memorie

O vilă proiectată în stil modernist de arhitectul celebru Tiberu Niga, amplasată în centrul capitalei, aflată în proces de restaurare, cu detalii arhitecturale remarcabil de bine păstrate, se vinde cu 1.520.000 de euro pe Storia.ro, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila este specială prin arhitectura și poziționarea sa ultra-centrală. Are peste zece camere dispuse în două apartamente cu acces distinct, la parter și etaj. Vila poate găzdui o reședință de ambasadă, o clinică, un cabinet de avocatură sau un sediu de firmă cu orice gen de activitate care presupune o locație ultracentrală, într-un sediu exclusivist.

Vila are aproximativ 550 metri pătrați împărțiți între demisol, parter și etaj. Dispune și de un pod mansardabil, cu acces direct din scara secundară, având o suprafață apropiată de cea a apartamentelor inferioare, de 200 mp. Terenul pe care se află amplasată vila are, de asemenea, o suprafață foarte generoasă, de 800 mp, din care o curte liberă de peste 500 mp. Acest lucru este extrem de special pentru zona ultracentrală în care se află, reprezentând o oază verde și de intimitate pentru un imobil exclusivist. De asemenea, în spatele curții există un garaj și o magazie. Vila se află pe o stradă istorică a capitalei, cunoscută pentru mozaicul de stiluri, detalii și forme ale caselor care conferă personalitate întregului areal. Cele două apartamente individuale, aflate la parter și la primul etaj, au acces separat, în oglindă, accesul fiind realizat prin uși cu feronerie geometrică valoroasă din punct de vedere arhitectural. Elementele de feronerie se regăsesc ca laitmotiv și la ferestre și la elementele decorative ale gardului.

Spaţiile interioare dovedesc un confort rafinat şi o eleganţă neostentativă, prin calitatea ornamentală a texturilor interesante și a combinaţiilor de materiale, vizibile la parchet, la holul lambrisat, la mozaicul și faianța originală din baie. Camerele imobilului sunt spațioase și luminoase și o parte dintre ele păstrează sobele și obiectele de mobilier și de decor originale, reprezentând o veritabilă capsulă a timpului. Arhitectura vilei se încadrează la granița dintre curentul modernist și „Modern Deco” sau „lnternational Deco”, stiluri care preferă formele geometrice simple, marcarea netă a orizontalelor cu un raport echilibrat prin detalii elaborate.

Terenul a aparținut inițial Mânăstirii Radu Vodă care a fost și reședință domnească (zidurile fostului palat domnesc fiind încă păstrate). Nu se știe exact succesiunea actelor de proprietate, dar cert este faptul că un bogat industriaș pe nume Nicolae Ionescu era proprietarul terenului în anul 1935. Acesta era inginer petrolist și deținea exploatări petroliere și sonde în Jud. Prahova în zona Câmpina și Băicoi, având un joint venture cu compania americană Standard Oil. În 1935 a demarat proiectul construirii acestui imobil de pe Strada Radu Vodă, comisionându-l pe arhitectul Tiberiu Niga să ridice o vilă în stil modernist. Stilul modernist se încadrează temporal la nivelul anilor 1930-1940 și stilistic în expresia dorinţei de progres la nivel arhitectural, de depăşire a marginalităţii şi de integrare în curentul major european.

Arhitectul Tiberiu Niga a proiectat de-a lungul carierei sale profesionale aproximativ 200 de construcții, a realizat peste 800 de studii și a participat la concursuri pentru felurite lucrări, câștigând premii de anvergură. A proiectat locuinţe individuale, blocuri, case de birouri, s-a implicat în diverse lucrări de arhitectură, decoraţie interioară, lucrări industriale, studii de urbanism. Este faimos pentru clădirile sale în stil modernist și neo-românesc, iar proiectele sale notabile sunt sistematizarea Pieţei Palatului, a unora dintre cartierele capitalei, Aradului sau Reșiței, proiectarea Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei sau a Clubului nautic Floreasca. Desigur că și vila finalizată în 1936 și aflată astăzi la vânzare pe Storia.ro poartă amprenta arhitectului Niga și are o arhitectură specială, ceea ce îi conferă o notă de originalitate suplimentară.

