
În contextul organizării Romanian Jewelry Week între 1-5 octombrie 2025 la Biblioteca Națională a României, eveniment aflat deja la a șasea ediție, ne-am dorit să aflăm ce spun marii experți internaționali despre noile provocări ale artei contemporane.
Romanian Jewelry Week 2025 aduce în capitala României un juriu de excepție, format din personalități marcante ale bijuteriei contemporane internaționale. Experți cu vastă experiență în domeniul artei aplicate, curatori renumiți și manageri de prestigiu ai unor importante platforme și evenimente de bijuterie din întreaga lume se reunesc pentru a evalua și susține excelența în designul de bijuterie contemporană.
Juriul va stabili premiile ROJW din cadrul unei expoziții excepționale ce reunește 270 de designeri din peste 70 de țări, acordând Marele Premiu ROJW, alături de alte distincții importante, precum premii pentru tehnică, inovație și expresivitate artistică. Această selecție riguroasă transformă Romanian Jewelry Week într-un reper global și o platformă valoroasă pentru dialogul și recunoașterea bijuteriei de autor.
În contextul proceselor noastre de învățare, vedem o evoluție a creativității pe mai multe paliere. Peisajul creativ se îmbogățește cu artiști auto-didacți, pe lângă artiștii formați într-un cadru academic structurat. Odată cu cei care își asumă singuri formarea, tot mai mulți își asumă și un alt rol: acela al autopromovării, în special pe platformele sociale. Artiștii nu mai sunt doar creatori, ci și proprii lor manageri. Așadar, care sunt economiile integrității și autenticității creative trăite de artiști, în raport cu propria lor creație și mediatizare și, implicit, în raport cu sistemele de evaluare? Recunoscând metamorfoza unor concepte poate „învechite” despre formare, ar trebui instituțiile să-și regândească responsabilitățile în evaluarea lucrărilor creative, ținând cont de sursa de cunoaștere a fiecărui designer? Acestea sunt doar o parte din întrebările pe care le pune David Sandu, curator și fondator Romanian Jewelry Week către membrii ai juriul Romanian Jewerly Week.
Vă invităm să vă delectați cu răspunsurile lor, mai jos.
Andrea Eisenschink, Exhibition Manager of «Handwerk & Design», biography:
În calitatea mea de Exhibition Manager la «Handwerk & Design», colaborez îndeaproape cu artiști din medii diverse – atât cu formare academică, cât și autodidacți. Această experiență mi-a arătat că autenticitatea și integritatea creativă transcend educația formală. Ele se regăsesc în dedicarea artistului față de meșteșug, în viziunea sa unică și în poveștile pe care le transmite prin lucrările sale. Instituții precum a noastră au responsabilitatea de a-și adapta criteriile de evaluare pentru a onora această diversitate de cunoaștere și trasee creative. În loc să ne concentrăm pe sursa formării, prioritizăm calitatea, inovația și rezonanța emoțională a pieselor prezentate. Această abordare incluzivă reflectă nu doar transformarea peisajului creativ, ci și încurajează inovația și susține expresia autentică a artiștilor. Într-o perioadă în care artiștii trebuie să navigheze și prin procesul de auto-promovare și vizibilitate media, instituțiile devin ancore esențiale – oferind contexte care recunosc și validează forme diverse de creativitate, dincolo de cadrele academice tradiționale.
Byron Vafeiadis, Curator of Education & Collections, Ilias Lalaounis Jewelry Museum, Athens:
În peisajul creativ actual, granițele tradiționale ale învățării, practicii și identității profesionale devin tot mai fluide. Epoca digitală a deschis un acces fără precedent la cunoaștere, permițând designerilor și artiștilor să experimenteze liber și în propriul lor ritm. Autodidactismul nu reprezintă o amenințare pentru educația tradițională, ci o evoluție a procesului de învățare. Educația formală face mai mult decât să predea tehnici; ea adaugă valoare oferind context istoric, fundamente etice și perspective diverse, îmbogățind profunzimea artistică. Instituțiile au datoria să pregătească noua generație pentru realitățile de a împărtăși și susține creația într-o lume hiperconectată. Studenții trebuie învățați cum să utilizeze instrumentele digitale fără a deveni sclavii acestora, cum să navigheze în social media fără a-și compromite valorile și cum să-și construiască cariere financiar sustenabile fără a-și pierde sufletul artistic. Presiunile economice, precum creșterea costurilor, resursele limitate și publicul precaut, influențează modul în care arta este creată și percepută. Această situație economică a creat un fel de blocaj: artiștii produc sub presiune, iar publicul consumă cu prudență. Drept rezultat, toată lumea este nevoită să ia decizii financiare care afectează nu doar modul în care se face arta, ci și modul în care aceasta este evaluată și distribuită.
