi mai multe funcțiuni contemporane. Există de asemenea 6 garaje la subsol și 3 locuri de parcare premium în fața imobilului ce dispune de un front stradal impresionant de 30 de metri liniari. Proprietatea are o curte de aproximativ 1000 mp ce include și spațiu verde, iar piatra cubică de basalt amintește de perioada trăsurilor și a eleganței interbelice.

 

Vecinătățile clădirii îi conferă de asemenea eleganță și prestanță. Dacă în 1911 parcela se afla în proprietatea lui Scarlat Constantinescu și avea o grădină impresionantă, clădirea ridicată în 1925, după Marele Război, devine ea însăși impresionantă și păstrează la rândul său un spațiu verde elegant și o curte generoasă pentru trăsuri și automobile. Vila împrumută din elementele arhitecturale ale clădirilor ce o înconjoară. În plus, se află în proximitatea clădirii unde a locuit Ion Luca Caragiale, lângă o școală de artă unde au studiat multe personalități ale istoriei și culturii noastre, lângă clădirea unde a locuit Nicolae Hortolomei, medic chirurg, director al Spitalului Colțea și profesor universitar, ba chiar și aproape de vechea proprietate a familiei Celibidache. Zona protejată din care face parte este marcată de imobile proiectate de arhitecți cunoscuți ai capitalei: Petre Antonescu, Arghir Culina, Tiberiu Niga. Toate acestea fac parte din ingredientele unui viitor simbolic al clădirii ce va deservi arta și eleganța. Chiar dacă proiectul curent de transformare a vilei se încadrează în boutique hotel, imobilul este versatil și se pretează pentru mai multe destinații în afara celei de hotel: poate deveni școală privată, sediu sau reședință de ambasadă, clinică medicală sau chiar centru de recuperare.

 

Volumetria și ornamentica vilei îi conferă o extravaganță monumentală ce o încadrează din punct de vedere arhitectural în stilul eclectic târziu. Stilul eclectic reiese din frizele decorative cu elemente vegetale și frunză de acant, denticulii de la cornișă, feroneria ușilor și a balcoanelor, ancadramentele ferestrelor. Bovindourile și urnele decorative plasate la mansardă îi conferă imobilului o monumentalitate aparte. În plus, acoperișul cu solzi de pește din tablă cu romburi este extrem de elegant geometric. Vila este dispusă simetric, iar căile de acces în oglindă sugerează destinația de odinioară de locuire semi-colectivă. Piesa de rezistență a clădirii nu este însă vizibilă de la stradă, ea neaflându-se pe fațada principală. O seră monumentală pe 3 nivele ce își păstrează feroneria dantelată marchează fațada secundară a clădirii și îi conferă o luminozitate aparte. Mansarda este de asemenea impresionantă având luminator și o fereastră ogivală tipică stilului Beaux-Arts. Toate aceste accente stilistice sugerează arhitectura de inspirație franceză.

 

Clădirea monument istoric se află la rândul ei într-o zonă construită protejată, fiind înconjurată de monumente istorice și de clădiri elegante. Caracteristicile acestei zone rezidențiale tradiționale sunt definite de străzi cu traseu sinuos, de clădiri de o fascinantă diversitate tipologică, coerente în ciuda varietății volumetrice, a înălțimii și a limbajului stilistic și architectural divers. Imobilul se află retras de la aliniamentul stradal, ceea ce îi conferă o intimitate aparte, potențată de prezența vegetației ce conferă discreție. Este admirabil că această construcție și-a păstrat în timp mare parte din valorile arhitecturale, istorice și de mediu natural, alături de ansamblul urbanistic din care face parte.

