Îmi place să merg în case cu poveste atât să le vizitez, dacă sunt muzee, să le aflu trecutul, să stau de vorbă cu proprietarii lor de ieri și de azi, cât și să simt că pulsează în acord cu ritmul orașului – cel mai fericit caz pentru o clădire de patrimoniu. Iar zilele acestea ritmul orașului este dinamizat de Sărbătorile de Crăciun care iau cu asalt spiritele, dorințele și listele de cumpărături. Iar pe mine lista de cumpărături de cadouri mă trimite cel mai adesea în case cu poveste, case de patrimoniu, case care mă familiarizează cu orizontalitatea spațiului construit în armonie cu valorile urbanistice de odinioară. Așa că prefer cumpărăturile făcute în astfel de case care mă fac să mă simt mai prezentă și mai ancorată în rădăcinile orașului nostru istoric frumos. În momentul în care pășesc într-o astfel de casă și cumpăr un obiect cu care rezonez, simt că gestul de a cumpăra transcende mercantilitatea frustă și devine un act mai nobil și mai bun. Vă fac astfel 3 recomandări de locuri unde puteți face cumpărături pentru cadourile de sărbători, cumpărături cu glitter de patrimoniu și de bun gust:
-
Cărturești Verona în casa politicianului D.A. Sturdza
#Aiciastat politicianul liberal Dimitrie Sturdza (1833-1914), istoric, economist, numismat, iubitor de cărți, membru al Academiei Române și prim-ministru al României. Casa găzduiește astăzi librăria Cărturești Verona și este un loc ideal de a descoperi cărți și cadouri pentru cei dragi. Minunata librărie și cărțile sale creează un univers fantastic alături de povestea clădirilor care fac astăzi parte din ansamblul său (da, este vorba de două clădiri, nu de una singură!). Casa Sturdza construită în 1883 este reprezentativă pentru familiile înstărite de la jumătatea secolului al XIX-lea, având un hol central și camere dispuse simetric de-o parte și de alta a sa. Interiorul și exteriorul casei sunt decorate bogat, unele ornamente încadrându-se în registrul neorenascentist. Casa își menține și astăzi ornamentația interioară originală la plafoane, la ancadramentele ușilor și la sobele albe. O parte dintre ușile casei sunt duble și pictate cu diverse ornamente asemănătoare cu arabescuri. În anii '40 casa a adăpostit Librăria Hasefer şi apoi un anticariat caritabil care ajuta persoanele într-o stare financiară precară după război să supravieţuiască vânzându-și cărţile. După naționalizare casa a avut diverse funcțiuni. În anii '90 aici a funcționat un club al copiilor, unde îmi amintesc cu drag că aveam cursuri de pictură, balet, franceză și chiar informatică (desenam omizi în QBasic și scriam linii de cod de bază în Pascal). Proprietarul inițial, Dimitrie Sturdza, iubea foarte mult cărţile, astfel încât după recuperarea casei de către arh. Șerban Sturdza (moștenitorul familiei) închirierea ei către librăria Cărturești s-a potrivit perfect. Este interesant că librariile Cărturești au intrat în posesia imobilului de lângă (unde a funcționat o vreme Teatrul Ion Creangă) și a extins spațiul librăriei. Și acolo găsim elemente originale extrem de bine păstrate, cuptorul pe lemne de la subsol este autentic, la fel câteva sobe. Continuitatea ansamblului este un proces continuu, viu, în asonanță cu spiritul celor două case.