Bryna Pomp, Director and Curator of MAD About Jewelry, Museum of Arts and Design, New York:
Simt că este absolut esențial ca orice program de bijuterie dintr-o instituție academică importantă să pregătească studenții nu doar din punct de vedere tehnic, ci și tehnologic – în sensul tehnologiei sociale.
Dacă scopul unui student în bijuterie este să își dezvolte o practică și să își vândă lucrările, atunci bijutierul trebuie să fie echipat cu cunoștințe care depășesc procesul de creație propriu-zis: oportunități de vânzare la nivel global, galerii de bijuterie contemporană, apeluri deschise și competiții, precum și expunere pe rețelele de socializare. Și da – un „da” răsunător – în ceea ce privește complexitățile cu care se confruntă artiștii, fiind nevoiți să gestioneze toate aceste aspecte – implicate în menținerea unei practici în bijuterie – de unii singuri. Cu siguranță poate fi copleșitor, iar timpul consumat pentru aceste activități trebuie echilibrat cu atenție față de timpul necesar procesului de creație. În esență, cea mai mare provocare pe care o văd în fața artiștilor de azi este găsirea propriei identități autentice și rămânerea fidelă acesteia, în timp ce continuă să aspire la a crea lucrări vandabile.
Claudia Lassner, Designer, Curator, and Co-Organisation for SCHMUCK München:
Această întrebare este într-adevăr foarte actuală, deoarece granițele dintre învățarea autodidactă, pregătirea academică și formarea profesională devin tot mai neclare. În opinia mea, calitatea este întotdeauna pe primul loc – și, în cele din urmă, poți simți acest lucru imediat ce ții o piesă în mâini: poți spune dacă o idee a fost gândită până la capăt, dacă s-a investit grijă, reflecție și profunzime tehnică. Acest lucru se aplică atât lucrărilor autodidacte, cât și celor cu pregătire academică și/sau tehnică. În același timp, platformele sociale creează o competiție enormă, dar deschid și noi oportunități. Vizibilitatea, prezentarea, limbajul vizual – toți acești factori modelează percepția asupra muncii artistice astăzi. Acest aspect nu trebuie privit doar critic, ci și înțeles ca o resursă. În special pentru artiștii independenți, platforme precum Instagram au devenit de mult mai mult decât o simplă vitrină: funcționează ca o carte de vizită vizuală, un multiplicator, un instrument de auto-promovare – și adesea gratuit. În acest context, instituțiile au de asemenea sarcina de a-și regândi responsabilitățile. Pe lângă pregătirea în design, trebuie pus un accent mult mai mare pe predarea modului în care pozițiile artistice pot fi făcute vizibile și aduse în discursul public. Marketingul, strategiile de comunicare și prezența digitală fac acum parte la fel de mult dintr-o carieră artistică ca și competențele tehnice sau de design și, prin urmare, ar trebui integrate în cadrul educațional.
Charon Kransen, Charon Kransen Arts, New York:
Academia nu este, cu siguranță, pentru toată lumea și nici nu garantează, neapărat, o calitate remarcabilă și constantă a lucrărilor. Este, însă, un cadru în care un artist își poate dezvolta propria voce, beneficiind de îndrumare. Există un mare potențial în artiștii autodidacți. Alegerea de a deveni artist pornește adesea dintr-o înțelegere naivă a cât de imens de provocatoare este această profesie. În școală învățăm, într-adevăr, să fim profesioniști, nu doar în ceea ce realizăm, ci și în felul în care ne prezentăm. Dar asta este o cu totul altă poveste. Nu cred că școlile sunt cadrul potrivit pentru a învăța cum să fii un bun manager – acel capitol ar trebui să vină mai târziu, după încheierea studiilor. Școala ar trebui să fie concentrată pe dezvoltarea vocii tale și pe experimentare până la epuizare. Este, de multe ori, singurul moment din viață în care te poți dedica în totalitate creației. Da, autopromovarea este intimidantă – mai ales pe rețelele de socializare – dar aceasta este epoca în care trăim.