 

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză. Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Despre Storia.ro

 

Storia.ro e platforma de imobiliare lansată de OLX, putând fi accesată atât de pe desktop, cât și prin aplicațiile de iOS și Android. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. Storia.ro își propune să îi ajute pe români în găsirea acelei case pe care o pot transforma în acasă. Repede, ușor, informat, prin intermediul unei platforme complexe, ce răspunde tuturor cerințelor din piață și simplifică, totodată, procesul de căutare. În 2022, Storia.ro a lansat T.R.A.I. Index, o inițiativă ce vine în întâmpinarea unor nevoi încă neacoperite ale românilor în găsirea unei locuințe: standardul de viață, dincolo de cei patru pereți ai casei. T.R.A.I. preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, varietatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in Istorisiri, 0 comments

O vilă monument istoric Art Deco din proximitatea Dealului Mitropoliei

image00005

O vilă monument istoric tip Art Deco tipică Jazz Age-ului bucureștean, cu etaj și mansardă, situată pe Bulevardul Regina Maria, în inima capitalei, se vinde cu peste jumătate de milion de euro pe Storia.ro, platforma de imobiliare cu cele mai multe anunțuri din piață. Astfel, investitorii pasionați de arhitectură, istorie și care își doresc să facă o călătorie în timp au ocazia să achiziționeze o clădire cu un potențial fantastic pe un bulevard istoric.

 

Această vilă aflată pe unul dintre bulevardele istorice cu rezonanță monarhică ale capitalei a fost construită în 1929, în plin Jazz Age și “boom” imobiliar al capitalei din perioada interbelică. Construcția solidă cu structură în formă de „Y” a fost ridicată în baza autorizației eliberate de fosta Primărie a Sectorului III Albastru din București, așa cum erau împărțite sectoarele, pe culori, pe vremea aceea. Bulevardul pe care se află bijuteria Art Deco fusese trasat încă din 1893 sub numele „Maria”, în onoarea fiicei Regelui Carol și a Reginei Elisabeta. Terenul fusese achiziționat în același an al construcției, în 1929.

 

Pe locul ocupat azi de imobil, în 1911 erau trei parcele înguste, proprietari fiind Ioan Ionescu, Ioan Nedelcovici și un preot anonim. Spre bulevard erau dependințele din fundul curții, căci casele fuseseră construite cu intrarea din Str. Egalităței (azi Poiana Florilor), stradă tăiată oblic de bulevardul proaspăt trasat. Vila are dublă deschidere: 15 metri liniari la bulevard și 16 metri liniari la stradă secundară, mai precis Strada Gladiolelor. Actuala stradă Gladiolelor, care la 1911 se numea „Strada Libertăței”, a fost puțin lărgită după trasarea bulevardului. Legile din domeniul imobiliar din anii ’20 favorizau construcțiile pe verticală: necesitatea de locuire în capitală crescuse vertiginos după Primul Război Mondial, capitala devenise un magnet pentru populația din regatul proaspăt unit și construcțiile erau impulsionate prin facilități fiscale. Faptul că în anii ’20 capitala se afla în plină dezvoltare imobiliară este dovedit de faptul că în proximitatea imediată a vilei nu se mai păstrează nicio cădire de la 1911, noul bulevard accelerând înlocuirea fondului construit. Primii proprietari identificați ai clădirii sunt Pănescu Constantin și Aurica care îl deținuseră prin cumpărare din 1967, pe când bulevardul se chema  „George Coșbuc”.

 

Clădirea se află într-o zonă construită protejată, ea fiind însăși monument istoric de tip B, la rândul său înconjurată de monumente istorice și de clădiri elegante. Geometria clădirii conferă o extravaganță elegantă și reținută ce se încadrează stilistic în Art Deco-ul timpuriu. Friza decorativă cu elemente vegetale stilizate geometric, bovindoul dreptunghiular, ferestrele separate prin montanți, medalioanele pătrate cu reliefuri vegetale, marchizele dreptunghiulare cu feronerie geometrică ce străjuiesc ușile gemene, jocul de volume și registrul de colț al construcției îi conferă clădirii o valoare estetică aparte. Pe geamurile de la etaj sunt vizibile străduțele antebelice care duc direct la Parcul Carol. La interior se păstrează arcadele de trecere dintre camere, parchetul original și ușile originale cu cristal, iar accesul circular dintre camere conferă o spațialitate inedită.

 

Vila are demisol, parter, etaj și pod, iar suprafața construită la sol este de 135 mp. Structura de rezistență a construcției este din zidărie de cărămidă, planșeele fiind de beton. Demisolul deservea cândva personalul administrativ, cu acces separat și scară separată, iar astăzi spațiul a fost adaptat locuirii contemporane și poate acomoda funcțiuni diverse. Atât parterul, etajul, cât și podul oferă spații de locuire generoase. Parterul și etajul au fost gândite în oglindă ca apartamente individuale: conform modei vremii, comanditarii ridicau un astfel de imobil pentru a locui ei înșiși la un etaj și pentru a închiria restul proprietății. Parterul și etajul au vestibul, living, două dormitoare, bucătărie, baie, plus anexe. Astfel, vila poate funcționa ca o singură unitate locativă sau condominium cu două unități locative.