Ulterior finalizării construcției, acestei case i-au trecut pragul sau chiar au locuit în timpul perioadei interbelice personalități marcante. Spre exemplu, unii dintre ei au fost membri ai familiei Macovei, proprietari de vii și de exploatări viticole din zona Odobești (chiar aflându-se în arhiva familiei proprietarilor fotografii de la un conac din Odobești). Aici a mai locuit și ministrul de externe Constantin Vișoianu, jurist, diplomat, publicist, prieten foarte apropiat cu Nicolae Titulescu. Ulterior, în 1951, imobilul a fost naționalizat, fiind locuit de multiple familii, iar după 1989 a fost revendicat de către urmașii familiei Ionescu, ultima parcelă de teren reintrând în proprietatea familiei abia în 2022, după aproape 30 de ani de procese.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul Storia.ro își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză.

Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

Anunțul de vânzare se află aici: https://www.storia.ro/ro/oferta/ultracentral-piata-unirii-vila-individuala-550-mp-teren-830-mp-IDsfKb

O vilă în stil eclectic din centrul capitalei, complet restaurată, cu detalii arhitecturale remarcabil de bine păstrate, se vinde cu 900.000 de euro pe Storia.ro, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila este deosebită prin arhitectura și decorațiunile sale interioare și are nouă camere dispuse la parter și la mansardă. Vila amintește de farmecul de odinioară al Micului Paris prin ornamentele sale păstrate peste mai bine de 100 de ani. Vila poate găzdui atât o locuință privată, cât și un sediu de firmă cu birouri, versatilitatea ei dovedind că poate fi alegerea ideală pentru un investitor pasionat de arhitectură și istorie ce își dorește să facă o investiție istorică pe termen lung.

Această vilă aflată pe una dintre arterele istorice ale capitalei a fost ridicată în stil eclectic de inspirație franceză la finalul secolului al XIX-lea. La 1911, conform cadastrelor vremii, proprietatea aparținea unui anume Nae Budișteanu și cu ajutorul imaginației ne putem erija în presupunerea că era moștenitorul faimosului general Constantin Budișteanu sau un reprezentant al familiei de boieri Budișteni (una din vechile familii boierești pământene, originară din comuna Budeasa, județul Argeș, pe malul stâng al râului Argeș, aproape de Pitești). Amprenta la sol a proprietății, poziționarea, fațada de la stradă, amplitudinea parcelei, toate ne indică statutul financiar și poziția elevată în societate a proprietarului casei la vremea aceea.

Vila păstrează amprenta la sol de la 1911 și are o dispunere tip vagon, tipică pentru finalul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX. Are două intrări, una principală și cea secundară, ce fusese folosită de personalul administrativ. Acoperișul din tablă de inspirație franțuzească are ferestre rotunde tip oculus. Scările de la intrarea principală sunt din piatra originală și sunt valoroase din punct de vedere stilistic. Ele fac intrarea în piano nobile din casa tip hoch-parter („parter înalt”), casele tip hoch-parter fiind reprezentative pentru București și pentru arealul în care se află această vilă. Decorațiunile exterioare de pe fațade și de la ancadramentele ferestrelor sunt delicate și se încadrează stilistic în curentul Beaux-Arts: ghirlande vegetale, volute, denticuli la cornișă, panglici decorative, frunza de acant, baluștri. Fațada din curte prezintă și o seră amplă cu feroneria originală care deservește o loggie. Vila a fost complet restaurată în 2008.