Irina Probst, Exhibition Manager at INHORGENTA MUNICH:
Peisajul creativ este din ce în ce mai influențat de artiști autodidacți și de rețelele sociale, ceea ce transformă modul în care arta este produsă și evaluată. Deși educația academică rămâne esențială pentru aprofundarea meșteșugului și a teoriei, căile alternative de învățare aduc puncte forte unice. Echilibrul dintre menținerea integrității artistice și cerințele auto-promovării complică economia autenticității. Pe măsură ce social media prioritizează vizibilitatea în detrimentul calității, artiștii se confruntă cu provocarea de a-și păstra expresia autentică. Instituțiile educaționale ar trebui să-și revizuiască metodele de evaluare pentru a recunoaște corect diversitatea formelor de învățare, fără a compromite standardele. Mai mult, integrarea antreprenoriatului și a educației media în programele academice poate sprijini artiștii în a-și susține carierele într-un mod autentic și sustenabil.
Justyna Teodorczyk, Director Of The Gallery Of Art In Legnica, Poland:
Odată, academia forma artistul. Aceasta însemna contactul cu alți creatori și tutori, discuții despre procese, lecturi comune și creștere într-un mediu creativ colectiv. Astăzi, experiența comună este adesea o experiență solitară. Ecranele înlocuiesc oamenii, iar tutorialele înlocuiesc tutorii. În trecut, absolventul, la pragul părăsirii școlii, trebuia să înfrunte lumea exterioară, care îl evalua. Acum, deseori, este invers – lumea descoperă, acceptă sau respinge, ba chiar ridică artistul înainte ca academia să o facă. Cu toate acestea, cred că școlile de artă ar trebui să încurajeze și să aprecieze nu doar abilitățile artistice, ci și competențele de autopromovare și organizare esențiale pentru a urma consecvent o carieră aleasă. Totuși, doar autopromovarea nu poate forma un artist. Abilitatea tehnică și talentul sunt indispensabile. De asemenea, este nevoie de curaj și carismă adevărată – chiar dacă asta înseamnă curajul și carisma de a rămâne în afara lumii social media sau a circuitelor instituționale, diplomatice și formale ale vieții artistice.
Magdalena Vélez Salinas, President and Co-founder of AdOC and organizer of the Exhibition· Contemporary Goldsmithing:
A existat o vreme când figura patronului le permitea artiștilor să se dedice exclusiv demersului lor artistic – fie că era vorba despre o pânză, o sculptură sau o clădire. Totuși, acest lucru ducea adesea la o lipsă de conștientizare a ceea ce se întâmpla sau evolua în jurul lor, întrucât atenția lor era concentrată doar pe satisfacerea intereselor mentorului. Astăzi, platformele sociale îi determină pe creatori să aloce timp promovării. Însă, în cele mai multe cazuri, acest lucru favorizează contactul direct între artist și client, îmbogățindu-l pe primul cu perspectiva celui din urmă și conectând creațiile la preocupările actuale sau la nevoi specifice. Ca în orice demers artistic, experiența este legată de timp. O abordare academică inițială poate scurta ani întregi de învățare, însă este foarte dificil de stabilit un singur criteriu sau judecător pentru a evalua creații care țin de aspecte diferite ale artei.În cele din urmă, cel mai bun judecător rămâne capacitatea fiecăruia de autocritică.
Romanian Jewelry Week este cel mai amplu eveniment internațional de bijuterie contemporană din România și se va desfășura între 1-5 octombrie 2025 la Biblioteca Națională a României. Mai multe detali despre eveniment:https://www.romanianjewelryweek.com/
Material realizat de echipa Romanian Jewelry Week: Alexandra Bujeniță, Ilinca Sandu