 

Proprietatea are o curte de aproximativ 100 mp ce include și spațiu verde, loc de parcare, dar și un garaj interesant din punct de vedere arhitectural. Garajul din cărămidă ne demonstrează faptul că la origine comanditarul este înstărit: își ridicase casa cu garaj pentru automobilul personal, ceea ce era un lux în anii ’20.

 

Imobilul Art Deco are linii geometrice simple și clare. Art Deco este stilul arhitectural cel mai în vogă începând cu anii 1920, stilul care a contopit tendințele momentului, inovațiile tehnice și practicile societății în plină evoluție, ecouri ale evenimentelor culturale sau mondene. Noua estetică decorativistă a asimilat influențele și referințele la moda vremii, precum cubismul, jazz-ul, cinematograful, expresionismul, constructivismul și Școala Bauhaus. Treptat, apetența pentru Art Deco a cucerit capitala (și chiar lumea întreagă) în construcții, artele spectacolului, în publicitate, la nivelul tiparului și designului industrial, devenind imaginea unui stil de viață modern, pentru care automobilul, music-hallul și moda pret-a-porter au devenit repere curente. Mai mult, modernismul deco a transferat standardele de calitate ale tehnicii moderne în luxul domestic la toate nivelurile.

Despre Storia.ro

Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunțuri din piață, putând fi accesată atât de pe desktop, cât și prin aplicațiile de iOS și Android. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. Storia.ro își propune să îi ajute pe români în găsirea acelei case pe care o pot transforma în acasă. Repede, ușor, informat, prin intermediul unei platforme complexe, ce răspunde tuturor cerințelor din piață și simplifică, totodată, procesul de căutare. În 2022, Storia.ro a lansat T.R.A.I. Index, o inițiativă ce vine în întâmpinarea unor nevoi încă neacoperite ale românilor în găsirea unei locuințe: standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, varietatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in Istorisiri, 0 comments

O vilă istorică Beaux-Arts din centrul capitalei

Foto 6 - Vila Balescu - Aiciastat

Un “hotel particulier” splendid de 1.000 mp situat în inima capitalei se vinde cu patru milioane de euro pe Storia.ro, platforma de imobiliare cu cele mai multe anunțuri din piață. Astfel, investitorii pasionați de arhitectură, istorie, artă și frumos au ocazia de a păși în timp și de a reda viața unei bijuterii arhitecturale cu accente franțuzești și cu elemente decorative păstrate peste mai bine de 100 de ani. 

Această vilă aflată pe unul dintre cele mai elegante bulevarde ale capitalei a fost construită între 1911și-1912 după planurile vestitului arhitect Paul Smărăndescu pentru comanditarul Dimitrie Bălescu. Cu trăsături de „“hotel particulier”, vila îmbină armonios elemente arhitecturale ce aparțin stilului Beaux-Arts academist francez: marchiza din fier forjat cu felinare de la intrarea principală, balcoanele franțuzești cu ancadramente bogate ce duc cu gândul la cornul abundenței, ghirlandele vegetale cu frunză de acant, figurile leilor de la cornișă ce simbolizează putere. Motivul frunzei de acant reliefată în fier forjat se regăsește atât în feroneria ușii principale, cât și la balustrada scărilor ce fac legătura între antreu și salonul principal. Clădirea se află într-o zonă construită protejată și este înconjurată la rândul ei de clădiri elegante și monumente istorice.