Camerele cu tavan înalt sunt predominant spațioase și luminoase, compartimentarea fiind ideal funcțională. Mai exact, înălțimea pereților este de aprox. 4,5 ml ceea ce conferă monumentalitate întregului spațiu. Elementele cheie ce păstrează atmosfera de epocă și la interior sunt stucaturile de pe tavan (unele dintre ele prezentând amorași în dans), medalioanele, cartușele și decorațiunile, sobele de faianță albă de Meissen (sau Hardtmuth), ușile cu tâmplăria originală și ferestrele cu tâmplăria originală: suprafețe vitrate ample prin care intră lumina naturală. Una dintre sobe are detalii tip Art Nouveau, iar cealaltă înfățișează povestea „Frumoasa din Pădurea Adormită” de Frații Grimm, un basm german de referință (soba cu 8 rânduri de cahle având o ilustrație deosebită cu inscripția „Dornröschen”). Sobele extrem de valoroase sunt unitare din punct de vedere stilistic, fiind decorate cu elemente clasicizante (fronton, cornişă cu elemente vegetale, frize, cartuşe, medalioane, volute, scoici, ghirlande, bumbi). Ușile sobelor sunt din fontă și prezintă motive geometrice și vegetale. Demisolul este funcțional și păstrează plafonul tipic din cărămidă, iar mansarda oferă spații alternative generoase. Mai precis, la mansardă s-a creat un al doilea etaj, deci practic proprietatea dispune de 3 niveluri. Parterul cu suprafața de aprox. 242 mp dispune de un living de 30 mp, 4 camere, o bucătărie, 3 băi, 6 holuri și loggia, iar mansarda cu suprafața de 227 mp are un living open space de 100 mp și două camere: una de 73 mp și cealaltă de 22 mp, două băi și două holuri.

Vila monument istoric de tip B se află într-o zonă protejată extrem de valoroasă din perspectivă arhitecturală și istorică. Zonele construite protejate sunt fragmente de oraș care au un caracter aparte și au fost stabilite din nevoia de a conserva atmosfera, imobilele și peisajele și pentru a le marca importanța. Artera pe care se află această vilă este la rândul său istorică, și are nu mai puțin de 50 de monumente istorice pe aproximativ 2 km lungime. Traseul Căii Călărașilor a făcut la început legătura între centrul politic, social și comercial al orașului și punctul de acces Bariera Vergului. S-a numit, de aceea, „Podul Vergului”, până în 1877, când strada a fost redenumită în cinstea victoriei din Războiul de Independență. „Călăraşii” erau ostaşii de cavalerie, „călăreţii”, „dorobanţii călare” sau „umblătorii”, cum li se mai spunea popular, și au avut un rol esențial în câștigarea Războiului de Independență.

Se întâlnesc aici reședințe de oameni avuți din secolul al XIX-lea alături de locuințe mai modeste construite prin tehnici tradiționale ale meseriașilor sau ale producătorilor și comercianților de alimente care deserveau Bucureștii odinioară (aflându-se în proximitatea Halei Traian). Printre acestea, se află și imobile de secol XX în stil neo-românesc alături de blocuri moderniste, Art Deco. Amplasarea curților, a vegetației, copaci și alte plante cultivate sau apărute spontan contribuie și ele la atmosfera specifică zonei. Casa este un element identitar al capitalei și datorită stilului său architectural se încadrează perfect în motivele pentru care Bucureștii au căpătat denumirea de „Micul Paris”. Casa dispune și de o curte generoasă cu spațiu verde, curte care odinioară găzduia trăsurile cu cai și astăzi poate acomoda locuri de parcare.

Materialul face parte din inițiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul își propune să contribuie la transparentizarea informațiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriașilor, proprietarilor, agenților și dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susține să ia decizii corecte, în cunoștință de cauză. Acest material a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli – storyteller cultural și fondator al Asociației Culturale Aici a stat.

O vilă în stil mediteranean din centrul capitalei, ce a aparținut unei familii cu o istorie bogată și cu rădăcini italiene și grecești, se vinde cu peste jumătate de milion de euro pe Storia.ro, platforma de imobiliare lansată de OLX. Vila este remarcabilă prin arhitectura și istoria ei și are 10 camere dispuse pe mai multe niveluri: demisol, parter, etaj și mansardă. Vila este specială atât prin arhitectura sa unică, cât și prin versatilitatea și povestea ei, astfel că poate fi alegerea ideală pentru a converti pasiunea de arhitectură și istorie într-o investiție de lungă durată. 