-
Showroom-ul MURMUR în casa din 1916 a profesorului Ștefan Stoicescu, profesor de matematică la liceul Lazăr
#Aiciastat Ștefan Stoicescu, profesor de matematică la liceul Lazăr, în această casă ridicată la marginea cartierului evreiesc în 1916. Casa a fost supraetajată în perioada interbelică, fiind plătită cu un credit de la “Creditul funciar urban” în anii 1920, fapt ce înscrie construcția în valul modernizator de urbanism din prima jumătate de secol XX. Stilul arhitectural este neoromânesc, cu structură de lemn. A rezistat la cutremurele din 1940 și 1977. A fost confiscată de autoritățile comuniste în anii ‘50, așa că în casă au trait de-a lungul anilor, pâna în 1995, aprox. 15-20 familii pe toate nivelele, incluzând subsolul. Recuperată în 1995 a fost renovată în 1996 si 2021. Proprietarii au copilărit aici, apoi ulterior au închiriat. Renovarea recentă a casei a fost realizată de arh. Bogdan Ciocodeică pentru a găzdui showroom-ul brandului Murmur fondat de Andreea Bădală, cea care a reinventat feminitatea într-o societate în care ea a fost adesea suprimată. Casa găzduiește astfel în mod delicat faldurile unor rochii cu transparențe arhitecturale ce clădesc naturalețe și eleganță atemporală. Aici găsiți piese vestimentare ce vor intra în patrimoniul personal al celor ce le poartă, aflate la confluența dintre modă, distincție și trend. Ba mai mult, hainele realizate de Andreea Bădală au diferite grade pe scala curajului: ea a creat atât haine cu transparențe pronunțate sau delicate, cu forme accentuate sau doar intuite, cu goliciuni sugerate sau doar ghicite, însă unul este punctul comun al acestora: feminitatea. Pentru cadouri cu o feminitate debordantă, vă recomand să treceți pragul acestui showroom desprins parcă dintr-o altă lume: aici atmosfera este relaxată, nu se pune presiunea cumpărării finale, puteți sta ore întregi pentru a proba sau pentru a vă bucura de atmosferă cu un pahar de prosecco.
-
Showroom-ul COS în casa unde a copilărit Martha Bibescu și unde a fost cândva vestitul restaurant Caraiman sau Salonul Spaniol
#Aiciastat Martha Lahovary (viitoare prințesă Bibescu) în copilăria sa, desfășurată între casele din București, moșiile familiei și călătoriile în Franța. În ceea ce privește casa de pe Calea Victoriei (ce avea la data respectivă numărul 126-128), știm din cercetările Oanei Marinache prezentate în cartea "Familia Bibescu - Basarab Brâncoveanu între Paris și București" apărută la Editura Istoria Artei în 2016 următoarele: proiectul din 1908 fusese depus de firma de antreprenori Grant & Perlasca, în numele arhitectului Victor Ștefănescu (1877-1950). Fațadele prezentate în dosarul de arhivă 222/1908 A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic erau semnate de arhitectul Grigore Cerkez (1850-1927) și de E. Grant: o clădire cu etaj și parțial două etaje (ușor retrase), cu mai multe intrări laterale, cu o decorație în stil eclectic de factură academistă franceză, tipică perioadei. Planurile etajelor sunt semnate de Johann Seewaldt, care semnează de asemenea și un plan de situație cu o construcție nouă, pe limita de vecinătate, pe lot mai fiin prezente casa principală, aliniată la stradă, dar și o dependință aflată în curte. Cel mai probabil clădirea adăpostea numeroase odăi, având în vedere adâncimea parcelei. La stradă, vestita Cale a Victoriei, se afla un salon-prăvălie, probabil închiriat de familia Lahovary pentru a obține venituri suplimentare. Este remarcabil că și această fațadă s-a păstrat în proporție covârșitoare la reabilitarea realizată de biroul Popp&Asociații (deși fotografiile din perioada 2008-2009 ne indică pierderea ornamentelor de odinioară). Felicit astfel de proiecte excelente de reabilitare și de punere în valoare a patrimoniului construit. Merită menționate atracțiile bucureștene care și-au avut sălașul aici: vestitul Restaurant Caraiman (unde veneau personalități să mănânce: știm sigur din memoriile profesorului Petre Anghel chiar și Petre Țuțea a mâncat aici cel puțin o ciorbă!), și apoi Salonul Spaniol devenit "Viking", oază a muzicii rock de odinioară. Iar astăzi pătrundem în vechea prăvălie care adăpostește universul COS, un magazin cu produse statement care mie îmi plac extrem de mult, atât pentru mine cât și pentru cei dragi (în măsura în care stilul vestimentar li se potrivește, desigur).