Istoria cunoscută a parcelei de teren pornește de la 1854: arhivele atestă că succesorii unui anume Pandele Bilcescu au vândut parcela de teren lui Mihalache Durma. În 1897, la moartea proprietarului Durma, proprietatea a fost vândută către avocatul Scarlat I. Ghica, fiul omului politic Ion Ghica. Acesta a luat în 1897 un credit de la Creditul Funciar Urban, instituția de credit cea mai importantă a vremii, dar nu a construit nicio proprietate pe parcela de teren, vânzând terenul în 1905 unui anume D. D. Maican. Terenul de 686,65 m.p. a fost cumpărat în 1909 de Dimitrie Bălescu, care l-a comisionat pe arh. Paul Smărăndescu să construiască această casă în stilul eclectic academist în 1912. Soția lui Dimitrie Bălescu era Elena și împreună au avut 6 copii: Nicolae, Ion, Constantin, Gheorghe, Lelia și Virginia. După ce Dimitrie Bălescu a încetat din viață, proprietatea i-a revenit fiicei sale, Lelia.

Arhitectul Paul Smărăndescu, cel căruia îi datorăm această bijuterie arhitecturală, a fost o personalitate în lumea arhitecturală a începutului secolului XX. Reprezentant al burgheziei în ascensiune, decan și profesor la Școala de Arhitectură din București, membru al Comisiei Monumentelor Istorice, al Comisiei de Sistematizare a Primăriei Bucureștiului, a fost angajat ca architect-șef al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice și al Ministerului de Interne. S-a remarcat atât prin construcțiile sale în stil eclectic Beaux-Arts, cât și prin construcțiile în stil neoromânesc. A fost extrem de prolific, realizând peste 100 de proiecte arhitecturale: atât lucrări monumentale, cât și vile rezidențiale particulare ca aceasta.

Interiorul cu 16 camere are un farmec atemporal aparte. S-au păstrat plafoanele, câteva lambriuri, vitraliile ce străjuiesc scara monumentală de lemn, ușile cu cristal, feroneria de la scara antreului și de la intrare. În salonul principal a rămas pe perete o urmă de la o veche oglindă venețiană care înfrumuseța seratele dansante. Saloanele sunt vaste și luminoase, tavanele înalte și bogat decorate cu stucaturi. Atât demisolul, cât și mansarda oferă spații alternative generoase.

Proprietatea are o curte geometrică ce include și spațiu verde și poate servi unor scopuri variate. Chiar și dependința casei este interesantă din punct de vedere arhitectural: ea a fost pe rând grajd, apoi garaj. Pe vremuri la primul nivel se aflau caii și trăsura, iar la nivelul secundar se ținea fânul. Pe ușa de la acest nivelul doi ieșea vizitiul și arunca fân direct cailor.

În clădirea principală au funcționat în trecut diverse sedii de ambasade (spre exemplu, ambasada Japoniei), iar acum a fost retrocedată și este de vânzare prin platfoma Storia.ro. Atât clădirea principală, cât și dependința (fostul garaj) ar putea fi refuncționalizate pentru a deserve scopuri moderne. Clădirea principală ar putea adăposti în prezent evenimente culturale, seri tematice, birouri de avocatură prestigioase, studiouri de arhitectură, clinici medicale sau ambasade.

Despre Storia.ro

Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunțuri din piață, putând fi accesată atât de pe desktop, cât și prin aplicațiile de iOS și Android. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniștilor pentru a identifica cea mai bună soluție de creditare. Storia.ro își propune să îi ajute pe români în găsirea acelei case pe care o pot transforma în acasă. Repede, ușor, informat, prin intermediul unei platforme complexe, ce răspunde tuturor cerințelor din piață și simplifică, totodată, procesul de căutare. În 2022, Storia.ro a lansat T.R.A.I. Index, o inițiativă ce vine în întâmpinarea unor nevoi încă neacoperite ale românilor în găsirea unei locuințe: standardul de viață, dincolo de cei 4 pereți ai casei. T.R.A.I preia date relevante de la specialiști, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, varietatea punctelor de interes și costul mediu pe metru pătrat, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

Posted by Ana in Istorisiri, 0 comments

72 de ore în Timișoara, capitală culturală europeană

Piata Victoriei de sus din pepiniera MAIO Arhitects

“Timișoara nu-i ușoară”, așa spune Dan Perjovschi pe un tramvai vechi ilustrat de el, care începând din acest weekend a început să (re)circule pe străzile noii capitale culturale europene. Odată cu deschiderea Timișoarei în noul său rol de “capitală” nu doar tramvaiul lui Perjovschi, ci și o varietate de clădiri de patrimoniu, galerii de artă, colțuri de stradă, cămine studențești, ziduri, berării și sinagogi au căpătat un zumzet nou și vibrează festiv. Mii de oameni, străini și localnici deopotrivă, au asaltat atracțiile Timișoarei listate pe o fițuică bine documentată înmânată de cele câteva sute de voluntari identificați prin mesajul “My work is priceless”, voluntari cu zâmbetul pe buze care au împânzit orașul. Zâmbet și zumzet la Timișoara în 2023.