Aflată pe una dintre străzile cu parfum de epocă ale capitalei, această vilă atrage magnetic privirile trecătorilor datorită stilului său arhitectural special. Este vorba despre o vilă cu etaj,  mansardă și pod, cu tencuială de tip calcio vecchio (stucco) ce duce cu gândul la nisipul de pe plajele Mediteranei, cu o compoziție volumetrică în plan rectangular, acoperiș de țiglă cu panta lină, cu unduiri cu olane, cu ferestre în arc, cu ancadramente cu colonade decorative de tip amalfitan, cu feronerie geometrică delicată și ornamente din piatră pe fațadă. Grădina sa ademenește cu un mesteacăn, cu o viță de vie și cu un cais ce amintesc de vechile livezi ale Bucureștiului de odinioară.

Stilul arhitectural mediteranean este adesea numit mauro-florentin și este prezent în proporție covârșitoare în spațiul american, dar și în cel francez și hispano-iberic. Sub influența vilelor californiene realizate în stilul Mediteranean Revival, în urma boom-ului imobiliar din anii ’20 din America și după vizita Reginei Maria în 1926 în SUA, arhitecții autohtoni au realizat în următoarele două decade vile în acest stil, împrumutând și elemente în stil Neo-Mudejar (un regionalism arhitectural cu influențe maure) predominant în București și Constanța. Familia regală poate fi considerată un promotor al stilului, palatul regal de la Scroviștea, Palatul Regal Elisabeta, Palatul Regal de la Snagov al Principelui Nicolae sau vila Principesei Ileana fiind realizate în acest stil.

Vila a fost proiectată de arhitectul Alexandru Iliescu, arhitect responsabil de cel mai frumos imobil în stil mediteranean din București și unul dintre cele mai fotografiate din capitală: imobilul Hagianoff din strada George Vraca. Arhitectul născut pe 22 aprilie 1900 a absolvit Școala de Arhitectură din București în 1925 și în 1933 s-a înscris în Corpul Arhitecților. Între 1927-1947 a lucrat ca liber profesionist, conducând lucrări și realizând devize și proiecte. Între 1930-1946 a fost angajat al primăriei Municipiului București, unde a avizat și a condus proiecte, păstrându-și totuși și statutul de liber profesionist. După 1948 s-a angajat la compania mixtă româno-sovietică Sovrombanc.

Terenul și construcția au fost proprietate dotală a Laurenției Progreseanu (născută Theodorescu), căsătorită cu ing. Alexandru Progreseanu. Numele de Progreseanu pornește de la un străbunic pe linie paternă care fusese preot în comuna Progresu. Laurenția Theodorescu se trăgea dintr-o familie cu istoric amplu și cu rădăcini italienești și grecești. Numele venea de la bunicul său, Laurent Geanni, ce provenea dintr-o familie de nobili italieni (marchizi). El făcuse studii de drept și școala de cadeți la Sankt Petersburg. Vorbea 7 limbi străine și a fost consul al Rusiei în diferite țări, printre care și România. S-a căsătorit cu o grecoaică din Rhodos și spre sfârșitul vieții s-a stabilit la Sulina, pe vremea aceea porto franco (în zona economică liberă, scutit de taxe vamale), apoi la Galați, unde s-a născut și una dintre fiicele sale, Sophie, în 1867. În familie se vorbea limba franceză, o dovedesc scrisorile din secolul al XIX-lea încă bine păstrate. Sophie a studiat la Pensionul Notre Dame de Sion la Galați și apoi s-a căsătorit cu Gheorghe Theodorescu. Cei doi au avut la rândul lor mai mulți copii, printre care Laurenția, pe care au botezat-o în onoarea bunicului, dar pe care o alintau Elena. Și Laurenția a făcut pensionul Notre Dame de Sion la Galați, la fel ca mama sa, apoi după căsătoria cu inginerul Progreseanu (care studiase Politehnica și lucra în armată, având de-a lungul vieții mai multe grade, căpitan, colonel) s-a mutat la București. Soții Progreseanu au avut doi fii și și-au dorit să construiască această vilă cu două apartamente mari, aproape identice, pe nivelurile parter și etaj 1, pentru cei doi fii și familiile lor.