Cei cu care am stat de vorbă au avut perspective diferite și toate îmbucurătoare: voluntari timișoreni mândri de noua identitate pe care o conștientizează pentru orașul lor, jurnaliști străini impresionați de efervescența orașului și contrariați de nivelul criptic al artei contemporane pe care nu se așteptau să o vadă aici (ci poate la Basel sau la Kassel), jurnaliști români care respirau aerul orașului pentru a-l regiza pe hârtie, digital sau pe unde, artiști sau curatori din toate colțurile lumii încântați că expun aici, acum, în 2023. Clădiri din oraș au fost activate, deschise și polișate (unele chiar la propriu) pentru a găzdui expoziții în ton cu lugubrul sau cu spectaculosul lor interior. Din perspectiva patrimoniului, mi s-a părut fantastic că s-au dat jos lacătele, s-au amenajat expoziții și s-au deschis niște uși alteori baricadate: Palatul Ștefania, comenduirea garnizoanei, turnul de apă, uzina de apă.

Dacă aveți (minim) 72 de ore să-i dedicați Timișoarei pentru a căpăta propria voastră perspectivă, vă recomand să vedeți următoarele obiective: expoziția lui Brauner și a lui Paul Neagu la Muzeul de Artă, Muzeul de Transport Public “Corneliu Miklosi” (și aruncați o privire și vizavi, la vechile tramvaie din fața depoului, un spectacol al istoriei pe șine, o operă de artă în sine), comunitatea Faber, turnul scheletic efemer cu cele 1302 de plante al celor de la MAIO Architects, o seră urbană în devenire și un punct de belvedere al orașului de unde puteți experimenta diverse senzații printre frunzele înmugurite și detaliile arhitecturale Art Nouveau din piața Victoriei, expoziția de la spațiul META, expoziția Adinei Pintilie dacă vreți să vizualizați corpul uman în moduri neașteptate (la Kunsthalle Bega, un spațiu geometrico-metalic cu un potențial fantastic), expoziția “Sete Cronică” în toate punctele ei focale: la Garnizoană, la Palatul Ștefania, în bastionul Matia Terezia, expoziția-laborator al lui Minitremu. Poate vreți să vedeți un spectacol la Operă, la Filarmonică sau la unul dintre teatrele care au spectacole în oricare dintre limbile română, maghiară sau germană. Și lăsați-vă și câteva ore să vă plimbați în derivă și să observați unde vă cade privirea: la fiecare colț de stradă se întâmplă ceva, trebuie doar să (știți să) priviți. Și nu numai la colț de stradă, ci și pe stradă, pe pavaj efectiv, veți descoperi vestigii ale vechii Timișoare. Vă provoc să-i descoperiți urmele patrimoniului musulman, bine ascunse la nivelul solului pe străzi binecunoscute din oras.

Aici vă las un jurnal vizual ca să vă inspire să vă urcați în avion sau în mașină și să dați o raită prin Timișoara. Hai la capitală!

Posted by Ana in Istorisiri, 0 comments

Castelul Ghica de la Dofteana, Valea Trotușului

Ghica Dofteana

#Aiciastat Nicolae Ghica-Comănești (1875-1921), explorator și om politic român, fiul lui Dimitrie Ghica-Comănești, magistrat și deputat, și al soției acestuia, Zoe Ghica, născută Lahovary. El a construit acest castel de vânătoare în arealul Văii Trotușului, în Dofteana, în stil romantic la sfârşitul secolului al XIX-lea. Domeniul era renumit în epocă pentru veritabilele partide de vânătoare şi recoltare de trofee, muntele Nemira şi apa Trotuşului din apropiere fiind extrem de ofertante. Se pare că un arhitect italian a realizat planurile, iar materiale de construcție și meșterii au fost aduși din străinătate pentru a construe castelul. Castelul a fost folosit ca reședință de vară pentru familia Ghika până în Al Doilea Război Mondial, când aici a fost stabilit Comandamentul Wehrmachtului. După întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, castelul a fost devastat de armata sovietică (soarta sa fiind similară cu cea a palatelor de la Comănești și Dărmănești). Apoi încă o dramă a lovit castelul: naționalizarea. Prima etapă a naționalizării a avut loc în 1945, imediat după război, prin aplicarea Reformei Agrare, iar în a doua etapă castelul și restul domeniului au trecut complet în proprietatea statului. Astfel refuncționalizat, fostul castel de vânătoare al familiei Ghika a devenit pe rând spital TBC, casă de copii, sanatoriu de reumatologie infantilă. Astăzi este în proprietate privată, iar într-una dintre fostele dependințe funcționează o pensiune.

Nicolae Ghica-Comănești a studiat dreptul la Lausanne și Geneva, apoi a fost atașat diplomatic la Paris, guvernator al Bancii Naționale a României, președinte al Fondului forestier și ministru în Guvernul Marghiloman. Era pasionat de explorări și de vânătoare și a publicat două lucrări cu note memorialistice pe aceste teme: „Cinq mois au pays des Somalies” tipărită în 1897 la Paris, Basel și Geneva și „O călătorie în pădurile Americii de Nord”. Și-a însoțit tatăl într-o expediție faimoasă în „țara somalilor” în perioada 1895-1896, și a călătorit și singur. În 1899 a revăzut Africa, străbătând muntele Munții Atlas din Maroc, până la castelul Glahui, în marginea Deșertulului Sahara. În 1910 și 1911 a traversat de două ori Oceanul Atlantic, pentru a vizita și pentru a vâna în Statele Unite ale Americii și Canada. Din călătoriile sale a adus multe trofee de vânătoare care au ajuns cu bine în țară după ce au fost împăiate la Rowland Ward din Londra. Despre ele, pasionatul călător scria că se află în „stare bună și atârnă de ziduri la Comănești [alt palat al familiei despre care o să vă povestesc în curând, n.r.], aducându-mi mereu aminte de greutățile pe care le-am învins pentru a mi le procura”.

Dincolo de legende, acest castel a fost cadrul filmărilor pentru “Vânătorul de spirite” (The Wanderers, pe care îl puteți găsi pe Netflix), dar și pentru filmul românesc “Domnișoara Cristina” (o adaptare a nuvelei lui Eliade cu același nume). Castelul se poate vizita și în interior contra unei taxe de 7,5 lei, dar când am fost noi era închis. Abia aștept să ajung data viitoare să vă arăt și fotografii din interior și de pe domeniul castelului.

 
 Surse:
Posted by Ana in Istorisiri, 0 comments

Körtövés Village, un sat de vacanță atemporal

318328167_597615775698011_5027895913310052483_n

 

Körtövés Guest Village este un sat de vacanță construit pe principii sustenabile, unde ne-am făcut focul în soba cu lemne și am folosit lămpile cu ulei. Satul are case tradiționale secuiești și a fost construit după metode tradiționale cu materiale de construcție naturale autohtone, aduse de la maxim 60 km distanță. Astfel, toate materialele aduse de la meșteri sau firme locale au generat un lanț sustenabil în domeniul patrimoniului: mobilierul realizat pe stil vechi în Baraolt, pietrele de andezit erau realizate în apropiere la Micfalău, șindrila manuală la Bățanii Mari, perdelele și textilele la Filia, plăcile de ceramică la Cristuru Secuiesc. Produsele locale, lucrate manual: fier forjat, pardoseli, uși și ferestre, sobe cu lemne, mobila, lămpile, saltelele și țesăturile. Construcțiile respectă modelul tradițional secuiesc: dacă în casele vechi era o cameră mică care funcționa ca o cămară, aceasta a fost “reconvertită” în baie, pentru a aduce confortul prezentului în atmosfera trecutului. Autenticitatea este păstrată prin placarea cu piatră, cada din lemn și elementele tradiționale din lemn prezente în fiecare colțișor. Are tot confortul contemporaneității, mai puțin două aspecte care contribuie la atmosfera de pe vremea bunicilor și la tihna de poveste: lipsa curentului electric și a internetului.

Gazdele mi-au povestit că au intenționat să pună bazele unui sat construit de la zero ca în vremurile de odinioară, fără rețea electrică, semnal la telefon sau wifi, un loc al memoriei din cele mai vechi timpuri și tradiții. Totul a fost gândit pentru tihna și deconectarea oaspeților. Activitățile care ne-au încărcat pe noi de energie au fost parcul de aventură Körtövés, locul de joacă din lemn, pregătirea focului în sobă, aprinderea opaițului. Ne-am jucat jocuri pe tabla de joc și în natură, am uitat cum trece timpul, și ne-am reamintit doar când se făcea întuneric și trebuia sa aprindem lampa cu ulei.

 

În acest loc din inima secuimii am petrecut clipe liniștite și am funcționat după ciclul naturii, în armonie cu acest început blând de iarnă. Gazdele mi-au împărtășit faptul că  urmează să amenajeze o mică fermă de animale pentru copii, și am decis că trebuie să revenim atât pentru ea, cât și pentru tururile în peșterile din Cheile Vârghișului din apropiere și pentru observatorul de urși.
 

 

În apropiere se află vestitele castele secuiești: Castelul Daniel din Vârghiș și Castelul Daniel din Tălișoara, Castelul Kalnoky din Micloșoara.

Castelul Daniel din Vârghiș
Castelul Daniel din Vârghiș

Veți descoperi de asemenea și mulți artizani locali care sunt gata să ăși deschidă ușile pentru vizită. De exemplu, noi am reușit să vizităm familia Sütő din Vârghiș, care se ocupă cu pictarea mobilei și cioplirea lemnului de 16 generații. Pictarea mobilei populare din Vârghiș este considerată a fi o tradiție reprezentativă, care a început să fie predată într-un cadru instituțional începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, devenind mai târziu o moștenire care este acum identificată ca unul dintre simbolurile identității din Vârghiș – nu doar în comună, ci în întreaga lume. În prezent a 16-a generație duce mai departe meșteșugul familial moștenit de la străbunii lor. Pe moșia Sütő, în timpul prezentării ținute de István Sütő am văzut o frumoasă cameră mobilată cu obiecte și unelte de epocă. Am aflat cum se realizează piesele de mobilier popular, începând de la lucrările de tâmplărie până la decorare, ce sunt scaunele vorbitoare (care în funcție) și cum a decurs vizita Prințului Charles (astăzi regele Charles al III-lea) la familia Sütő. Iar în bisericile unitariene pe care le-am vizitat în zonă (Aita Mare, Vârghiș, Micloțoara) am descoperit obiecte sculptate și pictate de această familie! Ba mai mult, unul dintre fiii lui István ne-a cântat la țiteră! Vă invit să le faceți și voi o vizită, și de ce nu, poate plecați cu un obiect tradițional secuiesc care a ieșit din mâinile acestei familii de artizani.

Interiorul atelierului meșterului Sütő
Interiorul atelierului meșterului Sütő
Casa famiilei de meșteri Sütő
Casa famiilei de meșteri Sütő

 

Alți artizani locali pe care îi mai puteți vizita sunt la casa meșteșugărească Motolla (atelier de țesut covoare), Dávid Alpár, meșter în confecționarea costumelor populare (inclusiv costume ceremoniale maghiare din secolul al XVIII-lea), atelierul de fierărie al lui Nagy György și atelierul de țesături din Filia.

Vă recomand să faceți o vizită și la Baraolt, pentru centrul său care este plin de monumente de patrimoniu și în special pentru Muzeul Depresiunii Baraolt, înființat în 1979 de istoricul local Kászoni Gáspár (1896-1989), cu numele de Baróti Tájmúzeum (Muzeul Tradițional din Baraolt). Aici se află un schelet de mastodont găsit în vara anului 2008 în Racoșul de Sus. Aproape întregul schelet al elefantului preistoric, cu o vechime estimată de 3,5 – 4 milioane de ani, poate fi vizionat în prezent în muzeu, în poziția în care a fost găsit, culcat. Mi s-a părut senzațional că până acum s-au găsit doar două-trei rămășițe scheletice din această specie, și niciun schelet atât de complet precum exemplarul din Baraolt.
Posted by Ana in Istorisiri, 0 comments